Cam de cand ma stiu am facut o treaba care mi se parea normala, pe care nu am observat-o decat recent...si care nu-si mai are rostul.
Treaba asta consta in "economisirea resurselor". De exemplu, am cumparat un kil de ardei si i-am cam dospit, ca nu aveam chef sa mai ia cineva din ei. Nu mi-ar fi luat nimeni, oricum, mai mult de 1-2 si mi se pare ok. Colegii mei nu umbla in lucrurile mele, dar nah, ca tot omul, poftesti si gusti cand vezi ceva. ... Sau alta chestie: au venit niste fete la mine si le-am facut ceai. Acu' io aveam miere, iar ceaiul e mai bun cu miere, dar miere am 1 borcan. Initial nu am vrut sa le dau, ca deh, am doar un borcan, nu-i asa...? Dar am simtit ca le place ceaiul cu miere, si-mi place si mie sa vad ca le place. Am scos mierea aia si ne-am simtit bine, iar io n-am saracit. Nu-s zgarcita(?), dar asa tind sa ma comport in situatiile in care resursele mele sunt mai mici.
De ce m-am comportat asa? Din credinta ca acum cand resursele mele sunt umpic mai putine decat vor fi cand iau primul salariu, tre sa am grija de ele. De fapt, e credinta ca daca tu dai cuiva, ramai cu mai putin...Ceea ce e o aiureala. Doar daruind vei dobandi.

"Cine aduna, nu are nimic, iar cine daruieste are totul." Asa simt si eu, dar m-am comportat pe dos...din frica. Am observat ca cu cat incerc sa pastrez mai mult, cu atat am nevoie de mai mult sau am mai putin. Am facut cum am simtit: am daruit atunci cand mi se parea mie ca e binevenit darul meu. Am daruit din inima. Am primit si mai mult.

Io descoperii germenii de grau. Astia merg mancati cu orice si au gust bun. Facui germeni cu lapte, miere si branza...fu bun. Planuiesc sa fac salata de legume cu germeni d'astia. Simtesc io ca e buna.

Nu evenimentele exterioare provoaca starile pe care le avem, ci invers. "Fericirea e deja in tine si nu are nevoie de ceva anume ca sa existe."
Maine ma duc fo 3 zile la tara....Acu' ma pun in pat sa citesc.

la tine la tara e la fel de fain ca la mine?

Mah, nuj cum e la tine, da' la mine imi place. Creste iarba perpendicular pe muntele orientat cu varfu'n sus, curge raiele, ciorile ciripesc...deci...

uau!
da, cam asa e si la mine

Ma simt in impas artistic. Io am ce desena...cand e cazul sa desenez. Nu gandesc imaginile, le vad pur si simplu cand relaxez mintea. Cand imi amintesc o imagine d'asta faina, o desenez. Iese destul de bine. Cand desenez dupa o poza, insa, iese si mai bine, aproape real. La ce oi fi scris asta? Hm..incep sa scriu ca si cum as dialoga cu cititorul. Eh, e un fel de dialog...nah. Acum scriu pentru "noi", adica eu si...voi. Inainte scriam ca sa-mi fac io ordine...dar acest jurnal a aparut pentru "noi".
Aja...sa revenim. In loc sa desenez ce vad, desenez dupa model. Imi place sa desenez dupa model pentru ca...imi iese? Nush...As putea spune ca imi place pur si simplu. Da, imi place pur si simplu, dar simt un motiv ascuns, egotic. Vreau sa desenez fara model, ce vad eu, da' sa-mi iasa tot asa de...real, cu umbrele unde trebe, cu alea-alea.
Azi am desenat o chestie misto dintr-o poza, da' nush cum dumniezo s-a sters exact dupa ce am terminat. Aveam chef sa desenez, dar cat timp am desenat, nu am fost prezenta. Nu a fost dorinta din inima de a desena, ci o nevoie mentala. Ma si gandeam la comentariile apreciative pe care o sa le primesc...
Momentan, pauza de desen. Voi desena cand o sa am dorinta mai adanc decat din minte.

"Daruind, vei dobandi" ... Asa vreau sa traiesc, asa ma manifest. Daca nu intram la taxa la master, n-as fi observat comoprtamentele mele inertiale. Si nici credinta ascunsa ca trebuie sa am pentru a face, si astea pentru a fi. De fapt, a fi determina a avea si a face. Eu sunt...
Ori de cate ori vad pe cineva ca actioneaza in feluri care nu rezoneaza cu mine, imi amintesc ca "In La Kesh"

Sunet si culoare...Sunetele sunt colorate, iar culorile pot sa miaune. Am chef sa scot sunete, da' nu stie io sa cante decat la frunza, si nci la aia cum trebe. Hm...imi doresc sa apara un instrument care sa scoata sunete altfel decat alea care sunt, de alte culori decat alea pe care le vedem noi...da' sa-i iasa si alea, ca sa le combin. As canta la pian sau vioara sau d'astea, da' nu-mi suna bine sa cant la instrumente...poate ca tre sa cant altfel... Fiecare om vibreaza intr-un anumit fel...si are culori specifice numite "aura". Fiintele scot sunete, da' nu sunete pe gura sau pe alte parti, ci altfel...cumva prin trup si totusi fara a il folosi. Si soarele canta, si planete, toate alea... Am chef sa cant asa.. Hm, cre ca vreau sa ma joc cu sunetele astea multidimensionale.
"Afara-i frig si inorat"....si-mi place. Nu iegzista vreme mohorata, ci doar diferite moduri de a privi vremea. As face ceva...vreau sa fac Nimic.

Hello, darkness, my old friend
Ive come to talk with you again
...Listen the sound of silence...

The sound of silence

E pe undeva prin India un orasel de 1500 oameni care traiesc cam cum mi-ar placea mie...Se auto-intretin, manca trebi fara chimicale, e armonie, nu sunt conflicte, nici legi care sa le inabuse pen' ca legea acolo e iubirea oamenilor pentru ei si pentru ceilalti.

Auroville

Si ma gandeam io asa...ce-ar fi sa ma mut acolo? Am constatat ca, desi e un mod de viata care mi-ar placea, locul meu nu e acolo. Eu nu am venit in lumea asta sa fug de iluziile ei, ci sa traiesc alaturi de ele. Alaturi de ele, dar nu in interiorul lor. Adica sa vad iluzia ca pe o iluzie si sa o folosesc fiind constienta de acest lucru. Mai e un motiv pentru care sunt aici...sustinerea. Nush cum, cat sau de ce, dar e.
Stiu ca o sa traiesc asa cum imi doresc, dar pentru asta vreau sa vad lumea de acum asa cum e ea...asta-mi iese fiind aici.

Pan' acum am fost invatata sa fac...si iar sa fac. Chiar si atunci cand meditam, faceam ceva...vizualizam una-alta, ma jucam cu energia, induceam anumite stari...faceam ceva. Am uitat sa FIU si atat. Acum imi maintesc asta, desi n-am uitat. Ma simt confuza, simt ca mi-ar prinde bine un sfat. Asta deoarece vechiul mod de a trai se schimba, perceptiile se schimba...Anul trecut pe vremea asta, cand am trecut la alt mod de a vedea, am avut cam aceleasi stari. Acu' iar se schimba toate alea...io le schimb. Mi se pare dubios sa spun in cuvinte.
Ideea e ca...nush sa explic, da' e.

citeam despre orasul cu pricina pana am dat de "inscriptiile ce interzic fumatul, consumul de alcool, sexul si politica."
gata, nu mai citesc.

Mdam...d'aia nu m-am dus.

Totusi, ideea de a nu a avea legi, ci de a actiona din iubire pentru tine si semeni e faina.

"Oamenii pasionati de aspectul spiritual cauta implinirea de sine sau iluminarea. A cauta ceva inseamna sa ai nevoie de viitor. Daca asta crezi, se va adeveri pentru tine.
Vei avea nevoie de timp pana sa-ti dai seama de faptul ca nu ai nevoie de timp sa afli cine esti."

Linistea vorbeste - Eckhart Tolle

Acum cativa ani am vreut sa aflu despre un sintem altfel decat ala piramidal. Ceva ce nu s-a mai auzit, dar care e bun pentru tot ce traieste pe planeta asta. Iaca. Acum se manifesta un astfel de sistem pentru cei care-l aleg.

Ieri vazut film: The Shift - ambition to meaning Deci da.

Am un sentiment d'ala....d'ala ca daca ma uit atent, vad ca tot ce trebuie sa fie langa mine, e aici.

Ma manca tastele sa scriu pe un forum si sa le zic vreo 2 unor fomei, numa' ca asta e reactia ego-ului, care considera gresite viziunile diferite de ale mele. Ego-ul meu se crede spiritual si a asimilat ideile mele, e de acord cu ce vreau io sa fac, dar...cand da de alte idei zice ca-s naspa. Eh, las' sa zica, il observ, nu ma apuc sa-l alimentez scriind acolo lu' tantile alea ca ce nasol e ego-ul lor, iar al meu e mai frumos. Venii aci sa ma observ.
Totusi, dorinta de a le raspunde e destul de puternica...deschis fereastra de reply de fo 3 ori, si tot de 3 ori, cand observai ce faceam, o inchisai. Cum nu mi-am satisfacut pofta, gasii un subterfugiu: ma dusei pe site-ul de desenat si desenai o chestie numa' asa, sa ma aflu in treaba, iar acu' urmaresc cate voturi primesc. Ego asta e foarte amuzant. Acu' rad de mine...de el...nah, de noi.
Deci...tantile alea scrisera despre cum veniram noi aci sa salvam lumea, despre superioritatea nush cui si inca alte cateva rahat...ahm...chestii d'astea. Mie imi repugna ce citii si ego zise: "'ai sa-mi bag p***, aci se manca caca cu polonicu' ". De ce? Pentru ca ego vrea sa aiba dreptate, iar ca el sa aiba dreptate, altcineva tre sa greseasca. Si cum in ultima vreme nu si-a mai aratat coltii, ete, ii scoase acu'. Viziunile lu' tantile alea nu sunt mai bune sau mai rele. Pur si simplu sunt alte moduri de a experimenta in lumea asta. Asa au ales ele sa se manifeste, iar modul lor de manifestare nu e inferior sau superior oricarui altul. Nu exista un drum standard pentru a ajunge undeva, nu sunt lucruri pe care "trebuie" sa le facem pentru a reusi. N-avem ce sa reusim, pen' ca nu exista esec. Exista insa iluzii numite esec, lipsa, reusita, separare etc. Si oamenii se joaca cu ele.
Scriu io aci, da' tot le-as baga in aia a ma-sii p'alea. Pur si simplu mintii mele i se pare nasol modul lor de gandire, desi Eu simt ca n-are de ce.
Apai...cum nu e indicat sa te pisi contra vantului, nici io nu stau acu' sa ma lupt cu parerile mintii mele. O las in pace si o observ...In liniste. Ma amuza sa vorbesc buruienos.

'niezo. Imi vine sa fac ca pisicile cand sunt nervoase. N-am nervi, numa' o stare d'asta ajea....ajea...nush...De la ego. Simti el ca nu-i a buna pentru el. Deci starea mea e de la ego...duamneee....intortocheate sunt caile ego-ului.
Imi place sa observ, da' mi-e si frica. Lui ii e frica, pen' ca, cu cat il observ mai intens, cu atat se diminueaza. Imi place sa ma aud vorbind pen' ca sunt de acord cu ideile mele. Imi place atat de mult de anumite aspecte ale ego-ului meu, incat ma identific cu ele. Hm... E usor sa te identifici cu corpul tau daca e armonios, atragator, exotic. Tendinta e sa crezi ca tu esti corpul tau. Cineva care are un corp dizgratios isi pune intrebari, nu-i place, se disociaza de corp. In unele cazuri, realizeaza ca el e mai mult decat corp fizic, asta pen' ca nu a avut motiv sa se identifice cu el asa mult ca unu' care e frumos.
Asa si io...anumite trasaturi...bine, majoritatea trasaturilor personalitatii mele, ale mintii mele, imi plac. Sunt frumoase. Tind sa ma identific cu ele. Stiu sa nu ma identific cu alea care mi se par naspa, da' acu' realizai ca cu astea frumoase trebe mare atentie.
Exemplu concret: io desenez. Imi place cum desenez. Tind sa ma identific cu aceasta trasatura a mea si sa-i judec pe altii in functie de afinitatea lor cu artele. Adicatelea io e mai bengoasa ca fac ce fac, iar ei, daca nu fac, nu-s asa bengosi.
E cerc vicios....nu ma apuc sa descurc itele ca ma incurc mai rau. Observ si atat. In felul asta nu tre sa mai descurc nik, ca dispar firele care s-au incurcat.
M-am identificat cu trasatura mea de luptatoare. Ego foarte incantat ca el lupt si reuseste orice. Gata. Pan' aici. Aleg sa las ego in urma. Nu sa-l indepartez, sa-l asimilez...adica nu ma lupt cu el, ca e tot aprte din mine...il transform. Mah, da' ego nu e o iluzie? Ba da. Hm..ete asta nu stiu...ce sunt iluziile? Nu am vazut pana acum nicio iluzie. Adica..sunt inconjurata de iluzii, eu insami sunt iluzie, vad iluzii in jocuri, in poze, etc., dar nu sunt constienta ca sunt ILUZII. La nivel mental stiu, dar e un simplu concept. EU NU STIU. Nu am experimentat iluzia ca pe o iluzie. Intotdeauna am crezut ca e foarte real ce vad. Hm... "There is no spoon"
Altfel spus: habar nu am cum arata lumea in care traiesc, habar n-am cum arat eu. Tot ce stiu sunt experientele senzoriale furnizate de cele 5 simturi. Mah, io nu stiu nimic. Si faptu' ca simt asta ma bucura.

De exemplu: io am fost la expozitia de fotografii 3D. Stiam ca sunt imagini plane, stiam ca e o iluzie optica faptul ca se vede 3D. Stiam toate astea, dar cand ma uitam la poza, eu o vedeam tridimensionala. Nu experimentam iluzia ca pe o iluzie, ci pur si simplu din punct de vedere cognitiv stiam ca e iluzie, da' experimentam ca fiind reala. Despre iluzii stiu ce sunt, stiu chestii, dar niciodata pana acum nu le-am trait ca pe iluzii, ci ca pe realitati, desi stiam despre ele atatea chestii.
Chiar si cand visez si stiu ca visez...tot e ceva ce-mi scapa. Nush. Nu stiu si gata. Voi afla.

Ma roade, mah, ma roade. Venii io la acoala si omu' era cu o fata la calculator. Mah, sa mor io de avui vreun feeling de gelozie. Din contra, ma bucuram pentru succesu' lui. Ce ma 'nerva era starea lui...Se simtea vinovat fata de mine pe de o parte, pe de alta parte in sinea lui i se parea o aiureala sa se simta vinovat. Facea pe macho, da' foarte subtil, de sesizai numa' io si eventual el.
Nu am nimic impotriva sa faca ce vrea el, sa iasa, sa iubeasca, sa faca sex sa...orice. Da' ma 'nerveaza cand nu stie sa se poarte. Adecatelea...sunt cea mai buna prietena a lui. Asta nu il obliga cu nimic fata de mine, dar nici nu inseamna ca tre sa se departeze de mine doar pentru ca se simte vinovat sau doar pentru ca ii e frica sa nu-i speriu fomeile. Nici nu mai discut cu el treaba asta, ca e pointless. Eventual, daca aduce el vorba, ii spun.
Ce ma roade, de fapt? Ca se indeparteaza de mine.... Nu de mine ca iubita, ci de mine ca prietena. Pe de alta parte, io am obiceiul sa presupun multe lucruri care nu coincid intotdeauna cu realitatea.
Partea faina in treaba asta e ca am ocazia sa-mi pun corpu'-durere sub lupa, sa vad io cum se manifesta.
Hm...ma gandeam ieri daca nu cumva relatia mea speciala cu el ma face sa nu observ anumite chestii in ce ma priveste. Ete ca intr-adevar nu observam, daca nu avea loc incidentul de azi. Cand totu' e ok anumite trasaturi egotice nu se manifesta, dar in cazul de vata au teren feritl. Foarte bine, in felul asta am la ce ma holba.
Cat despre el...e liber sa faca ce vrea, cu cine vrea. Indiferent ce face si unde e, io il iubesc oricum. Nu ca o prietena sau ca o iubita, ci pur si simplu. Din partea mea, nu are nicio garantie. Iubirea mea neconditionata pentru el nu reprezinta o garantie ca voi fi mereu fizic langa el sau ca voi face chestii pe care nu vreau, de fapt, sa le fac.
Care e problema mea? Niciuna, numa' ca nu aveam ce lucra.

Hm, tocmai sesizai teama de a nu il pierde...opa, poi asta nu lucru constructiv. Vorba lu' Yoda: "Fear leads to anger, anger leads to hate, hate leads to suffering". Disparu' si frica asta acu' ca o observai, cu toate ca ego-ul meu inca mai are ajea...o jena.
De remarcat: ma simt mandra ca nu sunt geloasa sau posesiva. Ego e incantat ca e special si ca nu e "ca majoritatea femeilor" in privinta asta. El considera ca a nu fi gelos e o stare superioara. Nah, sa-i fie de bine.

Citii p'aci si-mi amintii cum plecai io dintr-o relatie si cat de bine imi paru sa descopar libertatea.
"You wanted all from me,
You wanted heart and soul
But you didn't know , babe,
Wild is the wind..."
Nah...chestii de demult pe care mi le amintii si care....sunt simple ganduri. Ilussssions.

The END.

Am flash-uri in care vad prin iluzie. Sincronicitatile...cand le lasi sa se manifeste, incepi sa vezi si magia. Mai demult ma intrebam cand o sa gasesc magia, unde o sa invat eu despre chestiile magice. Imi doream sa vad magia, dar nu aveam ochi sa observ ca e chiar langa mine, in mine, peste tot...
Mi-amintesc ca intrebam copacii cum arata devasii(spiridusii) lor..."Asa cum ne vezi". Magik

Calculatoru' meu ma iubeste. Multumesc.

Deepak Chopra
Secretul abundentei nelimitate


Exista o povestire vedica straveche, despre un tanar care a plecat in cautarea secretului abundentei. A calatorit multe luni pe drumuri de tara; intr-o zi, pe cand trecea printr-o padure, s-a intalnit cu un maestru spiritual, pe care l-a intrebat daca stie solutia pentru avea bogatie nelimitata si abundenta.

Maestrul spiritual i-a raspuns: “In inima fiecarui om sunt doua zeite – Lakshmi, Zeita Bogatiei, este generoasa si frumoasa. Daca o venerezi, iti poate da comori si bogatii, dar este capricioasa si iti poate retrage sprijinul, fara avertisment. Cealalta zeita este Saraswati, Zeita Intelepciunii. Daca o venerezi pe Saraswati si i te dedici pentru a atinge intelepciunea, Lakshmi va deveni geloasa si iti va acorda mai multa atentie. Cu cat cauti intelepciunea, cu atat mai mult te va urmari Lakshmi, acoperindu-te cu bogatii si abundenta

In timp ce multi oameni isi petrec viata urmarind-o pe Lakshmi – bani, case, masini scumpe si alte simboluri ale bogatiei – adevarata abundenta nu se refera la implinirea listei de dorinte ale eu-lui intr-un interval de timp; este sa stii ca esti constiinta pura, potentialitate pura. Sentimentul de sine se extinde dincolo de identificarea cu eu-l si cu corpul fizic, iar tu te trezesti la natura ta spirituala esentiala. In starea de constiinta extinsa, te eliberezi de credintele limitative si de frici, permitandu-i campului infinit de inteligenta sa iti indeplineasca nevoile si dorintele, cu usurinta, fara efort.

In actualul climat economic, hipnoza in masa bazata pe frica si lipsuri este aproape irezistibila. In loc sa-ti consumi energia mentala cu griji, concentreaza- te sa-ti cultivi bogatia spirituala, entuziasmul si dorinta de a-ti implini potentialul. Cum faci asta? Meditand, conectandu-te la natura ta adevarata, cautand intelepciunea si practicand ceea ce eu numesc Cele Sapte Legi Spirituale ale Succesului. Acestea sunt legile universale ale constientei, care guverneaza orice proces creativ – de la nasterea unui copil, pana la nasterea unei galaxii. Atunci cand te aliniezi cu legile cosmice, devii abundenta fireasca vietii.

Abundenta poate veni sub forma de prietenie, intelepciune, bani, exprimare creatoare, sanatate de fier, relatii de iubire, energie mentala si entuziasm, pace mentala si in infinite alte moduri. Da,r oricum s-ar manifesta bogatia, aceste efecte sunt roadele spontane ale trezirii spirituale – nu sunt ele cele cautate. Bani, realizari, premii – toate acestea sunt produse secundare ale darului adevarat al vietii: dezvaluirea divinitatii din tine.



David Simon
De ce sa alegi abundenta?

Persoanele care aleg calea spirituala se lupta deseori pentru a impaca aparenta contradictie intre adoptarea unimii si abundenta materiala. Avertizarile despre riscurile spirituale, inerente in cautarea abundentei, sunt prezente in majoritatea traditiilor religioase. Christos ne-a spus ca mai degraba trece o camila prin urechile acului, decat ajunge un bogat in rai. In buddhism si hinduism, calea de renuntare a calugarului este prezentata ca fiind superioara celei a proprietarului unei case. Stiind ca, la final, nu luam cu noi nimic, de ce sa alegem abundenta?

Raspunsul se afla in lume. Abundenta deriva din latinescul undare, care inseamna „ridicat in valuri”. Esenta abundentei este experienta oceanului care se ridica in valuri de iubire, energie si entuziasm. Conectat la infinit, camp de spirit nelimitat , abundenta universului devine accesibila pentru tine.

Universul este expresia suprema a ceva ce apare din nimic, iar esenta povestii creatiei este aceeasi, fie ca e atribuita Genezei, filozofiei vedice sau cosmologiei cuantice. Din perspectiva vedica, infinitul, etern nemanifest are potential creativ intrinesc. Universul, asa cum il stim, este expresia expiratiei Domnului Suprem, Mahavishnu. Cand Acesta inspira, manifestarea cosmica existenta se dizolva ,pana la urmatoarea respiratie a lui Mahavishnu – cand recreaza timpul si spatiul.

Din perspectiva stiintifica moderna, universul este abundent in sine. Estimarea actuala a stelelor din univers este de 10²¹, corespunzatoare cifrei unu urmata de douazeci si unu de zero-uri: 1.000.000.000. 000.000.000. 000. Oamenii de stiinta banuiesc ca toata materia si energia cunoscute reprezinta numai cca 4 procente din tot ce exista. Celelalte 96 de procente din cosmos se considera a fi reprezentate de energia intunecata si materia intunecata. Adaugat la aceste cantitati insondabile de energie si materie, universul abunda in mister.

Mama Natura si-a dezvaluit bogata capacitate creativa, inca de la primele forme de viata, aparute acum 3,8 milioane de ani. Numarul de specii de plante si animale de pe Pamant, al caror nume este cunoscut depaseste 1,5 milioane si reprezinta mai putin de 10% din totalul celor existente. Impartim aceasta planeta cu 20.000 de specii de pesti, aproape 10.000 de specii de pasari si putin peste 3.000 de specii de mamifere.

Abundenta este o stare de constiinta, in care crezi in conectarea libera si directa la sursa creativitatii. Esti increzator ca nevoile tale vor fi implinite. Valoarea ta intrinseca este independenta de posesiunile exterioare. Recunosti ca universul este abundent si ca tu esti o expresie a universului.

Alege abundenta constient. Zilnic, inainte de a merge la culcare, fa un inventar al vietii tale si permite-i inimii sa se umple cu recunostinta pentru lucrurile, experientele si oamenii din viata ta. Chiar si atunci cand viata ta nu se desfasoara asa cum ai vrea, adu abundenta in constienta ta si vei observa o schimbare a perspectivei tale. Odata cu aceasta schimbare, vei observa o curatare spontana si abundenta va curge.


Daca urmariti orice post de stiri financiare, e posibil sa auziti experti care ofera recomandari despre strategii de plata a datoriilor, cum se obtin avantaje la bursa, sau cum se obtin avantaje din strategiile fiscale de genul „programul rabla” sau „creditul prima casa”. Cantitatea mare de informatii si opiniile diverse pot parea coplesitoare si este usor sa incepi sa te concentrezi pe lucrurile exterioare – sa te ingrijorezi de ce fac si ce cumpara ceilalti, sub impulsul fricii ce tinde sa domine mass-media si arena politica. Daca vrei sa obtii abundenta financiara, cel mai important prim pas este sa comuti de pe concentrarea exterioara si sa inveti sa-ti cladesti bogatia dinspre interior spre exterior. Este vorba despre a-ti atinge abundenta din interior – pasiunile, telurile, cele mai profunde dorinte ale tale – si sa incepi sa detii propria putere in legatura cu banii.


Nevoia si lipsa sunt doar iluzii

De ieri ma lua o raceala. Cu fo cateva coldrex mi-ar trece, dar...vreau ca viata mea sa fie altfel. Pentru inceput, ascultai dorintele corpului meu si-i dadui ce pofti el sa mance: mult mujdei de usturoi cu cartofi, miere, mult ceai si mere rase cu nuca si scortisoara.
I-am spus lu' corp si lu' ADN sa faca in asa fel incat sa-i fie bine si lui, si lu' fiintele alea mici-mici care-mi provoca mie muci curgatori. O fiinta e o fiinta, nu conteaza cat de mica e. Eu vreau sa iubesc toate alea, nu sa ma lupt si sa ma cred separata, cum facui pan' acum. Si virusii sunt fiinte. Si ei sunt iubiti de univers. Iar io nu-s separata nici de univers, nici de virusi. Pana acum am facut ce mi s-a spus, am facut ce am auzit ca ar trebui sa fac. Ete, io simt acum sa fac...ce simt, nu ce am invatat. Ma doare undeva de ce scrie in cartile de medicina si de experientele trecute. Aleg sa traiesc asa cum simt. Simt ca iubesc totul si ca sunt iubita de toate alea.
Imi place sa am grija de mine.

Rise and shine, dear K.. Candva o sa am curajul sa scriu numele intreg... Ce ma retine sa nu-l scriu acum? K... Kh... Io ma retin. Ce-oi fi asteptand? Ce ma tot uit in viitor cand raspunsurile sunt chiar acum? Nush...se pare ca asa am chef.

As vedea un film. Acu' ma rasfat.

Am o jena. Citesc ce scriu neshte oameni si ma minunez. Las ego sa vorbeasca. Play:

Poi cum p***a ma-tii pretinzi tu ca stii toate alea cand tu inca mai separi si repsingi aia ca are nush ce neergie joasa si accepti aia ca e luminoasa? Ti se tot spune "ai dreptate" si iti place asta. O tii p'a ta cu drumul optim si cu cel mai inalt bine. Porcarii. Daca ai fii ce pretinzi, nu ai mai crede ca ar exista ceva care sa nu fie "optim" , nu ai mai gandi in bine inalt, mai putin bine, rau etc.
Si tu, celalalt de vorbii io cu tine pe mess, cum imi spui tu mie de iubire si acceptare cand tu nu esti in stare nici macar sa asculti o opinie diferita de a ta, d'apoi sa o accepti. sustii ca n-ai ego, ca esti dincolo de el, da' simti nevoia sa iti afirmi superioritatea prin cunostinte si durata in care le-ai acumulat. Ha?
L., spui cuvinte mari, pe care nu le intelegi. Pace si lumina urezi tu, sustii ca toti suntem egali, da' cum zice cineva ceva care nu coincide cu dogmele crestine, sari de cur in sus. Poi, tu, muiere, ia vezi treaba aia cu "paiul din ochiul aproapelui nu te lasa sa vezi barna din ochiul tau ".

Aja. Acu' sa vad si la mine treaba cu paiu' si barna. La acesti 3 oameni ma deranjeaza, in principiu, acelasi lucru: faptul ca cred ca ei si numai ei au dreptate, restu' gresesc. Daca nu e ca ei, atunci e gresit si nu se ia in seama. Nu stiu sa accepte ca exista cai diferite de a lor, ca aceste moduri de a actiona nu sunt mai bune sau mai rele, ci doar diferite. Daca as face aceasta constatare fara sa am vreo reactie adversa, s-ar chema ca am observat fara sa judec oamenii pentru modul lor de a se exprima. Io insa am o reactie adversa, ma irita comportamentul lor. Daca ma irita, inseamna ca judec. Ii judec si ma deranjeaza acest lucru la ei. Inseamna ca el se regaseste in mine.
Nu cumva si eu fac la fel? Nu cumva si eu cred ca doar cum fac eu e bine, restu' e o aiureala, evident, inferioara sistemului meu? Ba da. Ego-ul meu asta crede. Ego-ul meu se crede spiritual. Asa cum cei 3 oameni se cred maestri al caror cuvant e litera de lege si nu se poate altfel, asa si ego-ul meu ca el are dreptate si ceilalti gresesc.
Hm...io aplicai conceptual treaba cu "ma deranjeaza, deci e si la mine ce ma deranjeaza"? Nush...acu' daca-s atenta, chiar simt ca si eu fac ca ei, desi nu vreau sa recunosc. Parca m-a incercat si un sentiment se rusine cand zisei asta, deci ascundeam..."You can run, bur you can hide"!

Am chef de rosu. Acu' am pe mine singurii bikini rosii si singura haina rosie din dulap: o pijama. Vreau sa-mi iau o camasa rosie. Imi place. Rosu ma face sa-mi amintesc de corpul meu,s a-l simt, sa fiu constienta ca-l am.
Ma duc sa stau

RED MOMENT...

"Where do I go from here?" "Time to go..." WTF?

Iar am o stare dubioasa. De fapt, o aveam ieri, azi nu stiu daca am proiectia mentala de ieri sau chiar starea.
"Listen the spirit whitin" Nu-nteleje io mesaju' de ansamblu. Rog o tzar' de claritate, ca nu mi se alege deocamdata.

A asculta cu adevarat... Cand doar asculti, nu te gandesti daca ce spune celalalt e adevarat sau fals sau ce sfaturi ai putea sa-i dai.
Vorbeam aseara cu o prietena...si am vb si azi cu alta prietena. Amandoua diferite. Modurile lor de a percepe lumea nu sunt aceleasi cu al meu. Asta nu inseamna ca ar trebui sa vada ca mine sau ca tre sa le fac io sa vada cum vad eu. Am incercat sa ascult si sa nu mai dau sfaturi. Ideea e sa le sustin in felul meu propriu...hm, nush sa explic. Ceva de genu' sanu-i stric omului jucaria.
Sunt persoane carora le place sa creada ca au neovie sa se protejeze. Am fost una din ele. Era o placere sa imi fac scuturi, sa le upgradez, sa ma ascund, sa gasesc noi metode de a lupta. Mi-a placut joaca asta, chiar daca atunci nu vedeam...nu aveam cum sa vad, ca daca vedeam, se strica jucaria. Asa ca am crezut toate astea ca sa am ocazia sa ma joc de-a ce m-am jucat. Daca cineva m-ar fi fortat sa vad ce faceam de fapt, mi-ar fi stricat jucaria.
Deci...oamenii nu trebe corectati, nu tre sa le deschid eu ochii. E suficient sa fu langa ei si sa ascult cu adevarat. Oricare le-ar fi alegerile, ele sunt respectate. Respect...abia acum vad cam ce isneamna asta.
Sa-l recunosti pe cel de langa tine, indiferent cine e el....

leirn, am inteles si eu asta la un moment dat. Si mi-a dat liniste. Ar fi fain sa discutam despre cum poti pastra aceasta "revelare" si care a fost drumul spre ea.

Experienta mea este ca am inceput sa inteleg ce inseamna sa ascult, abia dupa ce m-am intrebat daca nu cumva cel care ma asculta ar fi vrut sa spuna si el ceva... Mie si acum mi-e greu sa ascult. Si cand ascult, uneori ma gandesc "stai sa nu vorbesc, ca poate ceea ce aud de la altii, imi va folosi" - tot egoismul acesta.

Cat despre sfaturi, tot atunci am inteles diferenta intre sugestie si sfat. Si insotesc raspunsul la intrebarea: tu ce crezi ca ar fi mai bine? cu "sugestia mea este sa... dar intra in tine si tu vei sti mai bine".

Pe curand!

Bine ai venit pe la mine.

Hm...inca nu stiu exact ce si cum. Meditez in perioada asta la cum sa ofer sugestii, nu sfaturi. Si, mai ales, in ce conditii sa ofer sugestiile. Si daca sunt necesare.... Cum ziceai si tu, oricine cauta in el gaseste exact ce are nevoie, raspunsuri la tot ce-l framanta. Asa ca...ce rost mai are sa sugerez io chestii?
Pe de alta parte...eu am momente cand mi-ar placea sa mi se sugereze. Oamenii cred ca au nevoie de sfaturi si si sugestii, da' n-au. Numa' ca suntem aici sa lucram impreuna, sa ne jucam impreuna...si de aia ne dam sfaturi reciproc.
Deci: sfaturile sau sugestiile nu-s necesare, da' ne plac. Apai...am ajuns de unde am plecat. Incerc sa explic cu mintea si nu-mi iese. Mintea nu stie, ea doar intreaba. Ca sa primeasca raspunsuri, tre sa taca. Ma duc sa observ mai adanc.

Citit pe un form niste chestii considerate utile de cea care le-a postat. belii ochii p'aclo si-mi veni sa dau un reply cu un smiley d-ala de genul : :WTF?! :
Impulsul fu destul de mare, pe masura ego-ului meu, se pare. Asa ii place ei, alea reprezinta adevaruri pentru ea, asa cum si pentru mine anumite chestii reprezinta adevarul meu propriu. Nu poate nimeni sa-mi conteste adevarul meu, si nici al oricarei alte fiinte.
Aja ca...nu pusei smiley ala. Mie nu mi l-a pus nimeni cand am scris ce am scris, desi nu toti au rezonat cu ce am scris. Respect...treaba la care reflectam io ieri. A nu pune smiley ala tine de respect. Nu e vorba de respectul formal, mental "nu pun ca nu-i frumos", ci de o recunoastere profunda a faptului ca ea e libera sa fie cine vrea si sa creada ce vrea. Toti suntem.
Cre ca are legatura si cu ascultarea....ascultarea asta nu e neaparat pe cale...cum se zice aia cu urechile...auditiva. A asculta poa' sa fie si a citi ceva fara a mormai in minte "asa e; nu e asa; hm...ma mai gandesc daca sa accept sau nu...; hm, mda, stiam asta".
Drumul spre a asculta...De fapt, e vorba sa simti fiinta care transmite, fie oral, prin semne sau in scris. Sa fii pur si simplu acolo si sa receptionezi mesajul fara filtrele mentale, cu care ne-am obisnuit. Sa fii constient de clipa prezenta.
In felul asta, mesajul ajunge nedistorsionat. Poti decide sa interactionezi cu mesajul, sa rezonezi cu el, sau sa lasi mesajul sa existe si sa-ti vezi de ale tale.

Uneori oricat de adanc te-ai uita in tine, tot nu vezi ceea ce e fix in fata ochilor tai. Si n-ai vedea nici daca te-ar plezni peste ochi, pentru ca esti prea prins in problema si tu nu-i vezi scapare, dar cineva din afara, privind obiectiv, poate vedea imediat si daca ii dai ocazia sa te sfatuiasca sau sa-ti sugereze solutia, vei realiza ca are dreptate. Sau poate nu realizezi, dar ei in considerare, la disperare, orice sfat si-abia dupa ce iti iese pasienta vezi ca a avut dreptate omul (oama ) si-atunci te bati singur/a cu mana pe umar si-ti spui: destept/desteapta am fost c-am ascultat si eu o data un sfat.

Eu una consider ca oamenii gresesc cand spun "n-am nevoie de ajutorul nimanui" pentru simplul motiv ca un ajutor ne poate face viata mai usoara, ne-o complicam ca prostii cu orgolii si mandrii inutile...

Ma rog, parerea mea

Sper sa nu te superi ca ma bag si eu in seama in jurnalul tau.

Eu cred ca ar mai exista un motiv pentru care avem nevoie de sfaturi si sugestii. Presupunand ca in interiorul nostru gasim toate raspunsurile, intrebarea este "le gasim la timp, le gasim in momentul in care avem nevoie de ele?".
Eu cred ca este important ca cineva sa-ti sugereze raspunsul atunci cand ai nevoie. Caci maine, cand il vei afla singur, e posibil sa fie prea tarziu si sa nu mai foloseasca la nimic.

'neata buna la amandoua.

Hm...Mdam...ne trebe sfaturi, da' in viziunea mea nu pentru ca chiar ne trebe, ci pen' ca asta e o ocazie de a colabora, de a fi impreuna, de a co-crea. Io cre ca oricine poa' sa faca orice si fara ajutor, dar...e placut sa-l primesti, ba chiar il doresti de multe ori.
Inainte refuzam sa fiu ajutata, vroiam sa fac totu' de capu' meu si sa reusesc orice prin propriile puteri. Si chiar reuseam. Doream asta din mandrie, asa cum zisesi tu, Afro. Ceva nu era, totusi, la locul lui. Am inceput sa accept ajutor, sugestii, sfaturi. Nu simteam ca am neaparat nevoie de ele, dar in felul asta se crea apropiere. Acceptand darurile altora, am invatat sa ma deschid, sa am incredere. S-au deschis noi orizonturi.

Hmm...

Oare cumva mandria sustine inca faptu' ca de fapt nu e nevoie de ajutor? Hm...Nu cred. E doar credinta ca fiecare dintre noi e suveran in viata lui, e divin, e atotputernic. E credinta ca nu suntem separati unii de altii...nu suntem separati...se leaga cumva de faptul ca ne ajutam reciproc... Nush cum sta treaba, dar mie acum imi place sa colaborez, ba chiar cer io ajutor si-mi place sa-l primesc. Am incredere in mine, dar imi place sa lucrez cualte fiinte, sa vad si cum vad ele.
Ajutor...iubire neconditionata..."to serve others. There is no highest purpose"

Hmm....

Hihi, primii in mail o chestie:

"Vreau ca nimeni sa nu critice pe altcineva pentru experienta sa ori sa o supra-analizeze, Vreau sa fie onorata!.... ....impartasiti povestile voastre!![...] Nu incepeti sa spuneti nimanui ce a facut bine sau rau,nu incepeti sa oferiti multe sfaturi nesolicitate, decat daca la finalul impartasirii se spune,v-asi aprecia sfatul."

pai da!

cat timp am pierdut sfatuind in stanga si in drepta si apoi fiind nemultumita ca x nu urmeaza sfatul meu!
am invatat si inca mai invat sa nu mai dau sfaturi necerute. desi... hmm... chiar aici pe han am dovezi ca incalc des regula.

si apoi am invatat greu de tot sa accept la randul meu sfaturi. si pe alea necerute sa le accept. adica sa le pastrez intr-o cuituta si sa le revizuiesc din cand in cand.

ca de obicei, calea de mijloc pare cea mai potrivita

sunt momente in care cel ce-ti vorbeste, desi nu iti cere expre sfatul, ii implora totusi
si invers, evident
totul e nuanta, infinit

Am visat acu' cateva nopti ca ma bateam cu Vol-der-Mort si foloseam vraji...la final, nu mai mergeau si nici Incarcerato nu a functionat, ce-o fi si aia. Urma sa mor, dar nush cum m-am imprietenit cu el si urma ca el sa se faca "bun".

Pentru numele izmenelor lui Merlin!

Fu cam cum visai io... El astepta sa moara, asa cum si eu asteptam in vis...nu era alta solutie. Da' nu muriram.

Ceva imi scapa...iar. Ma suspectez de dorinte ascunse. Revelio!

Ge. ma enerveaza. E ipocrit, prefacut, crede ca le stie pe toate, crede ca e superior si ca oricine nu respecta shoud-urile e pierdut, dom'le, pur si simplu pierdut. Auzi la el: "Standarde noua energie". De parca eu am nevoie de reguli ca sa fiu cine sunt. De parca e nevoie sa indeplinesti naumite standarde ca sa existi. Sa fim seriosi. Auzi la el. Cica sa ma formeze. El pe mine. "Invatator shaumbra"...yeah, right. Poi sa se invete intai pe el cu ce se mananca de fapt ego-ul, ce inseamna sa ii respecti si sa ii onorezi cu adevarat pe altii, dup'aia sa vina cu pretentii de invatator. De parca ar avea nevoie cineva de lectii.

Aja. Lasai ego sa vorbeasca. Omu' ala chiar ma irita...asta pentru ca semanam in anumtie privinte. Vad la el ceva ce e si in mine si asta ma enerveaza. El se crede superior si crede ca eu sunt inferioara, iar dorinta ego-ului meu e sa-i dovedeasca ca eu sunt superioara si ca ar face mai bine sa destupe urechile si sa beleasca ochii la ce face. Duamneee... E atat de absurd...si totusi scenariul ruleaza in minte. Inima mea nu crede ca Ge. ar face ceva gresit sau ca e superior ori inferior. Mintea-ego gandeste, face scenarii si se 'nerveaza. Intentionat mi-am zgandarat starile astea, sa le observ. Vreau sa am o noua discutie cu Ge., despre orice, ca sa am ocazia sa ma irit si sa vad care e cauza nemultumirii mele. Sa vad ce credinta d'a mea sustine aceasta adversiune. Ce-i drept...omu' chiar e ipocrit si plin de el... Nah, iar vorbi ego.
Parca ma icnearca si un sentiment de mandrie ca descoperii ego-ul. Ciudat mai functioneaza...e ca si cum ego-ul meu ar avea inca un ego. Poa' sa aiba si 1000, nu-mi bat capul cu niciunul. Ii observ, ii scot la lumina. Sunt iluzii, la fel ca toate credintele conforma carora altii sunt mai buni sau mai rai.
Ce fac io aci inseamna a-mi bate capul? Poate...ce vreau eu e sa observ, sa fiu atat de sincera cu mine incat sa ajung la adevarul care e in inima mea.
Adevarul din oameni e ascuns de toate porcariile pe care si le repeta si in care pretind ca cred, de toate credintele cu care se identifica.

La naiba, acum nu ma irita nimic. Ma irita ca nu ma irita nik, ca sa am io ce observa. Cre ca-mi provoc singura anumite reactii doar de dragu' de a savura anumite game emotionale. Asta chiar e ciudat. M-am surprins provocandu-mi dorinte doar pentru a vedea cum simt pasiunea pentru niste lucruri pe care nu le am.

Ce-i de facut? Nimic. Nu ai ce face pentru a scapa de ego. Just let it be. Nu exista un timp anume in care o sa scapi, in afara de momentul asta. Atunci...ce fac eu in acest moment de mai tin inca ego in viata? Ce credinta a mea sustine acum existenta ego-ului?

Citii ce am scris si observai ca ego al meu e mandru de postul anterior. Se crede spiritual.

Ce sa fac? Am luat decizia pentru mine insami, eu stiu ce am de facut referitor la treaba aia... Totusi, am dat de un link in care tanti aia spune niste lucruri menite sa dechida ochii si sa atraga atentia intr-o directie care nu alimenteaza frica.
As putea sa il trimit pe mess, sa-l postez aici si pe cele cateva locuri pe care le vizitez. Dar...nu cumva aceasta actiune e un fel de lupta, care lupta obtine fectul de a alimenta subiectul? Nu e si asta un sfat necerut? Nu ar fi acest gest al meu o incercare de a le arata celorlalti chestii in ideea ca ei se poate sa nu vada? Neincredere in capacitatea lor proprie de a vedea si alege? Ba da. Inima mea zice ca da, desi ratiunea spune ca "spune-le, nu faci niciun rau, doar le atragi atentia sa se fereasca..." Eh, aici e "buba". Sa se fereasca... Adica exact ce ziceam...a te feri presupune a opune rezistenta la ceva si deci a alimenta acel ceva.

Ma gandeam...daca m-ar ataca o haita de caini sau orice alte animale, indiferent ce mi-ar face, as continua sa le iubesc si sa le ofer orice sustinere de care au nevoie. Asta pentru ca iubesc animalele, toate animalele, neconditionat. Cu oamenii inca mai am rezerve, deci nu ii iubesc asa cum pretind: neconditionat. Inca nu mi-am amintit ca ii iubesc neconditionat si pe oameni. Imi amintesc. Am incredere.

Identificarea cu rolurile...Mai ales cand rolul e seducator, e unu' care da o stare de bine, e usor sa te identifici cu el.
Am fo si io azi la prima mea incercare de a munci pentru doctorat.. Mi-a zis un student sar'mana si ma simtii importanta. Aceasta importanta pe care am simtit-o a venit din identificarea pe momentu cu rolul de doctorand, de om de stiinta, de profesor eventual. Eh, nu am de ce sa ma simt importanta. Toti suntem la fel de importanti, incepand de la femeia de serviciu pan' la rector, de la copchilu' de 1 an pan' la omu' de 90 ani. Fiecare om conteaza, orice om e respectat si tratat ca un egal, indiferent de rolul pe care il joaca, indiferent de varsta, indiferent de orice alt criteriu.
A person is a person...
Am simtit cand stateam la calculator ca sunt exact unde trebuie. Acolo invat cu adevarat cum e sa joci un rol, dar sa nu te identifici cu el. Respect... De la identificarea cu rolurile vin aerele de superioritate, lipsa de respect, mandria - ego-ul. Illusions... Imi fac treaba cum stiu eu mai bine si ii ajut pe altii asa cum ma pricep. Fara sa cer ceva in schimb si fara sa ma simt superioara.

Am o stare de...liniste.

Vazui "The devil wares Prada". Am asa un feeling... Nu stiu sa verbalizez, da' ma simt incantata.
Relatiile dintre oameni sunt guvernate de multe ori de ideea de lipsa. Cand se urca in autobuz, se gandesc cum sa ocupe un loc si ii privesc pe ceilalti nu ca pe oameni la fel ca ei, ci ca pe ocupanti de locuri. La spectacole, in restaurant...Atunci cand e coada se uita urat la aia din fata cateodata. La serviciu...vaneaza posturi, ca deh, nu-s destule. Peste tot se poate observa credinta ca "nu e destul" si ca "daca vreau sa am, tre sa lupt si sa iau de la altcineva sau sa obtin ce vreau impiedicandu-i pe altii sa aiba".
Credinta in lipsa se manifesta in multe domenii. E evidenta, afecteaza relatiile. Chiar si cei care practica chestii numite spirituale...nu intra in medii cu energie densa, ca e o "lipsa" mai mare de lumina decat de obicei. Evita zonele in care lipseste energia, de frica sa nu o le-o ia pe a lor. Care va sa zica, nu mai judeca pe ceilalti dupa criteriile cu care ii judeca cei care nu-s preocupati de chestii esoterice, dar totusi judeca prin acelasi principiu: lipsa. Ce ma incanta e ca...nu exista.

There is no such thing as "lipsa".

Asa vreau sa traiesc: interactionand cu ceilalti asa cum sunt ei, fara sa imi fie frica de ce ar putrea sa-mi ia sau de faptul ca daca dau, am eu mai putin. Initial, treaba asta pare periculoasa, riscanta pentru cineva care a fost educat sa lupte pentru a avea ceva, care a fost crescut in indeea de "resurse limitate". Eh, e riscant. E periculos. Necunoscutul e periculos. "Unii oameni prefera sa fie siguri ca sunt nefericiti decat sa riste sa fie fericiti". E si asta o optiune. Doar o optiune, Nici buna, nici rea. Mie-mi place sa risc.
Cu cat ofer, cu atat am mai mult. Aleg sa iubesc.

"Nimic real nu poate fi amenintat. Nimic ireal nu exista."

abia am observat ca nu te cheam lerin. da io tot asa o sa-ti zic, asa m-am obisnuit si asa imi place. na

Hihi, as you wish.

Am dat anunt in ziar sa-mi caut colegi de ap. Imi ramane o camera libera. Chestia asta cu cautatul si cu chiria ma streseaza in momentul asta. Pe de o parte pentru ca e cam scump unde stau, pe de alta parte pen' ca nush daca imi gasesc colegi cum vreau. Nah, e scump, da' conditiile sunt ok. Daca colegii lasa masina de spalat, e si mai ok.
Ma simt obosita. Treaba asta cu alegerea colegilor, cu "aleg sa ma mut sau aleg sa raman?" ma streseaza pen' ca ce aleg, aia se intampla, da' io nush ce sa aleg.
Cre ca perioada asta o alesai io sa-mi revizuiesc sistemul de credinte si sa observ mai bine atasamentele. M-am surprins azi ca nu am reusit sa ma bucur de baia mea cu sapun de cedru pen' ca ma gandeam la chirie. Dup'aia m-am gandit ca ma duc la scoala unde nu ma pot simti asa cum as vrea pen' ca nu am siguranta locului in care stau. Asa observai io ca starea mea de bine era conditionata de factori exteriori. Ori, asta nu merge. Adevarata bucurie, fericirea...alea se iegzista in interior si sunt acolo indiferent de situatia in care ma aflu.
Nu astept sa ma simt bine cand voi gasi colegi de ap. sau cand ma mut. Nu astept sa-mi treaca oboseala ca sa simt ca sunt implinita. In acest moment sunt obosita si ingrijorata. Ok. Hm...eu nu SUNT obosita si ingrijorata, ci AM aceste stari. Io nu sunt starile, emotiile, gandurile mele. Imi e greu sa nu fac confuzie intre [emotii, ganduri] si EU cea reala. Imi e greu sa nu ma gandesc la viitor. De ce imi e greu? Pen' ca opun rezistenta. Pen' ca sunt confuza. De ce astea 2? Pen' ca...imi e frica de faptul ca nu voi alege dorintele corespunzatoare. Pen' ca n-am incredere. Stiu ca dorintele mele se implinesc, da' nush cum sa le aleg. Eh, aci e buba. Dorintele...ce urmaresc io cu dorintele? Sa controlez...Ahamz...Scrisei ca urmaresc sa controlez, da' nu pricepui inca. Aja ca starile mele persista. Le las in pace. Indiferent ce se intampla, cumva ma simt pe mine, aia reala care nu e separata de nimic.
Mah, starea mea e...vrui sa scriu nasoala, da' nu scriu, pen' ca vad cumva ca orice s'ar intampla e doar suprafata. Deci...am o stare dubioasa - ca sa. Asta e pen' ca am cerut sa vad ceva. Nu stiu ce tre sa vad si nici cum, da' o sa aflu.
......
Tocmai m-a sunat un coleg...Are o camera libera intr-un apartament cu conditii bune. E cam departe si nu as prea vrea sa stau cu ei. Nu stiu de ce, da' nu vreau. Din punct de vedere al ratiunilor economice si calitative, ar trebui sa ma duc acolo. Mah, da' io ce simt? Ratiunea zice sa ma duc, da' eu simt ca sa nu ma duc. Am simtit asta din prima clipa in care am auzit de treaba asta. Nu ma duc. Am zis io mai demult ca in primul rand conteaza cum ma simt unde stau, in al doilea rand cat costa. Nu ma duc si gata. Asa.
.....
Intorsai situatia pe si mai multe parti. Cu toate ca rational vorbind, ar trebui sa ma duc acolo, instinctu' zice nu si nu. Ascult instinctul.
Facem in felu' urmator: ramanem aci io cu mine si platim pan' la 15. Daca gasesc colegi sa vina, ok, daca nu, plec si gata, si asa vine vacanta. Aja. Am stabilit.
Io simtesc ca vor veni colegi si ca vor fi pretinii aia pe care-i astept demult. Mah, asa simt, asa fac. Ma risc.
Heh, mi-a disparut starea aia dubioasa. Ce va fi, va fi. In momentul asta e asa cum e.

Scrisei mai sus ca n'am incredere. In ce? In deciziile mele. De ce? Pen' ca stiu ca ele imi modeleaza viata si ca imi sunt respectate intotdeauna. Totusi, nu vad in profunzime. Inca mai cred ca deciziile la nivel mental, aka dorintele, reusesc sa controleze viata. Eh, cre ca incerc sa detin controlul prin dorinte si-mi e frica sa-l pierd alegand ce nu trebe. De aici neincrederea. Nu stiu ce sa fac cu treaba asta. E problema mintii. Zicea careva ca o problema nu se rezolva la acelasi nivel care a creat-o. Nivelul problemelor mele, al tuturor, e mental. Deci rezolvarea nu e la nivel mental, vine de altundeva. Asa simt.

Pan' la urma...io ce probleme am? Niciuna. Am in schimb o gramada de scenarii menatle problematice. Nici macar nu cred ca exista probleme, ci doar scenarii mentale. Iluzii. Si par atat de reale...Ca imi pleaca colegii e un fapt. El devine "problema" in momentul in care judec situatia si fac scenarii.
Acum ma simt bine. Indiferent ce se intampla in viata mea...am incredere.

Da, mah, asa e. "Realitatea e pe cat de flexibila crezi tu ca e."

Anul acesta se împlinesc 40 de ani de cînd s-a descoperit că plantele sînt capabile să comunice şi să aibă sentimente

Oamenii cred că povestea despre sentimentele plantelor ţine de science-fiction. Anul acesta se împlinesc 40 de ani de cînd un cercetător american a descoperit că plantele pot comunica între ele, dar şi cu oamenii. Ele nu numai că nu sînt imobile cum s-a crezut secole de-a rîndul, dar transmit şi sentimente, pot fi agresive sau prietenoase, geloase, supărate, fericite, altruiste sau egoiste, au compasiune. Sînt nişte spioni tăcuţi, dar discreţi, care asistă la evenimentele din viaţa noastră. Poate că vegetarienii ar trebui să-şi revizuiască părerea că animalele merită cruţate, iar plantele nu. Lumea vegetală are o viaţă secretă a ei, pe care n-o percepem. Plantele sînt fiinţe la fel de vii ca şi noi, ne simt, ne urmăresc şi încearcă să ne transmită ce au de spus.

Sufletul lumii vegetale

Fără plante nu am putea nici respira şi nici mînca. Pe dosul fiecărei frunze, 75 de milioane de kmp de ţesuturi vegetale se străduiesc să devoreze gazul carbonic şi să expire oxigen. Din cele 375 de miliarde de tone de hrană care se consumă în fiecare an pe planetă, partea cea mai importantă vine de la plante. Oamenii se simt fericiţi atunci cînd trăiesc înconjuraţi de verdeaţă. Florile ne însoţesc acasă, la serviciu, la evenimente festive. Le oferim dragoste şi respect. Casele noastre se înfrumuseţează cu grădini, oraşele cu parcuri, ţările cu rezervaţii naturale. Sîntem înconjuraţi de plante, dar nu ştim că ele sînt martore la stările noastre sufleteşti. Mai mult, ne judecă, ne avertizează cu privire la nenorocirile ce se vor întîmpla, funcţionează ca nişte veritabile detectoare de minciuni. A purta o conversaţie cu plantele nu trebuie considerat un gest caraghios. O dovedesc numeroasele experimente ştiinţifice.

Plantele se mişcă

Darwin a demonstrat că fiecare cîrcel este înzestrat cu puterea de a se mişca independent de ceilalţi. La începutul secolului XX, biologul vienez Raoul France a emis ideea, şocantă pentru naturaliştii din vremea sa, că plantele se mişcă la fel de liber şi de graţios ca cele mai mlădioase animale, numai că noi nu ne dăm seama de aceasta pentru că mişcarea se petrece într-un ritm mult mai lent decît putem percepe. În perioade de secetă, rădăcinile în căutare de umiditate sparg reţelele de canalizare şi se înfig, cum e cazul lucernei, pînă la 12 metri adîncime, străpungînd obstacolele de beton. O tulpină de secară are circa 13 milioane de radicele, însumînd mai bine de 600 de kilometri. Un cîrcel are nevoie, în medie, de 67 de minute ca să dea un ocol complet spaţiului din jurul său, iar atunci cînd întîlneşte un suport, îi ajung 20 de secunde ca să înceapă să se răsucească în jurul obiectului respectiv. Dacă mutăm o plantă de la locul ei, în mai puţin de o oră îşi va schimba direcţia, în funcţie de noua poziţie.

„Viaţa secretă a plantelor“

În „Viaţa secretă a plantelor“, cartea care a făcut senzaţie la mijlocul secolului trecut, autorii Peter Thompkins şi Christopher Bird descriu experimentele făcute în acea perioadă pentru a demonstra că plantele au metode de comunicare specifice. S-a descoperit că ele disting sunete pe care urechea omenească nu le poate percepe şi unde luminoase, invizibile pentru om, cum sînt razele infraroşii şi ultraviolete. Plantele sînt sensibile în special la razele X şi la frecvenţa înaltă folosită în transmisiile televizate. Cei doi cercetători au plecat de la concluziile lui France: „plantele sînt înzestrate cu toate atributele fiinţelor vii şi se dovedesc capabile de cele mai violente reacţii cînd sînt maltratate şi de cea mai vie recunoştinţă faţă de cineva care Ie înconjoară cu dragoste şi le îngrijeşte din suflet“. Numai că la vremea aceea studiile publicate de el au fost fie ignorate de specialişti, fie considerate pure elucubraţii.

A ghicit gîndul omului

În 1966, Cleve Backster, cel mai apreciat specialist american în detectarea minciunilor, a conectat unul dintre electrozii poligrafului său la una dintre frunzele unei plante tropicale. Backster era curios să vadă dacă, turnînd apă la rădăcină, planta va reacţiona în vreun fel. Pe bandă, acul poligrafului a lăsat urme care indicau o reacţie similară cu aceea a unei fiinţe umane supuse unui stimul emoţional scurt. Uluit, Backster a înţeles din oscilaţiile specifice ale aparatului, că plantei i-a plăcut apa. Şi-a continuat experimentele. Gîndindu-se ce să mai încerce, Backster şi-a închipuit că arde o frunză. Peniţa a început să deseneze o curbă energică, prelungită în sus. Planta îi ghicise gîndurile şi s-a speriat. Mai tîrziu, Backster s-a prefăcut că vrea să aprindă chibritul. Reacţia a fost nulă. Planta părea că poate face diferenţa între intenţiile reale şi cele simulate.

Şi plantele leşină

Cercetătorul a crezut că e ceva în neregulă cu poligraful, aşa că şi-a echipat laboratorul cu aparatură performantă. A supus la teste asemănătoare peste 25 de specii de plante şi fructe printre care salata verde, ceapa, portocalele şi bananele. Acestea reacţionau nu numai la ameninţările venite din partea cercetătorilor, ci şi în faţa unor pericole potenţiale, ca de exemplu apariţia bruscă a unui cîine în încăpere. „Plantele văd poate mult mai bine fără ochi decît văd oamenii cu ochii“, a conchis el. El a mai observat că atunci cînd o plantă e ameninţată cu distrugerea şi simte acest pericol sau iminenţa unei agresiuni exterioare, se apără „leşinînd“, ca o fiinţă omenească. Backster a conectat un filodendron la galvanometrul T şi a încercat să ghicească care e anul naşterii unui prieten. A început să rostească pe rînd nişte ani. Planta a determinat abaterea acului atunci cînd anul a fost ghicit, semn că a identificat reacţia emoţională a omului la rostirea adevărului.

Cei mai buni detectivi

Încercînd să vadă dacă plantele sînt înzestrate cu memorie, Backster a pus la punct un scenariu în urma căruia trebuia demascat un răufăcător. A aşezat două plante în aceeaşi cameră. Şase poliţişti legaţi la ochi au tras cîte un bileţel dintr-o pălărie. Pe unul din ele scria că poliţistul trebuia să distrugă una dintre plante. Agentul trebuia să comită fapta în cel mai mare secret: singurul martor al crimei trebuia să rămînă cea de-a doua plantă. Planta-martor n-a avut nicio reacţie la poligraf la trecerea celor cinci nevinovaţi prin dreptul ei, dar acul a oscilat nebuneşte la apropierea făptaşului. Cînd o tînără a fost găsită asasinată într-o fabrică din New Jersey, Backster a fost însărcinat de poliţie să investigheze principalii suspecţi cu ajutorul detectorului de minciuni. Backster s-a gîndit să conecteze la poligraf fiecare dintre cele două plante ornamentale care se aflau în biroul unde fusese descoperit cadavrul. Toţi suspecţii au trecut prin încăpere. Plantele n-au reacţionat deloc. Ulterior, s-a găsit ucigaşul. Nu era dintre muncitorii uzinei.

Dragoste la distanţă

Între o plantă şi stăpînul ei pare a se stabili o relaţie afectivă. Folosind cronometre perfect sincronizate, cercetătorul a constatat că plantele lui continuau să reacţioneze la gîndurile care-i treceau prin minte în timp ce se afla în altă încăpere, pe culoar sau chiar pe stradă, la o depărtare considerabilă. Plantele lui au reacţionat pozitiv în clipa cînd el s-a hotărît să se întoarcă acasă la New York, de la 20 de kilometri depărtare. O altă plantă a reacţionat emoţionată în clipa cînd, la o comunicare ştiinţifică, a fost proiectată asistenţei o fotografie a ei. Backster a izolat o planta într-o cutie de plumb. Efectele asupra poligrafului au fost aceleaşi. Poligraful reacţiona şi cînd stăpînul se tăia la deget. Plantele erau sensibile la moartea celulelor. Ba chiar şi la moartea bacteriilor din ţeava chiuvetei atunci cînd cercetătorul a turnat dezinfectant.

Rumoare în lumea ştiinţei

După doi ani şi jumătate, Backster a început experimente mai complicate. A conectat trei plante la trei galvanometre, în trei camere diferite, iar în altă încăpere, a opărit un crevete. Toate cele trei plante au reacţionat în acelaşi moment şi cu maximă violenţă la moartea crevetelui. Această experienţă şi rezultatele au fost consemnate în 1968 în articolul „Dovezi ale unei reacţii primare la vegetale“, din The International Journal of Parapsychology. Acel număr a fost solicitat în tiraj suplimentar. S-a stîrnit o adevărată nebunie în presă şi lumea ştiinţifică. Uluitoarele dezvăluiri ale lui Backster au suscitat un asemenea interes încît în întreaga lume secretarele şi menajerele au început să discute tot felul de intimităţi cu plantele lor. Descoperirea lui Backster a determinat folosirea plantelor în diagnosticarea medicală, investigaţia criminalistică sau în domeniul spionajului. Cu subvenţiile care au început să curgă din toate părţile, Backster şi-a procurat echipamentele cele mai scumpe.

Detectoarele infidelităţii

După Backster, mai mulţi fizicieni, biologi din întreaga lume au început să facă experimente pe plante înregistrîndu-le reacţiile la acţiunea diferiţilor stimuli. Pierre Paul Sauvin, un specialist în electronică din West Petterson, a reuşit să schimbe sensul de deplasare al unui trenuleţ în funcţie de gîndurile şi de emoţiile pe care le transmitea conectat la o plantă. A repetat experienţa în faţa publicului de la Madison din New Jersey. A mai reuşit să aprindă lumina folosind reacţiile plantelor conectate la un comutator. A studiat şi reacţiile la plăcere ale plantelor. A plecat departe cu o iubită, iar plantele au reacţionat la plăcerea lui, declanşînd comutatorul. Putea să devină bogat vînzîndu-şi invenţia soţiilor geloase. Dar descoperirea lui n-a avut succes fiindcă nimeni n-a vrut să investească într-un aparat de depistat infidelităţile. Sauvin a mai reuşit să facă să decoleze un avion miniatural şi să deschidă uşa garajului cu ajutorului gîndului transmis plantelor. Armata americană s-a arătat în sfîrşit interesată, dar rezultatele au rămas secrete.

Vocea cactusului

Doctorul Ken Hashimoto, colaborator al poliţiei japoneze în detectarea minciunilor, auzind de experienţele lui Backster a încercat să dea unui cactus o voce cu ajutorul unui echipament electronic conceput de el. Vocea plantei semăna cu bîzîitul ascuţit al cablurilor de înaltă tensiune. Soţii Hashimoto au reuşit să înveţe planta să numere şi să socotească cu numere pînă la 20. Lucrarea sa „Introducere în percepţia extrasenzorială“ a fost solicitată în 60 de tiraje, iar „Misterele lumii quadridimensionale“, în 80. Chimistul Marcel Vogel din Los Gatos, angajat la firma IBM pe la mijlocul anilor ’50, a rupt două frunze şi în fiecare zi s-a gîndit la ele. La una, sugerîndu-i că e încă în viaţă, la cealaltă, ca la una moartă. După o săptămînă, prima părea abia smulsă de tulpină, cealaltă era uscată. Era convins că e vorba de transfer de „energie psihică“ şi că intenţionalitatea creează un cîmp energetic.

Gelozie vegetală

În primăvara lui 1971, Vogel a început o nouă serie de experienţe. Cerînd unui prieten să transmită nişte gînduri unui filodendron, reacţia plantei s-a stins repede. Prietenul a dezvăluit că s-a gîndit că filodendronul lui de acasă e mult mai frumos. Vogel a conchis că plantele au amor propriu. Ele manifestă aversiune sau simpatie profundă şi faţă de anumiţi oameni. Eileen-Elixir Caddy a dezvoltat o grădină, transformînd-o într-un adevărat Eden, deşi solul era arid. A fost bănuit că uriaşele lui legume sînt obţinute cu îngrăşăminte. Profesorul Lindsay R. Robb, expert în probleme de agricultură al Organizaţiei Naţiunilor Unite, n-a putut da o explicaţie şi totul a fost considerat un mister. În realitate, stăpînul obţinuse rezultatele doar vorbind frumos cu plantele. Pare incredibil, dar aceasta este realitatea: plantele sînt nişte fiinţe vii, cu personalitate proprie.

Viata ma sustine. Intotdeauna.
Am facut turtite cu faina si seminte. E buna.

INGREDIENT SECRET: spus lu' drojdii si lu' restul ingredientelor "multumesc pentru ca colaborati cu mine" si tratat toate alea ca pe egali. Treaba asta a facut turtitele sa aiba un gust si un aspect deosebit.