Fericirea
De Christopher Westra
Stiti ca exista o corelatie puternica intre bani si fericire?
Da, ati auzit bine. Nu, banii nu aduc fericirea – corelatia functioneaza in celalalt sens. Fericirea aduce banii!
Da, cei care sunt cu adevarat fericiti acum intotdeauna atrag mai multa abundenta in viata lor.
Daca tu crezi ca orice in afara ta te va face sa te simti intr-un anumit fel, atunci traiesti intr-o iluzie.
Universul vrea ca tu sa intelegi ca tu esti creatorul vietii tale emotionale. Tu poti decide sa fii fericit acum, iar fericirea este ceea ce iti doresti cu adevarat.
Nu ai nevoie de bani ca sa fii fericit. Atata timp cat tu crezi ca ai nevoie de bani ca sa fii fericit, o vei indeparta din cauza setei tale disperate.
Atunci cand esti deja fericit, nu ai nevoie de bani. Pur si simplu, iti doresti o abundenta sporita pentru tine, familia ta si pentru intreaga lume. O poti avea cu siguranta atunci, pentru ca ai invatat lectia.
Opreste-te sa mai cauţi aparitia magica a unei zile ideale si perfecte. Bucura-te de curgerea si trecerea zilei de azi.
Prezentul este singurul moment in care poti fi fericit, deoarece acum este singurul moment care exista. Fii fericit inainte de a obtine bani. Fii fericit chiar acum!
Bucura-te activ de binecuvantarea pe care o primesti si cultiva o atitudine primitoare si vesela pentru toata lumea. Vrei banii doar pentru a cumpara lucruri. Crezi ca aceste “lucruri” te vor face fericit si te vor face sa te simti mai protejat.
Alege sa te simti asa cum vrei sa te simti chiar acum, si apoi poti avea tot ce iti doresti. Vei dobandi putere in mod clar, atunci cand stii secretul.
Secretul este ca tu sa te manifesti intai in lumea emotionala interioara a credintei si apoi in lumea “exterioara”, fizica, pe care o poti atinge. Mergi inainte si alege aceasta zi, pentru a fi fericit.
Versiune completa:In Vino Veritas... Bamboocha!
Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40
Anu trecut prin august am scris asta:
Problemele:
1. Ma gandesc sa-mi gasesc meseria care sa coincida, macar in mare, cu aspiratiile mele spirituale. Tot gandindu-ma io asa, mi se pare ca asta implica oarecum sa imi folosesc abilitatile pentru a obtine bunuri materiale. Numa’ ieri am incercat sa influentez bancomatul sa-mi dea suma dde bani dorita, desi aveam cardu’ gol. Cum sa fac sa nu mai am ganduri d’astea? Tre sa inteleg ca…ca ce? Aici e problema…Am inteles ca bunurile materiale sunt ceva neimportant, dar corpul meu fizic vrea hrana si o casa a lui. As putea face bani foarte usor, dar asta ar presupune sa devin robot, sa uit unde ma duc. Mai bine mor de foame decat asta!
2. Raul si binele. Incerc sa inteleg natura raului. Cre ca e legata si de nestiinta. Daca un taran care-si bate calul, ar sti ca e la fel de important ca si el, ca are suflet, spirit etc. l-ar mai bate? Io cred ca nu… Ce e raul si ce e binele? Ce e dincolo de ele? Cred ca raul e o stare de inconstienta, o iluzie a ruperii de restul. Raul e ceva prin care fiintele invata. E necesar in evolutie acum. Raul e o ratacire a caii pe care fiinta vrea sa o urmeze?
3. Ce e atomul? E o fiinta de sine statatoare sau o parte dintr-o alta fiinta, o proiectie a gandului ei? Hm…daca ma gandesc la atomii care-mi compun mie corpul, sunt un rezultat al gandirii mele, si totusi sunt fiinte de sine statatoare, care conlucreaza pentru a forma un tot unitar. Probabil mi-e greu sa accept ideea ca poate si eu sunt o proiectie a gandului cuiva. Poate ca si eu sunt doar o parte a MEA...si totusi am liber arbitru, vointa proprie. Nu inteleg...Mi-e greu sa accept ca si eu, la randul meu, sunt ca un atom care a fost creat pentru a face parte din ceva mult mai maret. A fost creat de cine? De ce? Si ce se va intampla cu mine? De unde vin si unde ma duc?
Ma simt ca-n ceata...nu inteleg sensul. M-am intrebat chiar si de ce trebuie sa iubim. Raspunsul a fost legat de faptul ca eu ma iubesc pe mine si nu mi-as face rau, vreau sa cresc. La fel tre sa ma port cu tot ce exista, asa cum ma port cu mine. Ma gandeam sa accept ca si eu sunt asa cum e un atom din coprul meu pntru mine, dar e asa dificil...Adica eu sunt doar parte a ceva, sunt dusa ude vrea cevaul ala, dispar si apar dupa vointa lui? Asta nu-mi convine din mandrie sau pentru ca nu e asa? Sau pentru ca nu inteleg cu adevarat cum stau lucururile? Nu inteleg pentru ca gandirea mea e limitata, pentru ca inca mai separ lucruile in albe si negre, in bune si rele, pentru ca inca incerc sa pricep privind prin prisma lumii materiale.
4. Cum naiba sa fac ca lumina mea sa nu raneasca? Am tendinta sa vibrez prea inalt pentru unele fiinte, iar asta le face rau. Cum sa ma armonizez cu ele fara sa ma dezechilibrez eu insami?
5. Cine e vocea aia rautacioasa care apare din cand in cand in mintea mea? E parte din mine, e altcineva? Oricum nu o ascult, dar de ce exista ea? Ca sa invat de la ea, da’ vreau sa stiu cine e, a cui e.
Asta ma rodea pe mine in vara lu' 2008. Eu se intalneste cu alt eu....
Problemele:
1. Ma gandesc sa-mi gasesc meseria care sa coincida, macar in mare, cu aspiratiile mele spirituale. Tot gandindu-ma io asa, mi se pare ca asta implica oarecum sa imi folosesc abilitatile pentru a obtine bunuri materiale. Numa’ ieri am incercat sa influentez bancomatul sa-mi dea suma dde bani dorita, desi aveam cardu’ gol. Cum sa fac sa nu mai am ganduri d’astea? Tre sa inteleg ca…ca ce? Aici e problema…Am inteles ca bunurile materiale sunt ceva neimportant, dar corpul meu fizic vrea hrana si o casa a lui. As putea face bani foarte usor, dar asta ar presupune sa devin robot, sa uit unde ma duc. Mai bine mor de foame decat asta!
2. Raul si binele. Incerc sa inteleg natura raului. Cre ca e legata si de nestiinta. Daca un taran care-si bate calul, ar sti ca e la fel de important ca si el, ca are suflet, spirit etc. l-ar mai bate? Io cred ca nu… Ce e raul si ce e binele? Ce e dincolo de ele? Cred ca raul e o stare de inconstienta, o iluzie a ruperii de restul. Raul e ceva prin care fiintele invata. E necesar in evolutie acum. Raul e o ratacire a caii pe care fiinta vrea sa o urmeze?
3. Ce e atomul? E o fiinta de sine statatoare sau o parte dintr-o alta fiinta, o proiectie a gandului ei? Hm…daca ma gandesc la atomii care-mi compun mie corpul, sunt un rezultat al gandirii mele, si totusi sunt fiinte de sine statatoare, care conlucreaza pentru a forma un tot unitar. Probabil mi-e greu sa accept ideea ca poate si eu sunt o proiectie a gandului cuiva. Poate ca si eu sunt doar o parte a MEA...si totusi am liber arbitru, vointa proprie. Nu inteleg...Mi-e greu sa accept ca si eu, la randul meu, sunt ca un atom care a fost creat pentru a face parte din ceva mult mai maret. A fost creat de cine? De ce? Si ce se va intampla cu mine? De unde vin si unde ma duc?
Ma simt ca-n ceata...nu inteleg sensul. M-am intrebat chiar si de ce trebuie sa iubim. Raspunsul a fost legat de faptul ca eu ma iubesc pe mine si nu mi-as face rau, vreau sa cresc. La fel tre sa ma port cu tot ce exista, asa cum ma port cu mine. Ma gandeam sa accept ca si eu sunt asa cum e un atom din coprul meu pntru mine, dar e asa dificil...Adica eu sunt doar parte a ceva, sunt dusa ude vrea cevaul ala, dispar si apar dupa vointa lui? Asta nu-mi convine din mandrie sau pentru ca nu e asa? Sau pentru ca nu inteleg cu adevarat cum stau lucururile? Nu inteleg pentru ca gandirea mea e limitata, pentru ca inca mai separ lucruile in albe si negre, in bune si rele, pentru ca inca incerc sa pricep privind prin prisma lumii materiale.
4. Cum naiba sa fac ca lumina mea sa nu raneasca? Am tendinta sa vibrez prea inalt pentru unele fiinte, iar asta le face rau. Cum sa ma armonizez cu ele fara sa ma dezechilibrez eu insami?
5. Cine e vocea aia rautacioasa care apare din cand in cand in mintea mea? E parte din mine, e altcineva? Oricum nu o ascult, dar de ce exista ea? Ca sa invat de la ea, da’ vreau sa stiu cine e, a cui e.
Asta ma rodea pe mine in vara lu' 2008. Eu se intalneste cu alt eu....
Imagine… Cum ar fi daca oamenii s-ar purta cu grija unii fata de altii? La concerte…daca in loc sa se imbulzeasca ocupati sa ocupe cel mai bun loc, cu riscul de a ii calca pe ceilalti in picioare, ar fi mai tolerant si mai atenti la cei din jur? Am fo io la concert…si aveam grija sa nu lovesc pe nimeni, si ii bagam p’aia mai mici decat mine in fata mea, sa vada si ei….Cand cineva vroia sa faca poze, nu ma costa nik sa ma dau umpic mai intr-o parte, gaseam si asa pozitie sa vad. Partea faina e ca oamenii de langa mine au inceput si ei sa se poarte cu grija. Gesture marunte, dar care conteaza. Si uite-asa, cu contributia fiecaruia, concertul ramane memorabil nu doar datorita artistului, ci si datorita faptului ca ai simtit langa tine OAMENI.
Imi disparuse mai devreme sapuniera din baie…O luase colega, crezuse ca e a ei. Nu era ea prea convinsa nici cand mi-a dat-o inapoi. Nu am facut scenarii, desi mintea mea era iritata. Am privit cum vin si trec emotiile vis-ŕ-vis de asta. Mi-am trait starea de iritare fara sa pun paie pe foc. Nu m-am apucat sa zic ca “vai, uite ce face, n’are pic de…”, ci am vazut din perspectiva ei. Chiar daca ar fi actionat din nesimtire(nu a fost cazul), ar fi fost treaba ei. Eu doar mi-am cerut aia inapoi, fara sa critic, fara sa ma enervez. Si am primit-o natural. Mi-am privit colega asa cum mi-ar placea sa ma priveasca cineva pe mine indiferent ce prostie fac: ca pe un om care asa stie el sa faca in momentul respectiv. Intelegere, toleranta…iertare. Cand ierti pe cineva, te eliberezi si pe tine, si pe el/ea. Abia cand vine iertarea din inima se trece peste…Nu exista nimic care sa nu poata fi iertat. Pana si cei mai mari criminali ai lumii merita iertare. Poate chiar eu am fost unul din ei acu’ cine stie cate vieti. Poate ca am fost o victima. Nu conteaza. Ma iert pe mine, ii iert pe ei…
Ma gandeam…Daca ar veni cineva sa stea cu mine si si-ar insira lucrurile peste tot, m-as enerva. Daca in schimb ar insira peste tot cristale, mi-ar placea. Pentru ca le iubesc. Daca acel cineva care insira lucrurile e un strain, ma enervez. Daca de ex un catel insira lucrurile poate chiar mai rau decat strainul, nu ma supar pe el pentru ca il iubesc. Concluzia…evidenta. Ma rog, more or less.
Iubirea fata de sine duce la iubire fata de altii, la grija fata de ei. Asta duce la miracole, la raiul pe pamant. Raiul exista déjŕ, in fiecare din noi…
Imi disparuse mai devreme sapuniera din baie…O luase colega, crezuse ca e a ei. Nu era ea prea convinsa nici cand mi-a dat-o inapoi.
Nu am facut scenarii, desi mintea mea era iritata. Am privit cum vin si trec emotiile vis-ŕ-vis de asta. Mi-am trait starea de iritare fara sa pun paie pe foc. Nu m-am apucat sa zic ca “vai, uite ce face, n’are pic de…”, ci am vazut din perspectiva ei. Chiar daca ar fi actionat din nesimtire(nu a fost cazul), ar fi fost treaba ei. Eu doar mi-am cerut aia inapoi, fara sa critic, fara sa ma enervez. Si am primit-o natural. Mi-am privit colega asa cum mi-ar placea sa ma priveasca cineva pe mine indiferent ce prostie fac: ca pe un om care asa stie el sa faca in momentul respectiv. Intelegere, toleranta…iertare. Cand ierti pe cineva, te eliberezi si pe tine, si pe el/ea. Abia cand vine iertarea din inima se trece peste…Nu exista nimic care sa nu poata fi iertat. Pana si cei mai mari criminali ai lumii merita iertare. Poate chiar eu am fost unul din ei acu’ cine stie cate vieti. Poate ca am fost o victima. Nu conteaza. Ma iert pe mine, ii iert pe ei… Ma gandeam…Daca ar veni cineva sa stea cu mine si si-ar insira lucrurile peste tot, m-as enerva. Daca in schimb ar insira peste tot cristale, mi-ar placea.
Pentru ca le iubesc. Daca acel cineva care insira lucrurile e un strain, ma enervez. Daca de ex un catel insira lucrurile poate chiar mai rau decat strainul, nu ma supar pe el pentru ca il iubesc. Concluzia…evidenta. Ma rog, more or less. Iubirea fata de sine duce la iubire fata de altii, la grija fata de ei. Asta duce la miracole, la raiul pe pamant.
Raiul exista déjŕ, in fiecare din noi…
Pan' acu' vorbeam cu oamenii despre ideile mele atunci cand se aratau interesati. Imi placea sa vorbesc despre prezenta, sa le explic, sa le arat chestii... Pe messenger, am avut multe discutii pe tema asta.
Azi am fost la un ceai cu o prietena. Ea acum descopera ca nu e mintea ei, ca exista ceva dincolo de gandire. Am vorbit, isi amintea chestii pe care deja le stia. Totusi, simteam ca nu era destul sa vorbesc. Nici macar nu era necesar. Nu mai simt nevoia de a le spune oamenilor, nu mai simt ca trebuie sa vorbesc despre asta. E ceva ce oamenii percep dincolo de cuvinte. Ceva ce exista in fiecare din noi, iar manifestarea acelui ceva aduce mai multa intelegere decat un discurs.
A venit momentul sa interactionez cu oamenii altfel decat "eu vorbesc, tu asculti, dup'aia facem schimb".
De aia conversatiile cu G. si cu F. nu mai sunt ca inainte...Apare altceva intre noi....
Azi am fost la un ceai cu o prietena. Ea acum descopera ca nu e mintea ei, ca exista ceva dincolo de gandire. Am vorbit, isi amintea chestii pe care deja le stia. Totusi, simteam ca nu era destul sa vorbesc. Nici macar nu era necesar. Nu mai simt nevoia de a le spune oamenilor, nu mai simt ca trebuie sa vorbesc despre asta. E ceva ce oamenii percep dincolo de cuvinte. Ceva ce exista in fiecare din noi, iar manifestarea acelui ceva aduce mai multa intelegere decat un discurs.
A venit momentul sa interactionez cu oamenii altfel decat "eu vorbesc, tu asculti, dup'aia facem schimb".
De aia conversatiile cu G. si cu F. nu mai sunt ca inainte...Apare altceva intre noi....
Decid ca sunt pregatita. Nu stiu pentru ce, da' sigur sunt pregatita.
Memento mori. Memento vivere.
Memento mori. Memento vivere.
The life of a Night Magician is a very special one. You will find that a Night Magician's life is
filled with the most powerful magick. Your world will not be the same after Night Magick has
filled it. Your life will have seemed very ordinary and plain before Night Magick. Your life will
now be filled with adventure.
filled with the most powerful magick. Your world will not be the same after Night Magick has
filled it. Your life will have seemed very ordinary and plain before Night Magick. Your life will
now be filled with adventure.
Grimoires, herbalism, arcane.... Magie neagra, magie alba, viziuni, profetii, comunicarea cu creaturile magice....Cautarea, aventira, dorinta....CHEMAREA.
Mereu m-a chemat dorul de vremurile alea, de tot ce am stiut, de obiceiuri, intalnirile in taverne si explorarea pesterilor.
Vine un moment in care vrajotorul stie tot ce vroia sa stie. Acum are puterea, cunoasterea. E momentul in care vrajitorul devine mag. Cel mai mare mag. A cautat toata viata magia in carti, in plante, in demoni si zane, in cristale si in stele. Acum e momentul ca cel mai mare magician sa uite tot ce stie. Toata stiinta, toata puterea, sunt lasate in urma. Cel mai mare mag va uita tot ce stie, va lasa in urma amuletele si ritualurile devenind un om obisnuit si nestiutor.
In acest fel va vedea locul din care vine magia. Va gasi sursa magiei si ce inseamna ea de fapt. Un om obisnuit se intoarce spre el insusi, caci nu mai are cunoasterea si puterea care il hraneau inainte. Omul obisnuit va cauta in interior ce vieti de-a randul a cautat in exterior. Sursa magiei e ascunsa in interiorul fiecaruia din noi.
Inca mai simt dorul, dar...ascult chemarea inimii. Am inchis ochii ca sa vad.
Povestea magului....Mi-ar placea sa-mi amintesc detaliile. Pentru ce? Mi-a zis ca poate sa-mi arate istoria omului. Tot ce am fost...tot ce am stiut....poate disparea.
Acum raman doar eu.
Acum raman doar eu.
Dorintele reprezinta modul in care eu incerc sa controlez realitatea, sa-i dau directia care cred io ca se potriveste. Dorintele sunt modul in care io ma creez pe mine.
Azi am renuntat la orice dorinta. Am vazut cum e cu dorintele, am vazut ca se implinesc, ca prin ele controlez. Simtii ca tre sa le las de-o parte. Le-am lasat. Am crezut ca fara dorinte nu o sa stiu incotro sa ma duc, ca o sa stau asa, nemiscata si nik nu se mai intampla. Am renuntat la doritne si am simtit cum sunt ghidata de viata insasi...nu-mi odream nimic, si totusi curgeam cu viata acolo unde e locul meu.
Hm...nu ma prea prinsai io, da' mai fac asa...sa vedem ce iese. Oare renuntarea la dorinte inseamna sa lasi viata sa fie asa cum este? Sa o accepti total? Intrebai si io, nu-mi bat capul...
Heh..
Azi am renuntat la orice dorinta. Am vazut cum e cu dorintele, am vazut ca se implinesc, ca prin ele controlez. Simtii ca tre sa le las de-o parte. Le-am lasat. Am crezut ca fara dorinte nu o sa stiu incotro sa ma duc, ca o sa stau asa, nemiscata si nik nu se mai intampla. Am renuntat la doritne si am simtit cum sunt ghidata de viata insasi...nu-mi odream nimic, si totusi curgeam cu viata acolo unde e locul meu.
Hm...nu ma prea prinsai io, da' mai fac asa...sa vedem ce iese.
Oare renuntarea la dorinte inseamna sa lasi viata sa fie asa cum este? Sa o accepti total? Intrebai si io, nu-mi bat capul...Heh..
Sub postul anterior reclama zice: "Ce iti DORESTI de la Mos Craciun?"
Universu' are glume-n program. )
Dupa ce pescarul i-a dat drumul unui pestisor magic, asta zice:
- Spune-mi 3 dorinte si ti le implinesc. Prima care ar fi?
- Iat-o, zice pescarul. Vreau sa ma afci atat de intelept incat sa le aleg cum trebuie pe celelalte doua.
- Prea bine, zise pestele si ii indeplini dorinta pesacrului. Care sunt celelalte doua?
Pescarul a tacut o clipa, apoi araspuns:
- Multumesc, nu mai am nicio dorinta.
- Spune-mi 3 dorinte si ti le implinesc. Prima care ar fi?
- Iat-o, zice pescarul. Vreau sa ma afci atat de intelept incat sa le aleg cum trebuie pe celelalte doua.
- Prea bine, zise pestele si ii indeplini dorinta pesacrului. Care sunt celelalte doua?
Pescarul a tacut o clipa, apoi araspuns:
- Multumesc, nu mai am nicio dorinta.
Initial, am crezut ca pot obtine orice daca lupt.Am luptat, m-am strofocat...si am obtinut. Dup'aia am descoperit ca doritnele mi se implinesc si fara sa fac eu ceva anume...doar sa am incredere. Fost bine.
"Cere si ti se va da." Mie imi plac surprizele.
Ia sa nu mai cer io nimic, sa ma las in voia lu' viata...sa vedem... Am incredere. Nu situ de ce si nici nu-i musai sa stiu.
Prin dorinte imi controlam realitatea. Io decideam ce sa fie si ce sa nu fie...Ia sa iau picioru' de pe frana. Am senzatia ca mor, semn ca ma identific inca cu o iluzie.
Ete, treaba asta imi place...Si imi place ca descopar treptat, sa savurez. Totu' fu cu un rost...Chiar si ego-ul, si luptele, binele, raul, dorintele... Am trait viata, fu misto...Acu' sa las viata sa traiasca prin mine.
Ceva tot imi scapa, nu pricep, da' asa simt si am incredere. Mah, mi se pare ca mor si-mi place.
Dup'aia am descoperit ca doritnele mi se implinesc si fara sa fac eu ceva anume...doar sa am incredere. Fost bine. "Cere si ti se va da." Mie imi plac surprizele.
Ia sa nu mai cer io nimic, sa ma las in voia lu' viata...sa vedem... Am incredere. Nu situ de ce si nici nu-i musai sa stiu.Prin dorinte imi controlam realitatea. Io decideam ce sa fie si ce sa nu fie...Ia sa iau picioru' de pe frana. Am senzatia ca mor, semn ca ma identific inca cu o iluzie.
Ete, treaba asta imi place...Si imi place ca descopar treptat, sa savurez.
Totu' fu cu un rost...Chiar si ego-ul, si luptele, binele, raul, dorintele... Am trait viata, fu misto...Acu' sa las viata sa traiasca prin mine. Ceva tot imi scapa, nu pricep, da' asa simt si am incredere.
Mah, mi se pare ca mor si-mi place.
Imi place treaba asta...Cand cer ceva, primesc... Mah, da' confund lucrurile. Deci. Io zisei sa renunt la dorinte. Renunt, mah, renunt, le declar nule. Ce nu stiam eu e ca dorintele la care renunt si cu care ma identific sunt alea mentale. Eu le confundam cu ghidarea interioara...
S'ar putea totusi sa confund inca lucrurile si sa caut subterfugii pentru a fabrica inca dorinte...nush...Momentan procesez datele pe care le am..
Sa vedem...Io...Io nush ce vroiam sa scriu) A...da..Vroiam sa dau un exemplu de dorinta si unu' de ghidare. Cateodata dorintele vin de la ghidarea aia, adica mintea le mai nimereste si ea din cand in cand.
Azi visai io ca nush cu cine vorbeam si vad o ceva care nu avea inca forma, dar care putea lua ce forma gandesc eu. Era un portal in care daca intram, luau forma chestiile pe care le froiam eu...nush sa explic, ca nu e tocmai cum am scris. Nu ma 'nteresa sa gandesc chestii si ele sa apara, da' am intrat prin portal ca eram curioasa ce-i acolo. Cel cu care vorbeam zice: "think".
Si asta fu...E unul din visele prin care mi se spune ceva, dar nu am avzut inca mesajul....sau nu vreau sa recunosc.
Una peste alta am primit, fara sa caut sau sa cer cuiva, o carte despre treaba asta cu dorintele...cel putin in primele pagini, ca atat am citit.
Io acu' ma bucur ca cer si primesc, imi plac coincidentele, sincronizarile...Ete, treaba asta tine de ghidarea interioara. Nu imi doresc mental sa fie sincronizari, ci simt din interior ca rezonez cu ele.
Citat din carte: "Mai întâi conştientizează lucrurile pe care le cauţi şi apoi lasă lucrurile în pace." Poi asta faceam...cautam lucrurile pe care le cautam sau cream unele pe care sa le caut...mie tot a dorinta mentala imi suna. Io as formula altfel: "Cand simti ca rezonezi cu ceva, constientizeaza ce simti, dar nu fa scenarii mentale despre acel ceva." Mah, io zisei acelasi lucru, numa' ca in alte cuvinte. Nu tocmai...ca ala zice sa le cauti...io zic numa' sa le vezi cand apar si sa savurezi. Cred. Nici io nu mai stiu.
Alt citat:
"Povestea Mariei este povestea fiecărui om. Maria nu a fost o femeie – dând
naştere în vreun fel miraculos unuia pe nume ‚Iisus’. Maria este conştienţa de a
fi care veşnic rămâne fecioară, indiferent câtor dorinţe dă naştere. Chiar acum,
priveşte-te ca fiind această Fecioară Maria – însămânţată de tine însuţi prin
intermediul dorinţei – devenind una cu dorinţa până la punctul întrupării sau
naşterii dorinţei tale."
Oaresce din mesaj rezoneaza cu mine, da' nush ce e ala...Ca mesajul are si o parte care imi suna dubios..da' nu stiu care. Am scris "mesaj", nu "citat". Hm...
Io constat ca intr-un fel sau altul, oamenii sunt educati sa ceara. Exista si cursuri care te invata cum sa ceri, cursuri care iti spun ca doritnel etale se implinesc...tot felu'. Cerem, cerem si iar cerem. Ete io vreau sa fac altfel, nah. Io simtesc ca am deja tot ce am nevoie. Atunci de ce imi da cu rest? Simt ca am ceva de facut aci, de aia...
Nu intelege io rteburile astea. Inseamna ca-s pe drumu' cel bun. E o zicala: "Inceputul cunoasterii e descoperirea unu lucru pe care nu-l intelegi". Apai...si cunoasterea asta....
O data cu treaba asta cu dorintele, descoperii frumusetea ego-ului. Mah, asta e o unealta foare faina. Copilu' isi construieste o prsonalitate, un ego...Isi hraneste ego-ul si tot spune: "Eu! Eu! Uitati-va la MINE!" Dup'aia creste, se intampla ceva inexplicabil si transcede ego-ul. Putea trece direct la partea asta, numa' ca n-ar mai fi savurat experientele pe care le aduce ego-ul. Nu-i musai sa aiba o experienta anume, dar...dar nush...asta chiar nu inteleg.
Pana acum cateva zile ma uitam la oameni, vedeam ego la ei si inevitabil ma gandeam ca tre sa scape de el. Acum ma uit la ei si e frumos... Nu tre sa scape de nimic. L-au creat dintr-un motiv bine intemeiat. Ca vreau io sa il las pe al meu pen' ca si-a indeplinit scopul e altceva...O sa ajung acolo unde simt eu ca tre sa ma duc.
Nici nu mai stiu de ce-mi bat capul...simt nevoia sa scriu. Mi se pare totul atat de clar, atat de perfect. Asta pana cand icnep sa inteleg mental. Dup'aia se duce draq. Chiar...de ce incerc io sa inteleg toate alea? Am io un motiv si pentur asta, sigur. Numa' ca nu-l inteleg.
Mah, da' confund lucrurile. Deci. Io zisei sa renunt la dorinte. Renunt, mah, renunt, le declar nule. Ce nu stiam eu e ca dorintele la care renunt si cu care ma identific sunt alea mentale. Eu le confundam cu ghidarea interioara...S'ar putea totusi sa confund inca lucrurile si sa caut subterfugii pentru a fabrica inca dorinte...nush...Momentan procesez datele pe care le am..
Sa vedem...Io...Io nush ce vroiam sa scriu
) A...da..Vroiam sa dau un exemplu de dorinta si unu' de ghidare. Cateodata dorintele vin de la ghidarea aia, adica mintea le mai nimereste si ea din cand in cand. Azi visai io ca nush cu cine vorbeam si vad o ceva care nu avea inca forma, dar care putea lua ce forma gandesc eu. Era un portal in care daca intram, luau forma chestiile pe care le froiam eu...nush sa explic, ca nu e tocmai cum am scris. Nu ma 'nteresa sa gandesc chestii si ele sa apara, da' am intrat prin portal ca eram curioasa ce-i acolo. Cel cu care vorbeam zice: "think".
Si asta fu...E unul din visele prin care mi se spune ceva, dar nu am avzut inca mesajul....sau nu vreau sa recunosc.
Una peste alta am primit, fara sa caut sau sa cer cuiva, o carte despre treaba asta cu dorintele...cel putin in primele pagini, ca atat am citit.
Io acu' ma bucur ca cer si primesc, imi plac coincidentele, sincronizarile...Ete, treaba asta tine de ghidarea interioara. Nu imi doresc mental sa fie sincronizari, ci simt din interior ca rezonez cu ele.
Citat din carte: "Mai întâi conştientizează lucrurile pe care le cauţi şi apoi lasă lucrurile în pace." Poi asta faceam...cautam lucrurile pe care le cautam sau cream unele pe care sa le caut...mie tot a dorinta mentala imi suna. Io as formula altfel: "Cand simti ca rezonezi cu ceva, constientizeaza ce simti, dar nu fa scenarii mentale despre acel ceva." Mah, io zisei acelasi lucru, numa' ca in alte cuvinte.
Nu tocmai...ca ala zice sa le cauti...io zic numa' sa le vezi cand apar si sa savurezi. Cred. Nici io nu mai stiu.Alt citat:
"Povestea Mariei este povestea fiecărui om. Maria nu a fost o femeie – dând
naştere în vreun fel miraculos unuia pe nume ‚Iisus’. Maria este conştienţa de a
fi care veşnic rămâne fecioară, indiferent câtor dorinţe dă naştere. Chiar acum,
priveşte-te ca fiind această Fecioară Maria – însămânţată de tine însuţi prin
intermediul dorinţei – devenind una cu dorinţa până la punctul întrupării sau
naşterii dorinţei tale."
Oaresce din mesaj rezoneaza cu mine, da' nush ce e ala...Ca mesajul are si o parte care imi suna dubios..da' nu stiu care.
Am scris "mesaj", nu "citat". Hm...Io constat ca intr-un fel sau altul, oamenii sunt educati sa ceara. Exista si cursuri care te invata cum sa ceri, cursuri care iti spun ca doritnel etale se implinesc...tot felu'. Cerem, cerem si iar cerem. Ete io vreau sa fac altfel, nah. Io simtesc ca am deja tot ce am nevoie. Atunci de ce imi da cu rest? Simt ca am ceva de facut aci, de aia...
Nu intelege io rteburile astea. Inseamna ca-s pe drumu' cel bun.
E o zicala: "Inceputul cunoasterii e descoperirea unu lucru pe care nu-l intelegi". Apai...si cunoasterea asta....O data cu treaba asta cu dorintele, descoperii frumusetea ego-ului. Mah, asta e o unealta foare faina. Copilu' isi construieste o prsonalitate, un ego...Isi hraneste ego-ul si tot spune: "Eu! Eu! Uitati-va la MINE!" Dup'aia creste, se intampla ceva inexplicabil si transcede ego-ul. Putea trece direct la partea asta, numa' ca n-ar mai fi savurat experientele pe care le aduce ego-ul.
Nu-i musai sa aiba o experienta anume, dar...dar nush...asta chiar nu inteleg.Pana acum cateva zile ma uitam la oameni, vedeam ego la ei si inevitabil ma gandeam ca tre sa scape de el. Acum ma uit la ei si e frumos... Nu tre sa scape de nimic. L-au creat dintr-un motiv bine intemeiat. Ca vreau io sa il las pe al meu pen' ca si-a indeplinit scopul e altceva...O sa ajung acolo unde simt eu ca tre sa ma duc.
Nici nu mai stiu de ce-mi bat capul...simt nevoia sa scriu. Mi se pare totul atat de clar, atat de perfect. Asta pana cand icnep sa inteleg mental.
Dup'aia se duce draq. Chiar...de ce incerc io sa inteleg toate alea? Am io un motiv si pentur asta, sigur. Numa' ca nu-l inteleg.
Inke una:
" nu poţi lua cu tine în noua ta conştiinţă nicio parte din vechiul
om. Toate credinţele, temerile şi limitările tale actuale sunt greutăţi care te
leagă de nivelul tău de conştiinţă actual. De va fi să transcenzi acest nivel,
trebuie să laşi în urmă tot ceea ce este sinele tău actual, sau concepţia despre
tine. Pentru a face asta, îţi îndepărtezi atenţia de la tot ceea ce reprezintă acum
problema sau limitarea ta şi te afunzi în doar a fi. Adică, îţi spui în tăcere dar cu
convingere, ‚EU SUNT’. Nu condiţiona această ‚conştiinţă’ încă. Doar
mărturiseşte-te a fi şi continuă să faci asta până ce te pierzi în senzaţia de
simplu a fi – fără faţă şi formă. Când această expansiune a conştiinţei este
atinsă, atunci, în acest adânc fără formă al tău dă formă noii concepţii
SIMŢINDU-TE a fi CEEA ce doreşti să fii.
Vei afla în acest adânc al tău toate lucrurile ca fiind divin de posibile.
Orice poţi concepe a fi pe lumea asta este pentru tine, în această
conştiinţă fără formă actuală, o cât se poate de firească realizare. "
Azi-dimineata pe la 6 am deschis o carte cu care am adormit...si scria titlul: "Pierde-te pentru a te regasi " ...Apai...nici nu mai are rost sa comentez.
" nu poţi lua cu tine în noua ta conştiinţă nicio parte din vechiul
om. Toate credinţele, temerile şi limitările tale actuale sunt greutăţi care te
leagă de nivelul tău de conştiinţă actual. De va fi să transcenzi acest nivel,
trebuie să laşi în urmă tot ceea ce este sinele tău actual, sau concepţia despre
tine. Pentru a face asta, îţi îndepărtezi atenţia de la tot ceea ce reprezintă acum
problema sau limitarea ta şi te afunzi în doar a fi. Adică, îţi spui în tăcere dar cu
convingere, ‚EU SUNT’. Nu condiţiona această ‚conştiinţă’ încă. Doar
mărturiseşte-te a fi şi continuă să faci asta până ce te pierzi în senzaţia de
simplu a fi – fără faţă şi formă. Când această expansiune a conştiinţei este
atinsă, atunci, în acest adânc fără formă al tău dă formă noii concepţii
SIMŢINDU-TE a fi CEEA ce doreşti să fii.
Vei afla în acest adânc al tău toate lucrurile ca fiind divin de posibile.
Orice poţi concepe a fi pe lumea asta este pentru tine, în această
conştiinţă fără formă actuală, o cât se poate de firească realizare. "
Azi-dimineata pe la 6 am deschis o carte cu care am adormit...si scria titlul: "Pierde-te pentru a te regasi " ...Apai...nici nu mai are rost sa comentez.
Iti doresc un an nou fericit si plin de lucruri frumoase si interesante. LA MULTI ANI!
"Daca nu ai ce-ti place, sa-ti placa ce ai"
Treaba asta am auzit-o clar, de la calculatorul lu' fratii mei cu care am stat 3 zile. Ma 'nerva ca tre sa stau cu ei si eram irascibila. Nu acceptam situatia. Mi-ar fi placut sa fac altceva. Si atunci programelu' rulat de aia micii zice ca "Daca nu ai ce-ti place, sa-ti placa ce ai." . Schimbat atitudine, acceptat situatia...nu intentionam sa-mi si placa, da' cand am acceptat s-a dovedit a fi o experienta faina. Am descoperit cum sa am grija de copii fara sa urlu sau sa le vorbesc urat. PEntru asta tre sa imi observ ego cat timp el si-l etaleaza pe al lor...Mah, astia micii...ie si ei oameni. Io pana acum nu i-am vazut chiar asa. PEntru mine erau "copii nestiutori", nu fiinte cu dorinte si caracteristici proprii.
De ce nu se indeplinesc anumite dorinte? Pen' ca sa zicem ca iti cumperi bilet la loto. Iti doresti sa castigi, ai ranjet de satisfactie la gandu' ca ti-ai luat bilet. Nu castigi. De ce? Pentru ca nu te astepti sa castigi. Ie oaresce conflict intre asteptarile pe care le avem si dorintele noastre. Am luat hotararea de a renunta la asteptari di sorinte. Le declar nule pe toate. Totusi, nu vreau sa fac trecerea brusc...vreau sa inteleg mecanismele. Simt ca asta trebuie sa fac, sa las dorintele in ruma. Mai simt ca vreau sa stiu ce se intampla, de fapt.
Am chef sa desenez. Creatia nu e mentala. Mi se parea mie ca atunci cand creez, vine de la dorinta mea...Eh, se pare ca atunci cand renunt la dorinte, devin pensula cu care picteaza viata. Atunci apare adevarata creatie. Eu dispar si raman doar eu. De aia nu imi vine sa imi semnez lucrarile. Nimic nu imi apartine; totul imi apartine.
Treaba asta am auzit-o clar, de la calculatorul lu' fratii mei cu care am stat 3 zile. Ma 'nerva ca tre sa stau cu ei si eram irascibila. Nu acceptam situatia. Mi-ar fi placut sa fac altceva. Si atunci programelu' rulat de aia micii zice ca "Daca nu ai ce-ti place, sa-ti placa ce ai." . Schimbat atitudine, acceptat situatia...nu intentionam sa-mi si placa, da' cand am acceptat s-a dovedit a fi o experienta faina. Am descoperit cum sa am grija de copii fara sa urlu sau sa le vorbesc urat. PEntru asta tre sa imi observ ego cat timp el si-l etaleaza pe al lor...Mah, astia micii...ie si ei oameni. Io pana acum nu i-am vazut chiar asa. PEntru mine erau "copii nestiutori", nu fiinte cu dorinte si caracteristici proprii.
De ce nu se indeplinesc anumite dorinte? Pen' ca sa zicem ca iti cumperi bilet la loto. Iti doresti sa castigi, ai ranjet de satisfactie la gandu' ca ti-ai luat bilet. Nu castigi. De ce? Pentru ca nu te astepti sa castigi. Ie oaresce conflict intre asteptarile pe care le avem si dorintele noastre. Am luat hotararea de a renunta la asteptari di sorinte. Le declar nule pe toate. Totusi, nu vreau sa fac trecerea brusc...vreau sa inteleg mecanismele. Simt ca asta trebuie sa fac, sa las dorintele in ruma. Mai simt ca vreau sa stiu ce se intampla, de fapt.
Am chef sa desenez. Creatia nu e mentala. Mi se parea mie ca atunci cand creez, vine de la dorinta mea...Eh, se pare ca atunci cand renunt la dorinte, devin pensula cu care picteaza viata. Atunci apare adevarata creatie. Eu dispar si raman doar eu. De aia nu imi vine sa imi semnez lucrarile. Nimic nu imi apartine; totul imi apartine.
Mah, io nu tre sa ajung nicaieri. Doar sa imi amintesc ca sunt deja acolo. Asta am simtit cand am citit asta:
" "
Voi va puteti crea viata, inclusiv corpul vostru cu usurinta si bucurie. Sa presupunem ca un prieten sau o ruda
va priveste si spune :" Tu esti prea gras ! Te voi supune unei diete si te voi trimite la sala de gimnastica , fie ca vrei sau nu !". Asa
doriti sa fiti tratati? Probabil ca nu si nici corpului vostru nu i-ar placea sa fue tratat asa. Cand va priviti corpul si spuneti :" Acesta
este prea mare; acesta este prea mic" etc., corpul vostru raspunde:" Da, sant asa cum doresti". Si el creaza ceea ce voi ii spuneti
, de ex.: " prea mare" sau "prea mic" etc. Corpul vostru se acmodeaza foarte usor si este foarte iertator. Ii datoram corpului nostru
scuze? Sa incepem Noul An cu un nou mod de a crea. Primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa dam drumul la tot ceea ce
am spus si am crezut despre corpul nostru, despre cum lucreaza si despre ce este bun sau rau pentru el. Sa dam drumul la TOT,
chiar si la parerile metafizice. Regulile se aplica doar daca noi alegem sa fie asa. Am lucrat cu Saint Germain multi ani . El a trait
cateva sute de ani , parand intotdeauna a fi acelasi. El nu a imbatranit si nu avea nevoie sa manance, deloc ! La acest punct,
Saint Germain mi-a cerut sa scriu :
VA ABUZATI CORPUL?
SAINT GERMAIN : Va rog pe toti sa incetati sa va mai abuzati corpurile , in numele ingrijirii lor ! De fiecare data cand
aveti un gand lipsit de bunatate despre corpul vostru, il abuzati. De fiecare data cand refuzati sa mancati ceea ce corpul vostru
doreste sa manance, il abuzati. De fiecare data cand mancati ceva ce corpul nu doreste, il abuzati. Deci, multi oameni mananca
ceea ce mintea lor doreste, fie ca este bazat pe o dieta speciala care li s-a spus ca este buna pentru ei sau intr-un efort de a
implini cateva nevoi emotionale. Corpul vostru stie ceea ce are nevoie sa manance . El va spune, dorind acea mancare. Dar voi
trebuie sa fiti constienti si atenti. Daca va simtiti emotionati, singuri, stresati sau plictisiti, probabil nu va veti asculta corpul. Deci,
opriti-va pentru un minut, verificati-va starea emotionala. Separati sinele vostru mental-emotional de corpul fizic. Intrebati fiecare
parte ce are nevoie. Nu este vorba de a nega sau de a va pedepsi sinele vostru mental-emotional. Este vorba despre a deveni
mai constient, atent la care parte a corpului vostru ii este foame si pentru ce. Renuntati la toate credintele ca o mancare este mai
buna si alta este mai rea. Voi stiti ca acea voce mica sau poate ca este una mare, va spune ca trebuie sa fiti buni si sa mancati
"corect, pentru a va purifica corpul si a va creste vibratia , ca sa puteti ascensiona"? Acesta este un implant, un program, un
sistem de credinta. Corpul vostru nu are nevoie de o anumita cantitate de calorii pentru energie ; nu are nevoie de un minimum de
vitamine sau proteine, etc. Eu m-am eliberat de acea programare si acum este timpul sa va eliberati si voi, deasemenea. Noi,
"Maestrii Ascensionati", credem ca voi santeti atat de prostuti , pentru ca noi bem vin si fumam tigari aici de partea cealalta de
voal. Majoritatea dintre noi asteptam cu inflacarare sa fim "incarnati" din nou, astfel incat sa ne putem bucura de intreaga placere
a tuturor acelor lucruri pe care voi le negati. Exista o mare bucurie in libertatea si unitatea pe care noi o experimentam pe partea
asta de voal, dar doar prin manifestarea fizica , voi puteti sa veniti impreuna ca doua fiinte separate. Voi trebuie sa aveti un corp
pentru a simti atingerea fizica si a experimenta alte simturi pe o cale atat de vie, de intensa. Odata ce iesiti din programul /hipnoza
a cum sa mancati, acest lucru este atat de simplu : ascultati-va corpul. Intrebati-va corpul ce doreste EL sa manance. Vi s-a spus
ca alimentele care sant bogate in zaharuri si grasimi sant rele pentru voi. . Nu este nici o surpriza ca multi copii sant "dependenti"
de acestea ; ei au inceput, ca si sugari, cu o dieta compusa doar din super-dulciuri si mancare plina de grasimi, adica laptele de
mama. Laptele de mama este privit ca fiind hrana perfecta. Eu nu spun ca este bine sa manance " fast food" . Eu spun ca VOI stiti
ceea ce este potrivit pentru VOI. Voi nu aveti nevoie de altcineva care sa va spuna cum sa mancati sau cum sa FITI. Voi santeti
cu adevarat un Maestru care ati facut un angajament de a uita cine santeti cu adevarat, de a pretinde ca santeti uman, de a avea
karma si de a trebui sa invatati lectii? Ce ar fi daca nu ati avea nevoie sa munciti pentru a va creste vibratia pentru a atinge
ascensiunea? Si daca santeti deja acolo si trebuie doar sa va amintiti asta? Si daca singurul motiv pentru care v-ati incarnat a fost
sa va bucurati de incarnarea voastra? Cum ar fi viata voastra? " Cand am inceput sa lucrez cu Saint Germain , el m-a intrebat :"
Doresti sa pierzi tot ceea ce stii ca esti tu, tot ceea ce stii ca este al tau, pentru a fi constienta? "Eu am inteles ca ceea ce am
gandit ca sant eu , era intr-adevar doar "povestea"mea ,credintele mele si programarea. Cum stii adevarul? Este intr-adevar foarte
simplu. Daca simtiti ca ceva este luminos si expansiv, atunci este adevarat ! Daca simtiti ca este greoi si limitat , nu este adevarat
! Este chiar atat de simplu. Ganditi-va ce vi s-a spus in legatura cu a manca corect. Simtiti ca acest lucru este luminos si
expansiv? Sau il simtiti ca fiind greoi si limitat?
BINE ATI VENIT LA ALIMENT-GASM
Ati mancat vreodata ceva care a fost atat de bun, incat a fost ca un orgasm? Asta se intampla cand ati mancat ceva ce
corpul vostru a dorit cu adevarat. Mmmmmm ! Secretul este sa va opriti din mancat atrunci cand mancarea inceteaza sa mai fie
atat de delicioasa. Eu cunosc o persoana care a pierdut 30 de kg. mancand orice dorea corpul ei . Inclusiv chipsuri de cartofi si
ciocolata. Dar, ea se oprea din mancat atunci cand hrana nu mai era atat de extatica. NOTA: Asta nu functioneaza daca va
ganditi cat de rea, de nesanatoasa sau cat de tare ingrasa ceva, in timp ce o mancati. De fiecare data cand unul din aceste
ganduri va vin in cap, intrebati :" Se simte acest lucru luminos si expansiv"? Daca raspunsul este NU , atunci nu este adevarat
pentru voi.
CUM VA HRANITI CORPUL?
Ce inseamna hranirea corpului vostru? Nu exista reguli nici aici. Dintr-o stare expandata, intrebati-va corpul ce este
hranitor pentru el. Veti primi probabil cateva raspunsuri asteptate, ca: o baie, o atingere iubitoare, un ceai cald, etc. Dar nu le
subestimati pe cele care par nebunesti. Eu am fost surprinsa cand lista mea a inclus : bomboane cu nes, cafea in pat dimineata si
chiar tequila ! Hraniti-va corpul cat de mult posibil. Corpurile noastre trec printr-o tranzitie majora. Fiti rabdatori, gentili si iubitori cu
corpul vostru.
CORPULUI VOSTRU II PLACE SA FACA EXERCITII?
Corpului ii place sa se miste. Ce ii place corpului vostru sa faca? Inca odata, aruncati toate regulile pe care le-ati
invatat. Intrebati ce este adevarat pentru VOI. Nu va abuzati corpul facand exercitii cand el nu doreste acest lucru. Daca doriti sa
schimbati forma corpului, intrebati-l :" Ce ar trebui sa fac pentru asta?". Forta si disciplina nu sant necesare. Un lucru pe care l-am
observat despre sala de gimnastica a fost ca este plina de o multime de oameni care isi judeca foarte mult corpul. De cand
santem toti mai bazati pe intelect decat realizam , noi culegem toate judecatile lor. Fiti atenti la acest lucru. Vorbiti cu corpul
vostru. El are propria sa constiinta si voi, fiinta, puteti comunica direct cu acesta. Aici sant cateva sugestii pentru a comunica cu
corpul vostru:
Ce va hraneste corpul?
Ce face ca corpul vostru sa se simta fericit si viu?
Cum ii place corpului vostru sa faca exercitii?
Ce doreste corpul vostru sa manance? ( Acel aliment va avea intr-adevar un gust delicios (yummy) ! Amintiti-va, ca
corpul vostru a terminat atunci cand mancarea inceteaza sa mai fie atat de delicioasa).
Ce ar avea nevoie corpul vostru de la voi ?
Ce il face sa fie odihnit?
Cum ii place corpului vostru sa fie atins?
Daca exista o problema speciala :
Doreste corpul vostru sa aiba aceasta problema?
Problema este a voastra?
Ce trebuie sa ia pentru a schimba acest lucru?
Ce i-ar placea corpului vostru sa faceti pentru a schimba aceasta problema?
Vorbiti cu acea arie speciala. Este acolo energie blocata ( credinte, ganduri, emotii)?
Este ceva ce corpul vostru ar dori mai mult?
Este ceva ce corpul vostru ar dori mai putin?
Deci, in acest An Nou , eu sper ca veti fi mai buni cu corpul vostru , ascultandu-l si exprimandu-va gratitudinea fata de
el. Acesta este un timp fabulos de a fi pe planeta si de a avea un corp ! Noi ne putem crea realitatea NOASTRA si ne putem
bucura de ea ! " "
" "
Voi va puteti crea viata, inclusiv corpul vostru cu usurinta si bucurie. Sa presupunem ca un prieten sau o ruda
va priveste si spune :" Tu esti prea gras ! Te voi supune unei diete si te voi trimite la sala de gimnastica , fie ca vrei sau nu !". Asa
doriti sa fiti tratati? Probabil ca nu si nici corpului vostru nu i-ar placea sa fue tratat asa. Cand va priviti corpul si spuneti :" Acesta
este prea mare; acesta este prea mic" etc., corpul vostru raspunde:" Da, sant asa cum doresti". Si el creaza ceea ce voi ii spuneti
, de ex.: " prea mare" sau "prea mic" etc. Corpul vostru se acmodeaza foarte usor si este foarte iertator. Ii datoram corpului nostru
scuze? Sa incepem Noul An cu un nou mod de a crea. Primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa dam drumul la tot ceea ce
am spus si am crezut despre corpul nostru, despre cum lucreaza si despre ce este bun sau rau pentru el. Sa dam drumul la TOT,
chiar si la parerile metafizice. Regulile se aplica doar daca noi alegem sa fie asa. Am lucrat cu Saint Germain multi ani . El a trait
cateva sute de ani , parand intotdeauna a fi acelasi. El nu a imbatranit si nu avea nevoie sa manance, deloc ! La acest punct,
Saint Germain mi-a cerut sa scriu :
VA ABUZATI CORPUL?
SAINT GERMAIN : Va rog pe toti sa incetati sa va mai abuzati corpurile , in numele ingrijirii lor ! De fiecare data cand
aveti un gand lipsit de bunatate despre corpul vostru, il abuzati. De fiecare data cand refuzati sa mancati ceea ce corpul vostru
doreste sa manance, il abuzati. De fiecare data cand mancati ceva ce corpul nu doreste, il abuzati. Deci, multi oameni mananca
ceea ce mintea lor doreste, fie ca este bazat pe o dieta speciala care li s-a spus ca este buna pentru ei sau intr-un efort de a
implini cateva nevoi emotionale. Corpul vostru stie ceea ce are nevoie sa manance . El va spune, dorind acea mancare. Dar voi
trebuie sa fiti constienti si atenti. Daca va simtiti emotionati, singuri, stresati sau plictisiti, probabil nu va veti asculta corpul. Deci,
opriti-va pentru un minut, verificati-va starea emotionala. Separati sinele vostru mental-emotional de corpul fizic. Intrebati fiecare
parte ce are nevoie. Nu este vorba de a nega sau de a va pedepsi sinele vostru mental-emotional. Este vorba despre a deveni
mai constient, atent la care parte a corpului vostru ii este foame si pentru ce. Renuntati la toate credintele ca o mancare este mai
buna si alta este mai rea. Voi stiti ca acea voce mica sau poate ca este una mare, va spune ca trebuie sa fiti buni si sa mancati
"corect, pentru a va purifica corpul si a va creste vibratia , ca sa puteti ascensiona"? Acesta este un implant, un program, un
sistem de credinta. Corpul vostru nu are nevoie de o anumita cantitate de calorii pentru energie ; nu are nevoie de un minimum de
vitamine sau proteine, etc. Eu m-am eliberat de acea programare si acum este timpul sa va eliberati si voi, deasemenea. Noi,
"Maestrii Ascensionati", credem ca voi santeti atat de prostuti , pentru ca noi bem vin si fumam tigari aici de partea cealalta de
voal. Majoritatea dintre noi asteptam cu inflacarare sa fim "incarnati" din nou, astfel incat sa ne putem bucura de intreaga placere
a tuturor acelor lucruri pe care voi le negati. Exista o mare bucurie in libertatea si unitatea pe care noi o experimentam pe partea
asta de voal, dar doar prin manifestarea fizica , voi puteti sa veniti impreuna ca doua fiinte separate. Voi trebuie sa aveti un corp
pentru a simti atingerea fizica si a experimenta alte simturi pe o cale atat de vie, de intensa. Odata ce iesiti din programul /hipnoza
a cum sa mancati, acest lucru este atat de simplu : ascultati-va corpul. Intrebati-va corpul ce doreste EL sa manance. Vi s-a spus
ca alimentele care sant bogate in zaharuri si grasimi sant rele pentru voi. . Nu este nici o surpriza ca multi copii sant "dependenti"
de acestea ; ei au inceput, ca si sugari, cu o dieta compusa doar din super-dulciuri si mancare plina de grasimi, adica laptele de
mama. Laptele de mama este privit ca fiind hrana perfecta. Eu nu spun ca este bine sa manance " fast food" . Eu spun ca VOI stiti
ceea ce este potrivit pentru VOI. Voi nu aveti nevoie de altcineva care sa va spuna cum sa mancati sau cum sa FITI. Voi santeti
cu adevarat un Maestru care ati facut un angajament de a uita cine santeti cu adevarat, de a pretinde ca santeti uman, de a avea
karma si de a trebui sa invatati lectii? Ce ar fi daca nu ati avea nevoie sa munciti pentru a va creste vibratia pentru a atinge
ascensiunea? Si daca santeti deja acolo si trebuie doar sa va amintiti asta? Si daca singurul motiv pentru care v-ati incarnat a fost
sa va bucurati de incarnarea voastra? Cum ar fi viata voastra? " Cand am inceput sa lucrez cu Saint Germain , el m-a intrebat :"
Doresti sa pierzi tot ceea ce stii ca esti tu, tot ceea ce stii ca este al tau, pentru a fi constienta? "Eu am inteles ca ceea ce am
gandit ca sant eu , era intr-adevar doar "povestea"mea ,credintele mele si programarea. Cum stii adevarul? Este intr-adevar foarte
simplu. Daca simtiti ca ceva este luminos si expansiv, atunci este adevarat ! Daca simtiti ca este greoi si limitat , nu este adevarat
! Este chiar atat de simplu. Ganditi-va ce vi s-a spus in legatura cu a manca corect. Simtiti ca acest lucru este luminos si
expansiv? Sau il simtiti ca fiind greoi si limitat?
BINE ATI VENIT LA ALIMENT-GASM
Ati mancat vreodata ceva care a fost atat de bun, incat a fost ca un orgasm? Asta se intampla cand ati mancat ceva ce
corpul vostru a dorit cu adevarat. Mmmmmm ! Secretul este sa va opriti din mancat atrunci cand mancarea inceteaza sa mai fie
atat de delicioasa. Eu cunosc o persoana care a pierdut 30 de kg. mancand orice dorea corpul ei . Inclusiv chipsuri de cartofi si
ciocolata. Dar, ea se oprea din mancat atunci cand hrana nu mai era atat de extatica. NOTA: Asta nu functioneaza daca va
ganditi cat de rea, de nesanatoasa sau cat de tare ingrasa ceva, in timp ce o mancati. De fiecare data cand unul din aceste
ganduri va vin in cap, intrebati :" Se simte acest lucru luminos si expansiv"? Daca raspunsul este NU , atunci nu este adevarat
pentru voi.
CUM VA HRANITI CORPUL?
Ce inseamna hranirea corpului vostru? Nu exista reguli nici aici. Dintr-o stare expandata, intrebati-va corpul ce este
hranitor pentru el. Veti primi probabil cateva raspunsuri asteptate, ca: o baie, o atingere iubitoare, un ceai cald, etc. Dar nu le
subestimati pe cele care par nebunesti. Eu am fost surprinsa cand lista mea a inclus : bomboane cu nes, cafea in pat dimineata si
chiar tequila ! Hraniti-va corpul cat de mult posibil. Corpurile noastre trec printr-o tranzitie majora. Fiti rabdatori, gentili si iubitori cu
corpul vostru.
CORPULUI VOSTRU II PLACE SA FACA EXERCITII?
Corpului ii place sa se miste. Ce ii place corpului vostru sa faca? Inca odata, aruncati toate regulile pe care le-ati
invatat. Intrebati ce este adevarat pentru VOI. Nu va abuzati corpul facand exercitii cand el nu doreste acest lucru. Daca doriti sa
schimbati forma corpului, intrebati-l :" Ce ar trebui sa fac pentru asta?". Forta si disciplina nu sant necesare. Un lucru pe care l-am
observat despre sala de gimnastica a fost ca este plina de o multime de oameni care isi judeca foarte mult corpul. De cand
santem toti mai bazati pe intelect decat realizam , noi culegem toate judecatile lor. Fiti atenti la acest lucru. Vorbiti cu corpul
vostru. El are propria sa constiinta si voi, fiinta, puteti comunica direct cu acesta. Aici sant cateva sugestii pentru a comunica cu
corpul vostru:
Ce va hraneste corpul?
Ce face ca corpul vostru sa se simta fericit si viu?
Cum ii place corpului vostru sa faca exercitii?
Ce doreste corpul vostru sa manance? ( Acel aliment va avea intr-adevar un gust delicios (yummy) ! Amintiti-va, ca
corpul vostru a terminat atunci cand mancarea inceteaza sa mai fie atat de delicioasa).
Ce ar avea nevoie corpul vostru de la voi ?
Ce il face sa fie odihnit?
Cum ii place corpului vostru sa fie atins?
Daca exista o problema speciala :
Doreste corpul vostru sa aiba aceasta problema?
Problema este a voastra?
Ce trebuie sa ia pentru a schimba acest lucru?
Ce i-ar placea corpului vostru sa faceti pentru a schimba aceasta problema?
Vorbiti cu acea arie speciala. Este acolo energie blocata ( credinte, ganduri, emotii)?
Este ceva ce corpul vostru ar dori mai mult?
Este ceva ce corpul vostru ar dori mai putin?
Deci, in acest An Nou , eu sper ca veti fi mai buni cu corpul vostru , ascultandu-l si exprimandu-va gratitudinea fata de
el. Acesta este un timp fabulos de a fi pe planeta si de a avea un corp ! Noi ne putem crea realitatea NOASTRA si ne putem
bucura de ea ! " "
am revenit la greutatea de dupa nastere mancand ce imi cerea corpul meu, carne cu grasime
Am vazut Avatar... Nu cred ca intamplator sunt oameni-pisica. I-am intalnit si in alte parti.
Invata tehnica, apoi uita de ea...Cam asa. As desena, dar nu am vazut nik. As putea sa desenez mental, da' treaba asta ma oboseste si nu iese cine stie ce. Cand simt, cand imaginea vine singura, desenul e viu intr-un sens acut.
Baila, morena!
Invata tehnica, apoi uita de ea...Cam asa. As desena, dar nu am vazut nik. As putea sa desenez mental, da' treaba asta ma oboseste si nu iese cine stie ce. Cand simt, cand imaginea vine singura, desenul e viu intr-un sens acut.
Baila, morena!
Iti recomand sa citesti (daca nu ai citit deja) cartea "Agonie si extaz" a lui Irving Stone. Pe mine m-a impresionat profund, sunt inca sub efectul ei si nu stiu daca voi iesi curand (nici nu vreau sa ies).
Acolo sunt redate toate simtirile unui geniu al artei, a unui om care s-a jertfit pe altarul artei, desi si-a vazut in timpul vietii sale lucrari distruse, desi a vazut efemeritatea, a creat in continuare, caci arta era ratiunea lui de a trai.
Acolo sunt redate toate simtirile unui geniu al artei, a unui om care s-a jertfit pe altarul artei, desi si-a vazut in timpul vietii sale lucrari distruse, desi a vazut efemeritatea, a creat in continuare, caci arta era ratiunea lui de a trai.
O eroare de pe un site il facu pe admin sa imi dea avertizment. Il inteleg, asa as fi procedat si io. Acu' mie mi se facu reclama negativa. Negativa, da' reclama! Am o oaresce satisfactie ca a aparut situatia iar io am fost nevoita sa ma explic si sa arat ca e ca mine. Chiar e, ca io nu gresii cu nik... Hm...ego al meu se umfla in pene.
De desenul de mai sus sunt mandra. Chiar daca io fui doar un instrument.. Dam, e frumos, dar nu imi apartine. Nimic din ce desenez nu imi apartine. "Sa ai , dar sa nu posezi" Cam asa...
@fiica_lunii
O sa caut detalii despre carte, sar'mana de recomandare.
Am o oaresce satisfactie ca a aparut situatia iar io am fost nevoita sa ma explic si sa arat ca e ca mine. Chiar e, ca io nu gresii cu nik... Hm...ego al meu se umfla in pene. De desenul de mai sus sunt mandra. Chiar daca io fui doar un instrument.. Dam, e frumos, dar nu imi apartine. Nimic din ce desenez nu imi apartine. "Sa ai , dar sa nu posezi" Cam asa...
@fiica_lunii
O sa caut detalii despre carte, sar'mana de recomandare.
Dorinte, dorinte, dorinte...Cine sunt eu fara dorintele mele? Cine sunt eu fara asteptarile mele? Cine sunt eu fara preferintele mele? Cine sunt eu fara ceea ce creez?
Nimeni? Da. Nu e nimeni aici care scrie, de fapt. Cand dispare ce scrisei mai sus, ramane ceva ce mintea percepe ca "nimeni". Nimeni nemiscat. Asa percepe mintea. Eh, ca de obicei, percepe eronat. De fapt, are si nu are dreptate. Intr-adevar, fara dorinte eu dispar. Ramane...nimeni. Totusi, cand eu dispar, apar cu adevarat. Cand dispare "cineva", dispare si "nimeni". Acu' incep sa inteleg de ce aia cu Zen-ul vorbeau in paradoxuri...
Pan' la urma, da. Aici e capatul stalpului. Asteptarile si dorintele sunt niste treburi cu care ma identific.
As vrea sa scriu despre asta, da' incep sa aberez...sa continui sa aberez, ca am aberat si mai sus. In sensu' ca nu imi iese sa scriu ce vreau. prin cuvinte redau partial ce vreau sa spun. Ma incurca si faptul ca io chiar incerc sa arat prin cuvinte ce vreau sa transmit in loc sa le folosesc ca indicatori.
In concluzie, sunt incantata de treaba cu dorintele...E ceva atat de evident, atat de "sub nasul meu". Ceva ce am tot citit, am auzit de la altii, ceva ce stiam...Si abia acum realizez. Eh, am mai pus io cozi la prune, mai pun inke una.
Am gatul iritat. Chestie aparuta ca urmare a faptului ca sunt mai preocupata sa vorbesc decat sa ascult. Treaba imi transmite sa fiu constienta de prezenta oamenilor...
Flavour...
Nimeni? Da.
Nu e nimeni aici care scrie, de fapt. Cand dispare ce scrisei mai sus, ramane ceva ce mintea percepe ca "nimeni". Nimeni nemiscat. Asa percepe mintea. Eh, ca de obicei, percepe eronat. De fapt, are si nu are dreptate. Intr-adevar, fara dorinte eu dispar. Ramane...nimeni. Totusi, cand eu dispar, apar cu adevarat. Cand dispare "cineva", dispare si "nimeni". Acu' incep sa inteleg de ce aia cu Zen-ul vorbeau in paradoxuri...Pan' la urma, da. Aici e capatul stalpului.
Asteptarile si dorintele sunt niste treburi cu care ma identific. As vrea sa scriu despre asta, da' incep sa aberez...sa continui sa aberez, ca am aberat si mai sus. In sensu' ca nu imi iese sa scriu ce vreau. prin cuvinte redau partial ce vreau sa spun. Ma incurca si faptul ca io chiar incerc sa arat prin cuvinte ce vreau sa transmit in loc sa le folosesc ca indicatori.
In concluzie, sunt incantata de treaba cu dorintele...E ceva atat de evident, atat de "sub nasul meu". Ceva ce am tot citit, am auzit de la altii, ceva ce stiam...Si abia acum realizez. Eh, am mai pus io cozi la prune, mai pun inke una.
Am gatul iritat. Chestie aparuta ca urmare a faptului ca sunt mai preocupata sa vorbesc decat sa ascult. Treaba imi transmite sa fiu constienta de prezenta oamenilor...
Flavour...
Fii ceea ce esti - Jean Klein
Tao Te Ching - Lao Tze
Maine mi le cumpar... Evident, e vorba si despre "multumesc, nu mai am nicio dorinta".
"Cerul şi Pământul nu au vreo preferinţă pentru o făptură, le consideră pe toate ca ceva egal. Înţeleptul nu preferă pe nimeni, el priveşte poporul ca pe un tot. Văzduhul ce se desfăşoară între cer şi pământ este foalele fierarului, este gol şi fără de sfârşit. Mişcarea armonioasă perpetuă naşte toate fiinţele, lucrurile şi stările. A vorbi mult despre TAO fără să-l cunoşti nu duce decât la oboseală. Mai bine să se descopere şi să se păstreze calea de mijloc, căci aceasta permite realizarea efectivă a lui TAO"
"Fiţi cu totul fără de dorinţe şi menţineţi-vă într-o pace beatifică profundă. Toate fiinţele lumii se nasc laolaltă şi apoi se reîntâlnesc în Suprem. După o viguroasă înflorire, orice lucru sau fiinţă revine în cele din urmă repede la obârşia sa. Această întoarcere la obîrşie este repaosul Suprem. Repaosul absolut este întoarcerea la viaţa eternă. Cel ce cunoaşte veşnicul îşi înalţă în nesfârşit sufletul. Prin înaintarea în bine devine eminent, numai astfel poate să devină mare întru toate şi fiindcă devine asemănător cerului, atinge TAO şi, participând la TAO, există în veşnicie. Poate pieri acum personalitatea, căci a ajuns nemuritor. Nu este nici o primejdie."
Tao Te Ching - Lao Tze
Maine mi le cumpar...
Evident, e vorba si despre "multumesc, nu mai am nicio dorinta". "Cerul şi Pământul nu au vreo preferinţă pentru o făptură, le consideră pe toate ca ceva egal. Înţeleptul nu preferă pe nimeni, el priveşte poporul ca pe un tot. Văzduhul ce se desfăşoară între cer şi pământ este foalele fierarului, este gol şi fără de sfârşit. Mişcarea armonioasă perpetuă naşte toate fiinţele, lucrurile şi stările. A vorbi mult despre TAO fără să-l cunoşti nu duce decât la oboseală. Mai bine să se descopere şi să se păstreze calea de mijloc, căci aceasta permite realizarea efectivă a lui TAO"
"Fiţi cu totul fără de dorinţe şi menţineţi-vă într-o pace beatifică profundă. Toate fiinţele lumii se nasc laolaltă şi apoi se reîntâlnesc în Suprem. După o viguroasă înflorire, orice lucru sau fiinţă revine în cele din urmă repede la obârşia sa. Această întoarcere la obîrşie este repaosul Suprem. Repaosul absolut este întoarcerea la viaţa eternă. Cel ce cunoaşte veşnicul îşi înalţă în nesfârşit sufletul. Prin înaintarea în bine devine eminent, numai astfel poate să devină mare întru toate şi fiindcă devine asemănător cerului, atinge TAO şi, participând la TAO, există în veşnicie. Poate pieri acum personalitatea, căci a ajuns nemuritor. Nu este nici o primejdie."
Ioi, tu, Cornelie!
Venii aci sa scot ce n-am scos pan' acu. Venii sa spun tot. Io simteam nevoia(da, nevoia) sa cunosc o persoana cu care sa rezonez, alta decat G....Cineva care sa se bucure de modul in care ma manifest io, iar io sa fac la fel in ce il priveste. Treaba asta ar fi dus, natural, si la apropiere fizica. Cum visam io asa cu ochii deschisi, cunosc pe cineva cum imi doream. Mah, si ne conversam, si vorbim...si azi-noapte vorbim la telefon 5 ore.
Constatai ca dorinta asta a mea era dubioasa. Asta am vazut abia dupa ce mi s-a implinit. Vorbeam noi la telefon si ne-am consumat "relatia" inainte sa inceapa. Am simtit cumva ca si o incheiere de conturi.Nu neaparat in ce il priveste pe el, ca el fu doar mesagerul, cat in ce priveste treaba respectiva.
Ne conversaram pe mess, ne-am trimis poze, ne-am simtit atrasi unul de altul...Ne-am sunat. Ne-am hotarat sa vorbim sincer. Da' sincer-sincer, fara ocolisuri. I-am spus ce am cerut io, el zicea ce a cerut el. Se pare ca amandoi am vazut ce vroiam sa vedem. Si el e inclinat spre ce sunt eu inclinata, ca de aia m-a atras. Imi place cum se joaca el p'aci, nah, imi place de el. Numa' ca placutu' asta e d'ala pur si simplu, fara artificii, fara sa ma atraga si fizic. Numa' asa, ca amic. I-am si zis. Si el a zis ca tot asa e si la el, chiar daca initial amandoi am simtit oaresce treburi.
Povestea cu el a aparut pentru ca amandoi am vrut sa invatam unul de la altul ceva. Io mi-am observat nevoia de a interactiona cu cineva in sensul "ala". Adica sa savurez senzatiile alea, artificiile care apar cand cunosti pe cineva. Nu am inteles inca ce si cum, da' mi-a trecut.
Nu imi iese sa scriu despre starea aia, ca acum nu o mai am. Am senzatia aia ca tocmai am incheiat un capitol si ca am plecat mai departe. Oare de ce mi-o fi fost jena sa scriu?
Acum ma simt impacata.
Venii aci sa scot ce n-am scos pan' acu. Venii sa spun tot.
Io simteam nevoia(da, nevoia) sa cunosc o persoana cu care sa rezonez, alta decat G....Cineva care sa se bucure de modul in care ma manifest io, iar io sa fac la fel in ce il priveste. Treaba asta ar fi dus, natural, si la apropiere fizica. Cum visam io asa cu ochii deschisi, cunosc pe cineva cum imi doream. Mah, si ne conversam, si vorbim...si azi-noapte vorbim la telefon 5 ore.Constatai ca dorinta asta a mea era dubioasa. Asta am vazut abia dupa ce mi s-a implinit. Vorbeam noi la telefon si ne-am consumat "relatia" inainte sa inceapa.
Am simtit cumva ca si o incheiere de conturi.Nu neaparat in ce il priveste pe el, ca el fu doar mesagerul, cat in ce priveste treaba respectiva.Ne conversaram pe mess, ne-am trimis poze, ne-am simtit atrasi unul de altul...Ne-am sunat. Ne-am hotarat sa vorbim sincer. Da' sincer-sincer, fara ocolisuri. I-am spus ce am cerut io, el zicea ce a cerut el. Se pare ca amandoi am vazut ce vroiam sa vedem.
Si el e inclinat spre ce sunt eu inclinata, ca de aia m-a atras. Imi place cum se joaca el p'aci, nah, imi place de el. Numa' ca placutu' asta e d'ala pur si simplu, fara artificii, fara sa ma atraga si fizic. Numa' asa, ca amic. I-am si zis. Si el a zis ca tot asa e si la el, chiar daca initial amandoi am simtit oaresce treburi. Povestea cu el a aparut pentru ca amandoi am vrut sa invatam unul de la altul ceva. Io mi-am observat nevoia de a interactiona cu cineva in sensul "ala". Adica sa savurez senzatiile alea, artificiile care apar cand cunosti pe cineva. Nu am inteles inca ce si cum, da' mi-a trecut.
Nu imi iese sa scriu despre starea aia, ca acum nu o mai am. Am senzatia aia ca tocmai am incheiat un capitol si ca am plecat mai departe.
Oare de ce mi-o fi fost jena sa scriu?Acum ma simt impacata.
"In Tantra, to lead means to inspire and to serve."
Se pare ca sexualitatea mea s-a transformat... Abia cand am renuntat la ea am vazut ce inseamna... Abia atunci cand renunt complet, pot savura. Hm, ce chestie... Cuvintele, conceptele, reprezinta modul meu de a complica lucrurile.
Acum cred ca inteleg ce zicea Ohso despre sexualitate: "atunci cand nu mai simti nicio dorinta pentru partenera ta, abia atunci fa dragoste cu ea. Cand o venerezi, dar nu o mai doresti." Mda...nu stiam ca lipsa de dorinta se poate aplica si la sex.. Se pare ca atunci cand nu doresti ceva te bucuri cu adevarat de acel ceva.
Ia sa-mi iau io si o carte cu tantra, ca film vazui. Simteam sa specific ca mai devreme am vazut film despre Tantra, da' n-am facut nimic. Pana si natura excitatiei se schimba. Nu e excitare in sensul de a dori contactul, e frumoasa in sine, completa fara a mai avea nevoie sa duca undeva sau sa i se adauge ceva.
Se pare ca sexualitatea mea s-a transformat...
Abia cand am renuntat la ea am vazut ce inseamna... Abia atunci cand renunt complet, pot savura. Hm, ce chestie... Cuvintele, conceptele, reprezinta modul meu de a complica lucrurile. Acum cred ca inteleg ce zicea Ohso despre sexualitate: "atunci cand nu mai simti nicio dorinta pentru partenera ta, abia atunci fa dragoste cu ea. Cand o venerezi, dar nu o mai doresti." Mda...nu stiam ca lipsa de dorinta se poate aplica si la sex.. Se pare ca atunci cand nu doresti ceva te bucuri cu adevarat de acel ceva.
Ia sa-mi iau io si o carte cu tantra, ca film vazui.
Simteam sa specific ca mai devreme am vazut film despre Tantra, da' n-am facut nimic. Pana si natura excitatiei se schimba. Nu e excitare in sensul de a dori contactul, e frumoasa in sine, completa fara a mai avea nevoie sa duca undeva sau sa i se adauge ceva.
Conditia umana. Natura umana. Humman nature.
Cine draq si-ar fi batut capu' cu asta? Io nu. Eram in stare sa accept orice. Ca ploua, ca nu ploua, ca X e asa, ca Y nu e altfel, tot felu' de treburi, numa' faptu' ca sunt om, nu.
De cand ma stiu mi-am dorit sa vad altfel, sa simt mai mult, sa inteleg mai mult, sa calatoresc in te miri ce timpuri, spatii sau lumi in care timpul si spatiul n-au nicio relevanta. De toate pentru toti. Niciodata nu mi-a trecut prin cap sa accept ca sunt om, sa accept ca sunt aici in lumea asta si sunt asa cum sunt.
Mie-mi place de mine, dar mereu am considerat ca asta e doar o etapa intermediara prin care tre sa trec ca sa ajung...nush unde, da' musai undeva. Nu imi doream sa fiu un anume tip de om sau sa corectez ceva la trasaturile mele umane, ci sa nu mai fiu om. Nu imi doream sa fiu altfel de om, ci altfel de manifestare. Mereu mi-am doreit sa depasesc conditia umana. Sa fiu MAI MULT. Mereu mai mult.... Ego-ul meu inca se mai crede "cautator spiritual".
Desi conceptual cunosc ca totul e perfect asa cum e, ca si eu sunt dumnezeu, ca toate sunt egale, nu consideram ca a fi om e o chestie importanta.
Nu-mi iese ce vreau sa exprim, da' pun un citat din OSHO, ca el explica mai bine treaba asta:
Lucrurile simple nu reprezinta o provocare pentru egoul omului, Doar cele mai dificile il incita pe acesta. [...]Simplitatea atrage dupa sine moartea ego-ului. Pana la ora actuala, omul simplu nu a reprezentat un ideal pentru societatea umana. De altfel, simplitatea nici nu poate fi un scop, caci omul se naste simplu!
[...]
Omul este o fiinta. El nu trebuie sa devina cineva sau ceva. Aceasta e semnificatia implitatii: sa fii impacat cu propria ta fiinta, sa nu incerci sa devii altcineva, proces care nu poate avea vreo finalitate. Orice ar deveni, omul nu poate atinge acea stare in care sa poata spune ca "Acum calatoria mea s-a incheiat. Am atins culmea catre care am aspirat".
[...]
A deveni inseamna boala; a fi inseamna sanatate.Vi s-a spus ca trebuie sa deveniti precum Iisus Cristos. Exista societati in care se asteapta ca fiecare om sa devina un zeu. Transcendeti aceasta programare.
[...]
A fireligios inseamna: sunt fericit asa cum sunt. Inseamna sa fii lipsit de ambitii, a nu-ti dori sa fii altundeva, altcineva, a trai aici si acum.
OSHO -Cartea despre ego
Nimic nu conteaza. Totul conteaza.
Cine draq si-ar fi batut capu' cu asta? Io nu.
Eram in stare sa accept orice. Ca ploua, ca nu ploua, ca X e asa, ca Y nu e altfel, tot felu' de treburi, numa' faptu' ca sunt om, nu.De cand ma stiu mi-am dorit sa vad altfel, sa simt mai mult, sa inteleg mai mult, sa calatoresc in te miri ce timpuri, spatii sau lumi in care timpul si spatiul n-au nicio relevanta. De toate pentru toti.
Niciodata nu mi-a trecut prin cap sa accept ca sunt om, sa accept ca sunt aici in lumea asta si sunt asa cum sunt.Mie-mi place de mine, dar mereu am considerat ca asta e doar o etapa intermediara prin care tre sa trec ca sa ajung...nush unde, da' musai undeva.
Nu imi doream sa fiu un anume tip de om sau sa corectez ceva la trasaturile mele umane, ci sa nu mai fiu om. Nu imi doream sa fiu altfel de om, ci altfel de manifestare. Mereu mi-am doreit sa depasesc conditia umana. Sa fiu MAI MULT. Mereu mai mult.... Ego-ul meu inca se mai crede "cautator spiritual". Desi conceptual cunosc ca totul e perfect asa cum e, ca si eu sunt dumnezeu, ca toate sunt egale, nu consideram ca a fi om e o chestie importanta.
Nu-mi iese ce vreau sa exprim, da' pun un citat din OSHO, ca el explica mai bine treaba asta:
Lucrurile simple nu reprezinta o provocare pentru egoul omului, Doar cele mai dificile il incita pe acesta. [...]Simplitatea atrage dupa sine moartea ego-ului. Pana la ora actuala, omul simplu nu a reprezentat un ideal pentru societatea umana. De altfel, simplitatea nici nu poate fi un scop, caci omul se naste simplu!
[...]
Omul este o fiinta. El nu trebuie sa devina cineva sau ceva. Aceasta e semnificatia implitatii: sa fii impacat cu propria ta fiinta, sa nu incerci sa devii altcineva, proces care nu poate avea vreo finalitate. Orice ar deveni, omul nu poate atinge acea stare in care sa poata spune ca "Acum calatoria mea s-a incheiat. Am atins culmea catre care am aspirat".
[...]
A deveni inseamna boala; a fi inseamna sanatate.Vi s-a spus ca trebuie sa deveniti precum Iisus Cristos. Exista societati in care se asteapta ca fiecare om sa devina un zeu. Transcendeti aceasta programare.
[...]
A fireligios inseamna: sunt fericit asa cum sunt. Inseamna sa fii lipsit de ambitii, a nu-ti dori sa fii altundeva, altcineva, a trai aici si acum.
OSHO -Cartea despre ego
Nimic nu conteaza. Totul conteaza.
Aja...cum spuneam... Ia sa vedem ce facui io pana acum:
Poi. Since I can remember...Cand eram mica am fost preocupata de perfectionare. Mereu am vrut sa fiu mai mult. Vroiam sa fiu mai puternica, sa vad mai mult, sa imi creasca nivelul energetic, d'astea. Dup'aia am faut un fel de trecere in alt plan. Am constatat ca mintea e doar o unealta, am descoperit puterea prezentului, am descoperit ca io nu-s ego-ul meu s.a.m.d
In fine, de cand m-am nascut si pana acum am trecut prin multe stadii. Indiferent de stadiu am urmarit aceasi chestie: perfectionarea, iluminarea, ascensiunea.
Altfel spus, credeam ca trebuie sa caut ceva. Credeam ca e necesar sa ajung undeva si sa descopar nush ce revelatie.
Mai devreme citeam un articol d'asta cu ascensiunea si mi-a venit greata... I-ote:
"Multi dintre voi s-au mutat intr-un ciclu, unde cele mai puternice probleme rasar
la suprafata , astfel incat, o data pentru totdeauna, puteti neutraliza tiparele gand sau energiile discordante care au cauzat atata
tulburare, astfel incat acestea pot fi transmutate inapoi in forma lor originala : Substanta Luminii pure. Calea ascensiunii are multe
stagii si initieri, care se pot manifesta ca perioade de studiu intens, crstere si expandare a constiintei, "
Observ la mine tendinta de a critica. Adica io tocmai ce deschisai ochii asupra unei chestii si acum incep sa judec cand vad ca altii fac ce faceam/fac io. Ego-ul meu era identificat cu ideea de ascensiune, iar acu' treaba asta se dizolva. El vrea sa se agate de ceva, asa ca acu' daca nu e pentru, vrea sa fie impotriva. Eh, ii trece.
Ce am scris aici arata ca nu am inteles pe deplin acceptarea. Daca as fi inteles cu adevarat, nu as fi avut o atitudine anume fata de articolul respectiv sau fata de ego.
Rezumand, ce am afcut io pana acum a fost sa inlocuiesc un fel de cautare cu altul. Am cautat sa devin puternica, Dup'aia am cautat sa invat sa iert. Dup'aia am cautat sa invat cum sa renunt la ego. Dup'aia am cautat sa-mi amintesc cum sa iubesc. Tot timpul am cautat ceva. Subiectul cautarilor mele a fost iluminarea. Toate treburile pe care le caut au ca numitor comun iluminarea.
Deci: viata mea e strans legata de dorinta de iluminare. Ce presupune dorinta asta? Presupune ca io cred ca acum nu sunt sufiecient, ca undeva in viitor o sa ating o stare superioara lu' asta de acum. Degeaba tot spun ca nu exista inferior sau superior, se pare ca nu aplic. Chiar si treaba cu prezenta...Simt ca asta am d facut, dar descopar ca ma folosesc de asta pentru a atinge un scop. Dorinta de a scapa de ego vine de la ego. Paradoxal. Ca si treaba cu "imi doresc sa nu imi doresc."
De fapt, a fi eliberat de dorinte e ceva de genu' vezi o floare si iti place. Simti impulsul de a te apropia de ea. Daca te apropii, te bucuri, dar daca nu te apropii, ramai la fel de impacat.
Nici nu mai situ ce vroiam sa scriu. M-am invartit in cerc. Am gresit? Nu. Nu simt ca am facut ceva gresit vreodata. Nu simt ca cineva de pe planeta asta a facut ceva gresit vreodata. Asa am decis noi sa manifestam.
Ok, deci cum vedeam inaitne nu e gresit sau corect. Asta se aplica si modului curent de a percepe.
Ce am de facut? Nimic. Absolut nimic. Imi e oarecum frica pentru ca apare intrebarea. "Daca eu accept conditia de om cu tot ce inseamna ea, daca accept momentul asta exact asa cum e, daca renunt la dorinte...cum voi merge mai departe?" Insasi intrebarea contine raspunsul.
simt ca asta e cheia: sa accept. Cheia la ce? Ce am io sa descui? Nirvana, shamadi, raiul...astea nu sunt undeva departe. Astea sunt chiar acum. Peste tot. Acum sunt in rai. Niciodata n-am plecat. Simt, da' inca nu realizez. Si nici nu-mi8 mai doresc sa realizez...Asta am facut mereu: mi-am dorit sa realizez...
Acum, om fiind, ce ma impiedica sa iubesc tot ce exista? Nimic.
Quest completed.
The rest is silence. Oricat as incerca sa vorbesc despre ce o sa "fac", e pointless. Inca mai am dorinta de a atinge o anumita stare. Sa accept chiar si ca nu accept...
Poi. Since I can remember...Cand eram mica am fost preocupata de perfectionare. Mereu am vrut sa fiu mai mult. Vroiam sa fiu mai puternica, sa vad mai mult, sa imi creasca nivelul energetic, d'astea. Dup'aia am faut un fel de trecere in alt plan. Am constatat ca mintea e doar o unealta, am descoperit puterea prezentului, am descoperit ca io nu-s ego-ul meu s.a.m.d
In fine, de cand m-am nascut si pana acum am trecut prin multe stadii. Indiferent de stadiu am urmarit aceasi chestie: perfectionarea, iluminarea, ascensiunea.
Altfel spus, credeam ca trebuie sa caut ceva. Credeam ca e necesar sa ajung undeva si sa descopar nush ce revelatie.
Mai devreme citeam un articol d'asta cu ascensiunea si mi-a venit greata... I-ote:
"Multi dintre voi s-au mutat intr-un ciclu, unde cele mai puternice probleme rasar
la suprafata , astfel incat, o data pentru totdeauna, puteti neutraliza tiparele gand sau energiile discordante care au cauzat atata
tulburare, astfel incat acestea pot fi transmutate inapoi in forma lor originala : Substanta Luminii pure. Calea ascensiunii are multe
stagii si initieri, care se pot manifesta ca perioade de studiu intens, crstere si expandare a constiintei, "
Observ la mine tendinta de a critica. Adica io tocmai ce deschisai ochii asupra unei chestii si acum incep sa judec cand vad ca altii fac ce faceam/fac io. Ego-ul meu era identificat cu ideea de ascensiune, iar acu' treaba asta se dizolva. El vrea sa se agate de ceva, asa ca acu' daca nu e pentru, vrea sa fie impotriva.
Eh, ii trece. Ce am scris aici arata ca nu am inteles pe deplin acceptarea. Daca as fi inteles cu adevarat, nu as fi avut o atitudine anume fata de articolul respectiv sau fata de ego.
Rezumand, ce am afcut io pana acum a fost sa inlocuiesc un fel de cautare cu altul. Am cautat sa devin puternica, Dup'aia am cautat sa invat sa iert. Dup'aia am cautat sa invat cum sa renunt la ego. Dup'aia am cautat sa-mi amintesc cum sa iubesc. Tot timpul am cautat ceva. Subiectul cautarilor mele a fost iluminarea. Toate treburile pe care le caut au ca numitor comun iluminarea.
Deci: viata mea e strans legata de dorinta de iluminare. Ce presupune dorinta asta? Presupune ca io cred ca acum nu sunt sufiecient, ca undeva in viitor o sa ating o stare superioara lu' asta de acum. Degeaba tot spun ca nu exista inferior sau superior, se pare ca nu aplic. Chiar si treaba cu prezenta...Simt ca asta am d facut, dar descopar ca ma folosesc de asta pentru a atinge un scop. Dorinta de a scapa de ego vine de la ego. Paradoxal. Ca si treaba cu "imi doresc sa nu imi doresc."
De fapt, a fi eliberat de dorinte e ceva de genu' vezi o floare si iti place. Simti impulsul de a te apropia de ea. Daca te apropii, te bucuri, dar daca nu te apropii, ramai la fel de impacat.
Nici nu mai situ ce vroiam sa scriu. M-am invartit in cerc. Am gresit? Nu. Nu simt ca am facut ceva gresit vreodata. Nu simt ca cineva de pe planeta asta a facut ceva gresit vreodata. Asa am decis noi sa manifestam.
Ok, deci cum vedeam inaitne nu e gresit sau corect. Asta se aplica si modului curent de a percepe.
Ce am de facut? Nimic. Absolut nimic. Imi e oarecum frica pentru ca apare intrebarea. "Daca eu accept conditia de om cu tot ce inseamna ea, daca accept momentul asta exact asa cum e, daca renunt la dorinte...cum voi merge mai departe?" Insasi intrebarea contine raspunsul.
simt ca asta e cheia: sa accept. Cheia la ce? Ce am io sa descui? Nirvana, shamadi, raiul...astea nu sunt undeva departe. Astea sunt chiar acum. Peste tot. Acum sunt in rai. Niciodata n-am plecat. Simt, da' inca nu realizez. Si nici nu-mi8 mai doresc sa realizez...Asta am facut mereu: mi-am dorit sa realizez...
Acum, om fiind, ce ma impiedica sa iubesc tot ce exista? Nimic.
Quest completed.
The rest is silence.
Oricat as incerca sa vorbesc despre ce o sa "fac", e pointless. Inca mai am dorinta de a atinge o anumita stare. Sa accept chiar si ca nu accept...QUOTE
Subiectul cautarilor mele a fost iluminarea
Poate ca scopul nu este de fapt sa gasim ceea ce cautam ci chiar cautarea in sine, dezvoltarea, trecerea de la o etapa la alta..... Poate de fapt nu conteaza unde ajungem, ci conteaza ceea ce facem pe drum.... e un poate
Sa stii ca inca incerc sa aplic metoda ta si pe cea din "The secret". Ideea este ca in anumite cazuri reusesc sa le aplic corect si chiar functioneaza. In alte cazuri pur si simplu nu le pot aplica pe nici una din ele.
Mah, ajunsei si io sa ma intreb: "Sensu' vietii care e?". Nu mai e intrebare mentala, de curiozitate, ca pana acum. Nici macar nu caut un raspuns, pur si simplu simt intrebarea.
Serios, ce atata tam-tam...? Am momente in care ma intreb pentru ce atatea chestii? Momente in care simt ca chiar nu conteaza nik, ca toate alea sunt un fel de fir de praf. Mah, insasi planeta noastra e atat de mica...comparativ cu sistemul solar, nici nu mai fac raportarea la galaxie sau univers. Momentele astea imi dau un fel de indispozitie. Semn ca tre sa ma caut.
Deci: cand apar astfel de senzatii ca lumea asta nu conetaza de fapt? Cand etichetez lucrurile, cand impart in bine si rau. Cand confund detasarea cu indiferenta. Ahamz...deci cauza e indiferenta. Asta de unde pleaca? Ce inseamna "indiferent"? Poi...etichetezi un lucru ca fiind "indiferent" atunci cand crezi ca ...ca ce? Ce e aia indiferenta, deci? Pentru mine, adica.
Unde e granita dintre indiferenta si destasare?
Simt ca starile alea in care simt ca lumea noastra nu conetaza ie false. Adica sunt un fel de proiectii mentale. Dincolo de senzatiile astea superficiale simt ca intregului univers ii pasa chiar si de cel mai mic proton dintr-un nucleu de atom.
So, atunci de ce starile? Ie false, da' devreme ce apar, inseamna ca tre sa vad ceva. Mah, da' de ce rte sa vad ceva? Iar caut? Gasesc pan' la urma, da' care e sensu'? Si ajung de unde am plecat...
Duamne, nu credeam ca o sa ma intreb care e sensu' vietii. Cica raspuns venit nush de unde: "sa o traiesti." Apai, m-a lamurit...
Io zau ca nu mai inteleg nimic. "Inceputul cunoasterii e descoperirea unui lucru pe care nu-l intelegi." OK, acum cateva zile treaba asta m-ar fi incantat. Acu' parca nu mai e asa pen' ca asta cu a cunoaste presupune a tot cauta...Ori io la ce domnie sa caut chestii? Mdam, si samanta devine floare...Samanta e perfecta, nu-i lipseste nimic. Totusi, se transforma in floare. La fel de perfecta.
Asta de unde a aparut? Adica...stiam expresia, da' acum chiar nu simteam sa introduc asta aici. Numa' ca veni de undeva, ca si raspunsu' ala cu "sa o traiesti."
Ha?! Damn, credeam ca situ despre ce e vorba pe pamantu' asta, da' se pare ca habar n-am. De fapt, nici nu stiu daca stiu sau nu sau daca ar trebui sa aflu, in caz ca ar fi ceva ascuns.
Aw...stai ca incep sa ma prind...Io incerc sa rezolv mental problemele. Nici macar nu sunt probleme, da' cu mintea asa le vad, ca de aia incerc sa le rezolv. Cand singura unealta pe care o ai e un ciocan, toate lucrurile seamana cu un cui.
Deci io am anumite nelamuriri, da' incerc sa le lamuresc cu mintea. Ori, raspunsurile vin de altundeva. Si mereu sunt continute in intrebare, da' cine isi bate capu' sa se uite fix sub nasu' lui?! Prea simplu!
Teka muna! Nush ce inseamna, da' suna funny.
"Iar cand noi nu vom mai fi/Va veti aminti/ Ca a fost odata Iris..." melodia asta imi suna a adio. Doh! Adica...ca si cum io mi-as lua adio. Nu in sensu' ca mor, ci in sensu' ca e timpu' sa spun la revedere modului in care vad acum. Time to next level.
Aiaiai....next level. Duamne. Poi nu vorbii io cu mine ca nu ie niciun next level?! Ca deja sunt ceea ce sunt si sunt deja asa cum sunt oricum? Ba da, da' nu pricep. Stiu, da' nu pricep.
Io gandesc si ma complic. Nici nu mai stiu care era nelamurirea mea. A, da, sensu' vietii. Sensu' in sensu' ca io credeam ca e treaba aia cu cautarea, iluminarea, ascensiunea, bla, bla. Io credeam ca nu e de ajuns sa fiu. Hm, mda...incercam sa DEVIN ceva, nu sa FIU. Nici n-ai cum sa incerci sa fii, ca deja esti. Da' io incerc chiar si asta.
Incerc sa fac focul sa arda si apa sa fie uda. Hm...numa' ca ele oricum sutn asa cum icnerc io sa le fac. Deci, acer mai e sensu' atunci? Io cu cine votez?
Inca mai incerc sa ajung undeva, sa ating o anumita stare. De ce? De ce nu?
Serios, ce atata tam-tam...? Am momente in care ma intreb pentru ce atatea chestii? Momente in care simt ca chiar nu conteaza nik, ca toate alea sunt un fel de fir de praf. Mah, insasi planeta noastra e atat de mica...comparativ cu sistemul solar, nici nu mai fac raportarea la galaxie sau univers. Momentele astea imi dau un fel de indispozitie. Semn ca tre sa ma caut.
Deci: cand apar astfel de senzatii ca lumea asta nu conetaza de fapt? Cand etichetez lucrurile, cand impart in bine si rau. Cand confund detasarea cu indiferenta. Ahamz...deci cauza e indiferenta. Asta de unde pleaca? Ce inseamna "indiferent"? Poi...etichetezi un lucru ca fiind "indiferent" atunci cand crezi ca ...ca ce? Ce e aia indiferenta, deci? Pentru mine, adica.
Unde e granita dintre indiferenta si destasare?
Simt ca starile alea in care simt ca lumea noastra nu conetaza ie false.
Adica sunt un fel de proiectii mentale. Dincolo de senzatiile astea superficiale simt ca intregului univers ii pasa chiar si de cel mai mic proton dintr-un nucleu de atom. So, atunci de ce starile? Ie false, da' devreme ce apar, inseamna ca tre sa vad ceva. Mah, da' de ce rte sa vad ceva? Iar caut? Gasesc pan' la urma, da' care e sensu'? Si ajung de unde am plecat...
Duamne, nu credeam ca o sa ma intreb care e sensu' vietii.
Cica raspuns venit nush de unde: "sa o traiesti." Apai, m-a lamurit...Io zau ca nu mai inteleg nimic. "Inceputul cunoasterii e descoperirea unui lucru pe care nu-l intelegi." OK, acum cateva zile treaba asta m-ar fi incantat. Acu' parca nu mai e asa pen' ca asta cu a cunoaste presupune a tot cauta...Ori io la ce domnie sa caut chestii? Mdam, si samanta devine floare...Samanta e perfecta, nu-i lipseste nimic. Totusi, se transforma in floare. La fel de perfecta.
Asta de unde a aparut? Adica...stiam expresia, da' acum chiar nu simteam sa introduc asta aici. Numa' ca veni de undeva, ca si raspunsu' ala cu "sa o traiesti." Ha?! Damn, credeam ca situ despre ce e vorba pe pamantu' asta, da' se pare ca habar n-am. De fapt, nici nu stiu daca stiu sau nu sau daca ar trebui sa aflu, in caz ca ar fi ceva ascuns.
Aw...stai ca incep sa ma prind...Io incerc sa rezolv mental problemele. Nici macar nu sunt probleme, da' cu mintea asa le vad, ca de aia incerc sa le rezolv. Cand singura unealta pe care o ai e un ciocan, toate lucrurile seamana cu un cui.
Deci io am anumite nelamuriri, da' incerc sa le lamuresc cu mintea. Ori, raspunsurile vin de altundeva. Si mereu sunt continute in intrebare, da' cine isi bate capu' sa se uite fix sub nasu' lui?! Prea simplu!
Teka muna! Nush ce inseamna, da' suna funny.
"Iar cand noi nu vom mai fi/Va veti aminti/ Ca a fost odata Iris..." melodia asta imi suna a adio. Doh!
Adica...ca si cum io mi-as lua adio. Nu in sensu' ca mor, ci in sensu' ca e timpu' sa spun la revedere modului in care vad acum. Time to next level.Aiaiai....next level. Duamne. Poi nu vorbii io cu mine ca nu ie niciun next level?! Ca deja sunt ceea ce sunt si sunt deja asa cum sunt oricum? Ba da, da' nu pricep. Stiu, da' nu pricep.
Io gandesc si ma complic. Nici nu mai stiu care era nelamurirea mea. A, da, sensu' vietii. Sensu' in sensu' ca io credeam ca e treaba aia cu cautarea, iluminarea, ascensiunea, bla, bla. Io credeam ca nu e de ajuns sa fiu. Hm, mda...incercam sa DEVIN ceva, nu sa FIU. Nici n-ai cum sa incerci sa fii, ca deja esti. Da' io incerc chiar si asta.
Incerc sa fac focul sa arda si apa sa fie uda. Hm...numa' ca ele oricum sutn asa cum icnerc io sa le fac. Deci, acer mai e sensu' atunci? Io cu cine votez?
Inca mai incerc sa ajung undeva, sa ating o anumita stare. De ce? De ce nu?
place desenu'
Se pare ca indiferenta difera de detasare prin faptu' ca a fi detasat presupune compasiune. A fi detasat presupune a intelege... Cand esti indiferent nu iti indrepti atentia asupra acelui lucru. Il ignori. Cand esti detasat, esti perfect constient de acel lucru, il simti, il intelegi, dar nu ai o atitudine anume fata de el. Compasiunea e o consecinta a iubirii. Compasiunea fara iertare nu merge. Nici detasarea fara compasiune. Cumva, poti fi indiferent fata de un lucru chiar daca nu il accepti. Da' daca esti detasat, deja ai iertat, ai acceptat.
Nu am inteles nici io exact ce si cum, de aia ce incerc sa explic nu se leaga asa cum as vrea. Heh, "orbul nu il poate ajuta pe orb."
"Esti liber sa fii orice doresti sa fii." Nu e vorba ca ar fi indiferent ce esti, ci de o cunoastere profunda, de acceptare, iubire. Intr-un moment eram constienta, in altul "loss". Ambele momente au un martor. El e acolo, fie ca e inconstienta, fie ca e iluminare. The rest is silence. As vrea sa vorbesc despre, da' nu merge. Nici macar nu foloseste...mie nu mi-a folosit cand am citit, am inteles doar cand am trait chestia....acu' iar nu mai pricep.
Cica daca constati ca un obicei e nasol, renunti al el. Brusc. Instantaneu. Nu se face renuntarea treptata. Daca continui sa faci acel lucru, inseamna ca nu esti pe deplin convins ca tre sa renunti. Aia cu renuntarea treptata se cheama amanarea momentului...Si io fac asa.
Am o stare agitata pen' ca raportez ceva ce nu cunosc inca la ceva ce cunosc. Anticipez. Nah, fac ca un eschimos care urmeaza sa se mute la ecuator. El insista sa isi ia si cainii cu el, pen' ca se gandeste: "Caldura, caldura, da' sania cine o trage?!"
Nu am inteles nici io exact ce si cum, de aia ce incerc sa explic nu se leaga asa cum as vrea. Heh, "orbul nu il poate ajuta pe orb."
"Esti liber sa fii orice doresti sa fii." Nu e vorba ca ar fi indiferent ce esti, ci de o cunoastere profunda, de acceptare, iubire. Intr-un moment eram constienta, in altul "loss". Ambele momente au un martor. El e acolo, fie ca e inconstienta, fie ca e iluminare. The rest is silence.
As vrea sa vorbesc despre, da' nu merge. Nici macar nu foloseste...mie nu mi-a folosit cand am citit, am inteles doar cand am trait chestia....acu' iar nu mai pricep. Cica daca constati ca un obicei e nasol, renunti al el. Brusc. Instantaneu. Nu se face renuntarea treptata. Daca continui sa faci acel lucru, inseamna ca nu esti pe deplin convins ca tre sa renunti. Aia cu renuntarea treptata se cheama amanarea momentului...Si io fac asa.
Am o stare agitata pen' ca raportez ceva ce nu cunosc inca la ceva ce cunosc. Anticipez. Nah, fac ca un eschimos care urmeaza sa se mute la ecuator. El insista sa isi ia si cainii cu el, pen' ca se gandeste: "Caldura, caldura, da' sania cine o trage?!"
Povestea pescarului mexican
“La insistentele doctorului, un businessman american a luat o vacanta intr-un sat mexican de coasta. Frustrat de un telefon de la birou, americanul a iesit pe plaja sa se relaxeze.
O barca mica, cu un singur pescar, se indrepta spre mal. In barca erau cativa toni de dimensiuni impresionante.
“Felicitarile mele, frumosi pesti. Cat timp ti-a luat sa-i prinzi?” a intrebat americanul.
“Putin timp” a raspuns rezervat mexicanul.
“De ce nu stai mai mult ca sa prinzi mai mult peste?” l-a intrebat atunci americanul.
“Am destul cat sa satisfac nevoile imediate ale familiei mele” a raspuns mexicanul in timp ce descarca pestii din barca.
“Dar… Ce faci in restul timpului?”
Pescarul se uita in sus si zambeste, “Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copii, iau o siesta cu sotia mea Maria, seara mergem in sat, savuram niste vin cu prietenii si cantam la chitara pana noaptea tarziu, am o viata plina si frumoasa, senor”
“Pff!” exclama americanul si-i spune, “Eu sunt MBA la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa stai mai mult timp la pescuit, cu surplusul obtinut cumperi o barca mai mare si reinvestesti in continuare. Apoi cumperi mai multe barci, iar in final vei avea o flota de pescuit.” “In loc sa vinzi catre un intermediar, vei vinde direct catre consumatori, dupa care iti vei deschide propria fabrica de conserve. Vei controla productia, procesarea si distributia. Te vei muta initial in Mexico City, apoi in Los Angeles si in final la New York unde vei avea la dispozitie resursele necesare pentru a-ti dezvolta afacerea.”
Pescarul mexican intreaba timid, “Dar senor, cat va dura asta?”
Americanul raspunde increzator, “Cel mult 15-20 de ani.”
“Si apoi, senor?”
Americanul zambeste mandru si-i raspunde, “Asta-i partea cea mai frumoasa! La momentul potrivit, vei anunta o oferta publica de vanzare (IPO), vei vinde actiunile companiei si vei fii bogat, o sa faci milioane!”
“Milioane senor? Si apoi…?”
Americanul raspunde incet, “Apoi te pensionezi, te muti intr-un sat pe coasta, unde poti sa dormi pana tarziu, sa pescuiesti putin, sa te joci cu copii, iei sieste cu sotia iar seara poti sa savurezi un vin si sa canti la chitara cu prietenii.”
“La insistentele doctorului, un businessman american a luat o vacanta intr-un sat mexican de coasta. Frustrat de un telefon de la birou, americanul a iesit pe plaja sa se relaxeze.
O barca mica, cu un singur pescar, se indrepta spre mal. In barca erau cativa toni de dimensiuni impresionante.
“Felicitarile mele, frumosi pesti. Cat timp ti-a luat sa-i prinzi?” a intrebat americanul.
“Putin timp” a raspuns rezervat mexicanul.
“De ce nu stai mai mult ca sa prinzi mai mult peste?” l-a intrebat atunci americanul.
“Am destul cat sa satisfac nevoile imediate ale familiei mele” a raspuns mexicanul in timp ce descarca pestii din barca.
“Dar… Ce faci in restul timpului?”
Pescarul se uita in sus si zambeste, “Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copii, iau o siesta cu sotia mea Maria, seara mergem in sat, savuram niste vin cu prietenii si cantam la chitara pana noaptea tarziu, am o viata plina si frumoasa, senor”
“Pff!” exclama americanul si-i spune, “Eu sunt MBA la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa stai mai mult timp la pescuit, cu surplusul obtinut cumperi o barca mai mare si reinvestesti in continuare. Apoi cumperi mai multe barci, iar in final vei avea o flota de pescuit.” “In loc sa vinzi catre un intermediar, vei vinde direct catre consumatori, dupa care iti vei deschide propria fabrica de conserve. Vei controla productia, procesarea si distributia. Te vei muta initial in Mexico City, apoi in Los Angeles si in final la New York unde vei avea la dispozitie resursele necesare pentru a-ti dezvolta afacerea.”
Pescarul mexican intreaba timid, “Dar senor, cat va dura asta?”
Americanul raspunde increzator, “Cel mult 15-20 de ani.”
“Si apoi, senor?”
Americanul zambeste mandru si-i raspunde, “Asta-i partea cea mai frumoasa! La momentul potrivit, vei anunta o oferta publica de vanzare (IPO), vei vinde actiunile companiei si vei fii bogat, o sa faci milioane!”
“Milioane senor? Si apoi…?”
Americanul raspunde incet, “Apoi te pensionezi, te muti intr-un sat pe coasta, unde poti sa dormi pana tarziu, sa pescuiesti putin, sa te joci cu copii, iei sieste cu sotia iar seara poti sa savurezi un vin si sa canti la chitara cu prietenii.”
"Ascundi, mama, cazanu'
Sa nu-l gasasca dusmanu'
Ca io plec sa-mi apar neamu',
Neamu' lu' Penes Curcanu' , ueiiiiii! "
[...]Salvam pe Gheorghitoaia
Da' daca dai un kil de rom...luptam si pentru si aia...
Fara zahar - Neamu' lu' Penes Curcanu'
Tango din "Take the lead"...Zuperb. Hot tango(Take the lead)
Sa nu-l gasasca dusmanu'
Ca io plec sa-mi apar neamu',
Neamu' lu' Penes Curcanu' , ueiiiiii! "
[...]Salvam pe Gheorghitoaia
Da' daca dai un kil de rom...luptam si pentru si aia...
Fara zahar - Neamu' lu' Penes Curcanu'
Tango din "Take the lead"...Zuperb.
Hot tango(Take the lead)
Nu mai cauta adevarul;
este suficient sa renunti la judecati.
[...]
Desi toate dualitatile se nasc din unitate,
nu te atasa nici macar de aceasta unitate.
Daca mintea ramane netulburata,
nimic nu o poate ofensa,
si cand nimic nu o mai poate tulbura,
lumea exterioara inceteaza sa existe in vechea ei ipostza.
Cand in minte nu mai apar ganduri care discrimineaza,
vechea minte inceteaza sa mai existe.
Daca negi realitatea lucrurilor, le vei rata.
Daca afirmi ca sunt golite de continut, le vei rata de asemenea.
[...]
Noi nu percepem adevarat natura a lucrurilor
tocmai din cauza alegerilor noastre,
a acceptarii si respingerii unora sau altora.
Nu cadea in capcana lucrurilor exterioare,
dar nici in cea a vidului interior.
Pastreaza-ti seninatatea in mijlocul activitatii,
devino una cu realitatea
si aceste convingeri gresite vor disparea de la sine.
Daca incerci sa-ti opresti activitatea pentru a atinge o stare
de pasivitate,
insusi efortul facut va insemna o activitate imensa.
[...]
Chiar si atasamentul fata de ideea de iluminare conduce la ratacire.
Lasa realitatea sa existe asa cum este si nu vei mai fi nevoit sa vii sau sa pleci.
Asculta de natura lucrurilor(de propria ta natura)
si vei pasi liber si netulburat.
Din sutrele lui Sosan, gasite in "Cartea despre nimic" - OSHO
este suficient sa renunti la judecati.
[...]
Desi toate dualitatile se nasc din unitate,
nu te atasa nici macar de aceasta unitate.
Daca mintea ramane netulburata,
nimic nu o poate ofensa,
si cand nimic nu o mai poate tulbura,
lumea exterioara inceteaza sa existe in vechea ei ipostza.
Cand in minte nu mai apar ganduri care discrimineaza,
vechea minte inceteaza sa mai existe.
Daca negi realitatea lucrurilor, le vei rata.
Daca afirmi ca sunt golite de continut, le vei rata de asemenea.
[...]
Noi nu percepem adevarat natura a lucrurilor
tocmai din cauza alegerilor noastre,
a acceptarii si respingerii unora sau altora.
Nu cadea in capcana lucrurilor exterioare,
dar nici in cea a vidului interior.
Pastreaza-ti seninatatea in mijlocul activitatii,
devino una cu realitatea
si aceste convingeri gresite vor disparea de la sine.
Daca incerci sa-ti opresti activitatea pentru a atinge o stare
de pasivitate,
insusi efortul facut va insemna o activitate imensa.
[...]
Chiar si atasamentul fata de ideea de iluminare conduce la ratacire.
Lasa realitatea sa existe asa cum este si nu vei mai fi nevoit sa vii sau sa pleci.
Asculta de natura lucrurilor(de propria ta natura)
si vei pasi liber si netulburat.
Din sutrele lui Sosan, gasite in "Cartea despre nimic" - OSHO
[...] daca spui "Doresc sa ma cufund in tacere." nu vei cunoaste starea de liniste, caci ti-ai manifestat o preferinta. Aceasta este drama. Multi oameni spun: "Mi-ar placea sa ma cufund intr-o stare de liniste, caci nu mai doresc sa simt aceste tensiuni." Daca nu mai doresti sa simti actualele tensiuni, nu faci decat sa creezi altele noi, caci te impotrivesti realitatii.
Daca iti doresti prea mult starea de liniste interioara, o vei pierde chiar si pe aceea pe care o ai, caci dorinta ta arzatoare va crea in tine o noua tensiune.
Cartea despre nimic - OSHO
Aia faceam io...Imi doaream sa nu mai am dorinte. Si acum? Nu stiu. Oarecum, as putea sa spun ca sunt confuza, totusi, pot spune ca nu sunt.
Daca iti doresti prea mult starea de liniste interioara, o vei pierde chiar si pe aceea pe care o ai, caci dorinta ta arzatoare va crea in tine o noua tensiune.
Cartea despre nimic - OSHO
Aia faceam io...Imi doaream sa nu mai am dorinte.
Si acum? Nu stiu. Oarecum, as putea sa spun ca sunt confuza, totusi, pot spune ca nu sunt.
Ma dusai io la magazin sa-mi cumpar una-alta. Si cumparai. Cand mi-a dat rest vanzatoarea, se provoca un fel de invalmaseala ca vorbea cu o colega si mi-a dat rest dublu. Adica ce cumparasem io era gratis. Luat repede banii, marfa is plecat. Ceva nu era in regula...Feelingurile mele interioare ziceau ca nu-i ok ce fac, chiar daca am iesit in castig. Nu asa vreau sa traiesc. Obtinand lucruri in detrimentul cuiva. Daca eu as fi fost vanzatoarea, m-ar fi bucurat sa vina cineva si sa-mi aduca banii inapoi. Nu neaparat pentru bani, cat mai ales pentru gestul in sine.
Io cred ca viata ma sustine oricum, cred ca nu e nevoie sa insel pe cineva ca sa imi mearga treburile. Nu cred ca exista lipsa. Exista doar credintele care sustin iluzia asta. M-am intors si i-am dat banii inapoi. Feelingul: priceless.
Mai demult furam din magazine si era ok. Acum fac altfel si e ok. Nu e bine sau rau ce am facut, e doar modul in care ma manifest eu.
Ego al meu e o tzar incantat, da'i trece.
Cineva tre sa invete pentru examenu' de luni. Am impresia ca si io...
Luat repede banii, marfa is plecat. Ceva nu era in regula...Feelingurile mele interioare ziceau ca nu-i ok ce fac, chiar daca am iesit in castig. Nu asa vreau sa traiesc. Obtinand lucruri in detrimentul cuiva. Daca eu as fi fost vanzatoarea, m-ar fi bucurat sa vina cineva si sa-mi aduca banii inapoi. Nu neaparat pentru bani, cat mai ales pentru gestul in sine.Io cred ca viata ma sustine oricum, cred ca nu e nevoie sa insel pe cineva ca sa imi mearga treburile. Nu cred ca exista lipsa. Exista doar credintele care sustin iluzia asta. M-am intors si i-am dat banii inapoi. Feelingul: priceless.
Mai demult furam din magazine si era ok. Acum fac altfel si e ok. Nu e bine sau rau ce am facut, e doar modul in care ma manifest eu.
Ego al meu e o tzar incantat, da'i trece.
Cineva tre sa invete pentru examenu' de luni. Am impresia ca si io...
Ceea ce e castigat prin nefericirea altuia, sfarseste prin a-ti aduce tot nefericire. Doar ceea ce castigi prin meritul tau propriu iti aduce adevarata bucurie.
Te felicit ca ai gasit puterea sa te abtii a-ti insusi ceva ce ar fi adus nefericirea altcuiva!
Te felicit ca ai gasit puterea sa te abtii a-ti insusi ceva ce ar fi adus nefericirea altcuiva!
Pesimistul: Paharul e pe jumatate gol.
Optimistul: Paharul e pe jumatate plin.
Inginerul: Paharul are dublu din cantitatea necesara.
Recunoscatori pentru ce e in viata noastra. Pentru ca avem ce bea, ce manca, pentru prieteni, pentru sanatate, pentru ca respiram...Mah, sunt infinite motive de a fi recunoscatori pentru ce exista langa noi. Mah, da' de ce sa nu fim recunoscatori si pentur ce nu avem? Si aici nu ma refer la recunoscatori pentru lucruri neplacute care lipsesc. De ex, "Sunt recunoscator pentru ca nu am o boala incurabila". Nu. Ma refer la ceva de genu "Sunt recunoscator pentru ca nu am atatia bani cati as vrea. Sunt recunoscator pentru ca nu am lucrul X. Sunt recunoscator pentru ca persoana X nu e langa mine."
A fi recunoscator pentru faptul ca iti lipseste ceva inseamna a accepta acea lipsa. A iubi chiar si acea situatie aparent defavorabila. A fi recunoscator pentru ceea ce e numit "necazuri" inseamna a avea incredere in viata, in tine. Inseamna a iubi viata cu tot ce inseamna ea. Moartea e parte din viata...
Ok, acu' ca scrisei ce scrisei mai sus, parca nu mai am chef sa ii bodogan p'aia de la CC. Sau..?
Ba da, mah, am chef sa ma descarc aci. Precizez ca ei nu fac nimic gresit, ca si ei fac parte din viata la fel ca mine si ca sunt doar alte moduri de manifestare. Precizai io asta, da' am chef sa ii judec. Am chef sa las ego-ul de capu' lui, ca e si el mic...more or less.
M-au 'nebunit cu mailurile lor si cu tot felul de articole si channeling-uri. Auzi la ei: "Noua energie inseamna acceptare. Alegeti cum vreti sa se schimbe realitatea." Poi, mah, daca e acceptare, la ce mai alegi sa schimbi? Ma mai dispera si Ge. ala cu aerele lui. Am mai scris de el p'aci. El le stie pe toate "inca dinainte ca Adamus sa precizeze aceste lucruri". Se credemaestru iluminat, da' nu vede ca respinge tot ce inseamna opinii diferite de ale lui. Dup'aia mai e dilia aia de Lu. si siroloasa de Li. Muierile astea o tot dau in "pace si lumina", da' cum le zicic eva ce nu le convine, cum te trimit in aia a ma-tii...in pace si lumina, bineinteles.
Bleah. Ca sa nu mai zic de sumele exorbitante cerute pentru a participa la workshopuri. Acolo le da diploma da shef si cica alea ie scoli ale misterelor fara de care nu se poate, dom'le, sa evoluezi. Ii pun p'aia sa plateasca o gramada de bani in ideea ca "voi ii veti conduce pe ceilalti spre lumina", ca voi sunteti lucratori ai luminii. Adica intunericu' ce-are? El nu tot din aceeasi divinitate face parte?!
Ce mai fac astia...? A, da. Ei se afla pe drumu' ascensiunii, ca sa devina maestrii ascensionati...si, evident, sa-i conduca pe ceilalti care nu sunt.
Aja. Vorbi ego, acu' se odihneste. Din ce am scris reiese clar ca nu accept pe oamenii aia deoarece nu accept la mine anumite lucruri. Ii cred pe ei in diverse feluri deoarece consider ca...in fine, nu mai stau acu' sa disec. Problema e la mine, nu la ei. Daca ma deranjeaza ceva la cineva, inseamna ca la mine e ceva ce nu accept. Asa si cu astia. Inca mai am sentimentu' ala de usoara greata fata de astia cu shaumbra lor, dar asta este.
Mai am o tzar de lucrat la proiect...Peste 30 min ma apuc.
Optimistul: Paharul e pe jumatate plin.
Inginerul: Paharul are dublu din cantitatea necesara.
Recunoscatori pentru ce e in viata noastra. Pentru ca avem ce bea, ce manca, pentru prieteni, pentru sanatate, pentru ca respiram...Mah, sunt infinite motive de a fi recunoscatori pentru ce exista langa noi. Mah, da' de ce sa nu fim recunoscatori si pentur ce nu avem? Si aici nu ma refer la recunoscatori pentru lucruri neplacute care lipsesc. De ex, "Sunt recunoscator pentru ca nu am o boala incurabila". Nu. Ma refer la ceva de genu "Sunt recunoscator pentru ca nu am atatia bani cati as vrea. Sunt recunoscator pentru ca nu am lucrul X. Sunt recunoscator pentru ca persoana X nu e langa mine."
A fi recunoscator pentru faptul ca iti lipseste ceva inseamna a accepta acea lipsa. A iubi chiar si acea situatie aparent defavorabila. A fi recunoscator pentru ceea ce e numit "necazuri" inseamna a avea incredere in viata, in tine. Inseamna a iubi viata cu tot ce inseamna ea. Moartea e parte din viata...
Ok, acu' ca scrisei ce scrisei mai sus, parca nu mai am chef sa ii bodogan p'aia de la CC. Sau..?
Ba da, mah, am chef sa ma descarc aci. Precizez ca ei nu fac nimic gresit, ca si ei fac parte din viata la fel ca mine si ca sunt doar alte moduri de manifestare. Precizai io asta, da' am chef sa ii judec. Am chef sa las ego-ul de capu' lui, ca e si el mic...more or less. M-au 'nebunit cu mailurile lor si cu tot felul de articole si channeling-uri. Auzi la ei: "Noua energie inseamna acceptare. Alegeti cum vreti sa se schimbe realitatea." Poi, mah, daca e acceptare, la ce mai alegi sa schimbi? Ma mai dispera si Ge. ala cu aerele lui. Am mai scris de el p'aci. El le stie pe toate "inca dinainte ca Adamus sa precizeze aceste lucruri". Se credemaestru iluminat, da' nu vede ca respinge tot ce inseamna opinii diferite de ale lui. Dup'aia mai e dilia aia de Lu. si siroloasa de Li. Muierile astea o tot dau in "pace si lumina", da' cum le zicic eva ce nu le convine, cum te trimit in aia a ma-tii...in pace si lumina, bineinteles.
Bleah. Ca sa nu mai zic de sumele exorbitante cerute pentru a participa la workshopuri. Acolo le da diploma da shef si cica alea ie scoli ale misterelor fara de care nu se poate, dom'le, sa evoluezi. Ii pun p'aia sa plateasca o gramada de bani in ideea ca "voi ii veti conduce pe ceilalti spre lumina", ca voi sunteti lucratori ai luminii. Adica intunericu' ce-are? El nu tot din aceeasi divinitate face parte?!
Ce mai fac astia...? A, da. Ei se afla pe drumu' ascensiunii, ca sa devina maestrii ascensionati...si, evident, sa-i conduca pe ceilalti care nu sunt.
Aja. Vorbi ego, acu' se odihneste. Din ce am scris reiese clar ca nu accept pe oamenii aia deoarece nu accept la mine anumite lucruri. Ii cred pe ei in diverse feluri deoarece consider ca...in fine, nu mai stau acu' sa disec. Problema e la mine, nu la ei. Daca ma deranjeaza ceva la cineva, inseamna ca la mine e ceva ce nu accept. Asa si cu astia. Inca mai am sentimentu' ala de usoara greata fata de astia cu shaumbra lor, dar asta este.
Mai am o tzar de lucrat la proiect...Peste 30 min ma apuc.
eu inca nu stiu ce sa fac cu oamenii care ma 'nerveaza. care se contrazic si-s plini de ei. ma gandesc ca inca nu realizeaza penibilul situatiei si ma indepartez, cumva elimin sursa de nervi. nu stiu daca e bine...
QUOTE(Felina @ 15 Feb 2010, 01:02 PM) 
eu inca nu stiu ce sa fac cu oamenii care ma 'nerveaza. care se contrazic si-s plini de ei. ma gandesc ca inca nu realizeaza penibilul situatiei si ma indepartez, cumva elimin sursa de nervi. nu stiu daca e bine...
Poi...bine e cum simti tu ca e bine. Suntem oglinzi unii pentru altii. Cand ceva in noi ne deranjeaza sau nu vrem sa vedem, ceilalti ne arata exact treaba aia. Ii evitam, ii ignoram, da' buba tot acolo ramane. Te indepartezi de un om enervant, da' dupa o vreme apare altul cel putin la fel de enervant...Deci n-amr ezolvat nik, practic.
Din punctu' meu de vedere e mai 'nteresant sa continui sa stai langa persoana care te enerveaza suficient cat sa iti dai seama ce anume te enerveaza si in ce masura "defectul" se regaseste si la tine. Io de aia nu pun capat mesajelor pe care le primesc de la un anumit grup pe yahoo, pen' ca atunci cand le citesc, am diverse reactii...Vad ce se intampla in interiorul meu.
Nu persoana sau situatia e deranjanta, ci faptul ca respingem. Iar cand respingem ceva din exterior, e semn ca respingem ceva din interior.
"Invata de la toate ca toate-ti sunt surori"
QUOTE(leirn @ 15 Feb 2010, 10:19 PM)
Poi...bine e cum simti tu ca e bine. Suntem oglinzi unii pentru altii. Cand ceva in noi ne deranjeaza sau nu vrem sa vedem, ceilalti ne arata exact treaba aia. Ii evitam, ii ignoram, da' buba tot acolo ramane. Te indepartezi de un om enervant, da' dupa o vreme apare altul cel putin la fel de enervant...Deci n-amr ezolvat nik, practic.
Din punctu' meu de vedere e mai 'nteresant sa continui sa stai langa persoana care te enerveaza suficient cat sa iti dai seama ce anume te enerveaza si in ce masura "defectul" se regaseste si la tine. Io de aia nu pun capat mesajelor pe care le primesc de la un anumit grup pe yahoo, pen' ca atunci cand le citesc, am diverse reactii...Vad ce se intampla in interiorul meu.
Nu persoana sau situatia e deranjanta, ci faptul ca respingem. Iar cand respingem ceva din exterior, e semn ca respingem ceva din interior.
Din punctu' meu de vedere e mai 'nteresant sa continui sa stai langa persoana care te enerveaza suficient cat sa iti dai seama ce anume te enerveaza si in ce masura "defectul" se regaseste si la tine. Io de aia nu pun capat mesajelor pe care le primesc de la un anumit grup pe yahoo, pen' ca atunci cand le citesc, am diverse reactii...Vad ce se intampla in interiorul meu.
Nu persoana sau situatia e deranjanta, ci faptul ca respingem. Iar cand respingem ceva din exterior, e semn ca respingem ceva din interior.
cumva cumva suna familiar ce spui tu aicea... dar nu pricep, intelegi?
probabil nu mi-a venit vremea. dar povestea asta seamana cu una din tineretile mele, cand eram tare nefericita ca n-am prieteni; dupa 30 de ani mi-am dat seama ca eram absenta din viata de zi cu zi, sufletul meu era departe si pur si simplu din cauza asta eram intre oameni ca uleiul in apa - nu ne puteam amesteca. dar pornea numai de la mine. na, gata cu deviatiile.
Poi daca suna familiar, inseamna ca pricepi, da' savurezi procesu' de "aha!". Asa fac si io...e funny. Io cre ca noi, oamenii, ne jucam de-a treaba asta "ma fac ca uit ca sa ma bucur cand imi amitnesc". Adica toti stim totul, da' jucam v-ati ascuns cu noi insine.
Asa fac si io...e funny. Io cre ca noi, oamenii, ne jucam de-a treaba asta "ma fac ca uit ca sa ma bucur cand imi amitnesc". Adica toti stim totul, da' jucam v-ati ascuns cu noi insine.
Fui rea si-mi placu. Ete asa. Am avut si nervi. Da' asa ma enerveaza ca nervii trec prea repede pen' ca ma umfla rasu'.
Poi, mah, sa nu-i baji in P***a mamii lor?! Ma suna dimineata, la pranz si seara sa le fac proiecte. Le facui pentru primu' examen, da' sa le fac si pentru al 2-lea in conditiile in care le-am trimis documentatia dupa care sa lucreze?! Iaca nu le-am facut niciun proiect. Cel putin, nu cap -coada...
Nah, oamenii au si ei dreptatea lor, ca lucreaza si etc. etc. etc. Numa' ca azi nu am avut chef sa privesc si din perspectiva lor. Azi am avut chef sa ma enervez pen' ca imi suna telefonu' prea des si ma buzzuie pe mess. Daca era dupa ei, zilele astea n-as fi apucat nici sa ma pish. Yeah, sunt rea, ca, din nou, oamenii n-au nicio vina si daca as fi in locul lor as face la fel. Si eu stiu cum e sa ai si serviciu si scoala...Da' iaca am chef sa fiu rea, deci sunt. Poi ce pana mea! Cand mi se scoala sa am draci, apai, am! Eeee! Pe mine nervii ma amuza.
Inainte sa ma duc la intalnirea de marti, avui o senzatie foarte aja...nush cum. Nu dinc auza intalnirii, nush exact de ce. Atunci cand chiar stau, imi vine sa actionez. Adica pe bune, nu doar asa, educatie fizica. Chiar sunt acolo si chiar e altfel ca pana acum. Prea ma fortam io sa fiu prezenta. PRea ma fortam sa vad aia sau ailalta. Ma fortam sa observ. Iaca, ma las de capu' meu. Ma risc. Pan' acu' eram de capu' meu inconstient, acu' sunt de capu' meu constient. Sa vedem ce iese. Am io ferma convingere ca se poate "si cu p**a-n cur, si cu sufletu'n rai." Expresie din folclor.
Iaca - ce ma distreaza cuvantu asta - hai la noi, vorbim nimic.
Poi, mah, sa nu-i baji in P***a mamii lor?! Ma suna dimineata, la pranz si seara sa le fac proiecte. Le facui pentru primu' examen, da' sa le fac si pentru al 2-lea in conditiile in care le-am trimis documentatia dupa care sa lucreze?! Iaca nu le-am facut niciun proiect. Cel putin, nu cap -coada...
Nah, oamenii au si ei dreptatea lor, ca lucreaza si etc. etc. etc. Numa' ca azi nu am avut chef sa privesc si din perspectiva lor. Azi am avut chef sa ma enervez pen' ca imi suna telefonu' prea des si ma buzzuie pe mess. Daca era dupa ei, zilele astea n-as fi apucat nici sa ma pish. Yeah, sunt rea, ca, din nou, oamenii n-au nicio vina si daca as fi in locul lor as face la fel. Si eu stiu cum e sa ai si serviciu si scoala...Da' iaca am chef sa fiu rea, deci sunt.
Poi ce pana mea! Cand mi se scoala sa am draci, apai, am! Eeee! Pe mine nervii ma amuza. Inainte sa ma duc la intalnirea de marti, avui o senzatie foarte aja...nush cum. Nu dinc auza intalnirii, nush exact de ce. Atunci cand chiar stau, imi vine sa actionez. Adica pe bune, nu doar asa, educatie fizica. Chiar sunt acolo si chiar e altfel ca pana acum. Prea ma fortam io sa fiu prezenta. PRea ma fortam sa vad aia sau ailalta. Ma fortam sa observ. Iaca, ma las de capu' meu. Ma risc. Pan' acu' eram de capu' meu inconstient, acu' sunt de capu' meu constient. Sa vedem ce iese. Am io ferma convingere ca se poate "si cu p**a-n cur, si cu sufletu'n rai." Expresie din folclor.
Iaca - ce ma distreaza cuvantu asta - hai la noi, vorbim nimic.
As putea spune ca ie oarecum o problema...oarecum. Adica chefu' meu de a face dragoste in ultima vreme e mic. Iaca asa am io chef. G. percepe treaba asta ca pe respingere...cand nu vreau, se supara. Nush exact de ce, desi am discutat noi despre asta. Are ele retinerile si ideile lui preconcepute. Inca nu le vede...si nici io nu vad exact sa-i zic. Eh, ce-mi bat io capu'? Io cand am chef, am, cand nu, nu. Ce intelege el din asta, treaba lui.
Ieri fui la examen. De partea ailalta a bancii. Fu "oarecum" ciudat. Nu i-am prea lasat sa copieze, ca doar nu eram la piata. In semestrul urmator o sa am ore de tinut. In felu' asta invat si io sa ma port cu oamenii. Exista inca tendinta de a ii trata ca pe studenti, nu ca oameni. Exista si tendinta de a ma bucura de o oarecare putere. Nah, le observ. Ce a fost, a fost. N-are rost sa scriu. Sterg? Nee...
Indiferenta e atunci cand nu intelegi. E un fel de liniste superficiala. Detasarea apare cand intelegi, iar linistea e profunda.
Toate parte din viata, fiecare experienta cu aroma ei.
"Invata de la toate ca toate-ti sunt surori" ...and then, you just ask for another cup of tea.
Adica chefu' meu de a face dragoste in ultima vreme e mic. Iaca asa am io chef. G. percepe treaba asta ca pe respingere...cand nu vreau, se supara. Nush exact de ce, desi am discutat noi despre asta. Are ele retinerile si ideile lui preconcepute. Inca nu le vede...si nici io nu vad exact sa-i zic. Eh, ce-mi bat io capu'? Io cand am chef, am, cand nu, nu. Ce intelege el din asta, treaba lui. Ieri fui la examen. De partea ailalta a bancii. Fu "oarecum"
ciudat. Nu i-am prea lasat sa copieze, ca doar nu eram la piata. In semestrul urmator o sa am ore de tinut. In felu' asta invat si io sa ma port cu oamenii. Exista inca tendinta de a ii trata ca pe studenti, nu ca oameni. Exista si tendinta de a ma bucura de o oarecare putere. Nah, le observ. Ce a fost, a fost. N-are rost sa scriu. Sterg? Nee... Indiferenta e atunci cand nu intelegi. E un fel de liniste superficiala. Detasarea apare cand intelegi, iar linistea e profunda.
Toate parte din viata, fiecare experienta cu aroma ei.
"Invata de la toate ca toate-ti sunt surori" ...and then, you just ask for another cup of tea.
Baa, astia nu ie pe treaba lor, zau. Pe de o parte, e fain ca vad in realitate schimbari pe care le-am dorit de mica. Oamenii sunt interesati de ceea ce e numit "evolutie spirituala", de energii si alte astea. Pe de alta parte...las-o draq de treaba. De cand citii ce scriu oamenii aia mi-a mirosit a "vindem ca se cumpara".
Nah, treaba lor. Si a lu' aia care vand, si a lu' aia care cumpara. Nu e nik gresit, de fapt, da' io inca nu pricep asta de vreme ce critic p'aci.
...
Inca mai simt nevoia sa critic. Si-mi place treaba asta. Chiar simt placere cand ii bag in aia ma-sii p'aia cu textele lor. Asta nu inseamna ca placerea asta mentala tre musai sa fie alimentata. Ete, ii judec pe oamenii aia pentur ca ma judec pe mine. Ma judec cand am momente d'astea de inconstienta. Judec inconstienta insasi considerand-o inferioara constientei. Yeah, citesc despre asta, stiu foarte bine poezia. Nu conteaza. Inca nu inteleg. Faptul ca nu inteleg e perfect. Totusi, ma condamn. De unde si tentinta de a ii condamna pe ceilalti.
"Accepta chiar si ca nu accepti."
"Opera de arta trebuie sa fie creata ca si o crima perfecta - fara pata si fara urma de autor" - Constantin Brancusi
Nah, treaba lor. Si a lu' aia care vand, si a lu' aia care cumpara. Nu e nik gresit, de fapt, da' io inca nu pricep asta de vreme ce critic p'aci.
...
Inca mai simt nevoia sa critic. Si-mi place treaba asta. Chiar simt placere cand ii bag in aia ma-sii p'aia cu textele lor. Asta nu inseamna ca placerea asta mentala tre musai sa fie alimentata.
Ete, ii judec pe oamenii aia pentur ca ma judec pe mine. Ma judec cand am momente d'astea de inconstienta. Judec inconstienta insasi considerand-o inferioara constientei. Yeah, citesc despre asta, stiu foarte bine poezia. Nu conteaza. Inca nu inteleg. Faptul ca nu inteleg e perfect. Totusi, ma condamn. De unde si tentinta de a ii condamna pe ceilalti. "Accepta chiar si ca nu accepti."
"Opera de arta trebuie sa fie creata ca si o crima perfecta - fara pata si fara urma de autor" - Constantin Brancusi
Artele martiale...Antrenamentele de seara, mirosul placut al kimonourilor...
"Antreneaza-te zi si noapte si vei descoperi lovitura secreta a cocorului alb" Fascinant... Imi da senzatia de mers in cerc. Oare Morihei Ueshiba ce-o fi vazut? O'sensei. Nush ce oi fi facut in alte vieti, ca inca mai simt caldura aia in piept la vederea kimonourilor sa a unei kata.
O'Sensei:
- “Daca esti viu, ai acces la secretele veacurilor, pentru ca adevarul Universului salasluieste in fiecare fiinta umana”.
- "Cerceteaza invatatura pinului, a bambusului si a florilor de prun. Pinul este mereu verde, cu radacini puternice si venerabil. Bambusul este puternic, rezistent si nu poate fi distrus. Floarea de prun este puternica, frumos mirositoare si eleganta. "
- "Arta Păcii începe cu tine. Munceşte cu tine şi lasă Arta Păcii să se manifeste în toate activităţiile tale. Fiecare are un spirit care poate fi şelfuit, un corp care poate fi antrenat şi o cale pe care să o urmeze. Eşti în viaţă pentru a cunoaşte ceea ce este sacru în tine. Adu pacea în propria ta viaţă şi aplică Arta Păcii în tot ce te înconjoară."
"Antreneaza-te zi si noapte si vei descoperi lovitura secreta a cocorului alb"
Fascinant... Imi da senzatia de mers in cerc. Oare Morihei Ueshiba ce-o fi vazut? O'sensei. Nush ce oi fi facut in alte vieti, ca inca mai simt caldura aia in piept la vederea kimonourilor sa a unei kata. O'Sensei:
- “Daca esti viu, ai acces la secretele veacurilor, pentru ca adevarul Universului salasluieste in fiecare fiinta umana”.
- "Cerceteaza invatatura pinului, a bambusului si a florilor de prun. Pinul este mereu verde, cu radacini puternice si venerabil. Bambusul este puternic, rezistent si nu poate fi distrus. Floarea de prun este puternica, frumos mirositoare si eleganta. "
- "Arta Păcii începe cu tine. Munceşte cu tine şi lasă Arta Păcii să se manifeste în toate activităţiile tale. Fiecare are un spirit care poate fi şelfuit, un corp care poate fi antrenat şi o cale pe care să o urmeze. Eşti în viaţă pentru a cunoaşte ceea ce este sacru în tine. Adu pacea în propria ta viaţă şi aplică Arta Păcii în tot ce te înconjoară."
Trebuie sa vorbim. Io cu mine adica.
Fui la martisoare pe centru si m-a luat durerea de cap. "Super oferta!" "Cu ce va servesc, domnisoara? Puteti sa va uitati". Adica ma stresara vanzatorii pen' ca nu ma lasau sa ma uit in liniste. Imi dadeau senzatia ca e musai sa cumpar. Ma simteam vinovata ca doar ma uitam fara sa cumpar nimic...Da' io aia vroiam sa fac: sa admir. Oricum am cumparat fo cateva martisoare sa daruiesc, da' nu le-am luat asa, oricum, le-am ales pentru fiecare persoana in parte. Eu cand cumpar ceva pentru cineva aleg in asa fel incat sa se potriveasca cu persoana, dar in acelasi timp sa nu transmita vreun emsaj pe care nu as vrea sa-l transmit...In fine, ma oboseste treaba asta si imi scade din placerea de a privi pur si simplu. Tre sa fiu atenta la pret, la cat de bine i se potriveste etc. Bleah...
As usual, problema nu e vremea, pretul sau vanzatorii, ci atitudinea mea. Am plecat avand anumtie asteptari si priveam avand asteptari. Asa ca ma uitam sa vad ce m-as fi asteptat sa vad, dar nu vedeam ce e, de fapt. De aici si senzatia de jena , sidurerea de cap.
Ma surprind in ultima vreme asteptand urmatorul pas...Asta faceam si inainte, cu o frecventa mult mai mare, da' acum vad cand se intampla. Uneori accept ca se intampla, alteori nu.
Si fata de G. simt o jena. Am tendinta sa nu fac ce simt, ci ce consider io ca e potrivit. Mare prostie. De ce fac asa? Pentru ca uneori apare frica de pierdere. Si el se comporta uneori asa, fapt care pe mine ma inhiba si imi scade apetitul sexual. De fapt, apetitul a inceput sa scada din momentul in acre am observat ca devine morocanos cand nu am chef. Eh, am discutat cu el si i-am spus exact cum sta treaba. I-am spus ca uneori am retineri in a spune ce simt etc. etc. i-am zis omului tot ce simteeam io atunci. I-am zis inclusiv ca el de multe ori nu recunoaste anumtie chestii...ceea ce si io fac uneori. Amandoi avem tentinta de a ascunte lucruri, cu toate ca incercam sa fim cat mai sinceri posibil. Nu recunoastem fata de noi insine chestii, si de aici si frica de a le scoate la lumina. Aseara a zis ca mi se pare, da' azi a zis si el ca da, de mutle ori chiar face asa, din ego.
Atatea formalitati...atatea chestii care se fac din obligatie. Numa' ca apare oarecum o dilema. De ex., acu' de 1 martie frumos ar fi sa pun si io prin jurnale pe la fete cate o urare d'asta de martisor. Iaca, n-am chef. Serios, nu am niciun feeling de a pune poze cu snurulete alb si rosii. Sunt dragute, da' efectiv nu am pofta si gata. Asa ca nu pun. Asta simt in moemntul asta....Pe de alta parte, unii oameni, printre care si io, se bucura cand gasesc chestii de genu'. Azi am primti martisoare si m-am bucurat. Daca nu le primeam, eram OK, da' asta nu inseamna ca nu ma bucur cand le primesc.
Deci: io simt sa nu pun poze cu martisoare, da' stiu ca fetele s-ar bucura. Bineinteles, fac ce simt, da' ceva nu se leaga... Nu sunt dispusa sa fac compromisuri, nici macar la chestii d-astea marunte. Nu sunt dispusa sa fac lucruri pe principiul "asa e frumos" sau "cheful vine amncand" daca eu in interior nu am impulsul respectiv. Totusi, stiu ca anumite gesturi aduc bucurie. Hm...nu stie io cum sa le impac p'astea 2.
Si pan' la urma...ce'nsemneaza tot ce scrisei aici? Nimic. Cat demult conteaza problemele in general? Absolut deloc. "Nimic real nu poate fi amenintat, nimic ireal nu exista." Si nu bag doar texte...sau...?
Observ la mine frica aia...Care nu are niciun sens...Da' ma deranjeaza pentru ca stiu ca trebuie sa o accept. Stiu ca nu e alta solutie. Nu vreau sa fug la nesfarsit. Vreau sa accept. In fine, daca as constata ca frica aia e inutila, as renunat la ea si gata. Instantaneu. Devreme ce intretin respectiva frica, se pare ca inca nu am inteles pe deplin ca e inutila.
Ma doare capu' si mi-e somn. Griji pentur viitor si repetabilitate din trecut. Scenarii mentale. Gata. Le-a trecut vremea. Era sa scriu "de maine fac altfel". Nu exista niciun "de maine". Nu exista "cand". Exista doar ACUM. Iar dorinta de a fi altfel, air neacceptarea neacceptarii. Vreau sa accept faptul ca nuaccept. Fraza asta arata ca merg in cerc. Insasi dorinta de a accepta inseamna neacceptare. Totusi, cheia e acceptarea neacceptarii. Numa' ca asta sa nu vina din rveo dorinta, ci pur si simpli. Paradoxal. Suna a contradictie, da' nu stiu alt mod de a exprima. Am ajuns la concluzia ca paradoxurile sunt mai aproape de realitate decat textele impecabile din punct de vedere logic.
Aja...M-am descarcat oarecum...Toata agitatia si toate problemele exista doar in mintea mea. Exteriorul nu face decat sa reflecte interiorul.
Pan' la urma, nik nu e cu adevarat "al tau". N'are cum. Desi te poti bucura de absolut orice exista, nu ai cum sa posezi ceva anume. Poti avea un lucru doar atunci cand esti separat de acel lucru si apoi ti-l insusesti, il tii langa tine. Ori, nu exista separare... E ca si cum as incerca sa-mi insusesc ochiul drept. Ce rost are? E deja parte din mine.
Nah...se pare ca si de aici reiese ca lipsa e o iluzie, devreme ce posesia e tot iluzie. Doua iluzii care se alimenteaza una pe alta. Treaba asta se observa cand le accepti pe amandoua.
Fui la martisoare pe centru si m-a luat durerea de cap. "Super oferta!" "Cu ce va servesc, domnisoara? Puteti sa va uitati". Adica ma stresara vanzatorii pen' ca nu ma lasau sa ma uit in liniste. Imi dadeau senzatia ca e musai sa cumpar. Ma simteam vinovata ca doar ma uitam fara sa cumpar nimic...Da' io aia vroiam sa fac: sa admir. Oricum am cumparat fo cateva martisoare sa daruiesc, da' nu le-am luat asa, oricum, le-am ales pentru fiecare persoana in parte. Eu cand cumpar ceva pentru cineva aleg in asa fel incat sa se potriveasca cu persoana, dar in acelasi timp sa nu transmita vreun emsaj pe care nu as vrea sa-l transmit...In fine, ma oboseste treaba asta si imi scade din placerea de a privi pur si simplu. Tre sa fiu atenta la pret, la cat de bine i se potriveste etc. Bleah...
As usual, problema nu e vremea, pretul sau vanzatorii, ci atitudinea mea. Am plecat avand anumtie asteptari si priveam avand asteptari. Asa ca ma uitam sa vad ce m-as fi asteptat sa vad, dar nu vedeam ce e, de fapt. De aici si senzatia de jena , sidurerea de cap.
Ma surprind in ultima vreme asteptand urmatorul pas...Asta faceam si inainte, cu o frecventa mult mai mare, da' acum vad cand se intampla. Uneori accept ca se intampla, alteori nu.
Si fata de G. simt o jena. Am tendinta sa nu fac ce simt, ci ce consider io ca e potrivit. Mare prostie.
De ce fac asa? Pentru ca uneori apare frica de pierdere. Si el se comporta uneori asa, fapt care pe mine ma inhiba si imi scade apetitul sexual. De fapt, apetitul a inceput sa scada din momentul in acre am observat ca devine morocanos cand nu am chef. Eh, am discutat cu el si i-am spus exact cum sta treaba. I-am spus ca uneori am retineri in a spune ce simt etc. etc. i-am zis omului tot ce simteeam io atunci. I-am zis inclusiv ca el de multe ori nu recunoaste anumtie chestii...ceea ce si io fac uneori. Amandoi avem tentinta de a ascunte lucruri, cu toate ca incercam sa fim cat mai sinceri posibil. Nu recunoastem fata de noi insine chestii, si de aici si frica de a le scoate la lumina. Aseara a zis ca mi se pare, da' azi a zis si el ca da, de mutle ori chiar face asa, din ego.Atatea formalitati...atatea chestii care se fac din obligatie. Numa' ca apare oarecum o dilema. De ex., acu' de 1 martie frumos ar fi sa pun si io prin jurnale pe la fete cate o urare d'asta de martisor. Iaca, n-am chef. Serios, nu am niciun feeling de a pune poze cu snurulete alb si rosii. Sunt dragute, da' efectiv nu am pofta si gata. Asa ca nu pun. Asta simt in moemntul asta....Pe de alta parte, unii oameni, printre care si io, se bucura cand gasesc chestii de genu'. Azi am primti martisoare si m-am bucurat. Daca nu le primeam, eram OK, da' asta nu inseamna ca nu ma bucur cand le primesc.
Deci: io simt sa nu pun poze cu martisoare, da' stiu ca fetele s-ar bucura. Bineinteles, fac ce simt, da' ceva nu se leaga... Nu sunt dispusa sa fac compromisuri, nici macar la chestii d-astea marunte. Nu sunt dispusa sa fac lucruri pe principiul "asa e frumos" sau "cheful vine amncand" daca eu in interior nu am impulsul respectiv. Totusi, stiu ca anumite gesturi aduc bucurie. Hm...nu stie io cum sa le impac p'astea 2.
Si pan' la urma...ce'nsemneaza tot ce scrisei aici? Nimic. Cat demult conteaza problemele in general? Absolut deloc. "Nimic real nu poate fi amenintat, nimic ireal nu exista." Si nu bag doar texte...sau...?
Observ la mine frica aia...Care nu are niciun sens...Da' ma deranjeaza pentru ca stiu ca trebuie sa o accept. Stiu ca nu e alta solutie. Nu vreau sa fug la nesfarsit. Vreau sa accept. In fine, daca as constata ca frica aia e inutila, as renunat la ea si gata. Instantaneu. Devreme ce intretin respectiva frica, se pare ca inca nu am inteles pe deplin ca e inutila.
Ma doare capu' si mi-e somn. Griji pentur viitor si repetabilitate din trecut. Scenarii mentale. Gata. Le-a trecut vremea. Era sa scriu "de maine fac altfel".
Nu exista niciun "de maine". Nu exista "cand". Exista doar ACUM. Iar dorinta de a fi altfel, air neacceptarea neacceptarii. Vreau sa accept faptul ca nuaccept. Fraza asta arata ca merg in cerc. Insasi dorinta de a accepta inseamna neacceptare. Totusi, cheia e acceptarea neacceptarii. Numa' ca asta sa nu vina din rveo dorinta, ci pur si simpli. Paradoxal. Suna a contradictie, da' nu stiu alt mod de a exprima. Am ajuns la concluzia ca paradoxurile sunt mai aproape de realitate decat textele impecabile din punct de vedere logic. Aja...M-am descarcat oarecum...Toata agitatia si toate problemele exista doar in mintea mea. Exteriorul nu face decat sa reflecte interiorul.
Pan' la urma, nik nu e cu adevarat "al tau". N'are cum. Desi te poti bucura de absolut orice exista, nu ai cum sa posezi ceva anume. Poti avea un lucru doar atunci cand esti separat de acel lucru si apoi ti-l insusesti, il tii langa tine. Ori, nu exista separare... E ca si cum as incerca sa-mi insusesc ochiul drept. Ce rost are? E deja parte din mine.
Nah...se pare ca si de aici reiese ca lipsa e o iluzie, devreme ce posesia e tot iluzie. Doua iluzii care se alimenteaza una pe alta. Treaba asta se observa cand le accepti pe amandoua.
Stiinta a inteles spiritualitatea
"Sfarsitul timpurilor" in viziunea unor savanti - Ervin Laszlo, Stanislav Grof si Peter Russell, in dialog cu Horia Turcanu
Stiinta contemporana acrediteaza profetiile legate de sfarsitul lumii. Nu va fi, insa, un final de existenta, ci o uriasa schimbare de constiinta. Anul 2012, un punct critic al istoriei
Istoria recenta a umanitatii este o istorie a crizelor de toate felurile: economice, sociale, politice, financiare, crize umanitare, crize care desemneaza de fapt situatii de razboi, crize ecologice care desemneaza de fapt distrugeri ireversibile ale vietii de pe planeta, crize ale petrolului, ale terorismului, ale ostaticilor, crize climatice si alte sute de feluri de crize. Exista o criza de supra-productie de alimente, sute de milioane de tone pe an, si simultan o criza a foamei: mai mult de o suta de milioane de oameni sunt sub pragul subzistentei. La fiecare 6 secunde cineva moare de foame in lume. Sase milioane de copii mor de foame pe an, in timp ce 155 de milioane sunt supraponderali.
Cateva sute de miliardari detin mai multi bani decat trei miliarde de oameni mai putin norocosi. Jumatate din umanitate. Energia solara pe care o primeste pamantul timp de numai patruzeci de minute, daca ar fi folosita integral, ar acoperi necesarul de energie al planetei pentru un an intreg. Dar noi ne incapatanam sa stoarcem ultimele picaturi de petrol si carbune, care polueaza aerul si apa, cu costuri enorme si consecinte incalculabile. Zeci de specii de plante si animale dispar definitiv in fiecare zi, calota glaciara se topeste in ritm accelerat crescand nivelul oceanului planetar, milioane de hectare de padure dispar definitiv in fiecare an. In fiecare clipa, la nivelul intregii planete, se desfasoara sute de razboaie.
Armele dezvoltate de tarile avansate sunt mai periculoase decat conflictele pe care incearca sa le previna. Au trecut 200 de ani de la revolutia industriala, cea care a declansat constructia lumii in care traim si oamenii nu sunt deloc mai fericiti decat inainte. Visul unei umanitati fericite pare a se fi transformat intr-un cosmar punctat de crize contradictorii. Cetatenii tarilor avansate se declara cei mai nefericiti. Consumul de droguri, de alcool, rata sinuciderilor sunt cele mai ridicate pe care le-a cunoscut vreodata omenirea. Depresia, alienarea, disolutia relatiilor dintre oameni au atins proportiile unei epidemii. Vorbim despre o criza economica, dar in realitate economia nu este decat una dintre fetele lumii pe care noi am construit-o dupa chipul si asemanarea noastra, reflectand propriile noastre valori. Este consecinta directa a unui mod de a privi lumea si de a ne raporta la ea. Am construit o lume a super-tehnologiilor , din care sufletul a fost exclus. Am creat un sistem al competitiei acerbe, in care distrugerea "adversarului" este o izbanda, iar singuratatea si nefericirea este implicita. Un sistem al separarii de ceilalti si de noi insine in care crizele exterioare reflecta de fapt o criza interioara a umanitatii.
In septembrie 2009, la Milano, in Italia, s-a desfasurat o conferinta internationala avand ca tema psihologia si spiritualitatea. Am fost acolo. Cu 20 de ani in urma, ar fi fost de neimaginat ca fizicieni, biologi, psihologi, psihiatri, bio-chimisti, astrofizicieni si filosofi sa se afle la aceeasi masa, discutand despre o noua viziune, spirituala, asupra universului. Cele mai stralucite spirite ale lumii stiintifice au fost acolo, iar tema principala in jurul careia s-au invartit discutiile a fost criza prin care trece in acest moment umanitatea.
Calendarul Maya. Are o precizie care ii uimeste pe specialisti
Numai ca abordarile nu au fost cele cu care suntem obisnuiti din presa. Ideea principala care s-a desprins din intreaga conferinta a fost aceea ca traim timpuri de mare cumpana la nivel planetar si ca motivul pentru care se intampla acest lucru este in esenta modul in care privim lumea si pe noi insine. Criza este una de constiinta si cata vreme nu vom schimba acest lucru, el se va manifesta in toate domeniile vietii noastre. Distrugerile la nivel planetar ale mediului si ale resurselor au atins un prag critic. Daca ceva nu se schimba, atunci povestea umanitatii, asa cum o cunoastem, se apropie de final. Pare incredibil, dar acesti oameni de stiinta au vorbit cu voce tare, in fata camerelor televiziunilor italiene, nu numai despre necesitatea de a repune civilizatia pe alte baze, spirituale, de a reforma totul, sistemele sociale, stiinta, medicina, tot ceea ce sta la baza cunoasterii umane, dar si despre anul 2012 si despre stravechi profetii care anuntau o transformare de proportii la "sfarsitul timpurilor".
Tema mi s-a parut fundamentala. Am ales trei dintre numele "grele" prezente la Milano pentru interviuri in exclusivitate: Stanislav Grof, doctor in psihiatrie, profesor si scriitor, Ervin Laszlo, cel mai important ganditor in domeniul filosofiei sistemelor si al evolutiei, si Peter Russell, fizician, matematician si explorator al constiintei umane. Am ales aceste trei nume nu numai pentru faima lor mondiala, ci si pentru faptul ca le citisem cartile, ba chiar am fost implicat in aparitia unora dintre ele in limba romana, ci mai ales pentru ca una dintre aceste carti, care se numeste "Revolutia Constiintei" si care poarta pe coperta numele celor trei, formuleaza in mod stralucit esenta problemei cu care se confrunta omenirea in acest moment: ori umanitatea va fi capabila sa schimbe ceva intr-un timp foarte scurt, ori viitorul nostru ca specie devine incert.
Ervin Laszlo
"Asistam la sfarsitul unei lumi si, poate, la nasterea uneia noi"
Ervin Laszlo este filosof si scriitor. Fost profesor de filosofie, stiinta sistemelor si futurologie la universitati celebre din SUA, Europa si Orientul Indepartat.. . A scris vreo 70 de carti al caror subiect este faptul ca traim intr-un univers in care suntem interconectati intre noi si conectati miraculos la toate elementele realitatii. A fost de doua ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace.
Este fondatorul Consiliului Inteleptilor Lumii, care reuneste cei mai faimosi oameni de stiinta ai planetei, fondatorul Clubului de la Budapesta si al Grupului de Cercetare Generala a Evolutiei, membru al unei liste lungi de institutii academice si universitare din intreaga lume. Traieste in Toscana, pe un deal, intr-un sat minuscul, intr-o casa care, acum vreo 200 de ani, era o capela manastireasca. Parintii lui erau din Transilvania. De la Cluj.
- Vorbiti despre o lume a carei schimbare este iminenta sau va disparea. Ce inseamna acest lucru?
- Inseamna ca ne indreptam catre cea mai mare transformare din istoria omenirii. Si daca vrem sa nu disparem, sa continuam sa existam pe aceasta planeta si sa ne dezvoltam, trebuie sa reanalizam notiunile de univers, fiinta umana, progres si dezvoltare. E tarziu, dar trebuie sa aflam cine suntem. Lumea pe care am construit-o, ca reflexie a felului in care vedem noi universul si pe noi insine, nu se mai poate sustine in nici un fel. Trebuie reformat totul, lumea business-ului bazata pe exploatarea nebuneasca a resurselor si pe supra-productie, politicile industriale care conduc la dezastru ecologic, la incalzirea globala si la cresterea periculoasa a nivelului oceanului planetar. Politicile economice internationale care au fragmentat lumea in prea saraci si prea bogati, care au condus la mase imense de emigranti care fug de foame si de epidemii.
Politicile militare care consuma resurse inimaginabile in folosul unor structuri financiare. Lumea se afla in pragul unui colaps economic, social si politic care genereaza haos si violenta. Este o lume pe care noi am creat-o si care acum se prabuseste. Ca sa intelegem motivele prabusirii, trebuie sa privim lucrurile sistemic. Ca in medicina holistica, in care pacientul e vazut ca un tot, nu doar ca un trup. As putea sa va dau cifre teribile despre modul in care omul distruge natura, apa, pamantul si aerul, dar ma voi margini sa spun ca ne indreptam rapid catre pragul critic, in care distrugerea devine ireversibila, iar mediul impropriu sustinerii civilizatiei omenesti. Acest prag este estimat a fi atins in cativa ani. Acelasi lucru se poate spune despre exploatarea resurselor planetei, care au atins limita sustinerii populatiei. Colapsul lumii financiare este deja vizibil, iar cel social este previzibil: populatia tarilor sarace, muritorii de foame, va fi in 2050 de aproape doua miliarde de suflete.
Criza generalizata nu mai poate fi disimulata in nici un fel.. Intrebarea este: cat timp mai avem pentru a ne salva? Surpriza pentru oamenii de stiinta a fost aceea ca tendintele se accelereaza in mod neasteptat.. Estimarile cele mai pesimiste sunt de 5 ani, iar cele mai optimiste de 20 de ani. Nivelul marii creste odata si jumatate mai repede decat prevazut, emisiile de CO2 depasesc orice estimare prealabila cu peste 50%, iar in ceea ce priveste incalzirea globala estimarile anilor '90, de maximum 3 grade, sunt astazi de 6 grade, ceea ce ar transforma cea mai mare parte a planetei in zone nepotrivite pentru agricultura. Efectele se potenteaza unele pe altele astfel incat linia de sosire pentru colapsul global este in mod interesant apropiata de faimoasele profetii ale anului 2012.
- Ce legatura au prognozele stiintifice cu profetiile despre anul 2012?
- Exista mai multe surse esoterice ale unor profetii despre "sfarsitul timpului", dar cea mai interesanta si cea mai precisa este calendarul Maya alcatuit de preoti-astronomi in secolul 15 si a carui reprezentare sapata in piatra este arhicunoscuta. Acest calendar acopera intervale uriase de timp calculate cu o precizie care ii uluieste pe astronomii contemporani. Sfarsitul "celei de-a Patra Lumi" a fost calculat de mayasi la data de 21 decembrie 2012, iar in fapt, tinand cont de ajustarile intre calendare, ar fi vorba despre 28 octombrie 2011. Acest lucru nu inseamna neaparat un sfarsit, ci mai curand o transformare fundamentala a lumii in care traim. O transformare care a inceput deja.
Oameni foarte avizati afirma ca avem de-a face cu o renastere a umanitatii pe un nou nivel spiritual, asta daca cumva planeta nu va fi prea distrusa pana atunci. Aceasta data coincide cu profetiile mistice ale mai multor sisteme spirituale, cum ar fi cel al indienilor Hopi, cel Vedic, islamic sau Kabala evreiasca.
In esenta, este vorba despre incheierea unui an galactic de aproape 26 de mii de ani si inceputul unuia nou. Filosoful mistic Terence McKenna a elaborat matematic modelul unei asa-numite "unde a timpului" si a aratat care au fost timpuri din istoria planetei in care aceasta unda a determinat innoiri fundamentale si schimbari dinamice enorme. Este interesant ca o perioada de mari schimbari in aceasta curba a timpului s-a petrecut in perioada Revolutiei Neolitice (15.000 i.Hr.), atunci cand s-au nascut agricultura si primele asezari umane, urmatoarea a fost in jurul anului 500 i.Hr., timpul marilor figuri mistice ale istoriei ca Lao-Tzu, Platon, Zoroastru, Budha si altii.
Intuiti deja ca aceasta curba confirma evenimente care se petrec deja in lume si culmineaza din nou cu decembrie 2012. Interesante sunt si confirmarile din astronomie, care indica pentru 2012 mari perturbari ale activitatii solare. Daca magnitudinea lor va fi confirmata de realitate, atunci sistemele energetice terestre vor inregistra pagube de miliarde de dolari, iar refacerea sistemelor va dura intre 5 si 10 ani. La sfarsitul anului 2008 NASA anunta descoperirea unei gauri in campul magnetic al pamantului de zece ori mai mare decat cea estimata, ceea ce confirma calculele despre schimbarea polaritatii magnetice a planetei in jurul aceleiasi date a anului 2012.
Nici o profetie nu este infailibila si nici o predictie stiintifica, dar aici avem de-a face cu date care sunt semnificative in context. Daca luam in considerare si tendintele actuale din societate, politica, economie etc., atunci trebuie sa consideram sfarsitul lui 2012 cel putin drept un punct critic in istoria umanitatii.
- Vorbiti despre o schimbare fundamentala la nivelul constiintei. Ce fel de Constiinta ar fi aceea care sa schimbe lumea? Si cum ar putea fi lumea noua?
- Mistici, filosofi, lideri spirituali si sociologi au dat raspunsuri interesante la aceasta intrebare: ce fel de constiinta ar fi urmatorul stadiu al umanitatii? Cred ca un raspuns sugestiv il ofera misticul american Richard Bucke care vorbeste despre o constiinta cosmica, depasind ceea ce numim in zilele noastre "constiinta de sine". In esenta, in zilele noastre stiinta re-descopera cu mijloacele ei ceea ce misticii si vizionarii au stiut dintotdeauna despre Univers, si anume faptul ca Universul este viu, constient si ca ceea ce suntem noi cu adevarat este mult mai mult decat a crezut stiinta de viziune mecanicista. Noi nu suntem fiinte separate unele de altele, ci comunicam intre noi si cu intregul Univers pe niveluri infinit de complexe, pe care abia incepem sa le intelegem.
Isi face loc incetul cu incetul ideea ca suntem in ultima instanta manifestari ale constiintei, care este esenta universului, principiul organizator aflat in spatele aparitiei formei materiale. Din aceasta perspectiva, urmatorul stadiu al constiintei ar putea fi acela al Constiintei "trezite", "iluminate", al Constiintei constiente. O lume care ar reflecta un asemenea nivel de constiinta ar fi o lume total diferita. Stadiul in care suntem acum poate fi descris drept materialist, orientat catre consum, care se crede auto-suficient, dar a carui lege fundamentala este cresterea nelimitata, caci nu intelege si nu se preocupa de context, de restul universului. Este un stadiu egoist, limitat, agresiv si aceasta se reflecta in tot ceea ce facem.
Observati ca descrierea ar putea fi aceea a unui cancer in raport cu corpul pe care il paraziteaza. Celulele canceroase nu se preocupa de rest, ci doar de ele, cresc fara limita, exact precum concernele multinationale distrug totul in cale, exact precum sistemele noastre economice, politice si militare. Ele sfarsesc prin a muri odata cu trupul secatuit. O noua lume, cladita de un nou nivel de constiinta, ar fi cladita pe respectul fata de celalalt si fata de univers, care este viu, o lume ecologica, ale carei sisteme sunt orientate catre natura, catre a simti mai mult decat catre a avea si a face, in care celalalt nu mai este perceput ca adversar, ci ca un partener.
Este o lume in care umanitatea traieste armonic cu mediul, constienta ca este o parte a universului viu. Este greu de trasat harta unui alt nivel de constiinta, dar o alta privire asupra universului genereaza un alt fel de stiinta, un alt fel de medicina, un alt fel de invatamant, relatii sociale etc. Important este ca schimbarea a inceput deja, chiar daca nu toti isi dau seama si chiar daca nu avem garantia ca nu e prea tarziu.
Stanislav Grof
"Singura solutie este intoarcerea catre interior"
Doctorul Stanislav Grof este unul dintre cei mai importanti cercetatori ai Constiintei din secolul XX.
Stanislav Grof
Este fondatorul curentului transpersonal in psihologie si acela care a reusit sa introduca spiritualitatea ca dimensiune fundamentala a psihicului omenesc, in lumea psihologiei academice. Este unul dintre pionierii studiilor privind forta vindecatoare a starilor de constiinta extinsa si creatorul unei tehnici de accesare a acestor stari, numita Respiratie Holotropica. Este profesor la Institutul de Studii Integrale din California, unde conduce catedra de Filosofie, cosmologie si constiinta. Este autorul a numeroase carti despre natura constiintei. Considerat un geniu in domeniul sau, Stanislav Grof este un om de o blandete, o simplitate si o generozitate extraordinare. Am avut ocazia de a petrece doua zile impreuna cu el, care au fost un regal de idei si viziuni. Interviul de mai jos este o sinteza a nenumaratelor ore de discutie din acele zile.
- Sunteti om de stiinta si totusi cartile dvs. infatiseaza un univers de natura spirituala. Cum se vede "criza" prin care trece umanitatea din perspectiva psihologiei?
- Una dintre transformarile fundamentale prin care trecem este una de viziune. Stiinta tindea sa se opuna spiritualitatii, considerata ca fiind de ne-dovedit, pentru ca se baza pe perceptia subiectiva. Or, subiectivitatea nu era luata in considerare, neputand fi masurata. Asa s-a intamplat ca experienta spirituala, mistica, veche de cand umanitatea, a fost exclusa din ecuatie. Dar, intre timp, stiinta incepe sa descopere ca subiectivitatea creeaza universul, la propriu. Numai ca pare tarziu. Lumea pe care am creat-o are atributele stiintei clasice, mecanice. Este o lume rece, calculata, dura, guvernata de "legi" inguste, in care oamenii sunt considerati corpuri intr-un univers de corpuri si drept urmare se simt singuri si izolati. Am creat o lume din care orice principiu mai inalt - il poti numi Dumnezeu, de pilda - a fost exclus. Suntem deci singuri, iar consecinta e frica.
Compensam frica in fata unui Univers urias si gol, prin consumul compulsiv, prin a avea, a face, si cream o lume care raspunde acestui mod de a privi lucrurile. Tratam planeta asa cum ne tratam pe noi insine si pe ceilalti: ca pe ceva care trebuie supus, invins, exploatat, controlat si chiar ucis daca e nevoie, pentru satisfacerea "nevoilor". Criza prin care trece umanitatea este o criza interioara si astfel psihologica si spirituala, dar care a generat o criza exterioara atat de grava, incat pune in pericol existenta noastra ca specie. Umanitatea aflata in criza isi distruge casa si intrebarea este daca ne vom da seama la timp.
- Ce e de facut?
- In ultimii 40 de ani ani am fost implicat in cercetari asupra constiintei si am putut constata ca suferinta vine din modul de a percepe universul. Trairea unei expansiuni a constiintei conduce frecvent la transformari profunde ale individului, la reducerea semnificativa a agresivitatii, la cresterea intelegerii, a compasiunii si a tolerantei, dar, mai ales, la cresterea capacitatii de a se bucura de viata. Cu cat bucuria de a trai creste, cu atat scade credinta ca trebuie sa ai din ce in ce mai mult, si apare o spiritualitate de natura universala bazata pe ideea ca toata creatia e un tot format prin legatura profunda cu alti oameni, cu alte specii, cu natura si cu intregul univers. Nu am nici o indoiala ca aceasta transformare este nu numai posibila, dar inerenta. Suntem condamnati sa ne intoarcem la Adevar. Intrebarea este daca se va intampla acest lucru inainte sa se strice ceva de nereparat in echilibrul vietii pe planeta.
Multi oameni se afla in punctul in care realizeaza esecul filosofiei de viata pe care au urmat-o si incep sa caute alternativa spirituala care echivaleaza cu o intoarcere acasa, dupa o lunga ratacire. Am fost invatati ca trebuie sa facem mereu ceva ca sa fim fericiti, ca trebuie sa indeplinim ceva, sa vanam ceva, sa avem ceva, un obiect, o pozitie sociala, un partener anume, deci ca fericirea este mereu in viitor si in exterior. Aceasta conceptie ne plaseaza intr-un provizorat permanent. Este o strategie mereu perdanta pentru ca niciodata nu ne aduce ce dorim. Singura solutie este intoarcerea catre interior si descoperirea satisfactiei existentiale in dimensiunea spirituala a existentei.
- Care ar fi primul pas?
- Uneori acest prim pas il face fiinta noastra, prin declansarea unei crize psiho-spirituale. Psihologia oficiala a tratat aceste crize drept crize psihotice, patologice si le-a suprimat cu medicamente dure, sub diagnostice neclare, dar in realitate, fiinta noastra interioara declansa un mecanism de auto-vindecare, de auto-reglare in fata unei situatii in care lumea interioara ajungea sa fie in divergenta cu restul universului. Acum, intreaga umanitate se afla intr-o stare de urgenta spirituala care pune sub semnul intrebarii o intreaga perspectiva asupra vietii si descopera ca modul materialist de a vedea lumea nu este suficient.
Asa se explica intoarcerea catre meditatie, catre spiritualitate, catre credinta, catre medicina naturista si holistica, interesul imens pentru psihologia transpersonala. Omenirea pare ca face singura acest pas. Pentru fiecare dintre noi vine timpul sa privim in interior cu onestitate, atunci cand simtim "criza". Criza este semnul transformarii, ceva trebuie sa moara, pentru ca apoi sa renasca. La nivelul unei persoane, dar si la nivelul intregii umanitati.
- Vorbiti despre transformarea umanitatii ca despre o chestiune de timp. Ce crede despre anul 2012 un cercetator al Constiintei ca Stanislav Grof?
- Este un subiect care ma pasioneaza pentru ca orice profetie are legatura cu o stare de constiinta extinsa. Au existat dintotdeauna mijloace pentru ca profetii, samanii, preotii, misticii sa intre in asemenea stari. Toate sistemele mistice ale planetei vorbesc despre aceeasi realitate. Asa se face ca profetiile tuturor continentelor despre "sfarsitul timpurilor" sunt aceleasi, inclusiv in crestinism, unde "apocalipsa" , etimologic, inseamna nu sfarsit, ci "ridicarea valului".
Profetiile mayase sunt remarcabile, nu pentru ca spun ceva nou, ci pentru extraordinara precizie a sistemului lor astronomic si astrologic, calculat pe miliarde de ani inapoi in timp, dar care se opresc pe o anumita data a anului 2012. Faptul ca misticii lumii, separati de mii de kilometri si uneori de mii de ani in timp, vad aceleasi lucruri in incursiunile lor spirituale, este deja extrem de interesant pentru un cercetator al constiintei ca mine. Dar cand descoperi ca de fapt, un intreg calendar intins pe milioane de ani este de fapt un algoritm de evolutie al Constiintei, vazut ca esenta a universului, acest lucru este senzational. Nu incape nici o indoiala...
Cunoasterea mayasa despre natura universului, a constiintei si a timpului depaseste cunoasterea stiintifica de azi. La acea data astronomica precisa, la care se trece intr-un nou ciclu galactic si cosmic, mayasii vorbesc despre sfarsitul timpului. Dar timpul, asa cum incepem sa ne dam si noi seama astazi, este creatia Constiintei. Sfarsitul timpului este, dupa parerea mea, sfarsitul unui tip de perceptie, sfarsitul unei lumi asa cum o cunoastem noi: o lume a violentei si a lacomiei, egotica, corupta, sfasiata de conflicte.
Dupa parerea mea, mayasii vorbesc deci despre un proces de moarte/renastere, o transformare interioara masiva a umanitatii, dincolo de care timpul liniar nu mai exista, asa cum nu exista in starile de constiinta extinsa, sau in relatarile marilor mistici. Pentru mine, cel mai important argument provine din propriile mele cercetari. Foarte pe scurt, am constatat ca starile prin care trece constiinta omeneasca sunt legate in mod sincronic de evenimentele cosmice. Am lucrat cu experti in domeniu si am ajuns la concluzia ca evenimentele interioare si cele cosmice se reflecta total intre ele. Relatia intre Univers si Constiinta este o ecuatie. Universul este Constiinta. Evenimentele astronomice sunt intr-o relatie profunda cu evenimentele interioare ale constiintei omenesti individuale si colective, astfel ca, pentru mine, cu elementele pe care le am, nu incape nici un dubiu ca schimbarile majore au inceput deja si ca lumea acestui secol va fi spirituala sau deloc.
Sursa articolului nush care e
"Sfarsitul timpurilor" in viziunea unor savanti - Ervin Laszlo, Stanislav Grof si Peter Russell, in dialog cu Horia Turcanu
Stiinta contemporana acrediteaza profetiile legate de sfarsitul lumii. Nu va fi, insa, un final de existenta, ci o uriasa schimbare de constiinta. Anul 2012, un punct critic al istoriei
Istoria recenta a umanitatii este o istorie a crizelor de toate felurile: economice, sociale, politice, financiare, crize umanitare, crize care desemneaza de fapt situatii de razboi, crize ecologice care desemneaza de fapt distrugeri ireversibile ale vietii de pe planeta, crize ale petrolului, ale terorismului, ale ostaticilor, crize climatice si alte sute de feluri de crize. Exista o criza de supra-productie de alimente, sute de milioane de tone pe an, si simultan o criza a foamei: mai mult de o suta de milioane de oameni sunt sub pragul subzistentei. La fiecare 6 secunde cineva moare de foame in lume. Sase milioane de copii mor de foame pe an, in timp ce 155 de milioane sunt supraponderali.
Cateva sute de miliardari detin mai multi bani decat trei miliarde de oameni mai putin norocosi. Jumatate din umanitate. Energia solara pe care o primeste pamantul timp de numai patruzeci de minute, daca ar fi folosita integral, ar acoperi necesarul de energie al planetei pentru un an intreg. Dar noi ne incapatanam sa stoarcem ultimele picaturi de petrol si carbune, care polueaza aerul si apa, cu costuri enorme si consecinte incalculabile. Zeci de specii de plante si animale dispar definitiv in fiecare zi, calota glaciara se topeste in ritm accelerat crescand nivelul oceanului planetar, milioane de hectare de padure dispar definitiv in fiecare an. In fiecare clipa, la nivelul intregii planete, se desfasoara sute de razboaie.
Armele dezvoltate de tarile avansate sunt mai periculoase decat conflictele pe care incearca sa le previna. Au trecut 200 de ani de la revolutia industriala, cea care a declansat constructia lumii in care traim si oamenii nu sunt deloc mai fericiti decat inainte. Visul unei umanitati fericite pare a se fi transformat intr-un cosmar punctat de crize contradictorii. Cetatenii tarilor avansate se declara cei mai nefericiti. Consumul de droguri, de alcool, rata sinuciderilor sunt cele mai ridicate pe care le-a cunoscut vreodata omenirea. Depresia, alienarea, disolutia relatiilor dintre oameni au atins proportiile unei epidemii. Vorbim despre o criza economica, dar in realitate economia nu este decat una dintre fetele lumii pe care noi am construit-o dupa chipul si asemanarea noastra, reflectand propriile noastre valori. Este consecinta directa a unui mod de a privi lumea si de a ne raporta la ea. Am construit o lume a super-tehnologiilor , din care sufletul a fost exclus. Am creat un sistem al competitiei acerbe, in care distrugerea "adversarului" este o izbanda, iar singuratatea si nefericirea este implicita. Un sistem al separarii de ceilalti si de noi insine in care crizele exterioare reflecta de fapt o criza interioara a umanitatii.
In septembrie 2009, la Milano, in Italia, s-a desfasurat o conferinta internationala avand ca tema psihologia si spiritualitatea. Am fost acolo. Cu 20 de ani in urma, ar fi fost de neimaginat ca fizicieni, biologi, psihologi, psihiatri, bio-chimisti, astrofizicieni si filosofi sa se afle la aceeasi masa, discutand despre o noua viziune, spirituala, asupra universului. Cele mai stralucite spirite ale lumii stiintifice au fost acolo, iar tema principala in jurul careia s-au invartit discutiile a fost criza prin care trece in acest moment umanitatea.
Calendarul Maya. Are o precizie care ii uimeste pe specialisti
Numai ca abordarile nu au fost cele cu care suntem obisnuiti din presa. Ideea principala care s-a desprins din intreaga conferinta a fost aceea ca traim timpuri de mare cumpana la nivel planetar si ca motivul pentru care se intampla acest lucru este in esenta modul in care privim lumea si pe noi insine. Criza este una de constiinta si cata vreme nu vom schimba acest lucru, el se va manifesta in toate domeniile vietii noastre. Distrugerile la nivel planetar ale mediului si ale resurselor au atins un prag critic. Daca ceva nu se schimba, atunci povestea umanitatii, asa cum o cunoastem, se apropie de final. Pare incredibil, dar acesti oameni de stiinta au vorbit cu voce tare, in fata camerelor televiziunilor italiene, nu numai despre necesitatea de a repune civilizatia pe alte baze, spirituale, de a reforma totul, sistemele sociale, stiinta, medicina, tot ceea ce sta la baza cunoasterii umane, dar si despre anul 2012 si despre stravechi profetii care anuntau o transformare de proportii la "sfarsitul timpurilor".
Tema mi s-a parut fundamentala. Am ales trei dintre numele "grele" prezente la Milano pentru interviuri in exclusivitate: Stanislav Grof, doctor in psihiatrie, profesor si scriitor, Ervin Laszlo, cel mai important ganditor in domeniul filosofiei sistemelor si al evolutiei, si Peter Russell, fizician, matematician si explorator al constiintei umane. Am ales aceste trei nume nu numai pentru faima lor mondiala, ci si pentru faptul ca le citisem cartile, ba chiar am fost implicat in aparitia unora dintre ele in limba romana, ci mai ales pentru ca una dintre aceste carti, care se numeste "Revolutia Constiintei" si care poarta pe coperta numele celor trei, formuleaza in mod stralucit esenta problemei cu care se confrunta omenirea in acest moment: ori umanitatea va fi capabila sa schimbe ceva intr-un timp foarte scurt, ori viitorul nostru ca specie devine incert.
Ervin Laszlo
"Asistam la sfarsitul unei lumi si, poate, la nasterea uneia noi"
Ervin Laszlo este filosof si scriitor. Fost profesor de filosofie, stiinta sistemelor si futurologie la universitati celebre din SUA, Europa si Orientul Indepartat.. . A scris vreo 70 de carti al caror subiect este faptul ca traim intr-un univers in care suntem interconectati intre noi si conectati miraculos la toate elementele realitatii. A fost de doua ori nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace.
Este fondatorul Consiliului Inteleptilor Lumii, care reuneste cei mai faimosi oameni de stiinta ai planetei, fondatorul Clubului de la Budapesta si al Grupului de Cercetare Generala a Evolutiei, membru al unei liste lungi de institutii academice si universitare din intreaga lume. Traieste in Toscana, pe un deal, intr-un sat minuscul, intr-o casa care, acum vreo 200 de ani, era o capela manastireasca. Parintii lui erau din Transilvania. De la Cluj.
- Vorbiti despre o lume a carei schimbare este iminenta sau va disparea. Ce inseamna acest lucru?
- Inseamna ca ne indreptam catre cea mai mare transformare din istoria omenirii. Si daca vrem sa nu disparem, sa continuam sa existam pe aceasta planeta si sa ne dezvoltam, trebuie sa reanalizam notiunile de univers, fiinta umana, progres si dezvoltare. E tarziu, dar trebuie sa aflam cine suntem. Lumea pe care am construit-o, ca reflexie a felului in care vedem noi universul si pe noi insine, nu se mai poate sustine in nici un fel. Trebuie reformat totul, lumea business-ului bazata pe exploatarea nebuneasca a resurselor si pe supra-productie, politicile industriale care conduc la dezastru ecologic, la incalzirea globala si la cresterea periculoasa a nivelului oceanului planetar. Politicile economice internationale care au fragmentat lumea in prea saraci si prea bogati, care au condus la mase imense de emigranti care fug de foame si de epidemii.
Politicile militare care consuma resurse inimaginabile in folosul unor structuri financiare. Lumea se afla in pragul unui colaps economic, social si politic care genereaza haos si violenta. Este o lume pe care noi am creat-o si care acum se prabuseste. Ca sa intelegem motivele prabusirii, trebuie sa privim lucrurile sistemic. Ca in medicina holistica, in care pacientul e vazut ca un tot, nu doar ca un trup. As putea sa va dau cifre teribile despre modul in care omul distruge natura, apa, pamantul si aerul, dar ma voi margini sa spun ca ne indreptam rapid catre pragul critic, in care distrugerea devine ireversibila, iar mediul impropriu sustinerii civilizatiei omenesti. Acest prag este estimat a fi atins in cativa ani. Acelasi lucru se poate spune despre exploatarea resurselor planetei, care au atins limita sustinerii populatiei. Colapsul lumii financiare este deja vizibil, iar cel social este previzibil: populatia tarilor sarace, muritorii de foame, va fi in 2050 de aproape doua miliarde de suflete.
Criza generalizata nu mai poate fi disimulata in nici un fel.. Intrebarea este: cat timp mai avem pentru a ne salva? Surpriza pentru oamenii de stiinta a fost aceea ca tendintele se accelereaza in mod neasteptat.. Estimarile cele mai pesimiste sunt de 5 ani, iar cele mai optimiste de 20 de ani. Nivelul marii creste odata si jumatate mai repede decat prevazut, emisiile de CO2 depasesc orice estimare prealabila cu peste 50%, iar in ceea ce priveste incalzirea globala estimarile anilor '90, de maximum 3 grade, sunt astazi de 6 grade, ceea ce ar transforma cea mai mare parte a planetei in zone nepotrivite pentru agricultura. Efectele se potenteaza unele pe altele astfel incat linia de sosire pentru colapsul global este in mod interesant apropiata de faimoasele profetii ale anului 2012.
- Ce legatura au prognozele stiintifice cu profetiile despre anul 2012?
- Exista mai multe surse esoterice ale unor profetii despre "sfarsitul timpului", dar cea mai interesanta si cea mai precisa este calendarul Maya alcatuit de preoti-astronomi in secolul 15 si a carui reprezentare sapata in piatra este arhicunoscuta. Acest calendar acopera intervale uriase de timp calculate cu o precizie care ii uluieste pe astronomii contemporani. Sfarsitul "celei de-a Patra Lumi" a fost calculat de mayasi la data de 21 decembrie 2012, iar in fapt, tinand cont de ajustarile intre calendare, ar fi vorba despre 28 octombrie 2011. Acest lucru nu inseamna neaparat un sfarsit, ci mai curand o transformare fundamentala a lumii in care traim. O transformare care a inceput deja.
Oameni foarte avizati afirma ca avem de-a face cu o renastere a umanitatii pe un nou nivel spiritual, asta daca cumva planeta nu va fi prea distrusa pana atunci. Aceasta data coincide cu profetiile mistice ale mai multor sisteme spirituale, cum ar fi cel al indienilor Hopi, cel Vedic, islamic sau Kabala evreiasca.
In esenta, este vorba despre incheierea unui an galactic de aproape 26 de mii de ani si inceputul unuia nou. Filosoful mistic Terence McKenna a elaborat matematic modelul unei asa-numite "unde a timpului" si a aratat care au fost timpuri din istoria planetei in care aceasta unda a determinat innoiri fundamentale si schimbari dinamice enorme. Este interesant ca o perioada de mari schimbari in aceasta curba a timpului s-a petrecut in perioada Revolutiei Neolitice (15.000 i.Hr.), atunci cand s-au nascut agricultura si primele asezari umane, urmatoarea a fost in jurul anului 500 i.Hr., timpul marilor figuri mistice ale istoriei ca Lao-Tzu, Platon, Zoroastru, Budha si altii.
Intuiti deja ca aceasta curba confirma evenimente care se petrec deja in lume si culmineaza din nou cu decembrie 2012. Interesante sunt si confirmarile din astronomie, care indica pentru 2012 mari perturbari ale activitatii solare. Daca magnitudinea lor va fi confirmata de realitate, atunci sistemele energetice terestre vor inregistra pagube de miliarde de dolari, iar refacerea sistemelor va dura intre 5 si 10 ani. La sfarsitul anului 2008 NASA anunta descoperirea unei gauri in campul magnetic al pamantului de zece ori mai mare decat cea estimata, ceea ce confirma calculele despre schimbarea polaritatii magnetice a planetei in jurul aceleiasi date a anului 2012.
Nici o profetie nu este infailibila si nici o predictie stiintifica, dar aici avem de-a face cu date care sunt semnificative in context. Daca luam in considerare si tendintele actuale din societate, politica, economie etc., atunci trebuie sa consideram sfarsitul lui 2012 cel putin drept un punct critic in istoria umanitatii.
- Vorbiti despre o schimbare fundamentala la nivelul constiintei. Ce fel de Constiinta ar fi aceea care sa schimbe lumea? Si cum ar putea fi lumea noua?
- Mistici, filosofi, lideri spirituali si sociologi au dat raspunsuri interesante la aceasta intrebare: ce fel de constiinta ar fi urmatorul stadiu al umanitatii? Cred ca un raspuns sugestiv il ofera misticul american Richard Bucke care vorbeste despre o constiinta cosmica, depasind ceea ce numim in zilele noastre "constiinta de sine". In esenta, in zilele noastre stiinta re-descopera cu mijloacele ei ceea ce misticii si vizionarii au stiut dintotdeauna despre Univers, si anume faptul ca Universul este viu, constient si ca ceea ce suntem noi cu adevarat este mult mai mult decat a crezut stiinta de viziune mecanicista. Noi nu suntem fiinte separate unele de altele, ci comunicam intre noi si cu intregul Univers pe niveluri infinit de complexe, pe care abia incepem sa le intelegem.
Isi face loc incetul cu incetul ideea ca suntem in ultima instanta manifestari ale constiintei, care este esenta universului, principiul organizator aflat in spatele aparitiei formei materiale. Din aceasta perspectiva, urmatorul stadiu al constiintei ar putea fi acela al Constiintei "trezite", "iluminate", al Constiintei constiente. O lume care ar reflecta un asemenea nivel de constiinta ar fi o lume total diferita. Stadiul in care suntem acum poate fi descris drept materialist, orientat catre consum, care se crede auto-suficient, dar a carui lege fundamentala este cresterea nelimitata, caci nu intelege si nu se preocupa de context, de restul universului. Este un stadiu egoist, limitat, agresiv si aceasta se reflecta in tot ceea ce facem.
Observati ca descrierea ar putea fi aceea a unui cancer in raport cu corpul pe care il paraziteaza. Celulele canceroase nu se preocupa de rest, ci doar de ele, cresc fara limita, exact precum concernele multinationale distrug totul in cale, exact precum sistemele noastre economice, politice si militare. Ele sfarsesc prin a muri odata cu trupul secatuit. O noua lume, cladita de un nou nivel de constiinta, ar fi cladita pe respectul fata de celalalt si fata de univers, care este viu, o lume ecologica, ale carei sisteme sunt orientate catre natura, catre a simti mai mult decat catre a avea si a face, in care celalalt nu mai este perceput ca adversar, ci ca un partener.
Este o lume in care umanitatea traieste armonic cu mediul, constienta ca este o parte a universului viu. Este greu de trasat harta unui alt nivel de constiinta, dar o alta privire asupra universului genereaza un alt fel de stiinta, un alt fel de medicina, un alt fel de invatamant, relatii sociale etc. Important este ca schimbarea a inceput deja, chiar daca nu toti isi dau seama si chiar daca nu avem garantia ca nu e prea tarziu.
Stanislav Grof
"Singura solutie este intoarcerea catre interior"
Doctorul Stanislav Grof este unul dintre cei mai importanti cercetatori ai Constiintei din secolul XX.
Stanislav Grof
Este fondatorul curentului transpersonal in psihologie si acela care a reusit sa introduca spiritualitatea ca dimensiune fundamentala a psihicului omenesc, in lumea psihologiei academice. Este unul dintre pionierii studiilor privind forta vindecatoare a starilor de constiinta extinsa si creatorul unei tehnici de accesare a acestor stari, numita Respiratie Holotropica. Este profesor la Institutul de Studii Integrale din California, unde conduce catedra de Filosofie, cosmologie si constiinta. Este autorul a numeroase carti despre natura constiintei. Considerat un geniu in domeniul sau, Stanislav Grof este un om de o blandete, o simplitate si o generozitate extraordinare. Am avut ocazia de a petrece doua zile impreuna cu el, care au fost un regal de idei si viziuni. Interviul de mai jos este o sinteza a nenumaratelor ore de discutie din acele zile.
- Sunteti om de stiinta si totusi cartile dvs. infatiseaza un univers de natura spirituala. Cum se vede "criza" prin care trece umanitatea din perspectiva psihologiei?
- Una dintre transformarile fundamentale prin care trecem este una de viziune. Stiinta tindea sa se opuna spiritualitatii, considerata ca fiind de ne-dovedit, pentru ca se baza pe perceptia subiectiva. Or, subiectivitatea nu era luata in considerare, neputand fi masurata. Asa s-a intamplat ca experienta spirituala, mistica, veche de cand umanitatea, a fost exclusa din ecuatie. Dar, intre timp, stiinta incepe sa descopere ca subiectivitatea creeaza universul, la propriu. Numai ca pare tarziu. Lumea pe care am creat-o are atributele stiintei clasice, mecanice. Este o lume rece, calculata, dura, guvernata de "legi" inguste, in care oamenii sunt considerati corpuri intr-un univers de corpuri si drept urmare se simt singuri si izolati. Am creat o lume din care orice principiu mai inalt - il poti numi Dumnezeu, de pilda - a fost exclus. Suntem deci singuri, iar consecinta e frica.
Compensam frica in fata unui Univers urias si gol, prin consumul compulsiv, prin a avea, a face, si cream o lume care raspunde acestui mod de a privi lucrurile. Tratam planeta asa cum ne tratam pe noi insine si pe ceilalti: ca pe ceva care trebuie supus, invins, exploatat, controlat si chiar ucis daca e nevoie, pentru satisfacerea "nevoilor". Criza prin care trece umanitatea este o criza interioara si astfel psihologica si spirituala, dar care a generat o criza exterioara atat de grava, incat pune in pericol existenta noastra ca specie. Umanitatea aflata in criza isi distruge casa si intrebarea este daca ne vom da seama la timp.
- Ce e de facut?
- In ultimii 40 de ani ani am fost implicat in cercetari asupra constiintei si am putut constata ca suferinta vine din modul de a percepe universul. Trairea unei expansiuni a constiintei conduce frecvent la transformari profunde ale individului, la reducerea semnificativa a agresivitatii, la cresterea intelegerii, a compasiunii si a tolerantei, dar, mai ales, la cresterea capacitatii de a se bucura de viata. Cu cat bucuria de a trai creste, cu atat scade credinta ca trebuie sa ai din ce in ce mai mult, si apare o spiritualitate de natura universala bazata pe ideea ca toata creatia e un tot format prin legatura profunda cu alti oameni, cu alte specii, cu natura si cu intregul univers. Nu am nici o indoiala ca aceasta transformare este nu numai posibila, dar inerenta. Suntem condamnati sa ne intoarcem la Adevar. Intrebarea este daca se va intampla acest lucru inainte sa se strice ceva de nereparat in echilibrul vietii pe planeta.
Multi oameni se afla in punctul in care realizeaza esecul filosofiei de viata pe care au urmat-o si incep sa caute alternativa spirituala care echivaleaza cu o intoarcere acasa, dupa o lunga ratacire. Am fost invatati ca trebuie sa facem mereu ceva ca sa fim fericiti, ca trebuie sa indeplinim ceva, sa vanam ceva, sa avem ceva, un obiect, o pozitie sociala, un partener anume, deci ca fericirea este mereu in viitor si in exterior. Aceasta conceptie ne plaseaza intr-un provizorat permanent. Este o strategie mereu perdanta pentru ca niciodata nu ne aduce ce dorim. Singura solutie este intoarcerea catre interior si descoperirea satisfactiei existentiale in dimensiunea spirituala a existentei.
- Care ar fi primul pas?
- Uneori acest prim pas il face fiinta noastra, prin declansarea unei crize psiho-spirituale. Psihologia oficiala a tratat aceste crize drept crize psihotice, patologice si le-a suprimat cu medicamente dure, sub diagnostice neclare, dar in realitate, fiinta noastra interioara declansa un mecanism de auto-vindecare, de auto-reglare in fata unei situatii in care lumea interioara ajungea sa fie in divergenta cu restul universului. Acum, intreaga umanitate se afla intr-o stare de urgenta spirituala care pune sub semnul intrebarii o intreaga perspectiva asupra vietii si descopera ca modul materialist de a vedea lumea nu este suficient.
Asa se explica intoarcerea catre meditatie, catre spiritualitate, catre credinta, catre medicina naturista si holistica, interesul imens pentru psihologia transpersonala. Omenirea pare ca face singura acest pas. Pentru fiecare dintre noi vine timpul sa privim in interior cu onestitate, atunci cand simtim "criza". Criza este semnul transformarii, ceva trebuie sa moara, pentru ca apoi sa renasca. La nivelul unei persoane, dar si la nivelul intregii umanitati.
- Vorbiti despre transformarea umanitatii ca despre o chestiune de timp. Ce crede despre anul 2012 un cercetator al Constiintei ca Stanislav Grof?
- Este un subiect care ma pasioneaza pentru ca orice profetie are legatura cu o stare de constiinta extinsa. Au existat dintotdeauna mijloace pentru ca profetii, samanii, preotii, misticii sa intre in asemenea stari. Toate sistemele mistice ale planetei vorbesc despre aceeasi realitate. Asa se face ca profetiile tuturor continentelor despre "sfarsitul timpurilor" sunt aceleasi, inclusiv in crestinism, unde "apocalipsa" , etimologic, inseamna nu sfarsit, ci "ridicarea valului".
Profetiile mayase sunt remarcabile, nu pentru ca spun ceva nou, ci pentru extraordinara precizie a sistemului lor astronomic si astrologic, calculat pe miliarde de ani inapoi in timp, dar care se opresc pe o anumita data a anului 2012. Faptul ca misticii lumii, separati de mii de kilometri si uneori de mii de ani in timp, vad aceleasi lucruri in incursiunile lor spirituale, este deja extrem de interesant pentru un cercetator al constiintei ca mine. Dar cand descoperi ca de fapt, un intreg calendar intins pe milioane de ani este de fapt un algoritm de evolutie al Constiintei, vazut ca esenta a universului, acest lucru este senzational. Nu incape nici o indoiala...
Cunoasterea mayasa despre natura universului, a constiintei si a timpului depaseste cunoasterea stiintifica de azi. La acea data astronomica precisa, la care se trece intr-un nou ciclu galactic si cosmic, mayasii vorbesc despre sfarsitul timpului. Dar timpul, asa cum incepem sa ne dam si noi seama astazi, este creatia Constiintei. Sfarsitul timpului este, dupa parerea mea, sfarsitul unui tip de perceptie, sfarsitul unei lumi asa cum o cunoastem noi: o lume a violentei si a lacomiei, egotica, corupta, sfasiata de conflicte.
Dupa parerea mea, mayasii vorbesc deci despre un proces de moarte/renastere, o transformare interioara masiva a umanitatii, dincolo de care timpul liniar nu mai exista, asa cum nu exista in starile de constiinta extinsa, sau in relatarile marilor mistici. Pentru mine, cel mai important argument provine din propriile mele cercetari. Foarte pe scurt, am constatat ca starile prin care trece constiinta omeneasca sunt legate in mod sincronic de evenimentele cosmice. Am lucrat cu experti in domeniu si am ajuns la concluzia ca evenimentele interioare si cele cosmice se reflecta total intre ele. Relatia intre Univers si Constiinta este o ecuatie. Universul este Constiinta. Evenimentele astronomice sunt intr-o relatie profunda cu evenimentele interioare ale constiintei omenesti individuale si colective, astfel ca, pentru mine, cu elementele pe care le am, nu incape nici un dubiu ca schimbarile majore au inceput deja si ca lumea acestui secol va fi spirituala sau deloc.
Sursa articolului nush care e
multumesc pentru text.
ma cutremur, probabil stii de ce
e bine sa nu te simti singur, e tare bine
ma cutremur, probabil stii de ce
e bine sa nu te simti singur, e tare bine
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.