Clopotel,
S-a sustinut in acest topic ca Iubirea Lumeasca, de unde rezulta Casatoria Lumeasca si Sexul "Moral", ar fi Calea Omului care umbla in Legea lui Dumnezeu. Am venit cu Argumente Evanghelice, si cu Cunoastere Spirituala, ca Casatoria Lumeasca este Minciuna si este Cadere, desi este sustinuta de catre Dogma impotriva Evangeliei.
Tu ai avut o singura referinta Evanghelica, Isus care merge la o Nunta in Galilea, de unde deduci, ca Isus ar fi aprobat Casatoria Lumeasca, Sexul Moral si Procrearea, impotriva restului explicit al Evangheliei, unde Isus denunta Fizicalitatea Omului, inclusiv Casatoria Lumeasca.
Nu-ti este Viata lui Isus de ajuns, nu-ti este suficient Exemplul Divin pe care l-a trait printre noi, nu-ti este evidenta Sfintenia pe care a promovat-o, si nu Lumescul? S-a dat Isus pe Sine exemplu de Casatorie Lumeasca, de Procreare si de Fizicalitate? Daca nu, Mesajul Crestin este in Viata lui Isus, nu in Falsa Dogma.
Daca n-ai cunoscut inca despre Jugul Crestin, nu ai dreptul sa faci deductii, daca nu stii, intreaba, si ti se va spune. Noi nu negam Casatoria in esenta ei, doar Adam si Eva au fost impreuna pentru multe Vremuri, noi deplingem decaderea Casatoriei Spirituale dintre Adam si Eva intr-o Casatorie Lumeasca, care este chiar promovata de catre Dogma, spre Ratacirea Fratilor nostri intru Cristos.
Dub indemnul Dogmei, vin Fratii Crestini sa sustina ca exista Sex "Moral", prin care Impreunarea Animalica devine placuta si sfintita de Dumnezeu... Noi va spune, din ceea ce cu cunoastem, ca unde exista Impreunare Fizica nu exista Impreunare Spirituala, unde exista Casatorie Lumeasca, exista Divort Spiritual. Casatoria este Sfinta in fatza lui Dumnezeu, doar Dumnezeu a dat-o pe Eva, Omului dar de aici si pina la Apologia Impreunarii Animalice este diferenta dintre Legea lui Dumnezeu versus Legea Omului, care se mai numeste si Caderea din Rai sau Pacatul Ancestral. Prin promovarea Casatoriei Lumesti, Dogma promoveaza Pacatul Ancestral.
Acum, ai sa vii sa-mi spui ca Ortodoxia promoveaza Casatoria Spirituala. Daca spui asa ceva, este ceva ce nici un Mirean nu a auzit vre-o data din gura unui Popa, ca sa nu te uiti la Faptele Popesti. Unul dintre Popii pe care-i stiu, are acasa trei copii, unul, fost calugar, ajuns acum Popa, are acasa cinci copii, si-i inca "verde", un altul are doi copii si, in lipsa lui de Credinta, si-a pierdut mintile de Disperare Lumeasca cind unul i-a murit, Doamne fereste! Vrei sa-ti mai continui? Unde uiti, de jur imprejur, si de secole, Dogma promoveaza Impreunarea Animalica si Casatoria Lumeasca, chiar impotriva Evangheliei, sustinindu-le "placute lui Dumnezeu".
Acum, am sa-ti sau exemple din Staniloaie, care-ti place si tie, exponentul contemporan al Dogmei.


Enuntarea mai explicita a tuturor scopurilor casatoriei crestine, inaltata prin har, se face in insasi randuiala Tainei prin care harul dumnezeiesc se impartaseste celor ce se casatoresc, in vederea realizarii lor.

Savarsitorul Tainei este in Biserica ortodoxa preotul, pentru ca prin el vine in fata celor ce se casatoresc si in mijlocul lor in mod invizibil insusi Hristos, Care pecetluieste legatura naturala pe care ei o realizeaza prin consimtirea intre ei si care ii mentine pe acestia uniti in El; si pentru ca prin preot casatoria celor doi se insereaza ca celula vie a Bisericii, umpluta de harul lui Hristos din ea. A considera casatoria incheiata numai prin consimtirea sotilor, ca in catolicism, unde preotul e numai martor, inseamna a o vedea numai la nivelul ei de legatura naturala. Inca Sfantul Ignatie Teoforul, in Epistola catre Policarp (inceputul sec. 11), a spus: "Cei ce se casatoresc sa nu efectueze legatura lor decat cu aprobarea episcopului". Binecuvantarea casatoriei prin preot e atestata de canonul 7 de la Neocezareea.

Primitorii sunt doi credinciosi ai Bisericii, de sex diferit, necasatoriti, din care nici unul nu a fost casatorit bisericeste mai mult de trei ori (de parca Dumnezeu esueaza din cind in cind) si care nu au intre ei o rudenie mai apropiata de gradul cinci (aici se vizeaza diresc Lumescul, Sexul si Impreunarea Animalica, de parca Adam si Eva era Rude de Gradul Cinci...). Casatoriile mixte intre ortodocsi si eterodocsi sunt permise cu conditia ca pruncii sa fie crescuti in credinta ortodoxa, iar Taina sa se savarseasca ortodox. Casatoria nu e admisa dupa hirotonie diaconilor si preotilor, iar la treapta arhieriei nu e admis cel ce a fost casatorit vreodata, afara de cazul cand sotia a murit, sau s-a retras in monahism.

Daca logodna a inceput-o preotul cu "Binecuvantat este Dumnezeul nostru..", ca pe o ierurgie, cununia o incepe cu "Binecuvantata este Imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh", ca la orice Taina, prin care se da harul, caci de abia acum incep obligatiile convietuirii, care au nevoie de ajutorul harului. Si de abia acum cei doi se incadreaza ca o unitate a iubirii si roditoare de prunci in Imparatia lui Dumnezeu (In Apocalipsa, Ioan vorbeste de Imparatia Cereasca, nici urma de Prunci sau de Impreunare Fizica. Deci, Omul, ar imbogati Imparatia lui Dumnezue prin Impreunare Animalica...) sau in Biserica, menita sa creasca (Impreunarea Animalica ar duce la intarirea Bisericii... oare la ce duce Impreunarea Animalelor?). In prima rugaciune preotul cere lui Hristos ca El insusi sa vie de fata ca la nunta de la Cana si sa dea celor ce se cununa "viata pasnica, lungime de zile, minte intreaga, dragostea unuia fata de altul, sa-i mentina in lungime de zile, dar de prunci, cununa cea nevestejita a slavei..., sa pazeasca patul lor neispitit" (de unde stie Dogma ca Isus i-a indemna pe Miri la Impreunare Trupeasca ?! Nu cumva i-a indemnat la o Relatie Spirituala ? Viata lui Isus sugereaza orice fel de Impreunare Trupeasca, ca fiind parte din Invatatura Divina ?), belsug din roadele pamantului (Nu va ingrijorati dar, zicind: "Ce vom minca?" Sau: "Ce vom bea?"), "ca sa dea si celor lipsiti" (Tatal vostru cel ceresc stie ca aveti trebuinta de ele.). Deci toate lucrurile pozitive de care are nevoie iubirea celor doi, dar mai presus de toate dragostea intre ei si ferirea de ispita infidelitatii (deci Fidelitatea, este ok, Impreunare Trupeasca "morala"), al carui gand se poate furisa in unul sau altul. Dar nu se uita nici de obligatia darniciei fata de cei lipsiti. Casatoria nu e o monada preocupata cu zgarcenie numai de ea insasi.

In a doua rugaciune, dupa ce se aminteste ca Dumnezeu a creat pe om ca "imparat al zidirii" si, socotind ca nu este bine sa fie singur, i-a dat femeia ca sa fie un trup nedespartit cu ea (Minciuna, niciunde Dumnezeu nu indeamna la Impreunare Trupeasca, Poate Omul indeamna, sau Satana), preotul cere lui Dumnezeu mai mult pazirea de tot felul de primejdii a celor ce se cununa. In legatura cu aceasta, cere lui Dumnezeu sa le dea bucuria pe care a avut-o Imparateasa Elena cand a aflat crucea si sa-si aduca aminte de cei doi, precum si-a adus aminte de cei 40 de mucenici, trirnitandu-le cununi din cer. Se face deci aluzie la greutatile care pot surveni in familie si la crucea pe care ele o reprezinta si pe care ei trebuie sa o poarte cu rabdare (Minciuna, Isus nu spune Grutate, ci spune "Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara.") ca sa ia cununa din cer. Se arata prin aceasta si acest inteles al cununilor cu care vor fi incununati cei doi, care reprezinta si necesitatea unui efort plin de fermitate in viata de familie. Si iarasi preotul cere de la Dumnezeu pentru ei "prunci buni", "o intocmire de gand a sufletelor si a trupurilor" (Anti-Crestinism fatis, Invatatura Satanei strecurata in Casatorie, fara Baza Evanghelica si fara Baza Spirituala), sporire spre tot lucrul bun. Casatoria fericita implica armonia sufletelor si a trupurilor (Animalitate, Frictiune Madularica, invatatura Necuratului, Minciuna, fara Baza Evanghelica), care amandoua depind de "unitatea de gand" a celor doi.

In rugaciunea a treia, preotul cere: "Si acum, Insuti Stapane, trimite mana Ta din sfantul Tau locas si uneste pe robul Tau (N), si pe roaba Ta (N), pentru ca de la Tine se uneste barbatul cu femeia. Uneste-i pe dansii intru unirea gandului (omonoia), incununeazai intr-un trup, daruieste-le lor roada pantecelui, castigare de prunci buni" (Animalitate, Invatatura Satanei, invatatura Anti-Crestina, nici unde confirmata in Evanghelie, infirmata de Evanghelie, afirmata numai de Omul Decazut care-si justifica astfel Pornirile Sexuale). Unirea lor trupeasca izvoraste dintr-o unitate de gand (de unde izvoraste Unirea Trupeasca a Porcilor? Dar a Gindacilor? Iluzii, Satanism care justifica Pornirile Trupesti prin Vorbe Goale, rupte de Spiritual lui Cristos), dintr-un acord al inimilor, care concura spre aceasta unire. Ea e "simfonia" de care vorbea mai inainte P. Florensky. Fiecare din cei doi se pastreaza ca persoana, caci fiecare gandeste si voieste si simte, dar gandeste, voieste si simte in acord cu celalalt (deci, cica nu ar exista Unitate Spirituala de Gind si Simtire, fara de Frictiune Madularica... vai de ei...), pentru acela, in convergenta cu acela. Nici un gand contrar celuilalt nu-si face loc in legatura lor. Prin aceasta, unirea lor e ca o cununa de marire si de cinste. Dar numai pentru ca accepta eventualitatea zamislirii pruncilor, spiritualizandu-se si prin aceasta (dar Sobolanul, se spiritualizeaza Sobolanul prin procrare? Dar Porcul, doar Scroafa face 12 purcei, este de 12 ori mai "spiritualizata" decit Femeia? Dar Mielul, saracul, rezulta din Spiritualizarea Oii?) asumare de responsabilitate comuna.

(Acum urmeaza o Perla Dogmatica, discursul Satanei, bagarea lui Dumnezue in Patul Conjugal, materializarea Satanismului Tantric, justificarea Pacatului, apologia Caderii Omului, slavirea Animalitatii din Om, "ghicirea" Gindului lui Dumnezeu, abuzarea Bisericii, negarea lui Cristos si rastignirea repetata a Mielului lui Dumnezeu)
In felul acesta unirea trupeasca dintre barbat si femeie devine, dintr-un act de concupiscenta pacatoasa, cum e in afara de casatorie, un act voit de Dumnezeu si binecuvantat de El.

"Sfantul Ioan Gura de Aur vede in cununa simbolul ascezei conjugale, pentru a atinge castitatea, integritatea fiintei". (acesta este deja Cinism: Cununa, ar fi simbolul Castitatii, exact cum propovaduieste Isus Cristos, dar Dogma se roaga pentru Impreunare Trupeasca si Copii... Dogma nu asculta nici macar de Fondatorii Dogmei)

(Cu regret, Clopotel, nu mai pot continua discutarea lui Staniloaie, este prea mult pentru ziua de azi...)

Frictiune Madularica?


Tre' sa recunosc ca esti forate original si inedit in 'reflexiile' ce le faci.


Interprtezi, insa Biblia, doar intr-os ingura dorinta. Fizicitate, sex animalic, ca si cum Biblia ar fi manualul kaamasutra pentru cei care au o fizcitate ne-animala. Dai dovada de un sincretism exacerbat, conduci totul si pui totul in aceiasi oala. Reduci mesajul Lui Cristos la morala sexuala si ficiitate animala. Il preferi pe Toma intr-un mod extrem de nedrept dpv stintific, demonstrand ca te folossti doar de acele materiale ( si asa foarte liber si 'creativ' rastalmacite de tine in paranteza cu albastru subliniat ) care iti sunt 'utile' idei tale preoponderent fixata pe sex-fizicitate-animal-murdarie-pacta.


Totusi, am remarcat, tarziu, poate o chestie ce se zicea mai sus despre mesajul lui Isus, si anume ca mesajul lui Isus nu era moral, ci spiritual. Daca am putea apoi vedea ce inseamna pentru tine spiritual, eu as putea, oricum, de acum sa zic, ca cred si eu ca mesajul lui Isus nu a fost cu adevarat preponderent moral, desi nu exclude o anumita valenta etica, ci idneosebi spiritual, si asta pentru ca 'crestinismul' nu este o doctrina morala, ci un mesaj de mantuire, este 'buna vestire', ca Dumnezeu iubeste nemarginit omul. E clar ca etica este importanta in viata omului, dar cred, ca daca eu am inteles bine ce zice edinide prin spiritual, pot sa re-afirm, ca, da si pentru mine mesajul lui Cristos nu este un mesaj moral/moralistic, ci mult mai mult. .... Iubirea propovaduita de Cristos merge dincolo d eorice morala, de orice etica, si de fapt da, si din pacate, crestinismul este mereu redus la morala, moralisme, etica, dar asta e gresala oamenilor, nu a lui Cristos!

Da' de perla asta ce parere ai :

Ca o incercare de revenire ontopic, sustin nevoia de a cinsti pe Maica Domnului cu un argument de alta natura.
Dumnezeu alege o fecioara sa nasca pe unicul Sau Fiu. El ii acorda aceasta cinste. Vin oamenii si spun apoi ca Maica Domnului e doar o femeie ca toate celelalte, sau alte lucruri rele. Aici este ca si cum ar contesta alegerea lui Dumnezeu care a socotit-o cea mai vrednica dintre femei (sa nu ne uitam la virsta pe care o avea pt. ca oricum Dumnezeu e omniscient) sa aduca pe lume pe Fiul Sau, sa Il poarte in brate si sa il creasca.
Deci cine spune ca nu e Maica Domnului cea mai vrednica femeie, contesta alegerea lui Dumnezeu. Si cine nu ii da cinstire nu ii da cinstire celui care a ales-o.
E ca in cazul in care sotul se simte jignit cind sotia lui este jignita, deoarece judecata lui de a o alege a fost gresita, ea nemeritind aceasta cinste.
Cine alege sa desconsidere alegerea lui Dumnezeu o face pe propriul risc si pe baza unei evaluari de sine cu o oarecare mindrie si orgoliu personal. Eu nu imi pot asuma acest risc.

Draga Edinide,

@ioanV :

The show must go on...

Hello Artanis, still alive ?

Draga Bolt,

Edinide,

@ edinide

Mesajul tau m-a surprins prin intelegerea aiurea pe care o dai cuvintelor mele. Desi sunt destul de clare, o iei bine pe cimpii punind de la tine lucruri pe care eu nici nu le gindesc. Vad ca iar recidiveaza boala credintei intr-o cunoasteri mai mari a ta despre mine decit o am eu insumi. Cind incepi sa-mi spui cum sunt eu si vad ca bati cimpii, imi trece cheful de dialog.

Nu stiu care dintre afirmatii este cea mai vinovata, ignor-o frateste...

Clopotel,
In Cultura Ortodoxa, cam cit timp a durat Gredina Edenului, pina s-a trezit Omul alungat afara? O zi, un milion de ani? De asemenea, de ce natura era Edenul, Material sau Spiritual? Iar Reintoarcerea in Eden, este aceasta Materiala sau Spirituala? Sau nu exista Reintoarcere? Si de ce?

Edinide,
Cu ajutorul lui Dumnezeu, o sa incercam sa lamurim si lucrurile acestea, dar deschide, te rog, un topic dedicat, caci aici sunt offtopic.. Thanks..

Maria nu este vie. A murit demult şi a fost îngropată. Nu poate media pt nimeni. A fost fecioară până a născut pe Hristos. Nu avem voie să ne închinăm sau să-i slujim, mai ales să-i facem chip.

Este idolatrie.

Papy, zau, pe ce text biblic iti intemeiezi afirmatiile.
Reamintesc si textul psalmistului David, care o numeste pe Fecioara Maria "Imparateasa Cerului", care sta de-a pururea la dreapta lui Dumnezeu: "Sezut-a Imparateasa de-a dreapta Ta".
Tu pe ce texte biblice te bazezi?
Nu ne inchinam decat lui Dumnezeu, sfintii (adica placutii lui Dumnezeu) mijlocesc pentru noi in fata lui Dumnezeu. In vremuri de seceta, boli, razboaie puteau sa se roage alde papy cat doreau ca degeaba. Pana cand nu au mijlocit Moise, Ilie, Apostolii si multi alti placuti lui Dumnezeu si, in primul rand Fecioara Maria (care i-a intarit pe Apostoli in misiunea lor, s-a rugat pentru ei, le-a fost mama cu adevarat), singurul om in fata caruia s-a inchinat Arhanghelul Gavriil.
In afara de Feciara Maria, a mai inviat Moise, iar Ilie si Enoch s-au inaltat la ceruri si urmeaza sa vina pe pamant sa propovaduiasca dreapta credinta in vremurile din urma. Imagineaza-ti ca vor mijloci pentru populatia viciata, pentru ca dumnezeu sa nu-si verse mania asupra noastra (pe drept). Daca iti aduci aminte, cu prilejul Shimbarii la Fata a Domnului, pe Munte, cei trei Apostoli Il vad pe Domnul Iisus in slava Sa, vorbind cu Moise (inviat) si Ilie (inaltat la Ceruri, dar care va reveni pe pamant, urmand sa primeasca moarte martirica la sfarsitul veacurilor).

Eu dovedesc cu Scriptură cine este împărăteasa: biserica, adică toţi cei salvaţi.


Apocalipsa 19

7Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să -I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s'a pregătit,

Hristos, după biserica ta, s-a însurat cu maică-sa?

Vezi, cum Scriptura dovedeşte orice minciună? Numai că cei angrenaţi într-o doctrină falsă ignoră cu bună ştiinţă proba biblică contrară lor.





Oamenii sunt întăriţi prin Cuvânt, care nu este al Mariei, ci al lui Dumnezeu.

2 Corinteni 1:21
Şi Cel ce ne întăreşte împreună cu voi, în Hristos, şi care ne -a uns, este Dumnezeu.

Am uitat să-ţi spun că Dumnezeu a blestemat lumea, de aceea avem războaie, boli, etc..... Iar credinţa şi salvarea nu sunt fizice. Degeaba căutaţi voi numai vindecări şi prosperitate Numai asta se poate vedea, numai aia doriţi

Romani 8:24
Căci în nădejdea aceasta am fost mîntuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentrucă ce se vede, se mai poate nădăjdui?

Maria le-a fost MAMĂ????? Unde scrie asta? Înafară de momentul de la cruce unde unuia singur i-a spus asta.
Mama celor credincioşi este Ierusalimul ceresc, nicidecum o femeie moartă demult. Am probă biblică.

Galateni 4:24-31

24Lucrurile acestea trebuiesc luate într'alt înţeles: acestea sînt două legăminte: unul depe muntele Sinai naşte pentru robie şi este Agar, -

25căci Agar este muntele Sinai din Arabia; -şi răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi.

26Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră.

Singura persoană cu care ai putea compara metaforic biserica este Sara, nicidecum Maria.



Nu pot să cred!!!!! A înviat Maria? Unde scrie asta în Scriptură?

Hai, că afirmaţia asta e tare! Ce doctrină este?

Mint apostolii?
Minte Scriptura cand spune ca Iisus a vorbit, cu prilejul Schimbarii la Fata, cu Moise si Ilie? Ilie S-a inaltat la ceruri. Cu Moise cum a stat de vorba? E logic ca Biblia afirma implicit ca a inviat. Dar scrie in VT sau NT asa ceva?

Unde scrie DE MARIA CĂ A ÎNVIAT?????? Unde?

Moise şi Ilie nu aveau cum să învie înainte de ziua judecăţii, nu te mai fă de ruşine şi cu asta, te rog! Petru nu îi cunoştea nici pe Moise nici pe Ilie după faţă. Erau altceva.

Esti chiar funny, unde scrie ca nu avem voie? Caror principii te supui tu? Ai citit Biblia si ai impresia ca le stii pe toate? De unde stii ca interpretarea ta este cea corecta? Despre diavol ce parere ai?

Anca, te rog sa citesti si restul postarilor, pt ca aici nu am voie sa probez idolatria inchinarii la icoane de atatea ori .... Nu stii ca nu te lasa sa vorbesti de funie in casa spanzuratului?

In Romani 1:23, 25 scrie, si nu este interpretabil. Scriptura nu este pt a fi interpretata de om.

2 Peter 1:20


20Knowing this first, that no prophecy of the scripture is of any private interpretation.

Eu ti-am pus niste intrebari simple si clare, acum daca vrei sa raspunzi bine daca nu poti sa o dai cotita, nu conteaza, cand la biserica se fac slujbe pentru SF. Fecioara Maria tu vii si spui ca e idolatrie, pe ce se bazeaza afirmatia ta?

In Romani, cap 1, versetul 23 scrie : si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare.

In Romani, cap 1, versetul 25 scrie: caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci amin.

Acum explica-mi si mie daca vrei unde scrie ca este idolatrie sa ne inchinam Fecioarei Maria, mama lui IIsus ? Daca ne-am lua dupa teoria ta nu am avea voie sa ne inchinam nici unui sfant pentru ca toti au fost oameni. Si Iisus a fost om nici icoanei Lui nu ar trebui sa ne inchinam?

Si daca Scriptura nu este pentru a fi interpretata de om tu de ce o interpretezi?

Din cate am citit eu, Isus nu a fost om, a fost/este una din cele trei dimensiuni ale lui Dumnezeu.
Acum, pappy are si el dreptate intr-o mana, caci a doua dintre prounci zice "2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, si sa te inchini lor." Corect dpdv biblic ar fi ca niciun alt sfant sa nu mai primeasca osanale sau mici atentii (gen icoane - chip cioplit/zugravit ), mai ales ca cea mai importanta lege spune ca " 1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tau. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine". Imi pare ca religia ortodoxa, in speta (despre ea stiu mai multe), e o religie politeista camuflata bine prin doctrina intr-o religie monoteista. Insasi cele trei ipostaze ale lui Dumnezeu arata influenta puternica a zeilor strabuni asupra mentalului colectiv din vremea coagularii acestei religii.

IIsus s-a nascut in trup de om, a fost om, ca este una di cele trei dimensiuni este adevarat, dar s-a nascut in trup de om si a murit in trup de om. Cand spui nici un alt sfant recunosti de fapt ca exista si alti sfinti .
Exista secte care se inchian unui guru, sau ce o mai fi el, acel guru nu este sfant ci om, exista secte in care oamenii se inchina animalelor : vaci, sobolani etc.
Nu poti sa vii sa spui ca a te inchina la icoana Sf. Fecioare Maria este idolatrie pentru ca nu face parte din Sf. Treime, interpretand Biblia dupa cum iti convine. Asta ar insemna ca toti calugarii si preotii care inchina slujbe Fecioarei Maria sunt pacatosi, ca toti gresesc numai el pappy stie adevarul .

Dar nu prin... "procedeu lumesc", ceea ce il deosebeste de oameni! Sau nu? Ce vrei tu sa ne spui este ca Omul e una din cele trei dimensiuni ale lui Dumnezeu?

P.S. De multe ori s-a arata ca un singur om detinea adevarul, iar restul societatii se complacea in ignoranta. Asta nu inseamna insa ca pappy detine adevarul. Si, pana la urma, adevarul religios e unul subiectiv, ce este in raport direct cu spiritul celui ce crede. Se poate ca adevarul tau sa fie "la fel de adevarat" ca al lui pappy, sau ambele adevaruri "sa fie false". Hu naus?!

Ceea ce vreau eu sa spun e ca IIsus s-a nascut in trup de om dintr-o femeie, chiar daca procedeul nu era lumesc, si tocmai ca procedeul nu era lumesc ar trebui sa inchida orice teorie conform careia a te inchina Fecioarei Maria inseamna a idolatriza. De ce crezi tu ca omul s-a nascut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu?

Pai nu cred asta! Tu crezi? De unde stii cum arata Dumnezeu? Daca ar fi adevarat, la cate rase exista, am deduce ca Dumnezeu e polimorf!

P.S. Eu nu sunt impotriva Fecioarei Maria, din contra, sunt impotriva misoginismului afisat de majoritatea religiilor...patriarhale. Ironia sortii, si in cer la fel ca pe Pamant, femeile duc greul iar barbatii isi aroga meritele!

In Geneza cap 1, versetele 26 si 27, acolo scrie asta, reformulez de ce crezi ca in Biblie scrie ca omul a fost creat dupa chipul si aseamnarea lui Dumnezeu?

Ca e scrisa de oameni! Cum niciun om nu l-a vazut pe Dumnezeu decat dupa ce a dat coltu' ( deci, urmand logica, nu mai putea scrie carti) sau sub forma de intrupari simbolice (flacara, lumina, etc), logic ar fi sa tragem concluzia ca afirmatia citata de tine e doar o mostra de orgoliu uman. Stii cumva prin biblie vreo descriere a lui Dumnezeu care sa te faca sa tragi concluzia ca semanam cu el si care mi-a scapat mie?

Nici nu ma gandeam ca pot exista atatia oameni care nu sunt credinciosi/atei. Da, afectiv semanam cu Dumnezeu, pentru ca avem suflet.

Crezi ca delfinii, elefantii, cainii, cimpanzeii, etc nu au suflet? Si afectiv nu semanam cu Dumnezeu, inca suntem duali, binele si raul nu s-a separat din noi, pe cand la nivel de "top management" treburile sunt clare: exista un zeu eminamente bun, si o ragoace de semizeu eminamente rau.

Da, dar se presupune ca omul este evoluat, este in fruntea lantului trofic, inteligenta si abilitatile lui sunt peste ale oricarui animal, asa incat si spiritual, afectiv este superior elefantului, leului etc. In biblie spune ca am fost creati dupa asemanarea lui Dumnezeu, nu ca suntem Dumnezeu.

Ma rog, numai in mediu antropic controlat. Ca in mediu natural, este cam pe la jumatate!




Ar trebui sa fim toti buni prin excelenta. Poti sa spui asa ceva despre oameni? Eu nu pot spune asta nici despre mine: uneori sunt rau din bunatate, alteori sunt bun din rautate!

Cucu Mucu vad ca tie iti place sa dai replay la jumatate din fraza, ori eu tocmai asta ziceam ca in biblie scrie ca am fost creati dupa asemanarea lui nu ca suntem ca El, si pentru ca nu suntem ca el nu putem fi perfecti.

Acum este un lant trofic controlat, pe la inceputuri nu era asa.

Daca am fi creati dupa asemanarea lui, de catre el, ar trebui sa fim perfecti, deoarece el nu ar gresi niciodata, mai ales la un proiect asa important cum sunt oamenii.

Lant trofic controlat? Intreaba-i pe aia mancati de rechini, lei, ursi, si alte diverse animale aflate "sub noi" in lantul trofic. Imediat ce iesim din mediul nostru, nu suntem mai buni decat o foca sau o caprioara...

Poate nu vrea sa fim perfecti.

N-am de ce sa ii intreb ca daca lor le place sa faca baie unde e plin de rechini e problema lor. Da cumva este controlat ca nu suntem la cheremul celorlalte vietuitoare ci ele sunt la al nostru. Si care este mediul nostru?

Necunoscute sunt caile Domnului!

Asta ignora cei care nu suporta ideea existentei lui Dumnezeu: frate, esti liber! Prin asta te asemeni cu Dumnezeu, prin faptul ca ai libertatea de a fi un om plin de frumusete interioara, altruist, simplu, onest, iubitor de adevar, modest, pana la identificarea cu Dumnezeu (indumnezeire). Omul poarta in el chipul divin (restaurat prin jertfa lui Hristos, Care a platit cu sangele Sau pacatul stramosesc), avand vocatia indumnezeirii, "imitatio dei". Un microcosmos cu atatea forte latente in interiorul sau, pe care omul si le foloseste dupa libera sa alegere. Sfintii sunt cei care s-au asemanat pana la identitate cu Hristos, care si-au luat Crucea, s-au lepadat de sinele lor egoist si i-au urmat lui Iisus prin blandete, smerenie, fapte bune, eroice, uneori pana la martiriu. Indumnezeire nu prin natura - pentru ca oamenii tot creaturi raman -, ci prin Har, adica prin energia eterna a Duhului Sfant, Mangaietorul, persoana a Sfintei Treimi, care S-a pogorat dupa crucificarea, invierea si inaltarea la Ceruri a lui Iisus Hristos.

Sau dimpotriva, iti poti utiliza liberul arbitru pentru a fi o fiara josnica, egoista, plina de trufie, de iubire de avere, de putere; omul se poate degrada intr-un asemenea hal, mai rau decat orice animal de pe pamant.

Animalul actioneaza in virtutea instinctului: naste (in general, nu-si omoara copilul, precum fac unii oameni), isi apara teritoriul, isi aduna hrana, isi face adapost atat cat ii este necesar. Toate acestea din instinct, animalul nefiind inzestrat cu libertate de alegere. Propriu omului este proiectul, deliberarea, alegerea.
Animalul, fiind un robotel inzestrat cu o doza de afectivitate, dar fara ratiune, nu poate atinge culmile sfinteniei sau ale diabolicului. Toate acestea sunt exclusiv consecinta modului in care omul si numai omul isi administreaza zestrea intelectuala si sufleteasca pe care i-a incredintat-o Creatorul sau.

Este Maria faptura, sau nu? Este. Scrie in Romani 1 ca cei care se inchina fapturii fac idolatrie? Scrie. Bye, bye!

hai las-o papi ca nu ajungem nicaieri asa, cu faze de genul bye bye sa vii cand o sa stam fata in fata, adica never, pana atunci n-ai de ce sa-mi spui mie sau altora bye bye. Maibine te-ai duce la o Manastire sa vorbesti cu un calugar si sa-i ceri parerea in privinta lui Dumnezeu si a Bibliei.

Tu te iei de ceva neimportant dpdv al doctrinei, faptul ca am scris bye-bye, iar lucrul esential, adica proba biblica ca practici idolatria, nici macar nu-l consideri.

Asta inseamna spalarea care se face si la adventisti, care cand le arati proba biblica ca guru lor a visat prost, la carismatici cand le arati ca nu Dumnezeu este in spatele acelor manifestari, martorilor lui iehova, etc..........

Aceasta atitudine fata de Cuvantul lui Dumnezeu nu este cea descrisa de Scriptura in Psalmul 119.

Mai, omule, n-ai inteles ca nu ne inchinam decat numai lui Dumnezeu?

Din punctul de vedere al Maya (Arta Cosmică care apare ignoranţilor ca şi Iluzie Cosmică) Absolutul apare ca un fel de contracţie, care nu poate fi intrinsecă deoarece nici o determinaţie de limitare nu i se poate aplica. Altfel spus, acea Absolutitudine în sensul Realităţii contractive extrinseci, cuprinde în mod necesar un aspect compensator al unei naturi expansive, şi anume Infinitatea. Infinitatea, care include totul, necesită o aparent negativă dimensiune, şi anume Manifestarea creativă, care este pozitivă în măsura în care exprimă Absolutul dar nu este mai puţin privativă în virtutea relativităţii naturii sale şi a producţiilor sale. Manifestarea creativă necesită la rându-I Manifestarea salvatoare, adică Profeţii şi Revelaţiile; şi aceste Manifestări demonstrează o nouă Ipostază, şi anume Binele esenţial a Realităţii divine sau nirvanice. Infinitate în funcţia Absolutitudinii; Manifestare creativă în funcţia Infinităţii; Manifestare salvatoare în funcţia Infinităţii dar de asemenea, prin chiar acest fapt, în funcţia Binelui esenţial inerent în Infinitate: odată cu Mila eliberatoare, care duce înapoi către Absolut, cercul Desfăşurării divine se închide. Universul este ca o Revelaţie a Naturii divine sau ca o distracţie în care Realitatea nirvanică se revelează ea însăşi ei înseşi şi este oglindită în dimensiunile sale inepuizabile..
Conform Vedanta, Atma este îmbrăcat în trei mari văluri (sau „anvelope”, koshas), care corespund analogic, prin prefigurarea lor cauzativă, stărilor de veghe, vis şi somn profund: aceste trei văluri say stări sunt:
- Vaishvanara
- Taijasa
- Prajna
Ceea ce văluiesc ele, este necondiţionata şi inefabila Realitate, Turiya, care în microcosmul uman este Prezenţa Divină din adâncul inimii. Această realitate, sau această a patra „stare” în sens ascendent, este Dincolo-de-Fiinţa (Atma) în ea însăşi; se spune despre ea că nu este „nici manifestată (vyakta) nici nemanifestată (avyakta)”.
Ideea de nemanifestat are două înţelesuri: există absolut nemanifestatul, Parabrahma sau Brahma nirguna („necalificat”), şi relativ nemanifestatul, Ishvara sau Brahma saguna („calificat”); acest relativ nemanifestat, Fiinţa ca principiu existenţiatic sau matrice a arhetipurilor, poate fi numită „potenţial manifestat” în relaţie cu „efectiv manifestat” (adică lumea); în ordinul divin însuşi, Fiinţa este „manifestarea” Dincolo-de-Fiinţă-ei, altfel manifestarea numită aşa în mod propriu, sau Existenţă, nu ar fi nici posibilă nici conceptibilă.
A spune că absolut nemanifestatul este principiul ambelor: manifestatul – lumea – şi relativ nemanifestatului – Fiinţa – ar fi o tautologie: ca principiu al Fiinţei, Dincolo-de-Fiinţa este implict principiul Existenţei. Din punctul de vedere al absolut nemanifestatului, distincţia între potenţial manifestat – care este relativ nemanifestat şi creativ – şi efectiv manifestat sau creat, distincţie adică între Fiinţă şi Existenţă, nu are nici o realitate; dpdv al Dincolo-de-Fiinţă-ei nu este nici o complementaritate, nici o alternativă.
Trebuie luat în considerare, în ordinul principial sau divin, mai întâi Absolutul în el însuşi, în al doilea rând Absolutul desfăşurat în Maya, sau în modul Maya-ei; în acest al doilea aspect, „toate lucrurile sunt Atma”.
Într-o manieră analoagă, dar în contextul Maya-ei înseşi, trebuie luat în considerare mai întăi lucrurile în ele însele, şi deci dpdv al existenţei separate care le determină ca fenomene, şi în al doilea rând, în Fiinţă, şi deci ca arhetipuri. Orice aspect al relativităţii – chiar principial – sau de manifestare, este vyakta, şi fiecare aspect de absoluitate – chiar relativ – sau de non-manifestare, este avyakta.
Pentru a realiza Dincolo-de-Fiinţa, care este Sinele absolut, este necesar, conform Katha Upanişad, să se „treacă dincolo de obscuritate”; această „ dincolo de obscuritate” este luminozitatea intrinsecă a Sinelui, care este revelată după obscuritatea dată de nemanifestat în relaţie cu luminozitatea iluzorie a manifestatului.
Deoarece „extremele se întâlnesc”, maximum de cunoaştere „interioară” va avea ca şi complement maximum de cunoaştere „exterioară”, desigur nu în sensul cunoaşterii ştiinţifice, ci în sensul că omul care îl vede perfect pe Dumnezeu în şi dincolo de fenomene, ÎL va vedea perfect în exterior sau în fenomene; deci „ascensiunea” spiritului către Dumnezeu necesită în mod subiectiv o „descindere” a lui Dumnezeu în lucruri.
Ridicarea vălului în dimensiunea interioară şi intelectivă este acompaniată de o iluminare sau o transparenţă a vălurilor în care şi prin care trăim; şi din care suntem făcuţi, din chiar faptul existenţei noastre.
Vălul poate fi dens sau transparent, unic sau multiplu; el văluie sau dezvăluie, violent sau blând, subit sau progresiv; include sau exclude, şi separă astfel două regiuni, una interioară şi una spre interior şi una spre exterior. Toate aceste moduri sunt manifestate în microcosm precum şi în macrocosm, sau în viaţa spirituală precum şi în ciclurile cosmice.
Vălul impenetrabil acoperă de la vedere ceva care este ori prea sacru ori prea intim; vălul lui Isis sugerează cele două relaţii, deoarece corpul Zeiţei coincide cu Sfânta-Sfintelor. Termenul „sacru” din fraza precedentă se referă la aspectul divin, Jalal, „Maiestate”; „intimul” la rându-i se referă la Jamal, „Frumuseţe”; Maiestate orbitoare şi Frumuseţe ameţitoare. Vălul transparent, din contră, comunică ambele: sacrul şi intimul, asemeni unui sanctuar care îşi deschide poarta, sau unei mirese care se oferă pe sine, sau unui mire care întâmpină şi ia în posesie.
Când vălul este dens, el ascunde Divinitatea: este făcut din forme care constituie lumea, dar acestea sunt de asemenea pasiunile din suflet; Vălul dens este însărcinat din lumea senzorială din jurul nostru şi fenomenele pasionale din noi; o eroare este un element pasional în măsura în care este serios şi în măsura în care omul este ataşat de el. Densitatea Vălului este şi obiectivă şi subiectivă, în lume şi în suflet: este subiectivă în lume în măsura în care minţile noastre eşuază în a penetra esenţa formelor, şi este obiectivă în suflet în sensul că pasiunile şi gândurile sunt fenomene.
Când Vălul este transparent, el revelează Divinitatea: este făcut din forme, acestea comunicând conţinuturile lor spirituale, indiferent dacă le înţelegem sau nu; într-o manieră analoagă, virtuţile permit Calităţilor Divine să strălucescă prin ele, în timp ce viciile indică absenţa lor, sau opusele lor, care înseamnă acelaşi lucru.
Transparenţa Vălului este obiectivă şi subiectivă, pe de o parte formele sunt transparente, nu cu privire la existenţa lor ci cu privire la mesajul lor, pe de altă parte mintea noastră e cea care le face transparente prin penetrarea sa.
Transcendenţa îngroaşă Vălul; imanenţa îl face transparent, fie în lumea obiectivă fie în noi înşine, prin conştienţa noastră cu privire la Spiritul din spatele tuturor lucrurilor. Dintr-un punct de vedere complet diferit, înţelegerea transcendenţei este un fenomen de transparenţă, pe când din contră, brutala delectare cu ceea ce este oferit nouă de virtutea imanenţei, este în mod evident un fenomen de îngroşare.
Ambiguitatea Vălului este exprimată în islam prin două noţiuni: cea a „abstracţiei” (tanzih) şi cea a „asemănării” (tashbih). Din primul punct de vedere, lumina sensibilă nu este nimic din punctul de vedere al Luminii Divine care doar ea „este”; nimic nu se aseamănă Lui”, spune Coranul, proclamând astfel trasncendenţa. Din al doilea punct de vedere, lumina sensibilă „este” Lumina Divină – sau „nu este alta” decât ea – dar manifestată pe un plan particular de existenţă, sau printr-un văl particular existenţial; „Dumnezeu este Lumina Cerurilor şi a pământului”, spune de asemenea Coranul; deci lumina sensibilă se aseamănă Lui, ea „este El” într-un anumit aspect, acela al imanenţei.
„Abstracţiunii” metafizice (tanzih) îi corespunde „solitudinea” mistică, khalwah, expresie rituală a căreia, este retragerea spirituală; „asemănarea”, la rându-i, dă naştere graţiei „radianţei”, Jalwah, expresie rituală a căreia este „contracţia” interioară (qabd) pe de o parte, şi misterul imanenţei sau „dilatarea” (bast) pe de altă parte; khalwah ne retrage de la lume, jalwah o transformă într-un sanctuar.
Dacă se înţelege prin Maya manifestarea cosmică globală a sa, se poate spune că Atma este reflectat în Maya şi îşi asumă o funcţie profetică şi centrală, Buddhi, şi se poate spune că Maya la rându-I este prefigurată în Atma şi că anticipă şi pregăteşte de aici, proiecţia creativă. În mod similar, este vorba de Maya conţinută în Atma – şi deci Creatorul Ishvara – care produce Samsara, sau macrocosmul, ierarhia lumilor şi concatenarea ciclurilor; şi că Atma este cel conţinut în Maya – în Mantra sacramentală – care neface Samsara ca şi microcosm. Misterul prefigurării şi misterul reintegrării: primul este cel al Creaţiei şi de asemenea cel al Revelaţiei; al doilea este cel al Apocatastazei şi de asemenea cel al Salvării.
Toate acestea evocă simbolismul taosit al Yin-Yang: un câmp alb şi unul negru, primul conţinând o pată neagră şi al doilea una albă; în contextul de mai sus aceasta înseamnă că relaţia dintre Faţă şi Văl este repetată de ambele părţi ale Vălului, mai întâi pe dinăuntru, in divinis, şi apoi pe dinafară, în inima universului. În termeni sanskriţi: există Atma şi Maya, dar există de asemenea – deoarece Realitatea este una şi natura lucrurilor nu ar putea implica un dualism fundamental – Maya în Atma şi Atma în Maya.
Un rit, o formulă sacră, un Numele Divin aparţin ordinului formal, şi deci sunt Maya, dar este o Maya care eliberează deoarece este în mod esenţial vehiculul lui Atma, este „Atma în Maya”, pe când Cuvântul creator, sau Logosul, este „Maya în Atma”.
Ca folosire pământească, adică ca obiect material şi simbol uman, Vălul pe de o parte ascunde sacrul pur şi simplu, şi pe de altă parte ascunde ambiguul şi periculosul. Din acest ultim punct de vedere, se poate spune că Maya posedă un caracter de ambiguitate prin virtutea faptului că ea văluie şi dezvăluie şi de asemenea, din punctul de vedere al dinamismului său, prin virtutea faptului că ea separă de la Dumnezeu deoarece ea creează, în timp ce aduce aproape de Dumnezeu deoarece reabsoarbe şi eliberează. Frumuseţea în general şi muzica în particular constituie o imagine elocventă a puterii de iluzie, în sensul că ele posedă ambele, o calitate de exteriorizare şi interiorizare şi se comportă într-o direcţie sau alta în funcţie de natura şi intenţia fiecărui om: o natură pasională şi o intenţie de plăcere, sau o natură contemplativă şi o intenţie de „reamintire” în sensul platonic al cuvântului. Femeia este văluită aşa cum în islam vinul este interzis, şi ea este dezvăluită – în anumite rituri sau anumite dansuri rituale – cu scopul operării unui fel de magii prin analogie, dezvăluirea frumuseţii cu o evocare a vibraţiei erotice, în maniera unui catalizator, revelaţia Esenţei eliberatoare şi beatifice. Cunoaşterea în forma de Laila, sau uneori Salma, o personificare care în plus este concretizată, din punctul de vedere al realităţii umane şi în lumea semitică, în Fecioara Binecuvântată, care combină în persoana sa substanţa sanctităţii şi umanitatea concretă; sanctitate orbitoare şi inviolabilă şi frumuseţe plină de milă pe care o comunică cu puritate şi gingăşie. Ca orice fiinţă cerească, Maria manifestă Vălul universal în funcţia sa prin transmitere: ea este Vălul deoarece ea este o formă, dar ea este esenţă prin conţinutul său şi în consecinţă prin mesajul său. Ea este închisă şi deschisă, inviolabilă şi generoasă; ea este „îmbrăcată în soare” deoarece ea este îmbrăcată în Frumuseţe, „splendoarea Adevărului”, şi ea este „neagră dar frumoasă” deoarece Vălul este închis şi transparent, sau deoarece, după ce este închis prin virtutea inviolabilităţii, se deschide prin virtutea milei. Fecioara este „îmbrăcată în soare” deoarece, ca Văl, ea este transparentă: Lumina, care este deopotrivă Frumuseţe, este comunicată cu asemenea putere încât pare să consume Vălul şi să abolească văluirea, astfel încât Interiorul, care este scopul formei, pare să învăşoare forma transubstanţiind-o. „Acela care m-a văzut, l-a văzut pe Dumnezeu”: aceste cuvinte, sau echivalentul lor, se găsesc în cele mai diverse lumi tradiţionale, şi ele se aplică în special, de asemenea „Mariei divine”, „îmbrăcată în soare” deoarece a reabsorbit în ea, ca şi cum era conţinută înăuntru. A vedea pe Dumnezeu prin vederea Divinului în forma umană, înseamnă într-un fel a vedea Esenţa înaintea formei: înseamnă a trece prin urma Conţinutului divin împreună cu cea a conţinătorului uman, şi „înaintea” ultimei din cauza pre-emineţei Divinului. Vălul a devenit Lumină, nu mai există nici un Văl.
Nu este nimic altceva decât Lumină; vălurile de necesitate îşi au originea în Lumina însăşi, ele sunt prefigurate în ea. Ele nu vin din luminozitatea Luminii, ci din radiaţia sa; nu vin din claritatea sa ci din expansiunea sa. Lumina străluceşte pentru ea însăşi, apoi rădiază pentru a se comunica pe sine, şi prin această radiere, ea produce Vălul şi vălurile; prin radiere şi răspândire, ea crează separaţie, văluri, gradaţii. Tendinţa intrinsecă de a radia este prmul Văl, cea care apoi se defineşte pe sine ca şi Fiinţă creatoare, şi apoi se manifestă pe sine ca şi cosmos.
Avataras sunt „conţinuţi” în Logosul ceresc, pe care ei îl reprezintă pe pământ, Logos din care ei manifestă o funcţie, ca şi cum sunt de asemenea conţinuţi preexistenţial în Numele Divine, care diversifică misterele nediferenţiate ale Esenţei şi ale cărui aspecte sunt nenumărate. În sufism, Fecioara Binecuvântată personifică pre-existenţiala şi existenta Sophia: Logosul deoarece „concepe” creaturile, apoi le „produce” şi în final le „formează” sau „înfrumuseţează”; dacă Maria reprezintă Logosul nemanifestat şi tăcut – nigra sum sed formosa – Iisus este Logosul manifestat şi cel care înmânează legea.
În lume există în mod necesar bine şi rău, iar binele manifestă prin definiţie Calităţile divine, deci Bunătatea, astfel aceasta trebuie să se manifeste pe sine într-un mod particular şi asta se face prin Revelaţie. În Revelaţie şi prin ea, omul se reuneşte cu Bunătatea salvatoare, cu Infinitul care include totul, cu Absolutul acela care este şi care doar El este.
Din punctul de vedere al Maya (Arta Cosmică care apare ignoranţilor ca şi Iluzie Cosmică) Absolutul apare ca un fel de contracţie, care nu poate fi intrinsecă deoarece nici o determinaţie de limitare nu i se poate aplica. Altfel spus, acea Absolutitudine în sensul Realităţii contractive extrinseci, cuprinde în mod necesar un aspect compensator al unei naturi expansive, şi anume Infinitatea. Infinitatea, care include totul, necesită o aparent negativă dimensiune, şi anume Manifestarea creativă, care este pozitivă în măsura în care exprimă Absolutul dar nu este mai puţin privativă în virtutea relativităţii naturii sale şi a producţiilor sale. Manifestarea creativă necesită la rându-I Manifestarea salvatoare, adică Profeţii şi Revelaţiile; şi aceste Manifestări demonstrează o nouă Ipostază, şi anume Binele esenţial a Realităţii divine sau nirvanice. Infinitate în funcţia Absolutitudinii; Manifestare creativă în funcţia Infinităţii; Manifestare salvatoare în funcţia Infinităţii dar de asemenea, prin chiar acest fapt, în funcţia Binelui esenţial inerent în Infinitate: odată cu Mila eliberatoare, care duce înapoi către Absolut, cercul Desfăşurării divine se închide. Universul este ca o Revelaţie a Naturii divine sau ca o distracţie în care Realitatea divină (nirvanică) se revelează ea însăşi ei înseşi şi este oglindită în dimensiunile sale inepuizabile..

Meister Eckart:
,,Maica Domnului, înainte de a fi devenit Mamă de Dzeu în UMANITATEA SA, a fost Mamă de Dzeu în DIVINITATEA SA, şi naşterea care i-a dat-o în divinitatea sa este figurată prin naşterea pe care Dzeu a avut-o în ea ca om.”

Tot Echkart:
,,Naşterea lui Hristos dintr-o Marie spirituală l-a bucurat mai mult decât cea dintr-o Marie trupească.”

În Evanghelia după Filip se spune:
,,Adam s-a născut din 2 fecioare, din spirit şi din fecioara pământ. De aceea Hristos s-a născut din o [unică] fecioară, ca să rectifice căderea petrecută la început”

Marea Faţă (analoagă cu Maria Mare) e Faţa Ascunsă, Ain, NeFiinţa (Ain), Dzeul ca Fiinţă încă nemanifestată şi corespunde în Kabbala primelor 3 sephiroth: Kether, Hochma şi Bina. Celelalte 7 sephiroth formează Mica Faţă (analoagă cu Maria Mică).

Cele 3 Marii (Maria Iacobea, Maria Salomea, Maria Magdalena) împreună cu Lazăr, Marta, Maximinus şi Sidonius au fost abandonaţi în barcă, barca a ajuns la gurile Ronului. De acolo Maria Magdalena şi ceilalţi au răspândit Evanghelia în Galia (sudul Franţei). Celelalte 2 Marii: Iacobea şi Salomea au rămas însă pe malul mării unde a ajuns barca, azi acest loc se numeşte Saintes-Maries-de-la-Mer. În acest loc s-a construit pe locul unui templu antic, biserica dedicată Fecioarei Maria.

Dpdv istoric nu se ştie exact cine au fost cele 2 Marii. Maria Iacobea se consideră a fi când Maria, nevasta lui Cleopa şi sora Fecioarei, când mama lui Iacov şi Iose, când simplu mama lui Iacov, de unde numele de Iacobea. Salomea se presupune că a fost nevasta lui Zevedei şi mama lui Ioan şi Iacov. La plecarea în ,,exil” se spune că o fecioară neagră Sara, s-a rugat să fie luată şi ea în barcă şi folosind pelerina Salomeii ca punte, ea a umblat, precum Hristos, pe ape, de la ţărm la barcă. O altă variantă consideră că Sara a fost servitoarea celor 2 Marii, Iacobea şi Salomea. Sara este ,,roabă" numai dpdv spiritual, iar Sara înseamnă „prinţesă”, ea este Fecioara neagră. Azi Sara este patroana ţiganilor.

Biserica contruită acolo pe malul mării (Saintes-Maries-de-la-Mer ) are 3 altare suprapuse, corespunzătoare celor 3 Lumi, celor 3 Marii: 1.Sara-Fecioara Maria (Fecioara neagră). 2. Maria Iacobea. 3. Maria Salomea. Acolo se află într-o nişă şi moaştele acestora din urmă. Dar dpdv al simbolismului sacru nu există decât una şi aceeaşi Fecioară. Fecioara neagră este analoaga exactă a Prakritiei din tradiţia hindusă.

Cele 3 Marii corespund pe rând cu: Sfântei Marie Mare, Sf. Marie Mică şi Maicii Domnului. Sf. Marie Mare este în legătură cu Adormirea Maicii Domnului (15 aug), Sf. Marie Mică e în legătură cu naşterea Maicii Domnului (8 sept) dar dpdv al simbolismului sacru se referă la aceeaşi Marie, Sf. Fecioară, mama lui Hristos.

În Evanghelia după Filip scrie:
,,Erau întotdeuana 3 care îl însoţeau pe Domnul. Maria, mama sa, şi sora ei [lui] şi Magdalena, cea care a fost NUMITĂ tovarăşa lui. Sora lui şi mama lui şi tovarăşa lui fiecare era Maria.”

Aici e vorba de fapt despre o învăţătură ezoterică, mama, sora şi soţia sunt numai aspecte ale Fecioarei divine. Neofitul din basm de exemplu trebuie să parcurgă o cale iniţiatică, la sfârşit având loc nunta. Orice avatara trebuie şi el să parcurgă o cale iniţiatică. În scrierile tradiţionale, incestul e doar o aparenţă.

Câteva explicaţii cu privire la biserica Sfintelor Marii
Cine întră în această biserică vede nu un altar ci trei altare suprapuse. Sunt trei altare rânduite pe verticală, marcând simbolic cele Trei Lumi (Cerul, Văzduhul, Pământul). Altarul din mijloc, adică cel de la nivelul pământului, are alături statuia Fecioarei Maria, sus de tot se găseşte o nişă cu o raclă conţinând moaştele Sfintelor Marii, şi sugerând altarul superior. Jos, în cripta subterană, se află un altar foarte vechi, având alături statuia neagră a Sarei. Astfel se regăsesc simbolic ,,luminile” celor 3 Lumi. Cripta subterană a Sarei şi culoarea neagră ar putea sugera că e vorba doar de domeniul Prakritiei (Materia Prima). Dar, de fapt e vorba şi de centrul spiritual subteran şi de Tenebrele supra-luminoase (despre care vorbeşte şi Dionisie Areopagitul). Sara este de fapt ,,faţa neagră” a Fecioarei Maria şi ea se identifică subtil cu ea. Cele trei altare, deci cele Trei Lumi, sunt în directă asociaţie cu cele Trei Marii: Sara-Sf. Fecioară Maria, Maria Iacobea, Maria Salomea.

http://www.camargue.fr/pages/pelrina.html
http://www.marie-madeleine.com/stesMaries.html

Simbolismul celor 2 „nopţi” extreme (infernală şi supernală) e foarte profund: una trebuie înţeleasă ca tenebre inferioare, malefice, ca haos (nu în sens de dezordine ci de indiferenţiere a lui Prakriti), cealaltă ca Tenebre superioare ale nemanifestării. Noaptea haosului (noaptea infernală) se referă la indiferenţierea ,,materială” (punct de vedere prakritian), ca un reflex pe dos al indiferenţierii principiale (puncte de vedere puruşan) a nemanifestării, a nopţii supernale. Această noapte şi indistincţie haotică, aplicată totalităţii manifestării universale, este tocmai aceea a Prakritiei, polul matern identic cu materia prima a doctrinelor cosmologice antice occidentale, şi desemnează starea de potenţialitate pură, imagine reflectată pe dos a stării principiale (puruşane) a posibilităţilor nemanifestate. ,,Fecioara neagră” a tradiţiei creştine este Prakriti (,,Pământul” din tradiţia extrem-orientală), dar aceasta în contextul Marii Triade în care Sf. Duh reprezintă Activitatea divină a lui Puruşa (,,Cerul”), iar Hristos este Omul Universal, Mediator între Cer şi Pământ. Principiul îşi face simţită prezenţa prin „energia” sa (şakti) ce este feminină în raport cu el şi îi este inerentă, simbolizând Activitatea sa, deşi el (Principiul) este fără-lucrare (wu-wei în tradiţia extrem-orientală). Şakti este Fecioara divină, Sofia din tradiţia creştină ortodoxă, Madonna Intelligenza ca ţel al realizării spirituale. Şakti este ,,norul cel negru”, Fecioara neagră ca Regină celestă care, prin activitatea de prezenţă a trăznetului principial, produce influenţele spirituale. Aceste influenţe spirituale coboară asupra Prakritiei, reprezentând Activitatea divină a lui Puruşa în urma căreia Prakriti iese din indiferenţiere şi produce manifestarea universală. Prakriti este proiecţia Şaktiei (care este inerentă lui Brahma sau Principiului suprem, Şakti situându-se la un nivel incomparabil mai înalt decât cel al Prakritiei) în plan inferior. Cu alte cuvinte ,,Fecioara neagră” este în acelaşi timp Şakti şi Prakriti. Prakriti nu este decât un reflex al Şaktiei în ordinul ,,cosmologic” a Activităţii divine (Şakti). Suprema Activitate se reflectă în pura pasivitate şi ,,attputernicia” principială (puruşană) în potenţialitatea din materia prima (Prakriti). Şakti, ca „artă” divină ce sălăşluieşte în Principiu, se identifică de asemenea cu „Înţelepciunea”, Sophia, şi în acest caz, ea este mama Avatâra-ului. Nici Iisus nu face excepţia de la această ,,regulă”. Ca un amănunt: numele lunii mai provine de la Maia, mama lui Hermes, căreia îi era consacrată aceasră lună, în creştinism luna mai a devenit ,,luna Mariei”, printr-o asimilare, ce nu este doar fonetică, între Maria şi Maia.


Therion - Perennial Sophia
Enter paradise, the snake will find the way
She is Lilith, fallen from the sky
Fall into our world, the Snake of paradise
(You’re the) Maid of Wisdom in (the) songs of Orpheus
She’s the wisdom and the truth: The Eternal Sophia
Perennial, beyond the time, she is the one
You’re the river, you’re the womb
Perennial, The Sophia
Sophia is here
Do we need to fear?
She’s the gem of (the) mind
…(or the) serpent for the blind
She will make me see
Or she will punish me
She appears in a glare
Or disappear
She’s the wisdom and the truth: The Eternal Sophia
Perennial, beyond the time, she is the one
You’re the river, you’re the womb
Perennial, The Sophia
Shekinah, Shekinah
Eternal Sophia
Shekinah, Shekinah
Eternal Sophia
She’s the wisdom and the truth: The Eternal Sophia
Perennial, beyond the time, she is the one
You’re the river, you’re the womb
Perennial, (The) Sophia… Sophia…