In clasele 1-4, stateam aproape de scoala. Faceam 10 minute, pe jos. Odata, de adormit ce eram, am plecat in papuci la scoala.
In 5-8, distanta a mai crescut. 15 minute de mers cu tramvaiul. Dar, deh, era o scoala mai buna. Si in afara de infruntat aglomeratia din tramvai, nu vedeam nici un inconvenient.
In liceu, orice as fi facut, nu puteam ajunge mai devreme de 30 de minute. Dar era o zona superba. In plus, pe drum aveam timp sa fiu numai eu cu gandurile mele, vedeam anotimpurile, vedeam lumea, ieseam AFARA. Uneori, la intoarcerea acasa, prelungeam drumul cu cate o plimbare pe Kiseleff sau, de ce nu, prin Herastrau. Era lung, dar era frumos.
Apoi au urmat 5 ani de traversat orasul. 45 de minute intr-o zi normala. Daca era ora de trafic maxim, puteam face si o ora jumate. Daca era noapte tarziu, faceam jumatate de ora. Uneori, cu masina, stateam in trafic de imi venea rau. Dar nu prea ma duceam cu masina. Si ma gandeam cu groaza ce ar insemna sa lucrezi undeva departe de casa, si ce bine ar fi sa stau... uite acolo, fix langa scoala/serviciu.
Eh, acum asa este. Din momentul in care ies pe usa, in 5 minute sunt in birou, cu computerul pornit. Si ESTE ORIBIL Mi-e dor sa merg, sa am macar un sfert de ora piedut cu drumul, cu lumea de afara si cu gandurile mele. Cu soarele sau ploaia. Cu AERUL. Mi-e dor de drumuri facute zilnic. Habar n-aveam atunci.

Subscriu! Şi eu vleau zilele de mers pe jos înapoi şi anii de şcoală!

Se organizeaza petrecere de Pasti. Ceea ce inseamna ca o sa ratez o iesire de escalada. Imi pare rau si nu prea. Sa vedem cum o sa iasa petrecerea.
In alta ordine de idei, ma gandesc ce sa fac de pastele catolic... Ma gandeam sa fac o excursie, numai eu cu harta, busola si aparatul de fotografiat, ratacind prin paduri... Ramane de planificat. Ramane, dar nu prea tarziu. Ca numai saptamana asta nu e Pastele catolic.

Voi incepe prin a cumpara (IAR cumparaturi??? ) sambata o harta si o busola. Ciudat, cand eram acasa chestiile astea nu erau o problema. Pur si simplu era o chestie de optiune: iau sau nu busola? Si harta... se gasea intotdeauna. Acum, cand ma gandeam, mi-am dat seama ca nu mai am busola. Asa ca o sa-mi iau una. Pentru ca trebuie. Ma uitam la un hibrid intre cele cu placheta si cele cu vizor. Adica o busola transparenta, dar cu oglinda de vizare. Dar sunt al dracu' de scumpe...
Acum ezit intre 26 de la Silva, care este ceva mai ieftina


si 27 de la aceeasi firma, care are limbi si cifre fosforescente, pentru utilizare pe timp de noapte, plus un sistem de fixare pe haina, pentru a fi vizibila in timpul mersului.

Ce dilemă!

Mda, cred ca o sa iau 27-ele Era o batalie intre zgarcenia mea si pasiunea pentru gadgeturi.

N-am înţeles la ce-ţi trebuie harta şi busola? Trebuie să cauţi locul unde are loc petrecerea de Paşti?! Sau te gândeşti c-o să te rătăceşti pe drum?

Nope. Planuiesc o mica... plimbare.

Aşa, şi fiindcă vlei trebe să fie o dilemă importantă la mijloc: de 26 sau de 27 ? În loc să-ţi iei o busolă de 26 sau de 27, mai bine o femeie!
Tot de 26 sau 27 bineînţeles!

Olaf, umfla una d-aia electronica. Ie buna si mere super. asa..si inca ceva...always keep a battery pack on you

Alea electronice ie prea scumpe... Si nici nu-mi trebuie cine stie ce precizie. Plus minus 3 grade este suficient pentru ce vreau eu sa fac.
In plus, astea clasice mi-aduc aminte de... copilarie Adica pe de-astea am invatat ce e aia orientare. Si imi place si "feelingu' "

Un album...

Superbe-superbe pozele!
Uf, ce-mi faci tu mie imi vine sa sar balta chiar acum... Dar tu nu ma baga in seama si mai fa poze
"My favorite spot" e cumva la pont Sully? (sau cum il cheama pe podul ala de langa Berthillon - vezi, am inceput sa uit...)

Dragut...

Candva imi doream foarte mult sa vad Parisul si alte locuri din Franta din cauza romanelor de capa si spada pe care le citeam.

Ma bucur ca va plac.
Nefertiti: eu, odata ce l-am vazut, imi doresc sa (re)citesc romanele de capa si spada.
Misti: e ceva mai in aval de pont Sully. Este Pont Saint Michel. Chiar in dreapta (peste Sena) este fantana St. Michel si "inima" cartierului latin.

Si eu care credeam ca nu voi reusi sa revad Parisul anul asta ... Multumesc, Olaf .

Azi iar am lenevit peste masura.

Ieri l-am auzit pe Ciuvica la radio. Imi venea sa rad cu lacrimi de ce putea sa debiteze... Dar cand ma gandesc la faptul ca unii il asculta... parca nu imi mai venea.

Unii oameni sunt periculosi chiar fara sa vrea. Si mi-am dat seama de asta citind unele pareri pe han...

Pentru ca este o chestie scoasa din context, absurda si partinitoare, iar altii ar fi in stare sa ia in seama astfel de propuneri. Scoasa din scoli? Scoasa din biblioteci si librarii? Abuzarea unei femei? Atunci o dam dracu' de drama si de alegoria creatiei! Manole era, desigur, un misogin pervers, nimic mai mult! nu?

Miroase a ploaie.
Nu stiu de ce mi-a trebuit ieri sa stau treaz pana tarziu... azi am reusit cu greu sa ma tarasc pana la dush.
Si apropos de dush: ieri a venit cineva sa desfunde canalul. In sfarsit, am putut sa ma spal si eu ca omul, fara teama de inundatie.

Mi-e lehamite...

Azi a inceput frumos ziua. Poate pentru ca stiu ca e ultima. Poate pentru ca m-am trezit obosit, asa ca am luat-o incetisor, am ascultat ciripitul pasarilor si am mirosit aerul de dimineata. Am ascultat radio, am citit, nu m-am grabit nicaieri.
Imi pica ochii in gura de somn. Si cand ma gandesc la faptul ca un coleg a ramas aici toata noaptea...

Urmeaza un weekend de trei zile. Nu o sa fie iesire de escalada, dar o sa fie pace si relaxare. Sper sa pot dormi.

Un site fain

Si ca mi-am amintit de busola: pana la urma, cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, a fost o busola Recta :

Azi am primit de la club revista "Glace et sentiers". Revista de facut in ciuda celor care nu pot pleca de acasa..

Nu mai sunt nici poze...

O molima se abate... Incet incet imi mor neuronii, deja unele functii au incetat... In seara asta am ajutat si eu un pic procesul cu unele licori... Moarte celulelor cenusii!!!! Traiasca robotii.

Cum nu mai sunt poze???

O sa fie, da' mi-e lene sa le prelucrez. Am fost la Fontainebleau weekendul asta. Am vizitat castelul apoi am facut un traseu prin padure. Traseele de acolo, cel putin cele marcate, sunt de-a dreptul comice. Au tot felul de deviatii, pasaje, treceri pe sub sau printre stanci, numai ca sa te regasesti la cativa metri de un loc pe unde trecusei deja. Dar sunt super distractive. Si padurea este superba.

Asa... intrasem sa spun ca iarasi am dat in boala timpului liber: cand sunt acasa nu-mi vine sa ma culc, pentru ca am senzatia ca pierd timp de relaxare si nefacut nimic. Si uite asa ajung sa dorm pe mine la birou. Vreau vacaaaantaaaaaaa!!!!!!!!

Canta acum la radio AC/DC (Hell's Bells) si ma gandeam...
Diseara plec ceva mai departe. Un drum de cateva ore cu masina. Si ce merge cel mai bine cu autostrada decat niste roace care sa zguduie masina? Evident, insa, nu am sanse de asa ceva. Pentru ca nu este masina mea, nu conduc eu, nu sunt singur in masina si persoana cu care merg... nu asculta asa ceva. Si acum ma gandesc la faptul ca as avea chef de o plimbare cu masina si muzica urland, si stiu exact si cine are aceleasi preferinte ca mine. Din pacate, insa, e la 2000 de km departare.
Si as mai avea si chef de condus, dar iarasi, asta nu o sa se intample prea curand...

Je vis dans un trou.

Iar ma omoara politetea. Scriu o scrisoare. Ma uit la ce am scris, stiu ca nu este formulat cum trebuie, dar nici n-am idee cum ar trebui... Stiu ca este undeva intr-un coltisor al mintii formularea corecta/politicoasa dar nu vrea sa iasa. Si incercand sa o scot la lumina stau si ma uit la ce am scris pana acum.

Ma tot gandeam ce sa fac weekendul asta. Ca vad ca lumea nu da nici un semn. Nu se conecteaza pe messenger, nu nimic. Ii mai astept pana maine seara. Daca nu, am aflat ca duminica se face iesire "rando-escalade" si ma duc. Iar luni... luni oi vedea eu. Poate o sa zac dupa ziua de duminica. Sambata e rezervata pentru eliminat jegul si dezordinea din camera (da, asa zic in fiecare saptamana, dar... ), cumparaturi, frizer, gatit...

O zi care a inceput bine si s-a terminat prost... Macar daca ar iesi ceva din nervii din seara asta.

Ce ciudat... M-am obisnuit sa fiu de capul meu, iar cand trebuie sa-mi fac programul in functie de altcineva ma simt inghesuit, oprimat. Aversiune. Oare m-am dereglat eu?

A fost o saptamana scurta dar violenta... Nici nu stiu cand a trecut. Imi place.
Ieri a fost gratar cu departamentul. Azi e gala. Cica biletele ar costa 22 de euro daca le cumperi inainte si 25 de euro pe loc. Dar cand cunosti pe cineva care cunoaste pe cineva... Cert e ca am bilet. Si ma duc.

Altfel? Am regasit niste colegi din liceu. De fapt, ei m-au regasit pe mine. E frumos.

Tired, pissed off, fucked up, sick of it all.
And pointlessly half drunk, but that's just now.
M-am prostit, am inceput sa scriu en anglais.

Edit: poza din weekend. Greseala mea: in loc sa ma uit pe sub umar, ma uitam peste umar. Ma mir ca n-am cazut...

Mi-am luat cateva chestii pentru catarare. Adica un ham, doua carabiniere cu surub, una simpla si un cosulet (cred ca asa ii zice... ). Evident, am ajuns sa dau pe ele aproape dublu fata de ce ma gandisem initial. Toata tarasenia a inceput cu hamul, pentru ca modelul pe care il vroiam la inceput mi-era prea mic. Asta este... dezavantajele inaltimii. Asa am ajuns sa am un Petzl Corax, comod ca un balansoar cu pernute de puf pe el. Si, cel mai important, se potriveste si pe masura mea.

Al doilea weekend de pauza....
E urat afara, am o mie de chestii de facut, toate pentru interviul de marti de la ambasada... Sper sa iasa. N-ar avea de ce sa nu iasa, dar nu stii niciodata cu americanii astia. Sunt ciudati. Zicea o tipa din administratie ca "isi bat joc de oameni". Incepand cu felul in care se face programarea: dai telefon si nici nu discuta cu tine pana nu dai numarul cartii de credit. O porcarie. Asta asa, sa te inveti minte, sa nu-i mai deranjezi si a doua oara la telefon. Bleah!
Pe de alta parte, eu am ramas ca intotdeauna pe ultima suta cu actele. Si, evident, faze de genu' "Pana luni? Nu se poate! Imi pare rau, dar de data asta chiar ai dat-o in bara, nu am cum sa iti fac ordinul de deplasare pana luni, si sa-l semneze si directorul. Plus ca maine e liber si vineri toata lumea isi ia liber, iar eu nu sunt nici luni aici". Eh, uite ca s-a putut, pana la urma. Si chiar in aceeasi zi. Dar tare imi e ca la un moment dat n-o sa-mi mai mearga.

Maine incerc pentru prima data turul Parisului pe role.

Pai atunci spor la treaba!!! ...desi perimetrul e cam mare pentru 3 ore Oricum, aici e un suflet care vrea detalii (ilustrate daca se poate) despre cum a fost

P.S. Scuze intruziunea

Bun venit in nori
Din pacate n-am facut poze. Si am facut bine ca nu mi-am luat aparatul de data asta...

Sa o luam cu inceputul. Pentru a ramane fidel practicilor mele, am intarziat vreo 25 de minute asa ca am ratat startul, deci a trebuit sa-i ajung din urma, PRIN TRAFIC. Chestie care s-a dovedit a nu fi foarte usoara. De fapt, am luat-o in viteza pe malul Senei. Si pentru ca trotuarul nu e chiar grozav in zona Île de la Cité (a se citi aglomerat), am folosit banda rezervata autobuzelor si ciclistilor. Totul bine si frumos, doar ca la un moment dat, plecand dintr-o intersectie, am incercat sa depasesc un ciclist pe dreapta. Evident, nu am reusit inainte sa se termine intersectia, asa ca am incercat sa merg pe bordura. Inca parea fezabil, doar ca la un moment dat s-a terminat bordura... adica am vazut niste stalpi de beton in fata, iar in dreapta nu aveam unde sa ma duc. Asa ca am strigat pardon, dar era prea tarziu si decat sa intru peste ciclist mi-am luat eu o super tranta... Din fericire pentru mine aveam totusi manusi, asa ca nu m-am julit decat la cot . Ah, da, si o super vanataie la fund (am cazut pe spate - de asta mi-a parut bine ca nu aveam aparatul foto). Oricum, m-am oprit sa ma spal un pic (din fericire aveam la mine niste pansamente si apa oxigenata - nu plec fara ele cand ies cu bicicleta/role/la catarare). Pierdusem orice sansa sa-i mai prind din urma, asa ca am continuat incetisor pe malul Senei pana la Trocadero, unde aveau pauza. Culmea e ca am ajuns acolo odata cu ei .

Acum ar fi interesant de povestit ce se intampla la Trocadero weekendul asta: campionatul mondial de slalom pe role. Am stat si eu si m-am uitat un pic la finala feminina. Nu pot spune decat UAU!!!! Adica tipele alea parca aveau picioare de cauciuc! Si ce e interesant e ca nu faceau nimic in viteza. Incet, studiat, echilibru... Si asa, incet, am vazut un traseu facut in intregime pe calcaie, oprit aproape de sfarsit si pornit inapoi in acelasi stil. Era spectacol.
Apropos, campioana Frantei avea 14 ani...

Apoi, restul plimbarii a fost linistit si placut. Trecand peste faptul ca asfaltul de pe carosabil nu e chiar grozav pentru mers cu rolele (cu exceptia soselei din fata Hotel des Invalides, acolo e bestial), a fost fain. Se merge repede, se merge constant, ai spatiu cat vrei (cu exceptia unor momente in care incepe sa se inghesuie lumea), si sunt patinatori de toate nivelurile, role de toate felurile, inclusiv quaduri si unele mai ciudate (era unul care avea niste roti subtiri si mari, usor inclinate, caci ieseau deasupra ghetei, si cu spite!!! ). E superb. E relaxant. Da, si eram la Bastilia la 5 jumate.

P.S. Din pacate, insa, mi-am uitat sapca acasa si oricata apa am baut, cred ca am facut o usoara insolatie.
Si inca ceva... auuuuu funduuuuuu'

Maine e interviul Sper ca n-am uitat nimic... Ma duc sa spal ceva...

Am fost. A fost. A fost destul de usor. Imi pregatisem ditamai teancul de acte si nu mi le-au cerut nici macar pe toate cele de care imi spusesera. In schimb, am avut surpriza sa imi ceara un formular care era (cel putin din cate scria pe site-ul ambasadei) pentru cei nascuti in tari... cu "probleme". Din fericire, il completasem, doar asa ca sa fiu sigur, in caz ca...
Cert este ca am obtinut viza. Urmeaza sa primesc pasaportul in aproximativ 3 zile, prin curier rapid. As fi preferat sa nu mi-l dea asa, dar daca astea sunt regulile lor...

Azi am primit pasaportul inapoi.

---------------------
Tot azi am vazut oameni intelijenti. Sunt pe toate drumurile (unul era la posta), numai sa fii atent cand trec.

Weekendul asta a fost un weekend sportiv. Cu toate ca ma lupt de vineri cu o raceala care ma ataca cu toate simptomele (cred ca a fost si un pic de febra, la un moment dat), cate doua-trei pe zi, am reusit sa nu raman in casa (n-am vrut sa zac).
Sambata am iesit la o plimbare cu rolele, pe o pista de biciclete care porneste de la Jaures si urca pe langa canal, iesind bine din Paris (am inteles ca ar avea cam 30 de kilometri... nu cred ca am facut mai mult de 15-20 dus, si tot atat la intors... pe de alta parte nu am ajuns la capatul pistei). Cu ocazia asta mi-am descoperit talente nebanuite. Anume, frana in T si intors cu spatele, mers cu spatele si apoi intors iar cu fata, fara sa ma opresc.
Astazi, am fost la escalada, unde tot asa, a mers super. Un singur traseu nu mi-a iesit, si acolo dau vina pe oboseala (e adevarat, exista intotdeauna scuze). In schimb, cred ca am facut cel putin un 4a, cotatie de bouldering, ceea ce este o imbunatatire fata de nivelul meu de pana acum. Si am descoperit mai multa incredere in mine si in prize (mai ales cele de picior). Pe trasee pe care inainte le-as fi facut stresat, pe punctul de a cadea in fiecare clipa, acum m-am jucat de-a dreptul. In plus, unele miscari la care inainte trebuia sa ma gandesc, si le faceam abia la a doua sau treia incercare, acum veneau natural. E bine. E foarte bine. Tot inainte!
In schimb, maine zac (e zi libera). Sau poate ca nu...

Aproape ca uitasem sa mentionez... Nota catre mine insumi: data viitoare sa-mi verific mai bine rolele inainte sa plec. Sambata, din cauza vibratiilor, mi se slabise unul din suruburile care tinea sina de la piciorul stang. Norocul meu ca am simtit-o la timp si ca aveam cheia la mine.
Ieri am iesit foarte putin la plimbare. In rest, am stat in casa si am vazut trei sferturi din primul sezon al serialului "Lost". Acum inteleg si eu de ce e lumea asa incantata

Azi... la treaba...

...pana vineri

Ma gandesc daca n-ar fi mai bine sa incepem sa evaluam munca altora, inainte de a o face noi insine. Astazi a trebuit sa dau note, si am fost foarte nemultumit de unele chestii pe care, daca ma gandesc mai bine, si eu le faceam. Si eu am depunctat pentru asta, pe cand eu la randul meu nu am fost depunctat atunci. S-ar parea ca nu stiu sa trec cu vederea greselile altora. Era ceva cu o barna... nu stiu... sa mergi pe barna tinand in mana dreapta un pai si in stanga ochiul altuia? Ceva pe acolo.