Piua!

O chestie serioasa intre doua jocuri succesive, sau intre doua parti ale aceluiasi joc. De ce ar sparge cineva un joc in doua? Sa fie oare o stratagema perversa pentru a-si dezorienta partenerii? Sa castige? Poti castiga intr-un joc care nu se termina niciodata? Cine ar vrea sa joace un joc care nu se mai termina? Sau cine ar vrea sa joace un joc din care nu stie daca iese castigator sau invingator? Sau mai multe jocuri care se termina, fiecare in parte, dar care sunt intr-un sir nesfarsit. Asta ar avea cumva sens, pentru ca poti trage o concluzie. Dar ce faci cu concluzia? Nici n-ai timp sa te bucuri de ea, ca incepe un alt joc. O tii pentru tine, la sare sau la rece, pentru cand s-or termina jocurile. Doar ca ele nu se mai termina. Iar nu e bine... Mai bine ma duc sa ma culc. Spor la joaca!

P.S. Daca vi se pare ca aberez, asa este, dar nu se pune, ca strigasem piua.

Răs-piua!

Daca descopar ca imi place sa predau, cred ca imi iau campii.


Tentativa - continuare 2

Păi poveşti faine scrii, emoticoni violenţi n-ai pus de multă vreme ... poate că îţi place. În ce direcţie se întind câmpii ăia?

Cum, adica asa: ?

Uitasem tema de casa: aflati ce a zis Vocea!!! (cheia e la voi )

imi plac notele autorului


cand incepe episodul urmator?

Stai sa vorbesc cu scenaristul (deh, personalitate dubla, ce vrei! )

Ah, si sa nu uit: (asta doar asa, sa nu fie numai zahar si miere jurnalul )

Cu sau fără spaţii randomizate, tot nu reuşeşc mai mult de ce am zis aseară în poiana. Game over.

Iti ramane deci sa te uiti la ultimul cuvant spus de Voce.


Sper numai ca n-am gresit eu ecuatia in Matlab (mi-era lene sa-l fac de mana )

Cheia aia nu e de la poarta verde. Nu ştiu eu, bre, destulă criptare ca să fac ce trebuie. Deci n-am să moştenesc împărăţia, deşi eram ferm convinsă că va fi a unei femei.
Ecuaţii, matematici ... aiurea, nu ştiu eu aşa ceva.

Oops, uitasem de asta:

Intr-o noapte am vista ca eram la o conferinta, ca avusesem deja un poster, si ca m-am trezit a doua zi dimineata si am aflat ca am si prezentare orala!!! Eu eram inca la hotel, iar prezentarea incepea in 10 minute si, evident, nu stiusem ca am asa ceva deci nu pregatisem NIMIC. Am inceput sa caut cu disperare prin laptop diverse prezentari mai vechi, ca sa pot incropi un colaj si imi faceam planul cum sa vorbesc cu chairmanul sa imi mute prezentarea la sfarsitul sesiunii... Eram flatat (deh, sa am eu doua prezentari? Pe aceeasi tema? ) si ingrozit in acelasi timp. Si nu gaseam afurisitele alea de prezentari mai vechi. Si m-am trezit. Am vorbit cu un coleg despre chestia asta si mi-a zis "Pai intr-o asemenea situatie dai o cautare dupa *.ppt si le iei pe cele facute de XX. Sigur gasesti acolo niste placinte care sa dea frumos pe ecran" "Pai si ce vorbesc? Nu trebuie sa aiba legatura cu ce e pe ecran?" "Ei, si tu acum, doar nu o sa vorbesti exact ce se vede pe ecran! Ar fi plicticos! "

De cateva zile imi suna in cap melodia asta si acum am gasit-o si o ascult in bucla

Ricchi e poveri - Sarà perche ti amo

Che confusione, sarà perche ti amo
è un´ emozione, che cresce piano piano
stringimi forte, e stammi più vicino
se ci sto bene, sarà perchè ti amo

io canto al ritmo del dolce tuo respiro
è primavera, sarà perche ti amo
cade una stella, ma dimmi dove siamo
che te ne frega, sarà perche ti amo

e vola vola si sa
sempre più in alto si va
e vola vola con me
il mondo e un altro perchè
e se l´amore non c´è
basta una sola canzone per far´ confusione
fuori e dentro di te

e vola vola si va
sempre più in alto si va
e vola vola con me
il mondo e un altro perchè
e se l´amore non c´è
basta una sola canzone per far´ confusione
fuori e dentro di te

ma dopo tutto, che cosa c´è di strano
è una canzone, sarà perche ti amo
finchè cade il mondo, allora ci spostiamo
se cade il mondo, sarà perche ti amo

stringimi forte e stammi più vicino
è cosa bello, che non mi sembra vero
se il mondo matto, che cosa c´è di strano
ma come un matto, almeno noi ci amiamo

e vola vola si sa
sempre più in alto si va
e vola vola con me
il mondo e un altro perchè
basta una sola canzone per far´ confusione
fuori e dentro di te

e vola vola si va, sarà perche ti amo
e vola vola con me, e stammi più vicino
e se l´amore non c´è, ma dimmi dove siamo
che confusione, sarà perche ti amo

Ca si ieri dimineata, cand a sunat ceasul am trantit mana pe butonul "snooze". Ca si ieri dimineata, cand a sunat a doua oara am trantit mana pe snooze. Ca si ieri dimineata, cand a sunat a treia oara l-am oprit de tot. Spre deosebire de ieri dimineata, insa, azi n-am adormit la loc.


Edit 1: Mi-am mai amintit ceva: aseara, cand ma indreptam spre casa, am vazut un avion. Sunt in apropierea drumului folosit de avioane pentru aterizare (destul de departe de aeroport insa, incat sa nu deranjeze zgomotul). Asaaa, si avionul asta cred ca intra pe "the base leg" adica penultima linie dreapta, perpendiculara pe pista. Avea luminile de aterizare aprinse si am vazut ultima parte a curbei pe care a facut-o. Adica tot ce am vazut din el la inceput au fost farurile pe centru si luminile de pozitie in varfurile aripilor. Ce m-a impresionat, insa era cat de maiestuos mi s-a parut, cum iesea din curba si apoi cum a trecut pe deasupra capului. Incet, ca nu-l grabeste nimeni, ca un fel de vultur urias, aproape ca imi venea sa-i atribui constiinta

Edit 2: Cand termin pagina asa, fiind in configuratia pe care o folosesc eu pagina cu numarul 20, imi voi reciti jurnalul.

Planuri pentru weekend:

Azi, ora 19 sau 20: cumparaturi.
Maine: meditatii in prima parte a zilei, cumparaturi in magazine de mobila in partea a doua. Pentru seara... trebuie sa dau niste telefoane.
Poimaine: Poa' sa ploua, poa' sa ninga, eu ies la catarare. Iar seara.... ramane deschisa, doar ca nu stiu de la ce ora Sa nu uit sa-mi iau codecurile pentru mplayer, pentru ca am descoperit ca nu pot vedea "wallace & grommitt" cu ce am acasa. Aici le pot vedea. Concluzia logica... lipsesc codecuri.

Daca mai ramane timp, fac o mancare de cartofi cu praz si masline.

Trivia: numele ISO nu vine de la "International Standards Organisation" ci de la grecescul "isos"

Vroiam sa scriu un pic despre ziua de ieri, dar acum nu prea am cuvinte. Or fi adormit, sau mi-au cazut din buzunar pe drum. Poate gasesc unele mai tarziu.

Cum ti-a iesit mancarea de praz ? (CARE mancare ? )

Daca urc dealuri fara sa ma catar propriu zis, se cheama tot escalada ?

Uite: cu capul in nori:

Cred ca asa s-o chema
Cat despre mancarea de praz, n-a vazut inca lumina zilei. Poate azi... Sambata a fost zi de cumparat si montat mobile, iar ieri cand am ajuns acasa am cazut in pat si nu m-am mai ridicat pana dimineata la al treilea cantat al ceasului. Si acum, nu vad in fata ochilor decat patul si perna. Pacat ca sunt la birou. Si am tot incercat sa o conving pe sefa sa ne ia hamace.

Da, faine idei luni dimineata

Voi face candva tarta cu praz, e delicioasa. Dar prea mult de munca pentru cineva ca tine

Spor !

Poti descrie ce intelegi prin "cineva ca mine"? Nu de alta, dar m-ai facut curios.

Azi port sosete pana sub glezna

Cineva ca tine, asa, "escaladator"

Auzi, tu tii un pui in frigider pana se strica, promiti marea cu prazul, si acum ma intrebi ce am vrut sa spun ?

Porti si fusta ? Asa, de curiozitate ...

Numai la ocazii.

Ok, sa incerc sa povestesc ceva.
Despre ziua de duminica, si despre ce m-a impresionat cel mai mult.
Sambata plouase, dar duminica dimineata ziua parea frumoasa. Era oarecum lumina si cerul a inceput sa se insenineze. Soare, pomi, frunze ingalbenite, frunze pe jos, ude. Doar ca la catarare udatura este exact ce n-ai nevoie... Din fericire, stancile se uscasera, deci n-aveam decat sa prelungesc un pic ritualul de dinaintea fiecarui traseu: poc-poc (scutur covorasul de nisip), plici-plici (pleznesc talpile cu carpa, sa sara grosul nisipului), hasti-hasti (ce a mai ramas pe talpa se da jos cu carpa), ffft-ffft (curatenia "fina" se face cu podul palmei), scart-scart (ultima verificare ca talpa e curata si placut uscata ). Dar ma rog, astea sunt detalii tehnice.
Ce mi-a placut, insa, este ca in momentul in care am ajuns in parcare, erau practic trei grupuri: noi, cei cu catararea, ne recunosteam usor dupa hainele colorate, briz-briz-urile agatate pe rucsaci si (la unii) crash-pad-urile de pe umar. Al doilea grup, care ajunsese un pic inaintea noastra si era gata de plecare, cei cu mountain-bike-urile. Al treilea grup, cel care m-a impresionat, un grup de oameni la 60-70 de ani care fac iesiri de drumetie sau chiar de catarare: grupul seniorilor. I-am vazut si in cursul zilei, vreo 4 sau 5, se catarau pe chestii usoare, care nu necesitau conditie fizica, dar se catarau pentru senzatia pe care ti-o da stanca. La un moment dat, au venit aproape de noi si au stat un pic de vorba cu noi. Noi incercam atunci un traseu greut, iar un domn din grup ne-a explicat cum se face, ne-a si aratat cateva prize, apoi a adaugat "v-as arata cum se face, dar nu cred ca ma mai tine..." Imi place ca nu se lasa, ca isi continua pasiunea pentru natura si sport chiar daca, aparent, fizicul nu le mai permite.
Acum, traseul pe care ni l-a aratat "mosul": "Puneti un deget aici si unul aici. Nu cautati prize mai bune, ca nu sunt! Asa. Piciorul stang in gaura aceea de jos. Dreptul aici, transfer si urcati stangul pe marginea asta. Acum, mana dreapta sus. Da, e tot un deget, dar nu e nimic mai bun, deci ar trebui sa ajunga. Transfer pe piciorul stang, apoi mutati mana stanga sus, langa dreapta si va ridicati pe ambele picioare. Ei, acum e partea nasoala. Piciorul drept acolo, pe marginea aia departe, si incercati sa apucati cu dreapta acolo, deasupra genunchiului (N.B. eu la faza asta cadeam ). Asa, acum, mana stanga pleaca sus si asezati palma plat deasupra stancii. Transfer pe piciorul drept. Si gata, o priza de picior in stanga un pic mai sus si ati iesit."

Partea misto este ca nimic nu este vreodata cum pare

Frumoasă descrierea escaladei, Olaf, ce bine că ai parte de aşa ceva. Are proprietăţi antistres?

Antistres, antiburta, antiplictis, antiteama... E buna si in loc de vitamine.

Serios, acum, chiar este o activitate extraordinar de relaxanta.

A inceput sa-mi placa Sudoku. Mai ales la nivelurile superioare, unde exista si o oarecare nedeterminare... Ma intreb, cum se poate gasi numarul minim de cifre care sa determine complet un astfel de puzzle?

Trebuia sa fie sport azi. N-a fost. A ramas pe vineri. Mi-am amintit. Nu pot vineri. Ramane pe miercuri... Sau nu?

P.S. Vreau alta muzica.

P.P.S Am trecut de 3000 de mesaje si nici nu mi-am dat seama cand. Stiu ca m-am gandit la un moment dat, pe la 2900siceva ca mai am putin, dar am zis "mai este pana atunci". Apoi am uitat complet.

Ce e ala Sudoku?

http://en.wikipedia.org/wiki/Sudoku

Acum am vazut ca cele cu nedeterminare nu erau bine facute. Am zis ca era o nedeterminare pentru ca aveam mai multe optiuni de completare, am ales una, iar desfasurarea jocului nu m-a contrazis apoi, ceea ce ar fi fost putin probabil in cazul in care erau complet determinate.

tks

Ieri a fost nasol. Au reaparut "prietenele" mele, gandurile negre. Am incercat sa le tai capul, dar sabia era, ca in acele cosmaruri din care nu te poti trezi, tocita. Am incercat cu buzduganul si vre-o doua sau trei au disparut stalcite sub forta bruta. Au ramas insa altele, care au reusit sa se strecoare printre dintii de fier ai maciucii. Am dat cu mainile si cu picioarele si incet, incet, istovitor, le-am respins. Am avut si ajutor, ca altfel ar fi durat mai mult. Azi e bine si stiu cateva miscari noi. Au ramas zgarieturile lor pe maini si picioare, dar astea trec.

Canta De Phazz cu Pat Appleton - The mambo craze, iar afara e ceata. (@Calfa, in cazul in care citesti: )

Eu ? Nuu, nu citesc ! Cum sa citesc ? Ce sa citesc ? Pe ceata asta ?

Eram sigur. Ceata persista. Cred ca putem si exporta. Cine mai doreste, cine mai pofteste? Innourata azi e gata! Spune cu curaj pe fata, daca vrei te bag in ceata!

Si as mai zice, da'...
(damn uorc!)

Vesti.
-1+1=0, dar e foarte bine ca este asa.

De o vreme (cam o saptamana) ma doare genunchiul stang. Azi mi-am amintit de ce. Ramolit? Deja?

nooo, e din cauza ploii, ar trebui sa cobori in sud la

Tot in maneca scurta umblati? Tentant...

Edit: azi am inceput un turnulet din pahare de plastic. Ma intreb ce inaltime va avea cand il voi arunca.

Edit 2: mi s-au rupt blugii in c**. Partea misto este ca trebuie sa ma intalnesc cu cineva si nu am timp sa ajung acasa.

O dimineata frumoasa de luni. Neagra, uda, furtunoasa, asa cum ii sade bine sa fie. Si sa incepem saptamana cu povestiri de weekend...

Sambata nu prea se merita povestit... A fost paranghelie, cu seara cocktail. Pregatirile au fost vineri, pana pe la 3 noaptea (am gatat si un butoias de bere, daca tot eram pusi pe treaba ), iar sambata am considerat ca e dreptul nostru sa ne trezim mai tarziu. Singura problema in timpul petrecerii a fost ca dupa un dragalas "creier de maimuta" a trebuit s-o las moale, ca nu as mai fi putut sa imi fac datoria de treime de gazda ce eram . Asa ca dup-aia n-au mai intrat in mine decat o "mina" si doua pahare de vin.

Duminica a fost fooaaaaarte frumos. Dupa o sambata la fel de neagra si furtunoasa ca ziua de azi, duminica dimineata parea ca o sa iasa soarele (tot in racnete de vant). Trezit de dimineata, plecat cu noaptea in cap la escalada, pierdut trenul, luat urmatorul (imi asigurasem o marja de 30 de minute ), ajuns cu bine la timp, plecat la Fontainebleau...
Ei, acolo, ce zic eu: azi, n-am chef sa fac chestii grele sau periculoase. Asa ca facem o incalzire in galben apoi mai vedem, poate incercam niste dale albastre. Incalzirea numarul 1: o traversare, facuta rapid, fara probleme, no sweat. Incalzirea numarul doi. O traversare luuuunga, cu o trecere un pic surplombata si iesire pe sus. Dragut, usor, dar cu miscari interesante, transferuri lungi de greutate, schimbari de mini si de picioare, tras un pic de maini, exact ce trebuie pentru o incalzire.
Apoi a inceput sa ploua. Mult.
Pauza de masa. Ploaia nu s-a oprit, asa ca... hai in Cheile Pisicii Mdea, numai ca ala e loc blastamat, unde oamenii isi lasa pielea de multe ori... (pielea palmelor, adica). Mi-am lasat-o si eu un pic. Am reusit in schimb sa fac o jumatate dintr-un traseu pe care abia daca reuseam sa-l incep inainte. Si ce imi place este ca se vede si se suimte siguranta de sine. Inainte, miscarile erau disperate, ca sa mut o mana era un efort incredibil si o faceam intr-un mod nesigur. Acum, insa, era usor: ramas atarnat intr-o mana, incrucisare, stai ca e un pic de nisip, dau cu mana, sterg priza, ma scutur pe pantaloni, continui... As fi facut si restul, dar am gresit o miscare si mi-au scapat picioarele si am atins pamantul...
Mai nasol este ca am facut dintre cele nefacute si mi-am f... aaa... defectat si celalalt genunchi. Pe loc, nici nu mi-am dat seama, pentru ca eram incalzit. Totusi, o usoara jena putea sugera accidentul... Apoi, dupa o ora de mers cu masina dau sa cobor la metrou. Nici acum nu stiu cum am facut sa raman in picioare cand s-au inmuiat amandoi dragalasii la primele trepte...

Edit: poza: traseu in cheile pisicii. (e facuta cu telefonul, de asta arata asa urat... si nu, nu sunt eu in poza)

Gata, cam atat de dimineata.

M-am razgandit. Mai scriu ceva.

Azinoapte am visat tot felul dintre tampenii. Se facea ca cineva imi arata o harta pe care unele orase erau marcate in alta culoare, iar celelalte erau doar niste aglomerari de intersectii de drumuri si imobile marcate pe harta. Nu erau trecute numele oraselor, dar patru aglomerari din astea erau marcate cu L.A.C. si zona de care apartineau (de exemplu L.A.C. Paris Est). Persoana imi spunea "Ok, tu zici ca esti undeva in jurul Parisului, deci pe astea doua le putem elimina din discutie" (si arata catre doua dintre zonele marcate, una la sud destul de departe si una in nord). Apoi, continua "iar tu imi spui ca ai fost ieri aici" (si arata alta aglomerare, nemarcata). "E destul de prost, ca ar putea fi oricare din astea doua". Apoi m-am trezit.


...
Neliniste...

O fantana uscata. Mai degraba put. Nu este mai mare decat pumnul unui om mare, iar ghizdurile ii sunt imbracate in parchet! Lacul s-a dus de multa vreme, dar nu au iesit inca aschii. Ce e interesant, este ca stinghiile sunt indoite peste margine, desfacandu-se apoi in raze. Inca ma intreb cum este facut cercul, in asa fel incat sa nu ramana spatii libere intre stinghiile ce pornesc din centru catre margini si fara ca stinghiile sa isi schimbe latimea.

Envy

Ascultand o melodie mi-a venit in minte personajul. Era cel mai puternic dintre Homuncules pentru ca nu isi dorea nimic. Era si foarte batran. Singura pasiune: ura fata de oameni. Putere: isi poate schimba forma si vocea.

Inter-tentativa.

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, un fecior intr-un sat. Era un fecior ca toti feciorii, poate un pic mai melancolic. Atunci cand a mai crescut, sa se preumble singur prin padure, a inceput sa faca plimbari lungi, in care se aseza pe o piatra, langa un izvor, nevazut de nimeni. Si statea el acolo, singur, baga mana si lasa sa-i cada apa in palma, minunandu-se de stropii care sareau in toate partile si savurand usoara presiune jucausa a jetului de apa in palma sa. Intr-o zi, certat fiind de mama sa, veni la izvor si ramase multa vreme, gandindu-se ce bine ar fi sa poata ramane acolo pentru totdeauna, sa se bucure vesnic de apa. Sau poate a zis cu voce tare... Nu se stie cum a zis, dar padurea l-a auzit si l-a dorit langa ea pentru totdeauna. Iar pielea flacaului a inceput sa se albeasca, din ce in ce mai mult, pana cand deveni o statuie din marmura alba, care primeste in palma apa jucausa a izvorului. O statuie ai carei ochi, daca o gasesti, parca te privesc.




Edit, ca sa nu postez iar: Mai sunt 45 de minute, maximum, si inca 2 pagini de formule. On fonce! Melodie pentru chef: Manowar - Shell Shock

De bine ce mi-am defectat genunchii, incepusem acum sa visez cu ochii deschisi la un moment din ala... in capatul unei partii caaat mai abrupte, zdrang, inchis claparii, pus manusile, bagat mainile in curelele betelor, ochelarii pe nas, mainile pe manerele betelor, aplecat deasupra haului si... :daydreaming: Mai am de asteptat un pic... da' si cand o fi randul meu...

M-am gandit sa fac niste exercitii. Trebuie sa scap cumva de vocea care vorbeste in capul meu atunci cand citesc ceva. Intr-o vreme nu o aveam. Intr-o vreme, lucram pe video: citeam si mi se derula filmul in cap, uitam pur si simplu ca citesc. Acum mi se intampla din ce in ce mai rar chestia asta, asa ca am inlocuit filmul cu o voce. Exercitiul de eliminare functioneaza doar pe perioade scurte, pentru ca nu reusesc sa-mi "traduc" ceea ce citesc, adica vad doar cuvinte disparate si trebuie sa fac un efort urias sa le asamblez in ceva coerent...