He, fu si revelionu'. Cam scurt, dupa parerea mea. Mult prea scurt. Dar sa incep cu inceputul.
Inceputul a fost joi pe la ora trei fara 5, cand m-am uract intr-o "sageata albastra" mult prea aglomerata. Locul meu era deja ocupat, dar nu mi-am facut probleme pentru ca era un loc liber chiar alaturi. Mai nasol era ca nu mai aveam unde sa-mi pun rucsacul, asa ca a trebuit sa ma inteleg cu persoana din fata mea si l-am tinut intre picioare.
La Predeal era zapada. La Sinaia nu, la Busteni nu, la Azuga putina, dar la Predeal era ZAPADA
. Imi venea sa topai de fericire. Oricum, mai aveam cate ceva de facut pana sa apuc sa ma bucur de ea.
Sor-mea era plecata cu cativa prieteni la cumparaturi cand am ajuns eu acolo, asa ca am stat si am asteptat. Apoi, cand s-au intors, am fost sa "descarcam" tot ce cumparasera. A doua zi, pregatiri - ne asteptam sa fie nasol, dar totul a durat vreo 3 ore iar dupa asta toata lumea s-a dus sa se culce. Mai putin eu, care m-am dus pe partie... Si acela a fost primul contact cu ZAPADA.
Si mi s-a facut lene sa povestesc (parca trag cuvintele cu forcepsul), asa ca o sa continui mai tarziu.
Continuare:
Mi-am amintit o chestie... in tren, trecusem de... nici nu mai stiu pe unde eram, de fapt, dar stiu ca m-a apucat asa, o bucurie salbatica, pentru ca vedeam si altceva decat beton si asfalt... vedeam camp, vedeam padure, vedeam dealuri, vedeam locuintele triste si sarace ale lucratorilor de la nustiucare baraj, nu stiu, indiferent ce vedeam, imi venea sa rad singur de bucurie pentru ca erau acolo, pentru ca eram acolo. Cred ca am stat prea mult in casa!
Asaaa, deci eram pe partie. Si era aglomerat. Adica nu era multa lume care schia, dar (culmea) era multa lume la teleschi. Asa ca am urcat pe jos, pentru o prima tura. Si am descoperit ca nu (mai) am antrenament. Si am (re)descoperit cat de incomod este sa urci cu schiurile in spate si claparii in picioare. Si pana am ajuns sus aveam limba de un cot pe afara si transpirassem sa umplu o galeata... dar nu conta! Mi-am pus schiurile si am luat-o la vale. Norocul meu a fost ca intre timp mai scazuse coada la teleschi (probabil ca din ce in ce mai multi oameni se duceau sa se pregateasca pentru noaptea cea mare) si am apucat sa fac niste ture (vreo 4, asa). Prima coborare a fost cam pe intuneric (foarte interesant, dealtfel), iar la restul se aprinsese deja nocturna, asa ca a fost absolut bestial!
Apoi a urmat revelionul. Si a avut de toate: prieteni, voie buna, muzica buna, toalete de seara, dansat pe mese, petarde, artificii...
Va urma. Sau nu.