@ abis
Vorbind serios acum, tu ce crezi? Poti uita tot ce tine de o stare?

eu cred asa: cel ce predica si il admite pe Dumnezeu e teolog si nu filosof
cel ce spune ca Dumnezeu e o prostie, nu e nici macar om de stiinta, ca acela (omul de stiinta) stie foarte bine ca lucreaza cu posibilitati iar teoria lui e doar o modelare ce incearca sa aproximeze ceva din natura.

nu ma refer aici la oamenii biblioteci care n-au descoperit sau creat nimic si nici la oamenii de rand.
Noi ne dam doar cu parerea ca unul zice mai adevarat decat altul, nu imbratisam propria teorie, ci o teorie pe care o invatam.

Nu stiu daca poti uita absolut tot, dar cred ca neindragostitul nu-l intelege pe deplin pe indragostit, si nici invers.

Poate pentru tine. Pentru mine ele sunt esentiale. La locul de munca, in viata in general, calitatea relatiilor este in strinsa legatura cu satisfactia de a trai plenar.De cind e bomba atomica o integrare a atomilor nedistructiva intr-un intreg mai complex? Si nu e vorba de calitatea de relatie ci de numarul de neutroni in care se gasesc scaldati atomii. Apropierea pina la formarea masei critice e artificiala, din partea omului, nu se cauta atomii radioactivi ca sa faca singuri bombe. Daca vrei sa treci de la aceasta autenticitatela cea despre care vorbeste Heidegger e cam fortat exemplul. Asta pt. ca omul are capacitati deosebite de atomi. Are capacitatea de a imprumuta idei, ceea ce atomul nu poate. Daca ar fi cu adevarat 1, adica el insusi in propriile idei, ar fi autentic. Dar prea multi traim din "imprumuturi". De fapt Heidegger nici nu merge mai departe in Fiinta si timp, pina aici spune ca merge filozofia. In alte studii arata ce e de fapt filozofia si relatia ei cu altele - stiintele, teologia, etc..
Daca in Fiinta si timp ajungi la 1 autentic, printr-o credinta buna ajungi la 1+ autentic.

Pentru tine, sigur, dar nu cred ca atomul se simte izolat la locul sau de munca! Mai degraba ii este indiferent.



Pai... nu e! Tocmai! Asta era ideea! E o DEZintegrare!



Pai da, asta e clar, in exemplul bombei atomice. Dar ia exemplul soarelui (sau orice stea vrei tu). Acolo nu au pus oamenii mana de la mana sa ajunga la masa critica, nu? Deci, cumva, detaliul asta esta irelevant discursului. Vorbeam de bomba atomica aici din punctul de vedere al atomului, nu al omului.



Probabil ca este... doar e exemplul tau.



Asta e destul de evident, practic este o tautologie. Omul poate imprumuta idei, atomii pot imprumuta electroni. Daca atomii ar putea imprumuta idei si oamenii electroni nu i-am numi pe unii atomi si pe unii oameni ci am gasi o formula care sa sugereze similaritatea dintre cele doua categorii. Deci da, sigur ca au capacitati deosebite, de-aia nici nu-i incadram la aceeasi categorie.



Bun, deci ideea era ca 1 si 1+ sunt, sau pot fi, amandoi autentici. Fiecare in felul lui. E ok? Am inteles bine ce sustii?

Cred ca da, 1 poate fi autentic doar in masura in care nu relationeaza. Ca un stejar care exista si in ghinda din care iese, insa relationind germenele se distruge ghinda. 1 este potential relational nedezvoltat, 1+ este potential relational actualizat si functional. In Soare are loc fuziune, deci tot formare de atomi mai complecsi, nu distrugere. Insa nu e relevant asta acum. Sa inteleg ca asimilezi ideile electronilor? Cu deosebirea ca odata imprumutati electronii se schimba situatia, oamenii pot schimba ideile fara sa le piarda... Poate mai degraba cu punerea in comun ar merge. In leg. covalenta desi nu au un nr. suficient de el pe ultimul strat, atomii "au iluzia" ca i-ar avea si de aceea ramin impreuna... Asa fac poate si oamenii. Li se pare ca sunt mai destepti daca se aduna in grup. Ar fi o cale de "atac" spre psihologia multimilor... A trai autentic inseamna insa a iesi din acest impersonal ...

Si de ce pe 1+ il numesti 1+ si nu 1-? Sau macar 1'... sau mai bine 2! 1+ e o alegere foarte proasta de nume pentru ca sugereaza ca o stare e superioara alteia. Ori e clar ca nu e asa, ambele sunt stari de o anume natura, ambele pot fi la fel de autentice.

In plus, eu daca inteleg bine, tu esti un fel de avocat al lui 1+. De ce? inteleg sa faci catalogari si categorisiri. Asta ajuta la claritate. Dar de ce sa te faci tu partas al lui 1+, de exemplu? cu ce te incanta pe tine atomii din molecule mai mult decat atomii din Soare?



Da, nu ASTA e relevant ci ideea ca acolo atomii sunt izolati, nu parte a unor molecule complexe.



Nu, din contra! Sa intelegi ca le diferentiez cu mare grija pentru a nu confunda oamenii cu atomii!



Ar fi... dar, din motive evidente, sociologii nu gandesc asa. Oamenii nu sunt atomi!



Deci iata inca un motiv pentru care putem sa concluzionam ca 1 si 1+ au acelasi grad de traiere autentica. Atat in 1 cat si in 1+ atomii sunt ceva impersonal. Dar parca e un criteriu cam simplist, nu crezi? eu cred ca un atom poate trai cat poate el de autentic si ramanand toata viata lui impersonal!

No bine, si tu! Era vorba de asimilarea in analogia aflata in discutie... Dar am spus ca da, cita vreme nu relationeaza...Nu am putut sa ii spun 2 pt. ca e unul singur. Am ales + intr-un impuls de moment din cauza faptului ca + inseamna o relatie de adunare cu cineva. Cu - nu am putut nota pt ca nu se ia nimic lui 1 ci i se adauga. Iar cu ' nu ar fi insemnat un 1 imbogatit cu calitati de relationare integrativa ci doar un 1 diferit. Deci ramin la 1+ si cred ca am clarificat si ce inseamna. Dar nu e vorba e superioritate. Am mai spus asta, ca 1+ nu vrea superioritate ci relationare egala. Pai e simplu, sunt avocat a lui 1+ deoarece si noi acum suntem in relatie de comunicare. Interactionam de aceea e nevoie de competente relationale. Pai atomii astia din molecule, grupati in alte molecule, samd sunt chiar eu, esti si tu. Imi plac si cei ce se formeaza in soare pt. ca imi dau caldura.. . Dar iubesc viata, e frumoasa, delicata si calda in felul ei...

E foarte frumos ca iubesti viata, e chiar nobil as putea spune. Dar nu are absolut nicio legatura nici cu 1/1+, nici cu Heidegger, nici cu fenomenologia versus filosofia analitica. Toti iubim viata, nu esti deloc special aici. Deci explicatiile tale sunt vide de continut.

Eu cred ca de fapt ultima concluzie la care imi pare ca a ajuns si Heidegger este ca TOTUL E 1.

Nu sunt chiar asa de sigur. Dar si mai mult ma indoiesc ca toti o respectam. Respectul exista cind vrei colaborare, comunicare, imbogatire reciproca si mai putin atunci cind vrei sa fii primul. In ultimul caz multi calca pe altii ca sa se ridice mai sus.

Nu cred ca este aceasta. Mai degraba ca prea putin sunt 1 si au sanse sa devina 1+. Din pacate la noi nu s-au publicat, dar stiu ca exista studii ale lui Heidegger si in legatura cu crestinismul. Eu am gasit doar citeva texte din care am dedus insa ca intelegea foarte bine ce inseamna a fi in relatie autentica.

Ma indoiesc ca vrutul/nevrutul, dupa cum spui, ar conditiona respectul.
Simplul fapt ca cineva vrea/nu vrea ceva, nu are nici o legatura cu respectul, iar acela, culmea - fata de viata.
Eu chiar nu vad legatura. Dar daca ar fi totusi sa accept incompatibila articulatie (vointa - respect fata de viata), iarasi nu cred ca insiruirea "colaborare, comunicare, imbogatire reciproca" ar avea vreo legatura cu respectul fata de viata.
De pilda, printre altele, gasesc o profunda lipsa de respect (dar nu fata de viata), ca cineva sa sugereze voalat ca dorinta de intaietate a altora e totul pt ei, in timp ce cel care face sugestia, sa se excluda arbitrar din acel cerc.

poate e cam tarziu interventul meu...eu pariul l-as accepta,chiar as avea nevoie sa cred. Problema este ca pt. orice "inexplicabil" al credinciosilor se gaseste o explicatie.Mi-ar place mult o conversatie pe tema,dar fara tema baza un filosof anume vs biblia.

Vrei sa te convinga cineva sa crezi? La ce te-ar ajuta asa ceva?Problema este ca minunile si inexplicabilul credinciosilor nici nu sunt luate in considerare... Sau e explicat simplu, exista doar in imaginatia crediniosilor...

Stiu si eu, Ioane? Nu esti tu cel care a inceput topicul asta cu "daca ma convingeti cu argumente din heidegger renunt la credinta"? Zi-ne tu! Vrei sa te convinga cineva sa renunti la credinta? La ce te-ar ajuta asa ceva?

Provocarea pe care eu am lansat-o a plecat de la discutiile din Universul Credintei... Speram sa se limpezeasca faptul ca filozofii "cei mai buni" nu dispretuiesc credinta ...

Si prin filosofii "cei mai buni" tu ai inteles "heidegger"...

Oricum, nu ai raspuns... la propria ta intrebare! Vrei sa te convinga cineva sa renunti la credinta? La ce te-ar ajuta?

Nu numai Heidegger, el este, dupa parerea mea, cel mai bun...
O provocare e o manusa aruncata unora care isi aratau "muschii" pe topicuri din UC. Am spus clar la ce m-a ajutat aceasta provocare...
Dar daca vrei un alt raspuns, miza era pe intemeiere, daca autorul cartii Fiinta si timp spune ca Fiintei ii este inutila credinta inseamna ca trebuie sa ma mai gindesc daca imi este de folos... Dar nu spune aceasta, dimpotriva elibereaza gindirea de mirajul intemeierii obiective...

Stii ce inteleg eu din raspunsurile tale evazive? ca NU vrei sa te convinga nimeni sa renunti la credinta si ca NU te-ar ajuta asta la nimic. Am dreptate?

Nu inteleg de ce spui ca sunt evazive... Evident ca orice miscare pe terenul credintei ori o consolideaza ori o distruge. Eu mi-am asumat riscul... Iar miscarea imi foloseste sa imi intaresc adevarul subiectiv...

Sunt evazive pentru ca nu ai spus nici "da, vreau sa ma convinga cineva sa renunt la credinta" nici "nu, nu vreau sa ma convinga nimeni sa renunt la credinta". Si nici "a renunta la credinta mi-ar folosi la X" sau "a renunta la credinta nu mi-ar folosi la nimic".

Cind lansezi o provocare nu vrei neaparat un rezultat anume, ar vicia provocarea... Iar daca o lansezi crezi ca iti foloseste... La ce anume am spus, poate as adauga si faptul ca ar putea fi de folos si altora..

Dupa parerea mea, provocarea lui IoanV are urmatorul inteles: vazand felul in care toti ateii ne vad pe noi, credinciosii, ca niste oameni usor impresionabili, naivi si irationali in ce priveste propriile credinte, IoanV afirma ca va refuza la credinta daca va primi o dovada sub forma unui argument logic a inexistentei lui Dumnezeu. Dupa cum e obiceiul persoanelor *excesiv de rationale* de pe acest forum, nimeni nu a ajuns sa vada esenta afirmatiei lui IoanV, in schimb s-au ocupat cu niste viziuni superficiale asupra subiectului, de genul: *ahh inseamna ca esti gata sa renunti la credinta la care tii atat, cum asa?* sau *de ce vrei sa renunti la credinta etc etc*..discutii care s-au prelungit pe sute de postari.

Parerea mea este ca mesajul lui IoanV a fost: *sunt o persoana rationala, credinta mea nu e ilogica, ba chiar e foarte logica din punctul meu de vedere, si ca sa va demnonstrez ca nu sunt doar un irational si un usor impresionabil, sunt gata sa renunt la credinta daca cineva va veni cu demonstratia logica a inexistentei lui Dumnezeu.* Si asta as putea zice ca e si manifestul meu: Logica si luciditatea inainte de toate. Fata in fata cu dovada irefutabila a inexistentei lui Dumnezeu, si eu as renunta la credinta.

PS: Nu exista nici o demonstratie valida a faptului ca Dumnezeu nu exista, asta va o garantez. Asa ca nu merita sa va mai irositi timpul si energia.

Pentru prima oara de cand scrii pe forum, sunt de acord cu tine. 100%!

Insa te intreb: de ce ar fi necesara o astfel de dovada? Daca te prezinti in instanta trebuie sa demonstrezi ca esti nevinovat? Daca nu ai o demonstratie valida a faptului ca nu exista Prometeu, Manitu, Vishnu, Zana Maseluta, elfi si hobbiti, tu crezi ca exista? Ma indoiesc... Cel care afirma ca exista nu-stiu-ce trebuie sa demonstreze, nu cel care spune "nu cred".

Prin urmare, astept de la tine o demonstratie valida a faptului ca Dumnezeu exista.

Inainte sa iti demonstrez ca Dumnezeu exista, ar trebui sa intelegi la inceput ce inteleg eu prin Dumnezeu. In orice caz iti spun ca pentru mine Dumnezeu nu e un batranel cu barba lunga, cum poate esti inclinat sa crezi.

Pai spune, cine te opreste! De cand ii tot rog eu pe unul si pe altul sa-mi explice ce inseamna cuvantul asta, "Dumnezeu"... Si nu s-a gasit pana acum nici un binevoitor...

Nimeni nu iti poate explica... Lumea l-a rastignit si ucis pe Dumnezeu. De atunci El nu mai este in lume ci in imparatia cerurilor care este si in inimile oamenilor... Nu Il poti gasi decit acolo. Cerceteaza inimile oamenilor, in cele bune este Dumnezeu... Caci Dumnezeu este iubire.

Dumnezeu nu poate fi descris in cuvinte. Asta ti-o spune orice filosof religios sau metafizician.

De unde stii tu? Lasa-l pe Apolo sa explice, daca tot s-a oferit.

Chiar daca respectivii nu sunt crestini?

Atunci cand ii spun unei femei ca o iubesc ii spun ca o dumnezeiesc?
Iubirea a inecat toate vietuitoarele de pe Terra in vremea Potopului? Iubirea a scos din padure doi ursi ca sa masacreze un grup de copii care se amuzau pe seama cheliei unui profet?

Ti-a suflat IoanV!

Dar in ce poate fi descris, in imagini? In sunete?

Ai spus: inainte sa iti demonstrez ca Dumnezeu exista, ar trebui sa intelegi la inceput ce inteleg eu prin Dumnezeu. Cum vrei sa inteleg daca nu imi explici?

Te rog arata-mi unde m-am oferit eu sa ti-l explic pe Dumnezeu.

Nu m-am oferit si nici nu o sa imi pierd timpul cu asta.

Perceptia divinitatii nu este ceva ce vine din afara, e rezultatul propriilor tale cautari. Pe langa asta..'Nu dati cele sfinte cainilor.....' si a zis si Pitagora sa nu intinzi o mana de ajutor celui care nu e pregatit pentru ca o sa ti-o taie.

Da, unde e bunatate intelegatoare este si Dumnezeu... Termenul de iubire acopera multe, prea multe situatii de aici confuzia. Poti sa te declari crestin si sa nu iubesti cu adevarat... Dar nu vorba ci scopul cu care o spui conteaza... .Eu cred ca da, si a facut-o de dragul nostru... Sa invatam sa ne respectam, nu sa ne indobitocim... Dar noi murim de grija altora...

Uite vezi, de-aia nu cred eu. Pentru ca veniti cu vrajeli dintr-astea. Mai bine spui ca nici tu nu stii ce e ala Dzeu (ca daca ai stii ai putea sa explici) dar crezi si tu asa in virtutea inertiei.

Stai sa inteleg: daca un lucru este peste puterea ta de intelegere, tu il califici drept vrajeala.



In primul rand, eu as putea sa incerc sa iti explic, dar tu nu m-ai intelege si mi-ai spune ca spun vrajeli(un mod subconstient de a-ti proteja orgoliul ranit).
In al doilea rand..am inteles ca esti ateu... tu stii ce e ala Dumnezeu?

Nu! Calific drept vrajeala ceea ce inteleg foarte bine ca este o vrajeala. Fraze de genul "perceptia divinitatii nu este ceva ce vine din afara, e rezultatul propriilor tale cautari" sau "sa nu intinzi o mana de ajutor celui care nu e pregatit pentru ca o sa ti-o taie" sau vei crede doar daca tu vrei sa crezi sau vei afla "adevarul" atunci cand vei cauta cu adevarat bla, bla sunt folosite de mai toti vanzatorii de iluzii, fie ei religioasi sau de alta natura. Pentru a acoperi sau disimula ceea ce nu pot explica in cuvinte si pentru a trezi dorinta de cunoastere in interlocutorul lor. Este un mod de manipulare. Cu alte cuvinte, vrajeli. Si eu tocmai pe astea nu le cred.
Si observ ca acele fraze au asa de mare succes incat chiar si cei care s-au lasat convinsi de ele, le adopta si le folosesc la randul lor in relatiile cu ceilalti.


Daca vei spune vrajeli (adica daca o dai la intors dupa corcodus) evident ca iti voi spune ca sunt vrajeli. Dar de ce sa facem speculatii? Mai bine spune ce ai de spus si vedem dupa aia daca sunt vrajeli sau nu, poate ca sunt opinii bine argumentate, nu putem stii pana nu le vedem.


Tot la fel faci speculatii si despre Dzeu?


Nu, tocmai de-aia sunt ateu

Eu te-am intrebat daca stii ce inseamna Dumnezeu, iat tu ai raspuns ca nu. Si totusi esti ateu, nu crezi ca exista. PAI CUM POTI SA TU SA ITI DAI CU PAREREA, SA ZICI CA NU EXISTA CAND NICI NU STII CE INSEAMNA DUMNEZEU??

deci daca intalnesti un lucru care nu stii ce inseamna, tu zici ca nu exista, iar daca intalnesti un lucru pe care nu il intelegi, zici ca e vrajeala. bravo, tine-o tot asa

Pai eu nu am spus ca "nu exista" eu am spus ca "nu cred" ca exista. Si aceasta atitudine a credinciosilor de a nu spune nimic concret nu are darul de a ma convinge ca exista. Si da, pot sa spun ca "nu cred" ca exista, despre ceva ce nu cunosc, atata timp cat cei care sustin ca exista nu vin cu argumente convingatoare si nici macar nu sunt in stare sa explice ce inteleg ei prin Dzeu.
Dar vad ca incerci sa te sustragi, sa muti discutia in alta parte, o alta strategie a vanzatorilor de iluzii.


Nu "daca intalnesc" ci daca "nu intalnesc". Sunt ateu pentru ca NU AM INTALNIT acel lucru despre care spui tu ca exista. Evident ca nici nu stiu ce inseamna din moment ce nu l-am intalnit.
Si nu spun ca "nu exista" ci pun intrebari cum ar fi "ce intelegi tu prin Dzeu?" la care majoritatea celor care se pretind credinciosi nu sunt in stare sa raspunda si o intorc cu vrsjeli. Prin urmare trag concluzia ca nici ei nu stiu, dar se dau rotunzi.


Am spus ca e vrajeala despre ceva ce inteleg perfec. Si anume aceasta codeala si corcodeala a celor care pretind ca sunt cunoscatorii adevarului, atunci cand li se cere sa dea detalii despre obiectul credintei lor. Despre asta am spus ca e vrajeala, nu despre ceva ce nu am inteles.

Merci de incurajari. Sigur esti credincios? Dupa felul cum vorbesti nu pari a fi.

Cam asa banuiesc si eu!

In primul rand nu mai urla, ca pot si altii sa urle la tine. De exemplu asa: CUM POTI SA TU SA ITI DAI CU PAREREA, SA ZICI CA EXISTA, CAND NICI MACAR NU STII CE INSEAMNA DUMNEZEU?

Mark Twain spunea: nu partile din biblie pe care nu le inteleg ma deranjeaza, ci cele pe care le inteleg.

Ce-ar fi sa nu te mai dai tu mare ca intelegi ceva ce noi nu putem pricepe?

Într-o mică paranteză puteţi pune şi postul meu... Căci vă citesc şi nu mă pot abţine să-mi scriu gândul. N-am nevoie să comentaţi pe seama lui... Puteţi continua disputa liniştit, căci eu vă citesc cu drag şi interes.

Eu văd în Dumnezeu un Tată. Mai mare decât orice, mai puternic decât orice, creator, atotştiutor, ce mai, de toate... Dar pe axa binelui şi a răului, găsesc pe acest Tată la polul binelui. Primul de acolo...
Cred (nu folosesc verbul a şti, ci a crede, ca să subliniez subiectivitatea vorbelor mele) că există şi mi s-a demonstrat personal de nenumărate ori că există prin rugăciuni împlinite. Da, ale mele, spuse cu o siguranţă de 90% că se vor împlini, acel 10% lăsându-mi portiţa că dacă nu se împlineşte, ştie Domnu' cum e mai bine, iar acel lucru nu trebuia să se îndeplinească.

Urăsc să complic lucrurile, deci din partea mea e simplu. Uneori îmi place să mă adresez Lui şi cu apelativul Stăpân. E singurul stăpân la care mă închin, că mi-e drag şi simt nevoia prezenţei lui. Aaa, altă parte bună a Sa e că e şi omniprezent... Şi nu e doar pentru mine undeva... E peste tot, pentru orice îşi pune nădejdea în El.

Cât despre sfinţi... E clar că au fost oameni, deci oricine poate la rândul său să ajungă sfânt. Nu e uşor şi nici nu trebuie să-ţi doreşti asta, dar nimeni nu spune că e imposibil. Mă rog unor anumiţi sfinţi ca să se roage şi ei pentru mine. Nu doar rugăciunile mele să ajungă la Domnul ci mai multe... Ca tăria unei rugăciuni, ecoul dacă aş putea exagera un pic, să fie mai mare.

Nu, nu cred în coincidenţe, deci să nu-mi ziceţi că acele rugăciuni împlinite s-ar fi împlinit şi fără să mă rog eu. N-aveţi decât să credeţi asta. Eu unul aleg să cred că dacă nu m-aş fi rugat pentru cutare lucru nu s-ar fi îndeplinit.

Ce scrie în Biblie eu cred, dar puterea minţii mele înţelege prea puţin. Înţeleg şi eu cât pot, sperând că odată cu vârsta din ce în ce mai mult, cu ajutorul unor părinţi (preoţi adică)...

Acum mă opresc, nu cred că voi mai zice ceva, dar vă voi citi în continuare. Încercaţi să nu mă jigniţi dacă veţi comenta ceva din cuvintele mele...
Am vrut să dau o definiţie simplă a lui Dumnezeu cum cineva cerea mai sus. Şi să vă spun dovada care mă mulţumeşte pe mine, la faptul că există o putere mai mare şi mai bună decât orice, decât oricine.

PS: În postul ăsta le-am luat ca sinonime verbele a împlini = a îndeplini. Fac completarea asta ca să nu deviaţi apoi discuţia pe teme semantice, pornind de la postul meu.
PPS: Am afirmat că eu cred, dar până la a mă numi creştin... Calificativul acesta îl merită puţini dintre noi, iar eu cu atât mai puţin. Nu sunt vrednic... Şi nu, nu încerc să fiu modest; îmi ştiu păcatele, ştiu de ce zic asta.

Nici oamenii nu prea stiu ce este tempertura, caldura, dar o simt si stiu cind sa se apropie sau sa se indeparteze... Iar pentru asta nu se dau rotunzi... Un lucru care sa fie Dumnezeu nici eu nu pot accepta. Se numeste idol... Dar tu poti sa explici mentalul? Sau ce este cuvintul... Nu stim lucruri "simple" dar vrem raspunsuri perfecte la probleme mai comlplicate. Raspunde la intrebarea ce esti tu si ce sens au interactiunile prin limbaj cu ceilalti, si se va mai deschide o portita...

Eu niciodata nu ma dau mare, parerea mea este ca judeci dupa tine, abis. Iar in ceea ce privesti faptul ca nu puteti voi pricepe unele lucruri, ai zis-o singur.

PS: Nu poti sa iti dai cu parerea despre un lucru pe care nu il cunosti, iar din moment ce tu nu cunosti esenta religiei, nu vad ce te indreptateste sa dai cu parerea. Si asta e valabil pentru toti ateii. Va dati mari cunoscatori in insusi obiectul ignorantei voastre.

Ba poti:ca dovada, iti dai cu parerea despre D-zeu.

Sau pretinzi ca il cunosti?

Cred ca stiu mai multe despre religia crestina decat tine. Ne "vedem" pe topicurile dedicate si ti-o demonstrez....

Imi suna cunoscut... Oare nu asa mi-ai spus si mie cindva? Poate stii din Biblie mai multe, dar din experienta.... pauza. Adica precum microbistii, din tribuna sunt cei mai tari, dar de-i scoti pe teren.....

Nu trebuie sa fii bolnav de cancer ca sa fii specialist in oncologie; nu trebuie sa fii dependent de droguri ca sa fii specialist in narcotice; nu trebuie sa fii comunist ca sa fii specialist in doctrina marxista. Si exemplele pot continua...

Nu trebuie sa fii crestin ca sa cunosti biblia. Nu trebuie sa fii crestin ca sa cunosti mai multe decat un crestin despre istoria crestinismului (aici chiar as risca sa presupun ca in momentul in care afli mai multe despre istoria crestinismului nu mai poti fi crestin ).

Aici e vorba de altceva, de un soi de joc al omului cu divinitatea... E o provocare pe care trebuie sa o accepti ca sa cistigi experienta... Tu crezi ca vorba: "Teoria ca teoria, practica ne omoara!" este spusa degeaba? Eu cred ca daca afli cu adevarat mai multe despre crestinism si ajungi sa il traiesti, nu mai poti abandona crestinismul, nici macar cu pretul vietii (vezi miile de martiri si mucenici).
Mie nu prea imi inspira incredere antrenorii care nu au practicat sportul in care antreneaza ... Ei nu prea stiu nici ce inseamna dozarea efortului in acea activitate specifica, oricit ar citi ei despre acel sport...

Pai nici nu mi-am propus sa antrenez pe cineva pentru a deveni un bun crestin.

Dar si in sport, daca ai practicat vreodata un sport de performanta, mai multe despre cum trebuie dozat efortul iti spun medicul si fizioterapeutul, nu cel care alearga.

Am inteles, tu esti doar microbistul de pe margine, care citeste mult despre sportul celor din teren, apoi da indicatii si se pronunta asupra jocului... Care se bucura cind altii dau gol, se supara cind rateaza... Dar nu stie cum e sa dai tu insuti gol sau sa ratezi... Precum cei ce urmaresc telenovelele, traieste jocul altora... Se intreaba si de ce joaca, dar nu isi poate dezlipi privirea de la ei, nu se poate abtine sa nu strige din tribune... Oare de ce?

Eu de exemplu nu m-as baga intr-un joc de copii,as sta pe margine.