Eu am recitit astazi "Exorcistul".Mi-a dat fiori.

2/7/2005
EXECUŢIE PUBLICĂ LA MĂNĂSTIREA “SFÂNTA TREIME”
Filed under: Mass-media/Cenzura Opinii— @ 8:00 am

Atacul este îndreptat, de fapt, împotriva ortodoxiei, considerată neadaptată cerinţelor lumii moderne, retrogradă şi mai nou medievală şi barbară şi vizează culpabilizarea şi timorarea monahismului

Silviu Aroneţ

CONFORM DICŢIONARULUI explicativ al limbii Române a exorciza înseamnă „a pronunţa cuvinte magice, a oficia o slujbă pentru a goni diavolul” (DEX – Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1984), iar exorcizare, reprezintă „acţiunea de a exorciza şi rezultatul ei; pretinsa eliberare de diavol prin rugăciuni, descântece, etc. (ibid.). Ori tocmai aceasta a făcut părintele Daniel, a încercat să-l scoată pe diavol cu puterea rugăciunii, a unor slujbe şi rugăciuni care se fac în asemenea situaţie; legarea demonizatei s-a făcut datorită comportamentului violent al acesteia.

De fapt atacul este îndreptat împotriva ortodoxiei considerată – de prea multă vreme – neadaptată cerinţelor lumii contemporane, retrogradă şi mai nou medievală şi barbară. De asemenea acţiunea concertată a presei, scrise şi audio-vizuale, vizează culpabilizarea şi timorarea monahismului, „armata în negru”, în faţa căreia a tremurat şi comunismul, o altă forţă demonică, ce urmărea globalizarea - ideologică - a lumii.


Astfel, media a ridicat piatra şi a aruncat-o împotriva Bisericii, intrând în contradicţie cu învăţătura Mântuitorului, care atunci când i-a fost adusă spre judecată femeia adulterină a spus: „Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei” (Ioan 8. 7). Ceea ce nu ştiu respectivii jurnalişti, sau nu vor să ştie, este faptul că acesta nu este un subiect de presă clasic, iar rezolvarea acestui controversat caz nu trebuie căutată la psihiatru, în sistemul legislativ, sau în lumea văzută. Rezolvarea se află în Sfânta Evanghelie, în slujbele de vindecare a îndrăciţilor (Sfânta Liturghie, Taina Sfântului Maslu, Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare, etc.), iar trecerea la cele veşnice, în asemenea cazuri face parte din iconomia lui Dumnezeu, necunoscută nouă oamenilor şi care poate conduce la mântuirea celui în cauză.

Astfel, din Sfânta Evanghelie aflăm că demonizatul din ţinutul Gadarenilor era legat în lanţuri şi obezi, pe care le rupea: „…şi nimeni nu putea să-l lege nici cu lanţuri, pentru că de multe ori, fiind legat în obezi şi în lanţuri, el rupea lanţurile şi obezile şi le sfărâma şi nimeni nu putea să-l potolească;” (Marcu 5. 3-4); „… şi-l păzeau legat în lanţuri şi-n obezi, dar el, sfărâmând legăturile, era gonit de demon în pustiu.” (Luca 8. 29). Iisus Hristos nu critică faptul că îndrăcitul era legat şi nu condamnă comunitatea pentru practici inumane (umanismul ca şi concept avea să apară mult mai târziu, în vremuri de cădere duhovnicească) şi îl vindecă cu puterea rugăciunii. Tot din Sfânta Evanghelie aflăm despre un îndrăcit pe care diavolul îl arunca în apă şi în foc şi care nu putea fi vindecat decât prin post şi rugăciune (Matei 17. 14-21; 38-42), adică prin exorcizare.

Scrierile Sfinţilor Părinţi şi Patericul abundă de mărturii despre îndrăciţi şi exorcizări, însă vom trece peste acestea şi ne vom opri mai aproape de zilele noastre, la mărturia Părintelui Cleopa Ilie, care descrie vindecarea unei femei demonizate la Mormântul Mântuitorului, din Ierusalim:

„În anul 1974, când am fost la Ierusalim cu mai mulţi Părinţi, am văzut o minune care s-a făcut cu Sfânta Cruce, în Biserica Sfântului Mormânt. Au adus o femeie îndrăcită venită din Cipru. Cu ea erau mama ei, mama soacră şi bărbatul ei. Când au băgat-o în biserică era legată cu lanţuri de mâini şi de picioare. Din cauza lanţurilor i se vedeau oasele şi ca să nu-şi rupă mâinile au pus sub lanţuri nişte cârpe (subl. noastră).

Avea părul încâlcit, ochii roşii în cap, ca la câini turbaţi. Şi când a intrat în biserică era atâta lume. Necheza ca şi caii, boncănea ca taurii, bătea cum câinii, urla ca lupii, orăcăia ca broaştele, croncănea cum corbii, şuiera ca şerpii, vai de mine! (…) Această femeie fusese la toate bisericile mari din Grecia, la mănăstiri, la Sfintele moaşte şi nu s-a tămăduit. Şi a zis unul: Du-o la Ierusalim, la mormântul Domnului, că acolo ori moare ori se tămăduieşte!, că aşa-i acolo”. (Ne vorbeşte Părintele Cleopa 12, Mănăstirea Sihăstria 2002, pag. 139-140).

În cazul respectiv femeia demonizată s-a vindecat şi s-a întors sănătoasă la familia ei, nu înainte de a povesti cum s-a vindecat de înfăşurarea diavolului:

„Şi i-au dat drumul şi i-au spălat mâinile şi picioarele, erau numai sânge de la lanţuri. (…). Şi pe urmă, când a ajuns în biserică a întrebat-o patriarhul:
- Silvano, ce s-a întâmplat când te-ai atins de crucea Domnului? Când te-ai vindecat ţii minte?
- Când s-a atins crucea Mântuitorului de fruntea mea am văzut o mână de pe cruce care s-a pogorât pe capul meu. Şi când s-a pogorât, eu eram înfăşurată cu şapte balauri. Şapte balauri groşi în jurul meu. Toţi stăteau cu capetele în gura mea şi mă muşcau. Când s-a atins Crucea lui Hristos, s-au desfăşurat toţi şi au zburat şi s-au făcut foc şi nu i-am mai văzut” (Id. ib. P. 141-142)

Minunea a fost consemnată în condica în care se notează vindecările făcute de Sfânta Cruce la Mormântul lui Hristos, încheiate cu proces verbal în faţa martorilor oculari.

Lupta cu diavolul se poartă cu arme specifice, chit că acestea pot fi înţelese sau nu de mireni, indiferent ce poziţie sau calificare au ei. Posibil ca Părintele Daniel Corogeanu să fi şi greşit însă nu este în puterea noastră să-l judecăm şi să-l condamnăm, mai ales în probleme care depăşesc puterea de înţelegere omenească.

Arătam mai sus că atacul este de fapt îndreptat împotriva ortodoxiei, care nu se lasă „modernizată”, nu acceptă imoralitatea lumii contemporane şi se opune atacurilor „stăpânitorului lumii acesteia”. Mai mult monahismul, mai concret întărirea acestuia şi influenţa, tot mai mare pe care o are asupra creştinilor şi a tineretului în special, zădărniceşte, în parte eforturile de îndrăcire a oamenilor, de care nici media nu este străină. Biserica şi monahismul trebuiau supuse oprobiului public, într-un fel de procese publice de genul celor staliniste. Astfel, cazul Părintelui Daniel, de la Tanacu a servit perfect intereselor unor cercuri antiortodoxe şi antihristice de a pune la zid ortodoxia şi avem suficiente motive să credem că această luptă este doar la început…

PS. Nu numai eu sau citiva de aici au vazut si inteles ce se afla in spatele acestei dezlanturi a mass mediei.

Am o curiozitate (n-am citit topicul de la inceput, s-ar putea ca subiectul sa fi fost atins): oare a "reusit" exorcizarea inainte de decesul fetei? Sau a murit, aflandu-se inca sub influenta malefica?

Stai linistit omule, nu trebuie sa darime nimeni biserica, se darima ea singura cu preoti de genul ala...

Vad ca thunder imparte cu raspunsuri in dreapta si-n stanga, are raspunsuri pentru toti si pentru toate, raspunsuri peste raspunsuri...

thunder are raspunsuri pentru toti si mai ales vad ca are ceva cu mass-media..., ce sa faci paranoia asta...
am observat ca clopotel s-a retras din discutie si bine a facut caci e imposibil ca asa ceva sa fie protejat de un credincios...
sper ca finalmente si thunder se va plictisi... desi vad ca mai bantuie si prin alte parti...
click aici

Probabil tot o minciuna si o manipulare a fortelor satanice, aici: Daniel Corogeanu nici nu ar fi trebuit sa fie preot. A urmat doi ani cursurile Facultatii de Teologie din Iasi, insa a fost exmatriculat in anul 2000, din cauza rezultatelor proaste la invatatura!

Clopotel, ai disparut?!

Nu dragilor, nu am disparut, dar am vazut ca discutam degeaba, ca un motor turat in gol... Ca se pune prea multa patima in a acuza inainte de a judeca.... In astfel de situatii e mai bine sa lasam totul in voia lui Dzeu., sa cearna El lucrurile, caci voia noastra lesne poate fi indreptata spre greseli in situatii asa de complicate... Fiecare vrea sa auda doar ce-i place si care-i satisface orgoliile sau care-i confirma ideile preconcepute.
De ce unii simt placere si satisfactie in a condamna acel calugar?! Pentru mine acel calugar a facut bine, fie si numai prin faptul ca tinand in fiecare zi Sfanta Liturghie, s-a rugat si pentru toti credinciosi, deci si pentru mine pacatosul... O fi gresit din punctul de vedere al legilor laice, dar nu legea laica ma intereseaza pe mine acum ci cea divina care e mai presus de cea laica.... Eu incerc sa vad binele facut de acel preot, si nu sunt in stare sa anulez acest bine pentru o presupusa greseala, inca nedemonstrata.Acum, un om mai putin se roaga pentru mine ..., un om care incerca sa duca o viata cat mai curata, lucru de care eu nu sunt in stare..., ... un om cum din ce in ce mai rari sunt...

Ma intristeaza, usurinta cu care Biserica se leapada de membrii ei..., doar pentru speculatiile presei, caci parintele Daniel, a facut slujbele conform cu canoanele Bisericii... Si atunci Biserica ce vrea sa demonstreze prin asta?!

Sunt multi cei ce cauta viermi si in flori frumos mirositoare, dar eu prefer sa pastreze mireasma binecuvantata, dar ei de ce prefera sa caute viermii?! Asta ma instristeaza pe mine?
La ce folos sa continui o discutie in care se cauta si se etaleaza raul in loc sa cautam si sa etalam binele...?!

PS. Probabil, o idee buna ar fi, ca la fiecare Biserica, unde se fac rugaciuni de alugare a demonilor, avand in vedere riscul mare de izbucnire a crizelor la cei demonizati, sa fie afara o salvare pregatita de interventie. In acest fel si Biserica isi face treaba ei, si legea laica e satisfacuta. Totusi, daca si in acest caz va muri victima... ma tem ca tot Biserica va fi de vina... Dar Mantuitorul ne-a avertizat ca cine doreste sa-L urmeze va fi prigonit in aceasta lume...

Draga IO,

IO

Draga Thelma,

Dintr-o cuvantare a Parintelui Cleopa:

VINDECAREA CELOR DOI DEMONIZATI DIN GADARA
Iubiti credinciosi,

Cu cât pătrundem în Sfintele Scripturi mai adânc prin teologie si prin tâlcuire, cu atât ne dau si ele mai bogat mireasma Duhului Sfânt si întelegem mai mult cuprinsul lor.

Mântuitorul spune: Cercetati Scripturile, căci ele mărturisesc pentru Mine. Deci stim din gura lui Hristos că Sfintele Scripturi sunt mărturii ale lui Dumnezeu. Proorocul David zice: În calea mărturii-lor Tale, Doamne, m-am desfătat ca de toată bogătia. Mare adevăr este în aceste cuvinte. Cine aleargă pe calea mărturiilor sau pe calea dumnezeiestilor Scrip-turi si pe calea întelesurilor duhovnicesti din ele, pururea se veseleste de înăltimea tainelor care se află în ele.

[........]

Dumnezeiasca Evanghelie de astăzi începe asa: În vremea aceea, a venit Iisus Hristos în latura Gadarenilor si i-au iesit înainte doi îndrăciti foarte cumpliti, care locuiau în morminte.

Îndrăcitii nu puteau sta în case, ci se ascundeau în criptele din morminte. Deci doi din acesti îndrăciti au iesit înaintea Mântuitorului, si Sfânta Scriptură spune că erau foarte cumpliti, încât din cauza lor nimeni nu putea să treacă pe calea aceea, căci toti se speriau de ei si fugeau din calea lor.

Si ce-au făcut îndrăcitii acestia, mai bine-zis diavolii din ei, când au văzut pe Iisus Hristos, Dumnezeul nostru si Mântuitorul lumii? Au început a striga foarte tare către Dânsul: Ce este nouă si Tie, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt? Adică: "Ce ai cu noi? Noi nu Ti-am făcut Tie nimic. Noi îi chinuim numai pe oamenii acestia, care sunt dati nouă tot de puterea Ta si pe care îi avem în stăpânire si în care locuim noi". Dar apoi, temându-se de puterea Mântuitorului, au zis: Ai venit să ne muncesti pe noi mai înainte de vreme?

Auzi ce spun diavolii? Din această pericopă evanghelică învătăm trei lucruri mari:

- întâi, că si diavolii au credintă si cunostintă;

- al doilea, că ei nu fac nimic fără voia lui Dumnezeu; si

- al treilea, se tem foarte tare de puterea dumnezeiască, ca să nu-i alunge în gheena mai înainte de judecata viitoare, că muncile iadului sunt foarte grele.
Deci nu toti diavolii se află desăvârsit la muncă pentru căderea lor, asa cum nici păcătosii nu se află definitiv în iad, cum spun dumnezeiestii Părinti. De aceea ziceau diavolii acestia: De ce ai venit să ne muncesti înainte de vreme? Adică: "Nu-Ti ajunge că ai să ne muncesti desăvârsit începând din ziua Judecătii? Ai venit să ne muncesti pe noi înainte de judecată?" Căci multi din ei au rămas în văzduh, cum zice marele Apostol Pavel către efeseni: domnii puterii văzduhului; duhurile răutătii răspândite în aer, sau cum zice marele prooroc David: Multi sunt cei ce se luptă cu noi de la înăltime.
Asa si diavolii sălăsluiti în cei doi oameni, încă nu erau în gheenă, ci erau din cei din văzduh. Ei intraseră în acesti doi îndrăciti si se temeau ca nu cumva Hristos să-i scoată din oameni si să-i trimită în gheena, unde se munceau alti conducători de-ai lor, care intraseră de la început acolo.

Dar dumnezeiescul Evanghelist Luca mai spune ceva în Evanghelia sa; zice că Hristos a întrebat pe diavoli: Cum vă este numele? Căci si diavolii au nume. Si au răspuns ei din cei îndrăciti: Legheon ne este numele. Adică: "Eu nu sunt numai unul, ci suntem 6000 de diavoli" (Legheon sau legiune. Legiunea romană avea 6000 de ostasi). Dar cu toate că erau asa de multi, se rugau lui Hristos să nu-i trimită în gheenă.

Dar oare diavolul n-are putere, de au trebuit să fie atât de multi într-un om? Are foarte multă putere, căci spune Iov: Adâncul fierbe ca o căldare înaintea lui si cine va descoperi pieptul armurii lui? Si proorocul Iezechiel, vorbind de împăratul Tirului si al Sidonului, zice despre căderea satanei: Erai un heruvim ocrotitor si te plimbai în mijlocul cetelor celor scânteietoare din cer si toate flautele si muzicile cerului te lăudau pe tine. Si frumusetile tale te-au înselat pe tine, adică te-au vopsit cu carbinetul de aur, cu iachint, cu hrisolit, cu topaz, cu ametist, cu beril si cu celelalte pietre scumpe.

Auzi cum era satana înainte de cădere? Era un heruvim ocrotitor, înfrumusetat cu mare podoabă, sau cum mai zice Isaia, era luceafărul care răsare dimi-neata din ceruri. Căci zice: Cum ai căzut din fala ta, stea de dimineată? Vezi cine era si câtă putere avea? Dar această putere o au numai când si cât le îngăduie Dumnezeu. Stiti de ce? Pentru că "puterea drăcească - cum spune Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu - este îngrădită de puterea dumnezeirii".

Frânele puterii satanei sunt în mâna lui Dumnezeu. El este câinele lui Dumnezeu si nu poate să facă nimic fără poruncă. Ati văzut la Iov cum satana a cerut voie să-l ispitească, si când i-a dat voie, a adus ispite, pogorând si foc din cer, si într-un ceas a pierdut cele 7000 de oi, 3000 de cămile, 500 de perechi de boi, 500 de asine si casele le-a dărâmat printr-un cutremur. Ai văzut ce poate el? Dar numai când îi dă voie Dumnezeu.

Deci, cum v-am spus, toată puterea drăcească este îngrădită de puterea dumnezeirii si el nu poate face nimic până nu îi dă voie Dumnezeu.

Si ce-au zis acesti diavoli? "Acesta Care este de fată este Fiul lui Dumnezeu Cel Preaînalt". Credeau aceasta diavolii si mărturiseau: Stimu-te pe Tine cine esti; esti Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt.

Auzi mărturisirea diavolească? Vezi credinta diavolilor? Dar oare credinta aceasta a diavolilor este mântuitoare? Nu, nicidecum. Sfântul Apostol Iacov ne învată: si diavolii cred în Dumnezeu si se cutremură.

De ce se cutremură diavolii? Erau 6000 în fata lui Iisus si tremurau ca varga si se rugau să nu-i trimită în gheenă mai înainte de vreme. Ce le folosea lor credinta, dacă n-au zis: "Iartă-ne, Doamne! Ne pocăim! Ne vom face slugile Tale!" N-au zis. Ci se temeau numai si se cutremurau; dar credinta lor nu era lucrătoare si mântuitoare!

Când credinta este numai cunoscătoare, nu mântuieste pe nimeni. Adică, dacă cred eu că este Dumnezeu si cunosc aceasta, numai cu atât nu mă mântuiesc. Căci zice Sfântul Apostol Iacov: Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si diavolii cred si se cutremură. Ce folos au de credinta lor? Este o credintă cunoscătoare si iscoditoare, care nu foloseste nimănui. Ea nu mântuieste nici pe diavoli, nici pe oameni.

Dar este o altă credintă, despre care spune dumnezeiescul Apostol Pavel. Care? Credinta cea lucrătoare care se lucrează prin dragoste. Cel ce o are, păseste de la credintă la fapte. Se smereste, ascultă, miluieste, iartă, posteste, priveghează, duce viată curată, cu sfintenie, iartă pe toti cei ce l-au supărat si, cu darul lui Dumnezeu, totdeauna este milostiv, precum si Tatăl nostru milostiv este. Aceasta este credinta lucrătoare sau credinta care se lucrează prin dragoste.

Deci tineti minte că si diavolii au credintă, dar numai credintă cunoscătoare, si vai de noi păcătosii dacă ne vom asemăna cu ei, dacă numai vom crede că este Dumnezeu, dar nu vom lucra poruncile Lui! Se va împlini cu noi cuvântul care zice: Multi vor zice Mie în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu în numele Tău am vindecat? Nu în numele Tău am propovăduit? Si voi zice către ei: Duceti-vă de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic! Nu vă cunosc pe voi. Dar de ce? "M-ati cunoscut ca Dumnezeu si ati făcut chiar minuni în numele Meu, dar n-ati lucrat poruncile Mele. Nu vă cunosc pe voi!" Asa, fratilor, să nu ne asemănăm diavolilor, care nu împlinesc poruncile lui Dumnezeu.

Dar să vedem ce spune Evanghelia mai departe. Zice că acolo lângă lac păstea o turmă mare de porci. Si s-au rugat diavolii: Doamne, dacă ne scoti pe noi din acesti doi oameni, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci. Adică: "Doamne, dacă ne scoti din zidirea făcută după chipul si asemănarea Ta, din oamenii acestia care pot să fie biserica Ta, nu-ti cerem să ne ducem în alt om, ci dă-ne voie să ne ducem în aceste dobitoace, care, desi sunt ale Tale, sunt murdare, lenese si lacome, fiind chipul patimilor trupesti, la care noi îi învătăm pe oameni".

Si a ascultat Hristos rugăciunea diavolilor si a zis: Mergeti! Si îndată ce le-a dat voie, au intrat diavolii în porci si s-a aruncat turma în mare si s-a înecat. Si erau ca la 2000 de porci.

(continuare)

Oare de ce a ascultat Mântuitorul rugăciunea diavolilor? A ascultat-o fiindcă rânduia prin diavoli o pedeapsă celor ce aveau porci. Pentru că porcul este un animal greoi, lenes, lacom, mocirlos si murdar, asa cum este un om păcătos, care se tăvăleste în mocirla fărădelegilor, a lăcomiei, a betiei si a curviei. Si de aceea le-a dat voie, pentru a arăta simbolul omului în care locuiesc diavolii, căci ei se odihnesc pururea în oamenii cei lacomi ca porcii, curvari si preacurvari.
Diavolii, temându-se de munca din gheena, si-au zis: "O fi mai rău în porci si în mare si oriunde ne-am duce decât în om, dar e mai bine decât în gheena".

Oare de ce se tem diavolii de gheena? Am spus putin mai sus, dar aici vom deslusi mai pe larg acest lucru. Ati citit în psalmul 74 cuvântul: Paharul este în mâna Domnului, cu vin neamestecat, plin de amestecătură . Oare ce să fie aceasta? Paharul mâniei si a iutimii Domnului este, zice, neamestecat si plin de amestecătură.

Iată ce vrea să însemne aceasta, după mărturia Sfântului Andrei al Cezareei, care a dat cea mai înaltă tâlcuire la Apocalipsă, el punând cuvântul acesta în legătură cu muncile cele de după judecată.

Paharul cu vin neamestecat si totodată plin de amestecătură este focul iutimii mâniei Domnului în veacul de acum, când vine asupra noastră, a tuturor popoarelor pământului, amestecat cu milă. Până la sfârsitul lumii vor veni multe răni peste popoarele lumii: robie, războaie, foamete, secetă, boli, holeră, ciumă, tulburări; dar toate acestea vor veni amestecate cu mila lui Dumnezeu.

Până în ziua judecătii, focul mâniei lui Dumnezeu vine amestecat pururea cu milă. Ne-a robit Dumnezeu, dar ne dezrobeste; ne-a îmbolnăvit, dar poate să ne ridice din boală, dacă ne rugăm. Vine peste noi secetă, dar, dacă ne rugăm, o depărtează. Deci, cum zice Sfântul Maxim Mărturisitorul: "Precum noptile urmează zilelor si zilele urmează noptilor, asa si în veacul de acum, bucuriile urmează scârbelor si scârbele vin iarăsi după bucurii". După bucurii vin necazurile si după necazuri iarăsi bucurii. Nu se judecă Dumnezeu acum deplin cu noi.

Dar când va veni paharul iutimii mâniei Domnului neamestecat? În ziua judecătii. Iată ce spune dumnezeiescul Andrei pentru ziua judecătii: "Iutimea mâniei Domnului va veni peste diavoli si peste toti oamenii care au făcut voia lor, fără de milă si fără de crutare". Si totusi zice că va fi plin de amestecătură. Ce vrea să zică? Atunci nu va mai fi amestecat paharul mâniei Domnului cu milă.

Dar amestecătura de care vorbeste, înseamnă multimea si felurimea muncilor. Muncile nu vor fi la fel pentru toti. Nu se va munci curvarul si tâlharul la fel cu cel ce a jurat strâmb, sau cel ce a jurat la fel cu cel ce a hulit. Nu! Muncile vor fi vesnice, dar nu deopotrivă la toti. Vor fi feluri si feluri de munci, după cum fericirile raiului sunt iarăsi felurite. Căci zice Hristos: Să nu se tulbure inima voastră, în casa Tatălui Meu sunt multe lăcasuri. Eu mă duc să vă pregătesc vouă loc.

După cum în rai sunt multe lăcasuri, asa si în iad sunt multe feluri si neasemănate chipuri de munci, pe care numai Unul Dumnezeu le stie.

Fratii mei, de aceea ziceau diavolii: "Nu ne trimite, nu ne munci în gheenă înainte de vreme; suntem noi munciti destul, am căzut din darul Tău, am fost îngeri, eram fiinte usoare, luminoase, curate, neprihănite; ne îndulceam de slava Ta în ceruri, pururea vedeam fata Sfintei Treimi, cât era cu putintă nouă, întelegeam teologia adâncă despre Tine. Apoi ne-ai aruncat jos din cer si stăm prin văzduh; ne-am băgat printre dobitoace, prin oameni, stăm în locuri spurcate, stăm în păduri, în pustii, în lacuri. Ne rugăm, lasă-ne aici, că este destulă muncă, fată de dregătoria, de cinstea noastră cea dintâi! Nu ne trimite înainte de vreme în gheenă!"

Iată cât se tem diavolii de gheenă! Cu atât mai mult ar trebui să ne temem noi si să nu mai facem voia lor. De gheenă se tem diavolii foarte tare, căci este locul pe care-l vor mosteni de la judecată pentru vesnicie si ei si toti care vor face voia lor. Atunci paharul iutimii mâniei Domnului va veni neamestecat cu mila.

Dar să trecem mai departe, la celelalte învătături din Sfânta Evanghelie. Si s-au aruncat diavolii cu turma de porci în mare, iar păstorii ei văzând aceasta, au fugit cu spaimă în cetatea Gadara. Ati văzut? S-au dus cu spaimă si cu strigăt mare: "Oameni buni, iesiti să vedeti! A venit un prooroc, a vindecat doi îndrăciti de care nu se putea apropia nimeni. A scos diavolii din ei si i-a trimis în porci! Dar iată ce au pătit porcii nostri; s-au înecat toti în Marea Galileii".

S-au înecat în lacul Ghenizaret 2000 de porci. Spaimă mare, căci era averea acelei cetăti. Dar dreptatea lui Dumnezeu a îngăduit paguba pe care au suferit-o stăpânii porcilor si fiindcă în cetatea gherghesenilor locuiau alături de păgâni si evrei, care, desi nu aveau aceeasi credintă cu păgânii cu care trăiau împreună, nu numai că hrăneau porcii pentru negotul lor, dar si mâncau din cărnurile lor, călcând prin aceasta legea lui Moise. Si ce spune dumneze-iasca Evanghelie? Au iesit toti locuitorii cetătii, cu mic cu mare, de la bătrân si până la copil, căci îi cuprinsese spaima. Toti se întrebau: "Cum a venit un vânt, a luat porcii si i-a dus în mare si am rămas fără ei? Ce putere are acest prooroc, care a scos diavolii cu cuvântul si a aruncat porcii în mare?"

Dar frica lor a fost o frică binecuvântată? Fratilor, frica Domnului cea curată, zice psalmistul, rămâne în veacul veacului. Dar este si o frică rea, o frică pătimasă. Căci zice proorocul: Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică. Aceasta este o frică rea, care întunecă mintea, pe aceasta o aveau gadarenii. Dacă era cealaltă frică, frica curată a Domnului, ei, când ar fi văzut minunea aceasta, ar fi căzut cu totii la picioarele lui Hristos si ar fi spus: "Iartă-ne, Doamne! Mântuieste-ne, Doamne! Credem în Tine!" Dar ce-au făcut gadarenii? I-au spus lui Hristos: Du-Te din locurile noastre, du-Te de aici! căci i-a cuprins frica. Aceasta este răsplata, multumirea gadarenilor, că le-a vindecat îndrăcitii si le-a arătat puterea Sa în minunea săvârsită acolo. Aceasta este o frică rea, adusă de diavoli.

Heruvimii si serafimii se cutremură în fata Domnului, dar cu frica cea curată. Frică - zice Isaia proorocul - au serafimii dimprejurul tronului, din care fiecare are sase aripi si cu două îsi acoperă fetele, cu două picioarele si cu două zboară si umplu văzduhul, strigând cu glas mare: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul si pământul de slava Lui.

Aceasta este frica cea bună, care rămâne în veacul veacului si peste îngeri si peste heruvimi si peste serafimi, pe care ne-o dă Dumnezeu si nouă. Este frica prin care omul, desi se teme de Dumnezeu, Îl si iubeste. La gadareni n-a fost această frică, ci o frică pătimasă, căci au zis: "Acest Hristos, Care a avut putere să trimită porcii în mare, va veni aici, ne va schimba obiceiurile si credinta, ne va pune cine stie ce legi si rânduieli si ne va pedepsi pentru păcatele noastre. Mai bine să-i spunem să plece de aici. Să nu ne mai pricinuiască cine stie ce pagube cu minunile, asa cum ne-a pricinuit până acum". Era frică rea, frică pătimasă. Numai o frică este binecuvântată: frica de Dumnezeu, care ne aduce la picioarele Lui, ca să ne rugăm Lui.

Frica prin care ne temem să nu ne păgubim în avere, să nu pătimim ceva rău în lumea aceasta, este frică de la diavol. Această frică au avut-o gadarenii. De aceea L-au rugat pe Hristos să-i părăsească. Si Mântuitorul, blând si preabun, văzând împietrirea, necredinta, nemultumirea si răutatea lor, S-a suit în corabie si S-a dus în cetatea Sa.

Din această Evanghelie noi am putea trage mii de învătături, din fiecare cuvânt, si am putea face multe predici despre ea. Dar nu putem să ne lungim prea mult, ci trebuie să scurtăm cuvântul.

Să tineti minte. Evanghelia de astăzi este învătătură pentru oamenii nemultumitori. Vai de omul acela care, atunci când Dumnezeu îi face un bine, Îl uită pe Dumnezeu!

Se află un om în război pe front; cad proiectilele în stânga si în dreapta lui; cad obuzele, trag mitralierele, se bombardează, nu se vede de fum si de flăcări. Si omul nostru zice: "Doamne, dacă mă scoti de aici, călugăr mă fac! Doamne, dacă mă scoti de aici, toată averea mea o dau săracilor! Doamne, dacă voi scăpa, nu mai fumez, nu mai trăiesc cu femeia altuia...". Face mii de făgăduinte lui Dumnezeu când este în primejdie si necaz.

Dar când a venit acasă, uită tot. Si în loc să-i multumească lui Dumnezeu că l-a izbăvit, se face ca o aspidă surdă care-si astupă urechile de la orice îndemn bun.

Altul vrea să facă o casă si când o porneste spune: "Doamne, ajută-mă să pot scoate autorizatie de la conducere, să capăt lemn, să pot căpăta piatră, să câstig un ban, să găsesc de lucru! Ajută-mi, Doamne, să fac casa!" Si când a terminat-o, în loc să aducă multumire lui Dumnezeu, uită. Se pune pe băut. Intră într-însa beat si înjură. Aceasta este multumirea lui fată de Dumnezeu, Care l-a ajutat să-si facă casă. Uită că i-a dat mijloace si putere să o ridice.

Altul vrea să-si mărite sau să-si însoare copiii. Altul, să reusească la examen; altul la operatie; altul să scape de judecată si face făgăduinte mari: "Am să fac, Doamne, asa, dacă mă vei scoate la liman!" Dar, după ce l-a scos, a uitat tot.

Bine a zis Sfântul Isihie Sinaitul: "Precum apa stinge focul, asa uitarea stinge lucrarea cea bună din minte". Dumnezeu ne face pururea bine, iar noi uităm. El ne-a dat viată, minte, sănătate, ochi, lumină, căldură, apă, ploi la vreme, hrană, poame cu tot felul de dulceti, livezi, vite, păsări. Tot ce avem este de la El, cum zice apostolul: Toate de la El si prin El si întru El sunt. Si iarăsi: Ce ai, omule, ce n-ai luat? Ce ai, omule? Ai minte, întelepciune, pricepere, libertate. Si ce ai ce n-ai luat de la Dumnezeu? Si dacă le-ai luat, de ce te mândresti ca si cum ar fi ale tale proprii? Toate sunt de la Dumnezeu si întru El. Căci zice apostolul: Întru El si prin El ne miscăm.

Deci, dacă toate sunt de la Dumnezeu, si prin El, si întru El, ce mai este al nostru? Si voi - zice - sunteti ai Lui si răscumpărati cu sângele Lui. Si cât ar trebui să-L iubim pe Dumnezeu! Câtă nemărginire si netărmurire de dragoste are Sfânta Treime! Iar Tatăl ne cere în porunca întâia: Să iubesti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul si din toată puterea ta; din inima noastră, adică din suflet; din cugetare, cu mintea; si din vârtute, adică cu trupul, cu toată fiinta.

Dar de ce? Pentru că fiinta noastră nu se poate despărti de Dumnezeu, nici nu poate creste, nici nu poate să se miste fără El. Si dacă atâtea daruri avem de la Dumnezeu si atâtea bunătăti, trebuie să-I multumim pururea si să umplem gura noastră de multumire.

Azi dimineată o femeie a plătit două pomelnice pentru vii si zice: "Multumim Preasfântului Dumnezeu pentru binefacerile Lui că ne-a ajutat nouă". Sunt si suflete recunoscătoare. Stiti ce a făcut femeia aceea? L-a miscat pe Dumnezeu ca să-i facă si mai bine. Căci asa zice Sfântul Isaac Sirul: "Dacă Îi multumesti lui Dumnezeu pentru putin, Îl misti să-ti facă si mai mare bine". El zice asa: "Dacă tu, omule, Îmi multumesti pentru putin, pe urmă Eu am să-ti fac si mai mare bine si în veacul de acum si în cel viitor". Deci fericit si de trei ori fericit este crestinul care multumeste lui Dumnezeu în toată vremea pentru binefacerile Lui.

Asa, Abel, la începutul facerii, a adus jertfele curate ale oilor, ca jertfe de multumire lui Dumnezeu. Asa, Noe, după potop a adus jertfă de multumire că a scăpat de apele potopului. Si zice dumnezeiasca Scriptură că a căutat Dumnezeu spre Noe si spre arderile si spre jertfele lui si le-a mirosit întru miros de bună mireasmă. De ce? Pentru că si Abel si Noe au adus jertfe de multumire. Acela a adus că i-a dat Dumnezeu oi, celălalt că l-a scăpat Dumnezeu de potop.

Avraam a adus si el de trei ori jertfă de multumire si a făcut trei jertfelnice; unul la stejarul cel înalt din Sichem, al doilea la Betel si al treilea în pământul Hebronului, pentru că l-a binecuvântat Dumnezeu si i-a spus: Avraame, Avraame, voi înmulti sământa ta ca stelele cerului. Si i-a adus jertfă de multumire, ba l-ar fi adus la urmă si pe Isaac, fiul său, drept jertfă, cea mai înaltă jertfă pe care ar fi putut să o aducă, multumind lui Dumnezeu. El n-ar fi crutat nici pe unicul născut fiu al său, pe care l-a câstigat de la Dumnezeu la bătrânete.

Isaac a adus si el jertfă de multumire si Dumnezeu i-a înnoit făgăduinta pe care i-o făcuse tatălui său si a zis: Pentru Avraam, robul Meu, voi înmulti sământa ta. Iacov de asemenea a adus jertfă lui Dumnezeu în Sichem si a înăltat stâlp si jertfelnic, pentru că l-a scăpat Dumnezeu din mâna lui Isav, fratele său si s-a întors de la Laban, cel lacom de bani. Si spunea: Cu toiagul acesta am trecut Iordanul, Doamne, si acum mă întorc cu două tabere.

A adus jertfă de multumire si Moise, când se bătea cu Amalic si l-a biruit în pustie. A adus jertfă de multumire Isus al lui Navi, când a cucerit cetatea Ierihonului unde erau adunati cei sapte împărati. A adus jertfă de multumire Samuil, când i-a ajutat Dumnezeu să facă pace cu amoreii, si a zidit jertfelnic Domnului în Armatem.

Si nu ne ajunge vremea să spunem câti au adus jertfă de multumire lui Dumnezeu. Auziti pe Aposto-lul Pavel care spune: Neîncetat vă rugati, întru toate multumiti.

Deci, fratii mei, să vă rămână în inimi scris din Sfânta Evanghelie de astăzi: Totdeauna când îti ajută Dumnezeu să faci un gard, o fântână, un grajd, o casă, o punte, să măriti o fată, să însori un băiat, să iei un examen, să-ti reusească o operatie, să-I aduci lui Dumnezeu jertfă de multumire si să-I multumesti din toată inima, căci prin aceasta Îl pleci pe Dumnezeu să-ti facă mai mare bine în viitor.

Iar dacă nu-I veti aduce multumire si dacă veti uita binefacerile Lui, veti fi asemenea gadarenilor de astăzi, care au gonit pe Mântuitorul din cetatea lor, ca si cum ati zice: "N-avem nevoie de Tine! Du-Te de aici! Nu vrem să-Ti multumim Tie pentru minunile Tale si pentru puterile Tale! Nu vrem să primim binefacerile Tale!" Să nu fie!...

Dumnezeu si Preacurata Lui Maică si toti sfintii să ne ajute tuturor să-I multumim pururea lui Dumne-zeu din toată inima pentru binefacerile Lui! Amin.

Draga Clopotel,
Eu cam inteleg unde bati. Insa s-ar putea sa scapi din vedere un lucru foarte important:

Dumnezeu permite ispitele si suferintele, intr-adevar, pentru ca, cu liberul arbitru pe care il avem, sa trecem peste ele cu demnitate spirituala, pentru intarirea si elevarea duhovniceasca. Asadar, este important cum si cand te ridici. In cazul posedarii (care inseamna afectarea si influentarea malefica a liberului arbitru), te intreb, cum mai este posibila redresarea duhovniceasca a celui posedat?! De nici un fel, daca nu este eliberat; pentru ca nu mai are liber arbitru. Si daca se intampla sa moara inainte de a fi exorcizat...ei bine, se spune in popor ca omul bun care moare "se face inger"...inchipuie-ti cam ce "se face" dupa moarte posedatul si incotro o ia, dat fiind ca exista o justitie divina, totusi...

Prin urmare, eu nu stiu daca fata aceea s-a mantuit 100%, dar pot sa nadajduiesc asta, caci stiu ca mila lui Dzeu. este nemarginita, si nu-si lasa el sufletele pana la sfarsit... Nadajduiesc ca fata s-a dus la manastire din credinta si din iubire pentru Dzeu., iar Dzeu. a incercat-o. Daca fata l-a iubit pe Dzeu. atunci trebuie sa nadajduiesc ca Dzeu. a izbavit-o de chinurile iadului, care poate le-a suferit aici pe pamant, pentru lucruri doar banuite de mine, cum ar fi o spovedanie incompleta si Impartasirea cu nevrednicie... Dar numai Bunul Dzeu. cunoaste tot adevarul...


PS: iertati-ma pentru mesajele mai lungi, pentru unii poate fi folositor continutul...

Draga IO,

Draga Clopotel,
Ce as vrea sa intelegi tu (si altii) este ca Voia lui Dumnezeu se realizeaza si prin noi. De aceea se vorbeste despre o impreuna-lucrare a omului cu Creatorul.
Parintele Daniel nu a realizat Voia lui Dumnezeu. O spun nu numai eu, ci si altii. In diferite forme si moduri de exprimare. La Tanacu s-a realizat voia lui Satan... ce nu e clar?
Iar faptul ca "duhurile rele nu au fost alungate" nu l-as pune nicidecum in carca Tatalui Ceresc (iarta-ma, Doamne!), atat timp cat de aceasta treaba s-a ocupat parintele Daniel, pana una-alta. Intelegi cum zic? Nu Dumnezeu e raspunzator pentru acea tragedie, nici Biserica Crestina si nici preotimea in ansamblul ei.
Ci acel preot care nu a facut, asa cum afirmi tu, "ce a tinut de el, adica s-a rugat", ci a facut chiar mai mult decat numai sa se roage. Stim ce.

Dragii mei,
Inteleg ca parerile sunt impartite, ba chiar cei ce incearca sa aduca circumstante atenuante pentru preot sunt atat de putini incat nici nu se mai vad. Poate, ca intotdeauna, majoritatea are dreptate...
Mai aduc totusi, in atentia voastra, la recomandarea unei forumiste, si parerea unui alt preot monah...
Link-ul original il gasiti aici , dar nu stiu pentru cat timp, de aceea o sa-l copiez si aici... Concluziile le trageti singuri, si ce-o da Dzeu.

CAZUL TANACU
M-am îngrozit citind ziarele româneşti care relatează despre cazul părintelui Daniil de la Tanacu. “Criminalul cu barbă roşie” trebuie să moară, strigă la unison toată presa. “Răstigneşte-l", strigă presa. Şi dacă el a fost acuzat de practici medievale, acuzatorii lui trăiesc în plină antichitate, asta e limpede.

Ce a făcut părintele Daniil? A primit în mănăstirea sa de maici o soră declarată ca avînd serioase probleme psihice. A făcut bine? Dacă el a crezut că o poate ajuta punînd multă dragoste şi atenţie şi luptînd cu armele Bisericii (rugăciunea şi postul) împotriva bolii ei, atunci Dumnezeu sigur că nu a trecut cu vederea fapta sa.

Învăţătura Sfinţilor Părinţi spune că trăind înconjurat de oameni cu multă dragoste şi făcînd ascultare, chiar dacă eşti bolnav mintal, boala se poate vindeca, într-o mai mare sau mai mică măsură. Şi, cu adevărat, a primi în obştea ta, în familia ta, un asemenea caz este dovadă de bărbăţie (unii vor zice mîndrie drăcească, dar aş întreba un asemenea om mîndru cît poate să rabde lîngă un bolnav psihic; vă zic de pe acum: nici măcar o zi; e nevoie de multă smerenie şi dragoste ca să rabzi neputinţele acestor oameni pe care de multe ori familia îi leapădă prin spitatele de psihiatrie).

Eu cred că fapta părintelui a fost după Evanghelie (care spune clar: “Pe cel ce vine către Mine nu-l voi scoate afară” (Ioan 6:37).

Aspectul 2: ce competenţă are un medic pentru a face diferenţa între un schizofrenic şi un îndrăcit? Răspunsul: nici una. Şi iarăşi nu înţeleg de ce credem un medic care pune un diagnostic (şi cît de pricepuţi sînt ei la diagnostice se vede din faptul că aleargă lumea pe la 3-4 spitale ca să afle ce boli are) este crezut pe cuvînt, iar un duhovnic care se luptă cu duhurile cele rele zi de zi este catalogat drept nebun? Din cîte am auzit, părintele Daniil era duhovnic de ceva ani, iar cît de bun duhovnic este s-ar putea vedea şi din faptul că obştea sa numără aproape 25 de suflete (cel puţin aşa am citit în ziare). Să fie limpede tuturor: nimeni nu vine la mănăstire pentru că nu are ce face acasă şi nimeni nu se dă pe mîna unuia care nu are habar de duhovnicie. Am auzit, cu mult înainte de scandal, că îl căuta lumea din zona Vasluiului pentru spovedanie, şi că părintele ar fi scos mulţi atei şi multe suflete pierdute în noaptea patimilor şi le-ar fi adus la Hristos.

Mie mi-e limpede că părintele Daniil face parte dintre generaţia de duhovnici tineri foarte căutaţi de lumea de azi pentru priceperea lor în ale duhovniciei. Şi dacă părerea lui a fost că Irina nu e nebună cu capul (şi cum ar fi putut să fie nebună o fată care a lucrat ca baby-sitter în Germania? S-ar presupune că trebuia să aibă capacitatea de a vorbi o limbă străină şi că avea suficientă dragoste ca să stea cu copiii altora, ceea ce mă face să cred că diagnosticul medical a fost o minciună), ci că s-a îndrăcit, atunci ar fi trebuit crezut pe cuvînt.

Sora Irina a început să aibă crize. Să zicem că presa şi medicii săi au dreptate, iar crizele erau de schizofrenie şi nu de îndrăcire. Dar cum te apucă crizele tocmai cînd se fac slujbe în biserică şi ţi se citesc rugăciuni? Mi-a fost dat să văd două cazuri de schizofrenie pînă acum şi vă pot spune că oamenii aceia nu reacţionau deloc la slujbe şi nu intrau în criză cînd erau în biserică şi li se citeau rugăciuni. Mai mult, nu se linişteau aproape deloc prin citirea molitfelor, ci doar după ce-şi luau pastilele. Iarăşi, din ceea ce am citit în presă, înţeleg că după ce i se citeau rugăciuni sora Irina îşi revenea. Şi atunci nu îi vom da dreptate părintelui Daniil o dată mai mult?

Am fost la multe Sfinte Masluri în multe mănăstiri şi am văzut multe cazuri de îndrăciţi (îndrăcirea nu se poate cataloga cu mijloacele medicinei care neagă existenţa sufletului). Pe mulţi i-am ţinut cu mîna mea şi i-am imobilizat în vremea Maslului. Am văzut limpede ce putere ne-omenească au diavolii cînd un îndrăcit intră în criză. Am văzut jumătate de biserică golindu-se în jurul unei fete care a fost trîntită şi a început să scoată sunete înfiorătoare.

Vă rog să mă credeţi că duhurile cele rele răspîndesc o senzaţie de teamă, o frică ce îţi intră în oase şi te trimite departe de cel posedat. Puţini sînt cei care dau dovadă de bărbăţie la un Maslu cînd e vorba de a imobiliza un îndrăcit. A fost un caz în care atîta putere avea diavolul în fiinţa ce o ţineam încît eram 4 inşi şi cu greu, cu toată puterea noastră, abia puteam să o ţinem la podea. Un om nu poate să aibă asemenea putere, nu. Şi aici vine cazul Tanacu: puteau maicile să ţină o îndrăcită cînd avea crize? Nicidecum. Trebuia legată. A fost legată cu funii, de mîini şi de picioare, dar s-a dovedit că nu e de ajuns, pentru că era încă cu neputinţă de stăpînit. Şi atunci au imobilizat-o. Presa spune că au imobilizat-o pe o cruce. Eu nu ştiu dacă a fost aşa, dar cînd am citit despre caz am zis: ce idee bună! Ştiu, aici veţi spune despre mine că sînt nebun, retrograd, fanatic, etc, dar eu nu am de spus decît “Crucea Ta, Doamne, armă împotriva diavolului ne-ai dat-o nouă", aşa cum cîntă Biserica de la Hristos încoace. Aşa că nu pot să spun decît că, singurul pericol pe care îl văd este de a batjocori Crucea lui Hristos prin legarea unui îndrăcit pe ea. Dar cum nu pentru a batjocori Crucea a fost legată săraca fată, ci pentru a se însănătoşi, cred că Dumnezeu nu mă va bate pentru că m-am bucurat de ideea de a o lega pe cruce şi nici pe cei care au făcut-o nu îi va osîndi. Dar pînă acum nu am aflat din presă dacă a fost o cruce sau au fost nişte scînduri, nu am văzut nici o fotografie. I-au pus căluş în gură?

Numai cei ce au văzut îndrăciţi la slujbe pot spune ce tulburare pot face aceştia. Iar dacă vrei să faci o slujbă în tihnă, cel mai bine e să îl scoţi afară. Dar şi ei, îndrăciţii, au mult folos din prezenţa la slujbă. Avem cazul de la Sihăstria, din 1992, cînd o fată, Maria, care avea mulţime mare de draci, s-a tămăduit după 7 Sfinte Masluri şi 9 Sfinte Liturghii.
Părintele Daniil era singurul slujitor la mănăstirea Tanacu. Pravila Bisericii spune că preotul nu poate face singur Sfîntul Maslu, ci este nevoie de doi preoţi, cel puţin. În situaţii de mare necesitate preotul singur poate face Sfîntul Maslu, Taina pe care Biserica o are pentru însănătoşirea tuturor celor bolnavi, trupeşte sau sufleteşte. Aşa încît ceea ce i-a rămas părintelui de făcut era doar citirea rugăciunilor din Molitfelnic. Şi pentru însănătoşirea celor bîntuiţi şi stăpîniţi de duhuri necurate avem în molitfelnic mai multe rugăciuni, între care cele mai puternice sînt cele ale Sfîntului Ioan Gură de Aur şi mai ales cele ale Sfîntului Vasilie cel Mare. Toţi preoţii pot să citească aceste rugăciuni, ori de cîte ori li se cere.

Părerea unui reprezentant al Patriarhiei că Molitfele (Rugăciunile) Sfîntului Vasilie se citesc o dată pe an, de 1 ianuarie, este cea mai mare minciună posibilă, de vreme ce în Molitfelnic scrie clar că sînt pentru alungarea duhurilor necurate şi tămăduirea bolilor. A, că este obligatoriu (după tipic) să se citească Molitfele de 1 ianuarie, acesta e un alt aspect. Deci nimic spectaculos în faptul că un preot citeşte Molitfele. Ba chiar lăudabil, pentru că arată că îi pasă de durerea sufletelor creştinilor. Şi nimic spectaculos în citirea Molitfelor, pentru că îndrăzneala cea mare a unui preot, care îl ridică în cinste mai mult decît orice împărat şi stăpînitor al lumii, este săvîrşirea Sfintei Liturghii, adică aducerea pe Sfînta Masă a Făcătorului şi Ziditorului tuturor celor văzute şi nevăzute, adică a lui Hristos Dumnezeul nostru. Căci cu Dumnezeu ne împărtăşim în Sfînta Împărtăşanie. Şi dacă am îndrăzneala de a săvîrşi Dumnezeiasca Liturghie, nu am îndrăzneala de a citi nişte rugăciuni de alungare a dracilor?

Ceea ce într-adevăr trebuie ştiut este că ura diavolului împotriva celor ce citesc Molitfele este foarte mare. Şi orice citire a Molitfelor fără un pic de pregătire duhovnicească se lasă cu mari ispite. Acesta este motivul pentru care majoritatea preoţilor se tem să citească Molitfele Sfîntului Vasilie cel Mare. Teama! Deci s-ar cuveni să ne uităm cu atenţie la cei ce citesc Molitfele, pentru că aceştia pot fi de două feluri: ori nişte creştini trăitori şi temători de Dumnezeu, cărora nu le este teamă de draci, ori nişte nebuni. Şi cred că am arătat mai sus că părintele Daniil nu poate fi considerat nebun. Un nebun nu face o mănăstire din nimic şi nu reuşeşte să adune în jurul său atîtea suflete. Şi pentru că am vorbit de pregătire, e bine să ştiţi că după pravilă, cel mai bine ar fi ca şi preotul, şi cel bolnav să postească înainte de citirea rugăciunilor. Mîntuitorul le-a zis foarte clar Sfinţilor Apostoli: “Acest neam [de draci] nu iese decît cu rugăciune şi cu post” (Matei 17:24). Şi am aflat din presă că au postit cu toţii: şi fata, şi părintele, şi obştea. E bine că au postit? Răspunsul cred că îl aveţi. Mai ales că îmi aduc aminte de nişte îndrăcite cărora li se dădea mîncare de post, iar ele strigau: “Nu vrem, nu vrem! Daţi-ne carne şi vin!”

După cele trei zile de post şi rugăciune purtarea de grijă a lui Dumnezeu a rînduit ca Irina să-şi revină. A fost deplin conştientă şi a vorbit cu maicile. Au dezlegat-o şi i-au dat să mănînce. Toată lumea a fost bucuroasă că Dumnezeu a ascultat rugăciunile făcute la Tanacu. După aceea au mers în grădină şi s-au aşezat pe iarbă. Aici este momentul cînd a intrat în comă. M-am gîndit că după zbuciumul avut în acele zile, la care dacă adăugăm postul ajungem repede la concluzia că sora a fost vlăguită pur şi simplu, prin faptul că au mers şi au stat la soare e cu putinţă ca pricina căderii în comă să fie insolaţia. Asta e părerea mea şi nu vreau să fie însuşită de nimeni, dar vă pot spune ceea ce am trăit pînă acum. De aici maicile au chemat salvarea. A fost dusă la spital în comă. La spital a murit.

Avem un alt aspect, dacă se mai putea face ceva. Nu ştim, aceasta doar Dumnezeu o ştie. Din presă am înţeles că unii medici ar fi afirmat că fata era deja moartă cînd au luat-o. Dar tot din presă am aflat că i-au pus perfuzii. Ori la morţi nu le pui perfuzii, nu?
Moare un om care este posedat. Ce spune Biserica în astfel de cazuri? Păi e cît se poate de limpede: dacă dracii sînt pricina morţii, şi nu patimile în care te-ai aruncat de bună voie, atunci sulfetul acela este mîntuit. Hristos îl primeşte împreună cu Mucenicii, pentru că a răbdat chinuri muceniceşti. Păcat că în cazul de la Tanacu sora Irina nu poate să vină şi să-şi spună şi părerea sa. Cred că ea ar fi fost omul cel mai în măsură să îşi dea cu părerea.
Cred că am fost suficient de limpede în ce am scris pînă aici ca să înţelegem că tot ce s-a întîmplat acolo a fost după pravilă şi nu s-au călcat întru nimic rînduielile Bisericii. Şi atunci Dumnezeu le va purta de grijă tuturor celor care au fost implicaţi în caz.

Tot ceea ce este pe lîngă cele scrise mai sus tind să cred că este de la diavoli, care insuflă minţile omeneşti fără ca oamenii să priceapă lucrul acesta atît de subţire. Afirmaţii precum “drac de popă", “criminalul cu barbă roşie", “maici idolatre", “oameni inculţi", “practici medievale", “teroare după metode inchizitoriale", “maica crucificată", “preot nebun şi exaltat", sau că niciodată în istoria Bisericii nu s-a procedat astfel, sau că Molitfele Sfîntului Vasilie se citesc doar pe 1 ianuarie, sau că părintele Daniil nu era vrednic să slujească ori să citească rugăciuni, sau că mănăstirea Tanacu este “eretică, nesfinţită", sînt cu adevărat spre ruşinea celor ce le-au făcut şi vor da seama pentru ele. Să nu credeţi vreodată că Dumnezeu se uită la etichete. El judecă după inimă şi plăteşte fiecăruia după vrednicie, indiferent dacă este mirean, preot sau arhiereu.
Boala cea mare a neamului nostru este datul cu părerea. Nimeni nu se poate abţine să dea mai departe ceea ce aude, fără să înflorească, fără să pună de la el, fără să aibă contribuţia sa proprie. Cu cît o minte este mai slabă şi mai bolnavă, cu atît ceea ce aude şi vede va fi dat mai departe mai deformat. Nu-mi revin după ce citesc articolele presei în cazul Tanacu şi văd cum un caz nefericit a fost transformat de nişte minţi antihristice într-o crimă abominabilă, cu iz de inchiziţie papistaşă.

Altă boală a noastră este invidia, care se naşte din mîndrie şi care e mama răzbunării. Multe nu s-ar fi întîmplat şi spus, mai ales în sînul Bisericii, dacă am fi fost creştini, dacă Evanghelia noastră ar fi fost cea propovăduită de Mîntuitorul Hristos şi nu anti-evanghelia televizorului şi a mass-mediei. Aici s-a văzut cît sîntem de departe de Hristos şi cum ne lepădăm de El prin faptele noastre. “Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a acelora este Împărăţia Cerurilor", zice Iisus Hristos Dumnezeul nostru. Fericit eşti, părinte Daniil, dacă toată lumea te urăşte, iar Hristos te iubeşte!

Şi să zicem că toată minciuna din presă nu ar fi minciună, ci adevăr (ceea ce să dea Domnul să nu fie!). Unde este, dar, Sfîntul Ioan Gură de Aur care să zică şi azi: “daţi-mi un preot care a greşit, ca să îl acopăr cu haina mea"?

monahul Filotheu Bălan

PS: Am scris acest material pentru a îndemna pe cei ce îl vor citi să nu mai discute atît de mult, să nu-şi mai dea cu părerea, să nu mai înflorească, ci să aibă inima bună şi să se roage pentru părintele Daniil, care trece zilele acestea prin nişte încercări prin care nimeni nu cred că ar vrea să treacă. Văd în ispita sa răzbunarea dracilor ce au chinuit-o pe Irina. Avem inimă de draci dacă aruncăm cu piatra şi îi cerem osînda. Avem inimă de oameni dacă ne punem în pielea sa. Avem inimă de creştini dacă spunem că pentru păcatele noastre s-au întîmplat toate acestea. Cine nu vede în scandalul Tanacu un atac împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale este cu adevărat orb.

presupun ca "rastigneste-l" e simbolic pentru ca n-am vazut nicaieri expresia asta.
este remarcabil ce mult le place faniilor Tanacu sa-l compare cu Iisus.
o privire, oricit ar fi de superficiala asupra faptelor lui (si consicintelor acestora) arata cit de blasfemica e comparatia.

Draga Dead-cat,
Eu din cate imi amintesc, tu te declari ateu, si prin urmare este oarecum normal sa consideri ca daca fata a murit in curtea preotului el este vinovat... Asta e de inteles...
Ce nu e de inteles pentru mine este faptul ca te oripilezi ca cineva este comparat cu Iisus, desi aici e vorba doar de imaginatia ta, caci nimeni nu a comparat pe nimeni cu Iisus. Manahul Balan a zis doar : "Fericit eşti, părinte Daniil, dacă toată lumea te urăşte, iar Hristos te iubeşte!", ba mai mult a mai pus si un "daca" la mijloc...

Dar poate fi si un lucru bun daca un ateu tine cu atata convingere ca nimeni sa nu fie comparat cu Iisus, si considera aceasta o blasfemie, caci chiar asa si este, cu Iisus nu poti compara intr-adevar pe nimeni, El fiind Dzeu. adevarat din Dzeu. adevarat...


Draga Abis,

Edit: scuze, dublare.