Încercări... mereu încercări de a rezona cu semenii, mai bine zis scrierilemele să îi bage pe ei în rezonanţă . În sfârşit, astăzi, s-a întâmplat o minune, din prima clipă:

"ceas tradiţional

ceasul dintre coaste înregistrează timpul sacru - kairos, arcul e semn al spiralei simţirii ce circumscrie ascensional memoria şi leagă timpul sacru de cânt, este semn al armoniei mişcate de simţirea duhului. Este o povestire despre căderea în timpul profan - kronos - care devoră cuvintele, le îngroapă în silă şi sudălmi, o poveste
despre nevoia de loc şi aripi, de credinţă, nădejde, dragoste... " - comentariul lui Florin.

Nu ma pricep la combinatii secrete de cuvinte, asa cum stii tu tare bine sa le potrivesti. De aceea iti doresc sa ai un an plin de răsăritul soarelui, torsul pisicilor, puful lor blănos, albastrul cerului prin ochiul de geam, albastrul celor trei perechi de ochi felini – blajini, aroma cafelei, radioul care se deschide pe muzică şi nu pe ştiri, rochii de casă fiecare dintr-o altă cultură, aducătoare de vise, fotoliul primitor, sculptat şi ferm, avantul curentului de aer intrat prin fereastra deschisă, timp de descoperit lucruri interesante pe internet, mere ronţăite printre rânduri cu muşcături mari şi savuroase, culoarea dimineţilor care se trec în zile, metamorfoze, cartea rămasă deschisă la cap de pat, ridichile de lună cronţănite-n dinţii din faţă, şerbetul mâncat din borcan, cantalupii mari, imenşi, florile de lumină printre ramuri în floare, buzunarele descusute în care sunt îndesate pietricele, bilete, hârtiuţe cu numerele de telefoane date la repezeală, mersul pe jos, mersul printre oameni, câini, ierburi, datul în gropi şi trezirea la realitate, scaunul mereu sucit într-o parte – către lumina din fereastră, soneria de pauză, strânsul, plecatul, oboseala dulce, drumul, asfaltul, magazine, cumpărături, oferte, piaţa, tocmeli, cumpărături neprevăzute, lucruri care vin “la ţanc”, fuga cu ele acasă molfăind cu tot cu mâinile ocupate un baton cu scorţişoară, căţeii cu nasurile adulmecând pofticioase prin sacoşi, miorlăitele de pe peluza verde tolănite la soare, ninsoarea luminii printre frunzele copacilor de la geam în oricare anotimp, scosul veşmintelor cu gesturi calme, baia cu mirosuri, creme de corp, loţiunile, zilele cu masaj, prajituri, ronţăitul covrigilor crocanţi vanilaţi, somn cat iti doreste inima, limba greacă deprinsă din copilărie, zâmbetele oamenilor, vorbele, cuvintele bune, marea cu valuri, muntele cu stele, pandativele, mărgele, inele, ceasul, broşa onorifică, diplomele, adormitul pe gânduri şi pace...

si cate iti mai doresti in rest.

La multi ani !

[/QUOTE]Nu ma pricep la combinatii secrete de cuvinte, asa cum stii tu tare bine sa le potrivesti.[QUOTE]
Te pricepi mai bine decât îţi închipui draga mea Kristin !
Aşa cum ai repotrivit vorbele mele, au un parfum mai puternic, o stare de graţie.

Cu drag şi mulţumiri pentru gest şi pentru urări!

...zile senine, să vă dea Domnul, tot ce doriţi....
Mda...
Păi eu doresc odihnă, odihnă, odihnă!
De trei ori? Păi ce, Lenin nu a spus "Învîţaţi, învăţaţi, învăţaţi"?
Sunt frântă! Epuizată şi nemulţumită. Niciodată nu am spus sau recunoscut. Pentru toate există un început...(Sau sfârşit?)
De s-ar sfârşi...

Contraste

O captură de la cipdecip :

Era o data o insula, in care traiau toate sentimentele si valorile umane.
Buna dispozitie, Tristetea, Intelepciunea… si ca toti ceilalti iubirea.
Intr-o zi sentimentele au fost anuntate ca insula se va scufunda… si trebuiau sa isi pregateasca vasele pentru a pleca.
Cand insula dadea sa se scufunde, Iubirea decise sa ceara ajutor.
Bogatia trecu pe langa iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise: “Bogatie, ma poti lua cu tine?”
“Nu te pot lua! Pentru ca in barca mea este mult aur si argint si nu am loc.”
Iubirea se hotara atunci sa ceara ajutorul Orgolilui care trecea pe acolo cu o nava superba: “Orgoliu, te rog ma poti lua cu tine?”
“Nu te pot ajuta iubire! Aici totul este perfect, mi-ai putea strica nava” spuse Orgoliul.
Atunci Iubirea intreba Tristetea, care trecea pe langa el: “Tristete lasa-ma te rog sa vin cu tine”
“Oh! Iubire, sunt atat de trista incat trebuie sa stau singura” raspunse tristetea.
Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu auzi strigatele Iubirii!
Dintr-o data o voce spuse: “Vino iubire, te iau cu mine!”
Cel care vorbise era un barbat, Iubirea se simti atat de recunoscatoare incat uita sa il intrebe care este numele sau. Cand sosira pe tarm, barbatul pleca!
Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora si intreaba Cunoasterea: “Cine era acel batranel?”
“Era timpul”, raspunse Cunoasterea.
“Timpul!?”, se intreba Iubirea. “Dar de ce tocmai Timpul ma ajutat?”
Cunoasterea plina de intelepciune ii raspunse: “Pentru ca numai Timpul este capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata.”

Oameni meschini, copii care îşi eludează vârsta, violenţe de limbaj, fizice, cursuri de prefăcătorie...

Mi-a venit o scrisoare purtătoare a unui premiu internaţional.

Felicitari contraste!

flori, , mulţumesc draga mea că eşti alături de mine!

toxic,, bine ai venit, sper să mă vizitezi mai des !

Premiul l-a luat un elev pregătit de mine la obiectul pe care îl predau.

Felicitări Contraste! Să-ţi bucure inima toţi elevii cărora le eşti dascăl!

Frisky, ce drăguţ că te bucuri alături de mine !

Sincer, nu ştiu ce mi-o fi venit să postez, dar nu este primul premiu pe care copilul acesta îl aduce. Şi mai am şi alţi copii de aceeaşi valoare, dar cred că eram puţin cam îngâmfată în acel moment...

Las' ca-i bine sa fii ingamfata uneori, te simti bine in pielea ta!
Felicitari si de la mine! Stiu ce bine e sa ai astfel de satisfactii!

Draga mea, "rudă" în ale meseriei, mulţumesc !
Încă odată baftă la examene!

Ieri mergând pe stradă am văzut un pisoi izbit de maşină...
Tot căpuşorul lui micuţ în sânge, micuţ şi neajutorat...

Şi m-am întors, l-am ridicat şi l-am pus pe masă la veterinar...
Pe partea dreaptă un canin ciobit, fractura de boltă palatină, cu ruptură de falcă, şi nu mai ştiu ce altă fractură în partea de jos a guriţei, trei puncte de sutură, injecţii cât cuprinde. Acum este în recuperare... Are reacţii, nu mai sângerează, a făcut crustă. Îl hrănesc cu seringa , pe la comisură în partea opusă. Mănâncă lăptişor călduţ cu mare bucurie. Mă recunoaşte şi a tors. L-am dus azi la control, se reface bine şi spornic. Este bej rozaliu la blaniţă, nu am mai văzut aşa ceva. Şeful clinicii mi-a spus că este metis de birmanez cu rasă europeană (maidanez). După ce îi scot firele îi fac şi poze, chiar dacă este slăbuţ.
Are între 10 şi 12 luni, după aprecierea medicului.

Caut părinţi adoptivi!!!

Pisile rozaliu se descurcă! Va trăi în mod sigur. Şi este şi tare curat. I-am lăsat o cârpă pe jos, poate, poate. A folosit-o la piş! Azi după ce i-am dat lăptişor cu seringa, a avut o reacţie de lingere pe botic, dar s-a soldat cu geamăt. Deci, progresează!

Pisi cel rozaliu e un norocos ca te-a intalnit! Cati oameni au trecut pe langa el pana ai aparut tu...nici nu vreau sa ma gandesc! Sa se faca bine si-ti va multumi el in felul lui!
Esti o bunatate de mamica de pisici!
Catitza me a e bolnava...Plange si nu stiu de ce. Azi merg cu ea la veterinar.

Da, acum citesc de Catiţa ta cu amanuntul acela cu linsul la piept. Este o reacţie la pisicile care nu au pui şi nu sunt castrate. S-ar putea să aibe lactaţie falsă, să fie încărcată. Dacă rămâne laptele pe acolo, se pietrifică şi poate produce cancer din câte ştiu eu. Trebuie mulsă. Să o castrezi urgent dacă nu o dai la montă, că este posibil să dea în cancer.

Acum despre pisile meu. Se numeşte Feri, că oricum trebuia să îi atrag atenţia într-un fel când mă apropii de el. Astăzi s-a ridicat şi s-a scuturat, aşa după puteri. L-am spălat cu o cârpă umedă de tot sângele ăla închegat, l-am hrănit şi acum doarme. Are o blăniţă minunată şi tare pufoasă. Ieri a venit un cunoscut de-al meu veterinar să îl controleze şi a spus că va scăpa cu siguranţă, i-a mai făcut un tratament, iar firele le scoatem luni, vine el de dimneaţa pe la noi.
Prolema cea mai acută este că trebuie urgent să îi găsesc mamă sau tată. URGENT!!! Siamezele sunt coalizate împotriva lui, şi dacă nu sunt atentă îl rup!

Vă rog frumos pe toţi cei ce citiţi, dacă sunteţi siguri că vreţi un pisoi deosebit de frumos, cu o constituţie robustă (la un astfel de accident nu rezistă mulţi), Feri este aproape sănătos şi poate să vină la noul stăpân. Nu trebuie să mănânce oase, hrană tare, cronţănele. Numai pâine muiată în sos, supe, lapte o perioadă mai lungă. Cu mine este teribil de afectuos. Mă înmoaie cănd se uită la mine.

Of....
M-a sunat o prietenă şi mi-a spus că mama ei este grav bolnavă! Ce să fac, cum pot să o ajut? Of...

...9.654...

Ninsori



Pe sub zada din faţa Biserii Sfântul Gheorghe - Brăila

Uneori pornesc din adâncuri gusturi de haiducie. Aş pleca, m-aş duce şi tot duce, eu om paşnic şi blând al câmpiei, în creieri de munte. Fără nimeni şi nimic în jurul meu. Mi-ar plăcea să trăiesc într-o cabană din blănuri de lemn, pe un vârf de munte. Să mă încălzesc cu lemne care să trosnească şi să arunce lumină în jurul lor la ceas de noapte. Să mănânc ce am uscat de peste vară. Şi să-mi toarcă pisicile...să urle vântul... Până una alta, urlu eu!
Primitivism? Nu, este gena care vrea să nu se descompună...

Simt pe umeri durerea durerii prietenilor mei, unora dintre ei, greu încercaţi în aceste momente...

Mai e pana la primavara

Adalyn

Crengile sunt pline de omăt la fereastra mea.
Am făcut multe, multe poze de la fereastră: oameni văzuţi de sus, căţei, pisicei, crengăriş. Îmi place să surprind insignifiantul, să îl aduc în prim plan, să vadă cum e să fii vedetă !


Nu vrea nimenea un pisicuţ frumos, curat şi torcăreţ? Pisile accidentat s-a făcut bine şi caută o casă a lui.

Clovnul EU

Feri, pisile cu blaniţa rozalie.



Feri, arată că mai are o cicatrice la bărbiţă



şi alta la urechiuşă.



Nu-i aşa că am ochii ca mierea?





Siamezele s-au coalizat împotriva mea... nu mă vor...

Vai, e o frumusete de pisoias Asa de mult l-as vrea, dar din pacate n-am unde sa-l tin acum si sunt si prea departe pentru a-l lua
Sper sa-i gasesti o casa

Şi eu sper să îşi găsească o familie care să-l îndrăgească, mai ales că este foarte curat. Am pus anunţuri pe la toate pet-shopurile.

Azi am pus anunţuri pe la toate Dispensarele veterinare şi la Clinica veterinară din oraş.

Fericel, Feruţ micuţ este bine, şi aşteptăm pe cineva la o vedere.
Sper să nu facă el fasoane, adică gheare şi scuipături aşa cum a mai facut la două persoane, că nu îl pot ţine!
Iar a fost rezbel, şi de data aceasta zbura puful din amândoi beligeranţii! Adică şi din Feri, şi din Cipi!
Am reuşit să îi despart, dar nu pot să ţin doi motani cu aşa firi voluntare ! Aseară am fost la o familie cu doi căţei de talie mare şi doi pisoi, iar câinii nu mâncau din mâncarea pisicilor. Le respectau pentru că ele au fost în casă la venirea lor. Unul dintre ei, băiatul, m-a îndrăgit din prima, nu m-a lătrat şi nici mârâit. Cerea mereu cronţănele - luasem în dotare, aşa, ca trataţie - iar când nu i-am mai dat, mi-a apucat un picior cu gheată cu tot, de au rămas toţi perplecşi de gest, şi dă-i, şi dă-i!
- Mă Teddy, - i-am spus, vezi, eu te las, te şi încurajez, doar doar s-or înmulţi ghetele, nu de alta, dar sunt din piele şi foarte comode ! Abia facem o montă profitabilă!
Am râs cu toţi de ne-am tăvălit, am terminat trataţia, domnul a plecat la serviciu, am rămas cu doamna şi menajeria, am mai povestit de unele, de altele şi m-am retras şi eu spre pisile mele.

Contraste - mda, se poate defini doar unul ca fiind opozitia dintre doi termeni care se pun reciproc în relief - cum ar fi bunăoară Don Quijote şi Sancho Panza.

L-am dat pe Feri, şi sunt tristă. Eu, că siamezele parcă sunt date cu terebentină sub coadă! Tropăie, ţopăie, miaunesc, ce mai, se bucură în toată legea că au scăpat de intrus !
Offfff....

Bine ca i-ai gasit o casa, sper ca oamenii vor avea grija de el

Iar siamezelor ce poti sa le ceri? Nu stii ca pisile sunt invidioase? Pupa-le si iubeste-le putin, ca le trece Da-le pupa si de la mine

Bine, dragă Afrodita, bine.
Le mai pup o tură şi de la tine ! Dacă nu ar fi fost atât de rele, l-aş fi oprit şi pe Feri fiindcă este tare, tare frumos! Şi deştept!
A priceput amărâtul că îl dau din casă şi s-a zbătut, şi a mieunat, şi nu a vrut, a trebuit să îl duc eu acolo, şi m-a şi zgâriat că de ce îl dau... Oamenii stau pe aproape de mine, şi chiar se îngrijesc de el. Avea pusă o pernuţă pe un scaun la bucătărie, o cuvertură pe un fotoliu care era liber în sufragerie, i-au cumpărat tăviţă şi granule pempărs. Le-am spus că mănâncă orice fel de mâncare gătită, biscuiţei de pisici, supele de pasăre îi plac, şi mai ales...cărniţa!
Ei, după o perioadă ca să nu îl sâcâi, mă duc să îl văd. Că doar este Feri al meu, până la urmă, nu?
Cu drag!

Şi dacă tot intraţi pe pagina mea şi citiţi, vă întâmpin cu un mic cadou de Sfântul Valentin!

Cu drag!

Haiga



"Cu rolele prin parc"
Costel Sarivan - elev în cls. a VII-a B

Ce frumusete de motan e Feri! Sper sa aiba noroc de stapani buni, e o binecuvantare sa ai un animalut in casa!
Tie, ca te-ai ingrijit de el!

Mulţumesc mult că ne laşi câte un semn!
Feri s-a făcut un motan mare şi gras, foarte curat, mănâncă de toate, nu este mofturos. Are o blăniţă de vis, dar şi nişte gheare ...brrrrrrrr! Ştie ce vrea, şi acolo unde l-am dat este bine. Am vorbit la telefon cu persoanele.

Oare de ce mă dă ????



În pungă peste ghemele de tricotat, mi-am făcut un pat !



Sunt un frumos !

În zori

Mi-e dor de Feri! I-am privit pozele şi m-a răscolit la stomac!
Pe la 9,00 mă duc să îl văd! Mi-e dor de blăniţa lui deasă, pufoasă şi frumoasă, de codiţa lui lungă mlădioasă şi plină de inele... Offf! Şi ochişorii!...

Feluca




Din ciclul "Ambarcaţiuni"


S-a răzvrătit iar marea cu valurile-n coapsă,
cu alge deşirate-n păr - umbre ca argintul
de o furtună spun că este timpul.
Pe creste, cu mărfurile-n cală
feluca ţine malul.
Cu buzele crăpate de vânturi ori de sare,
marinari cu ochi-n zare
între două destinaţii scrutează-n depărtare.
S-a lăsat de linişte-n catarg
valurile molcomite de copastie se sparg.
Luna rotunjită plină de ispite din înalt
plonjează printre înţelesuri.
Iar se-nalţă velatura albă ca năluca
să ia în piept curenţii cu zorii dimineţii
din mărul lunii părăsit de noapte
muşcă-n plin iuţindu-şi mersul viu,
feluca.

Mi-e ceaţă...

Iar a mai luat un premiu un copil de-al meu.

Galera



Împovărată-n pântece de grei baloţi
spre zori, greoaie,
se pune în mişcare.
Pânze puţine,
mulţi lopătari în jos.
Tot oameni, dar -
criminali sau hoţi.
Lanţuri la picioare zugrumă gândul.
Toba bate îndrăcită,
vâslele împing spre înainte
la scăparea visurilor
de coşmare,
care acum
sus pe punte, sau pe puntea trei
sunt lest în fiecare.
Piraţi armaţi au abordat
şi au ucis tot ce mişca.
Copastia e spartă, apa invadează
vâslaşii înlănţuiţi.
Aşa ei mor cuminţi,
la locul lor.
Bătăile de tobă-au încetat...
Amiaza varsă flăcări vii, chinuitoare
iar ochii-ntorşi în sus amar
privesc pe RA
a desacralizare.

Făurar.
El face şi desface.
A pus câţiva fulgi şi a adus gerul iernii atât de aşteptat cândva, la vremea potrivită peste muguri şi crengi aproape înfrunzite.
A desferecat legile firii şi a făcut-o lată !

Submarinul



Subterfugii,
fapte şi cuvinte
au drept ţinte
mărunţişuri împovărătoare.
Conştiinţa s-a scufundat...
Am ajuns la scop?
Cine ştie...
Arunc peste val un ochi
de ciclop.
Scurmă în depărtări
cu veninul,
submarinul.