Tablou marin



Parcul gândului înfloare plin cuvinte
ce bine cade vântul printre ramuri -
i-aş pune două - trei perechi de hamuri
ba l-aş mai bate şi în ţinte !

Că s-ambibat plin ochi de valuri
cochilii în care cresc salcâmi
de-acu'nainte multe săptămâni
izbeşte valu-n coaste ca de maluri.

Regina nopţii cupa o revarsă
spre tâmple pace iar coboară
zăvoare-mparfumate cad spre seară
că eu la tine mare-s ca acasă!

Copilărie




Ies cuvintele în voie la plimbare
Pe-aleia bătucită de mult mers
Pe drumu-n care mă preumblu-ades
Vă spun că nu e-ntotdeauna soare.

Opreşte clipa pleoapa a mirare
Rotunzi se-ntreabă ochii care urme
Să sape mâna mea să scurme
Să te-ntrupez din urme de cărare?

Copilăria mea, toată, parcă-n vis
Ades, mult prea ades mi-e dorul dor
Tu ştii? Eu până-o fi să mor
Spre tine mă întorc cu gând deschis.

...si eu ma intorc cu gandul la copilarie, numai ca nu stiu s-o spun asa frumos!

Lasă dăscalita, ca ştii tu spune, dar nu vrei.
Uite, un cadou pentru tine.


Tablou



Pe marea zării pescăruşii zbor
Înalt, complet înscrişi pe boltă
Rotesc largi cercuri, fac o voltă
Se prăbuşesc apoi cu râs hohotitor

Din valuri pescuiesc şi iar se-nalţă
Lungi aripi, ample întrebări
Momente încrustate în chemări
De veacuri după-aceeaşi ştanţă

Unul dintre ei s-apropiat de mine
Pe plaja de la Pontul Euxin
Un semn de dar al sorţii, de senin
Un flux al marilor iubiri ce vine.

Mătănii



Cu voci curate, cochilii sună blând
Poveştile se nasc, se ţes pe rând
La ieşitul soarelui dintre talazuri
Trezite maluri, fiinţe şi barcazuri.

Miresme, aburi, simţuri se resfiră
Dăruiri totale - ale naturii mamă
Nu ai decât ca să le bagi în seamă
Treci prin ele, mătănii se prefiră!

Aduc un gând de baltă şi de mare
Cuprinse sunt de ochi de astru
Prin trupul meu curge salmastru
Cu-n punct nevralgic care doare...

Vara 2006

pentru noii mei prieteni Laura, Paul, Amelia, Nina, Rodica, Luminiţa, Ramona, Mihai, Coca, Cami, Mia, ...



Vara asta m-a sărat de valuri
şi dedulcit de unde
neconceput de tandră
a împlinit trăiri venite de niciunde
de pietre, scoici şi de coclauri,
îmi răsuceşte sufletul meandră !

Nonstop, alene şi intempestiv
sublim în aurul de soare
prieteni dragi de-aiurea, din senin
îmi pun pe umeri stele şi culoare
în cercul lor sunt alt conviv
cu sufletul de forme şi de plin !

Mi-e dor...




De haina vremii gânduri se dezbracă
Spre port uşor, uşor, din nou o tai
Mi-e dor cu marinarii de-o cinzeacă
Şi cu epigramiştii ca să facem hai !

E-n vale o terasă caldă, primitoare
aşa cum te cobori spre portul vechi
mai vezi pe-acolo şi femei uşoare
mai sunt pe-acolo şi perechi-perechi...

Iar dacă nu, există-o cârciumioară
cu mese geluite- trupuri de lemn viu
şi cântă-un pian... şi plânge o vioară
de storc din tine lacrimi şi pustiu !

Îmi dau pe valuri hainele tristeţii
cu pescăruşii râd cu glas gâlgâitor
arunc tot lestul pus în calea vieţii
că drag mi-e de senin ca şi de zbor !

Miresme



La timpul rugii stele se reflectă
E timpul orelor de trihnă să se-arate
Doar eu cu fiinţa mea defectă
Mă plimb pe mal pe săturate !

Luna s-a culcat uşor pe ape
Care-acum şi-au domolit turcoazul
Şi a pornit şi ea să se adape
Că nu sunt pescăruşi să facă hazul!

Noptateci, ochii stelelor clipesc
hipnotici, dar de asta n-au habar.
E ora când grădinile privesc
spre lume cu miresme şi nectar.

Noapte la mal



Plasa nopţii e cuprins de gânduri
Intuitiv şi tandru alunec spre nisip
Ochiul meu nu mai citeşte rânduri.
Avem aceeaşi faţă, avem acelaşi chip...

Culeg de jos o scoică mică şi striată
Iar umbra mâinii luna o resfiră
Peste maluri, ape curge tremurată
Prin plete, peste umeri se prefiră.

Pacea mă cuprinde pe plaja-acum pustie
Mă-ntind şi zac pe spate de parcă am murit
În interiorul meu se naşte o altă poezie
Cu zorii voi scorni noi forme din grafit!

Trăire



Apusul vine, sângerează-n mare
Soarele şi-a aplecat grumazul
Pe orizont cinci pescăruşi fac hazul
Binedispun iubire şi chemare.

Malu-atinge perfecţiuni de vis
Cu paşi mărunţi cutreier a dorinţă
E o minune-n drumul meu deschis
Parfum sărat şi dulce într-o fiinţă.

Artele se cuibăresc în mine
Venite din eter şi de prin soare
Care căzut în apele sublime
Dă galaxii de forme şi culoare!

Doamne, ce mult scrii!

Îmi place!!!!!!!!!!

Confesiune



Priviţi-l: e minutul care tocmai a trecut
Desprins din carnea timpului rămas
Nu-l simt nici eu, nici tu. Nu ne-a durut.
Aşa se scurge viaţa noastră ceas cu ceas...

Pe temele lumeşti, de omul cel de rând
Adesea scriu, aici mereu mă regăsesc
Şi urc ades şi tot ades cobor plângând
Când simt cu sufletul cum obosesc...

Poate sângerez din plin prin gânduri
De clipele din urmă, de cele ce-or veni
Toate le transform în mari frământuri.
Acelaşi e finalul: spre moarte vom păşi...

Dragii mei, pentru cei interesati de literatura, care veniti in spatiul meu, cred ca va intereseaza acest aspect :

Premierile celei de a VII-a ediţii a concursului « Amurg sentimental »


Intr-o zi frumoasă de vară, sâmbătă 22 iulie 2006, la Muzeul Naţional al Literaturii Române, la casa memorială « Tudor Arghezi » în prezenţa domnului muzeograf Aurel Ciulei ca reprezentant al doamnei Mitzura Arghezi, a domnului Preşedinte al « Amurgului sentimental » Ion Machidon, a avut loc o şedinţă de cenaclu, total deosebită.
După cuvântul de deschidere al domnului preşedinte, care a anunţat ordinea de zi, în finalul căreia se vor face premierile pentru cea de a VII-a ediţie a concursului « Amurg sentimental » poetul Doru Ion Lazăr a lansat volumul său de versuri « Războiul de ţesut », iar actriţa Doina Ghiţescu a recitat din volumul antologic « Trepte de lumină ». Momente plăcute, punctate de aplauze.
Iată însă că au venit şi clipele decernării premiilor, clipe de tensiune, înregistrate de camerele de luat vederi ale TVR Cultural şidifuzate în aceeaşi seară la orele 22,30.
Vreţi să cunoaşteţi laureaţii ?
Secţiunea teatru.

Locul I Dăscălescu Andreea Elena
Premiul II Mihai Moldoveanu
Premiul III Maximov Elena

Secţiunea proză

Premiul I A. Grosu
Premiul II Mariana Tănase
Premiul III Sandu Radu Andrei

Secţiunea poezie

Premiul I Monica Manolachi
Premiul II Niculina Berheci
Premiul III Florina Vapor

Secţiunea eseu

Premiul I Toma Dumitrescu
Premiul III Anastasia Grosu
Premiul I Petru Andrei Flueraşu

Sau mai acordat următoarele premii :

Pentru epigramă – Zaharia Moisescu
Premiul Cenaclului Marincaş Cătălina Anca
Premiul special Marga Gigi Stanciu.


Fiecare premiant a citit din creaţiile proprii, apoi, după ce şedinţa de cenaclu s-a declarat închisă, am prelungit momentele sub umbra copacilor din livada Mărţişorului, uitând de caniculă şi disconfortul unei zile fierbinţi.
Am făcut schimb de adrese, numere de telefon, ca oamenii veniţi din toate colţurile tării.

Lucrările premiate vor fi publicate în revistele “Visătorii” şi “Amurg sentimental”.
Ne-am despărţit toţi, mai bogaţi în suflet dar şi bucuroşi de noile cunoştinţe pe care le-am făcut în lumea aceasta pe care noi o iubim şi o cântăm în lucrările noastre.

Moartea pescăruşului



Cu aripi frânte, zace pe nisip
Un pescăruş de zboruri larg deschise
Cu mişcarea zugrăvindui-se-n chip
Că-i sunt tăiate zările promise...

Sparge marea din licori sideful
Tărmul e balans de viaţă, moarte
Închină-o aripă de gând contrastul
Nehotărât înspre iluzii noi, deşasrte...

Aşterne zarea cerul armonios
Podoabe şiruri, şiruri îi anină
Încondeiază valul ţărmul nisipos
Moartea a găsit în viaţă vină...

Confesiune



Priviţi-l, e minutul care tocmai a trecut
Desprins din carnea timpului rămas
Nu-l simt nici eu, nici tu. Nu ne-a durut.
Aşa se scurge viaţa noastră ceas cu ceas.

Pe temele lumeşti, de omul cel de rând
Adesea scriu, mereu mă regăsesc
Mă urc ades dar mă cobor plângând
Când simt cu sufletul că mai greşesc.

Poate sângerez din plin de gânduri
De clipele din urmă, de cele ce-or veni
Toate le transform în mari frământuri
Acelaşi e finalul: în moarte vom păşi...

Feerie



Oraşul meu, malul meu de gând,
Salcâmii - au înflorit cu miere
Copacii împovăraţi de coliere
Sunt năvădiţi de-un vânt plăpând.

Aerul s-a dedulcit şi el încetişor
E noapte, luna spune basme
Din bălţi se-nfiripă fantasme
Petrec efluvii calde - aromitor.

Ochii-nchid şi las să-i umple vise
Amestec modeleul de cu noapte
Mă trezesc în zori vorbind în şoapte
Spun poveşti cu zările deschise.

Herghelia



Mari, frumoşi, coame de visare
Galopul - un zbor spre veşnicie
La malul apei tropotesc a poezie
O cavalcadă în apus de soare.

Cozile, fuioare lungi de spume
Crupele - arcate-s în galop
Nebun, năvalnic, fără stop
Cu marea se întorc în lume.

Las liber gândul fără frâie
Pe greabăn herghelia bat liniştitor
Salt din cal în cal, cu ei mă zbor
Sufletul cu ei vrea sa rămâie !

De Dunăre




Flutur gândurile-a revenire
în curgere tainică spre fiinţa ta
cu note singuratice şi rare
cade-n suflet
umbra vremii - umbra ta.

Am despletit privirile spre soare
calendarul risipit pe podea
ajuns la depărtare de o lume
un mozaic sensibil la refrene
se-agaţă îngovoiate gene
de sufletul încercuit
de marea aşteptare care poruncea:
Dunărea, Dunărea, Dunărea !

Imensitate



Particule de spumă se preling
Pe plaja-acum pustie pentru stele
Hai s-alergăm acolo sus pe dig
În contopire cu lumini rebele!

Pescăruşii de aici spun că un val
E mult prea mul şi totuşi prea puţin
Pe tine, doar pe tine să te trag
Din oceanul frământat deplin !

Sunt zile



Sunt zile
în care căldura învăluie
albul ochilor,
căuşul palmelor...

Sunt zile
când fluviul abureşte dogoare
prelins plumb topit
în venele primitoare.

Sunt zile când o daltă
modelează conceptul iubirii.
Sunt zile
când noi avem duplicate.

Concret



Plouă cu vise
de acolo de unde primărava
aduce culori.
Mâini întinse primesc
o mână de pământ
o mână de frunze
o mână de ROGVAIW
şi trebuie să aleagă.
Concret.

Iubirea ta




Tristeţi cuprinde-n clipociri de ape
Adastă-n cercul pietrei de-aruncat
Coboară soarele în tonuri alintate
De verdele mocnit dinspre'noptat.

Iubirea ta
Se duce şi revine maree spre liman băltit
Se-agaţă-n drumul ei de sălcii şi de-un nufăr
Ce-au fost şi ieri, şi azi, vor fi în infinit,
Gravate pe o scoică, pe-un plaur le descopăr

Iubirea ta
O simt, o am, apoi alerg cu ea,
O ascund profund, în suflet o-nvelesc
Aş vrea s-o fac pe cer o nouă stea
Tu ştii să dai, eu ştiu să preţuiesc.

Smerenii



Mă scol cu versu-n gene
Din somn răsar c-o strofă
Uit mărginirea orelor păgână
Sunt aicea doar cu-o mână
În care ţin menirea şi vara
iar stăpână.

Prevenirea apusului să fiu
mă-ncumet, deşi -
mă doare geana nopţii.
Adâncul tău aruncă zarul soţii
fără să vreau
fără să pot să ştiu
de ce o fac,
mă-nchin la tine.

Adnotări



Singurătate,
răbufneşti lumina
cu trene căzătoare
pe lângă orologii.
Mâna e mai albă
ca noaptea de nesomn
cutreier elastic
începe să geamă
ca prin uluca
prăvălită-n toamnă...

În afară de moarte



Am trecut astăzi pe la farmacie,
am luat o reţetă cu cash.
Apoi, pentru că
nu îmi place la bucătărie
am mâncat undeva în oraş.
Nu am grădină acasă
aşa că am cumpărat
câte un fir din fiecare floare
de la florăreasa din colţ.
Am cerut voie să plătesc
la maxi-taxi data viitoare
pentru că nu avea şoferul rest.
Nu mai ştiu ce am bâiguit
când prietena mi-a amintit
că m-a aşteptat toată ziua
iar eu nu am venit.
Ajunsă acasă, - ce constatare !
nu am uitat să în privesc jos
unde nu-i aspirat
şi să zic: lasă, data viitoare.
Adevărat !
Doar când ochii
au întâlnit fotografia
am înţeles că pe lumea asta
totul, dar totul în afară
de moarte are rezolvare...

Ca un ...paradox !

De vrei



să faci portretul unei păsări
Îţi trebuie o undă de zefir
Un miros suav de trandafir
Cules din cele patru zări.

Îţi trebuie o gamă de treisteţe
Pe care să o pui uşor în pene
Atunci când izgonită de troiene
Se duce-n alte zări să nu-ngheţe.

Mai trebuie să ai şi bucurie
O rază mică, luată de la soare
Pe care să o ia ea, călătoare
Când va veni de prin migrare.

Neapărat să ai frânturi de stele
Să le aşezi cu grijă în priviri
Aceste mici şi calde străluciri
Sclipind mirajul lor de giuvaere.

Susur de izvor mai ai nevoie
În trilul mic şi avântat să pui
Să cânte dorurile orişicui
Cu toţi şi toate-n armonie.

Constat că a mai venit încă o dimineaţă încă Haissam !

Roman



Azi oameni de cândva îmi bat la uşă
Ca în romanul "După douăzeci de ani "
Se-aprind noi focuri din ce-a fost cenuşă
Rememorăm vechi amintiri, noi artizani.

Depănăm din caierul de întâmplări
Atâtea amănunte de parcă-au fost filmate
Ne vin în minte sute de sclipiri
Şi trec pe rând de pleoape aninate.

Coboară reînviate de soare a plecare
Revin mărturisite din treptele uitării
Să aibe partea frumuseţii fiecare
Multiplicate, răsărite-n largul zării.

Răsărit şi apus



Haină peste suflet
iubirea -
veghe, leagăn
legătură
între cuvinte,
vieţi şi viaţă
prima lumină născută
margine
de nemărginire
primul întuneric
căzut
în fapt de gând.

Loc blestemat



În locu-acesta cu brazdele trasate
Cu negrul albit de-atâta-nsetare
Ca riduri de frunte profund întristate
Privesc golite, mirate spre soare.

Poteca dintre haturi a-ntipărit pitică
O urmă de copită, paşi de om
Vara varsă foc, nu e nici o furnică
În jur este pustiu, nu e un pom.

Pământu-acesta oftează crăpat, stingher
Strigă de sete prin şanţuri căscate
Rădăcini însetate, uscate, chircite pier
Ucise de gustul ploii de mult uitate.

Haiku

Azi e Schimbarea la fata,primul semn ca vara e pe trecute...Tu ai simtit asta prin acest frumos Haiku...

Acest haiku l-am scris mai demult.
Este publicat într-un concurs cu ilustraţie proprie. Aici este postat pe tabloul unui pictor aşa după cum rezultă din semnătura acestuia din partea stângă.
Să ştii că mi-ai lipsit. Unde ai stat ascunsă aşa multă vreme?

Cu drag !

Aici am fost, n-ai avut tu ochi si pentru mine...

Fie cum zici tu!
Uite un bonus ca să îţi treacă supărarea !

Premiul special al Fundaţiei "Paul Polidor" pentru grafică şi poezie - publicat în Antologia "Ferestre : grafică şi poezie".



Aici este un autoportret, iar haiku-ul este pus pe frunte, sugerând ridurile.

Tare frumos!Nu sunt suparata, fii fara grija...

Şi încă unul:

Si aici "Eternal spiral" -

Salutare! Grafica e facuta de tine? E foarte frumoasa. Mai............trece vacanta si noi tot nu am stat la o cafea....................

edittha, cele trei poezii însoţite de grafica corespunzătoare au fost în concurs şi au câştigat respectivul premiu.
Sunt file scanate din Antologia în care au fost publicate. Eu nu mai am originalele.

Cafeaua... Uite, ne putem întâlni la Brăila sau Galaţi. Zilele acestea sunt mai frumoase, mai puţin fierbinţi.

Ah!!!
Mirajul acesta al verii fierbinţi, transpiricioase dar atât de minunate!
Ah!!! Schimbarea asta la faţă! Cât m-a întristat! Nu vreau toamnă, dar mai ales nu vreau iarnă!!! Frigggggggggggggggggg...

Ce miroase?
E un miros în atmosferă, îl simt, îl ştiu. Dar nu vreau să îl recunosc...
Miroase toamna. A venit pe căi olfactive...

Pictura de Albani Francesco

Da, sunt semne de toamna...mie imi place toamna cu caldura ei blanda, cu aromele ei, cu culorile ei...

Dar toamna prin piaţă nu îţi place ?
Dacă ai ochi să vezi insolitul, dincolo de mere, pere, zarzavaturi, te poţi distra.
Pentru mine este o plăcere să mă duc în piaţă. De multe ori mă duc fără scop, pun acolo în sacoşe ceva, să fie, dar de fapt stochez imagini vizuale.

Cu prietenie

Cu tine am avut
multe dialoguri în gând
niciodată rostite
niciodată bănuite de alţii
doar sinele ştia despre ele.
Tu răspundeai
în tăcerea elocventă
eu păşeam pe mătasea
şoaptelor nerostite.
Venea rândul meu
să pun întrebări mute
la care primeam
întotdeauna
răspunsuri tăcute.
Din dialogul nostru
s-a păstrat prietenia.

Lutul din noi