Frumoasa poezie!
Cred ca asa este sau trebuie sa fie un prieten.Ce bine este ca atunci cand te simti singur sa poti suna un prieten sa iti spuna un cuvant care sa te scoata din starea de tristete.

edittha, mă bucur că ţi-a plăcut "Prietenul".
Aceasta este o formă prelucrată.
Mai în spate, este forma brută, aşa cum a ţâşnit ea din taste.
Când ţi-e trist, poftim la o discuţie!

Hristos a inviat!
Sa-ti fie muza aproape(sau muzoiul cum ziceati mai inainte)si sa ne incanti cu poezii frumoase!

multu' contraste, inca astept pe Mihai sa-mi dea "dezlegare"... sa-i trimit un PM?

Adevărat a înviat !
Da, toate muzele să-mi fie aproape! Ca să le simt vibraţia!
M-am sculat din somn că visam că scriam, şi ce scriam!
Aşa că m-am trezit, şi mi-am scris ideea...
De data aceasta o voi dezvolta într-o proză.
Muzoiul meu?
Ochii verzi....de baltă....

Erwin, , be patient!
O fi şi omul ocupat !
Tu scrie la mine dacă te mănâncă degetele!
Le iei cu copy şi paste şi le treci şi la tine apoi !

Baftă! Abia aştept să te vizitez!

Cu forma finală....


Dunăre, trestie, eu

Eu sunt la fel ca trestia înaltă
Băltăreaţă, aidoma ca ea.
Apa rădăcinile ne scaldă
Ne spală trup şi lujer Dunărea.

Mă unduiesc flexibilă în mers
Şi vântul trece-ades cu voluptate
Pe tâmple-mi pune cu subânţeles
Sărutul ei băltit cu bunătate.

Când furtunile se–aţin în curmeziş
E una cu nămolul trestia felină
Aruncă ochiul verde scurt, furiş
Să vadă vremea bună ce-o să vină.

Ei, tu, taci!
Chiar şi tu ai ochii verzi??
Mda...
Cu atâtea inundaţii, şi Dunăre revărsată...
Nu mă mai miră nimic !

Haiku (Bonzai)

In tine este
Sâmbure a ce a fost
Mare adevar.

Dunăre, trestie, eu


Eu sunt la fel ca trestia înaltă
Băltăreaţă, aidoma ca ea.
Apa rădăcinile ne scaldă
Ne spală trup şi lujer Dunărea.

Mă unduiesc flexibilă în mers
Şi vântul trece-ades cu voluptate
Pe tâmple-mi pune cu subânţeles
Sărutul ei băltit cu bunătate.

Când furtunile se–aţin în curmeziş
E una cu nămolul trestia felină
Aruncă ochiul verde scurt, furiş
Să vadă vremea bună ce-o să vină.


Zvâcneşte iute-n pleasnă şuierând
O clipă doar, şerpeşte-n înălţare
Mai verde şi elastică-atunci când
Cu soarele vin umbre dansatoare !


Finală, finală, dar tot din final am mâncat o strofă!

Eh....
Fantasmagorii...
Era vorba de soare, păstrasem strofa în mine....
Uitasem că am scris şi aici, amantul meu, soarele!

Zis-a...


Ah! M-ai biciuit azi noapte, sclav ce-ţi sunt!
Dacă ai şti cuvintele ce m-au lovit!
Rănit pînă-n străfunduri nu am mai reuşit
Iar să am în mine acelaşi cald tumult...
Acum mă măngâi cu cealaltă mână...
Nu pot să uit că tu îmi eşti stăpână!

Buna. Da' ia spune , Adrian asta e cumva un S - M ?

Nu ştiu....Cred că nu!
Dar nu mai este!
In memoriam.

Daca-i in memoriam, imi retrag intrebarea.

Acum este

La schimb

Omoar-o!
Ţinteşte-i inima
c-o floare !
Se trec cuvinte-n labirint.
Omoară-l!
Un gest ingenuu,
tandru, liniştit.
Murim,
schimbăm
sărut contra sărut !

FREGATA


Pe boltă, împăcarea dintre spaţii
scrie stele.
Pe ape, maiestuoasă e fregata
tunuri grele
apasă în tribord ori în babord
- tangaj pe sorb -
cu velatura larg desfăşurată
înaintează avântată,
deschide drum.

Spintecă etrava la bompres
cu sculptura-n galion
femeie...
Orion,
ori nebuloasă, ori gură de potir...
rămâne Altair
ecoul vocii tale printre simfonii rebele.
Pe sub stele,
se-aşterne-n marşul ei noptatec
- sirenele în cântec -
desfrânate murmură incantaţii
peste spaţii.

Pe apa nopţii, luna pune pata.
Peste toate,calma, maiestuoasă,
trece ea, fregata!

Apele Dunarii gazduiesc frumusetea asta numita"panzariul moldovenesc"...Mi-am imaginat-o asa cum spui tu:
"Pe apa nopţii, luna pune pata.
Peste toate,calma, maiestuoasă,
trece ea, fregata! "

Pentru prietenii mei dragi pe care îi văd şi îi simt alături de mine.
În mod cu totul special, pentru March
De armindeni



Pune-ţi ramura de verde-n
cuiul porţii
Binele ca să aduci cu ea.
Pune-o în cuptor, creşte belşugul,
pleacă hoţii.
Peste tot şi toate, tu,
în crucea nopţii
Verde sevă tragi din rouă
cum fac de secoli
moţii.

Curcubeu


La masa vieţii
ne-aşezăm conviv după conviv
acorduri noi
semnăm fictiv...
Un Marte halouri resfiră
masculin, războinic şi tardiv.
Un pic intempestiv,
orange
se-aprinde Soarele
perpetuu
chiar de-n suflet este seară.
Galbenul lunatec pică pată
păcatelor lumeşti răsplată.
Verde varsă clorofila
Depărtărilor mult prea albastre
încopciind femei de astre.
Trase la indigo
gânduri noi
din prea puţină
spiritualitate-n doi...
Tristeţi şi nebunii de violet
topeşte curcubeul
la masa vietii
când, încet, încet
ne aşezăm conviv după conviv
cu armonie în astral
de ROGVAIV.

Soseşte caravela !


Pe culme, etrava,
despică
talaz după talaz.
În siaj,
barcaz după barcaz.
E lung convoiul!
Pe ceruri,
albatroşii
cu soare în penaj
deplâng sonor matrozii
- scrisori in bastingaj.
Un mus
zăreşte tărmul din înalt
- e albatrosul -
e figura
ce strigă-ntâi
Pământ!
Pământ!!!
Ahoy!
Coboară velatura!

O voltă,
prova-n vânt
zăresc cu toţi pământul!
Tangajul îi aruncă
în plâns
în râs
- soarele e sus.
Scârţâie de ancoră
greutate mare.
Soseşte caravela
cu santal, mirt şi sare!
Pe cheiuri e rumoare
în ochi
altă culoare
în doruri
e apus !



Ciclu "Brăila de ieri şi de azi"

Blestem

să te atingă de ispită!
carnea ta să tremure
în veci!
ochii tăi să fie reci
la zi!
tu tot o stalactită
în peştera ce-ţi dă fiori
şi-ţi răsuceşte vrerea-n
faptul serii
demonii să-ţi ceară
să fie numai seară
cu umbra peste fire aruncată
să poţi păşi furiş
să baţi la uşa vrerii
înc-o dată
mereu să baţi şi să răzbaţi
în inima plăcerii!

Am trecut prin paginile celor de la diverse întâlniri forumistice, am făzut mult entuziasm, multă bucurie, apropriere sufletească, oameni cu păsurile lor care au găsit o clipă pe care să o rupă pentru a uni alte clipe împreună cu alţi oameni.
Degeaba, Galaţiul ăsta, este ...indiscutabil.
Mi-a lăsat un gust de amar.
Doar Marcus şi eu, mariusc32, a disparut....
iar gălăţenii....
m-am lămurit....

Ei, ce vrei, galatenii astia, iubirea din totdeauna a brailenilor !

Eu n-am disparut!Scuze daca asa ti s-a parut! S-a organizat ceva si eu n-am venit???De mine nu scapati,asa baba cum sunt,sa stiti! Contraste,draga mea,in ultimul timp am intrat mai rar pe net,am fost ocupata...
@March,de ce bagi strambe intre galateni si braileni???Tocmai acum cand cica vom fi cel mai mega maxi oras din tara? Oricum...eu sunt o galateanca braileanca,asa ca....nu intru in dispute cu nimeni!

Eu sunt aici, numai ca astept sa fixati o data! La optzeci de kilometri cam intr-o ora si jumatate ( ca e drumul plin de gauri) ajung!

Perfect !
Uite, sâmbăta asta !
Eu propun la Galaţi, nu de alta, dar acolo sunt trei doamne.
Eu îl anunţ pe Marcus.
Voi ceilaţi veniţi restul tot la Galaţi.
mariusc 32, de unde eşti, treci să mă iei de la Br. de pe undeva, sau ne găsim cu toţi în Gl.?

Este bine ora 4?
Las pe gălăţeni să hotărască unde.
Să nu fie bodegă. Vreau ceva cu un taraf, cu o muzică ceva, nu de alta, dar după discuţii mai se şi dansează, cine ştie?

Ok!La Elice,pe faleza si alegem dupa aceea locatia!Deci ora 16, la Elice!

Dacă nu primesc nici un mesaj pană la 4, (adică 16.oo), nu mă deranjez de-aicea unde sunt, că mă simt taaare bine !

Nici macar pentru mine?

Îmi ţin cuvântul de a veni dacă suntem toţi.
Eu m-am săturat de amânări.
Vă hotărâţi cu toţi, mă anunţaţi şi pe mine. Când picaţi voi de-un consens serios. Ca să plec , aşa doar noi două, nu!
Acum sunt acasa la o amică, şi mă simt extraordinar !
Muzici, antren, dans, vorbe de duh !
Spune cineva că vine şi un acordeonist! Ieşim în curte mai pe seară, e-un grătar o horă şi ceva ţânţari !
Eu am un CD cu muzică grecească.
Pun de-o paranghelie !

Petrecere frumoasa,draga mea!Numa' nu mai arunca vina pe galateni,ca ei o vrut !!!
Vorba lui March,ne intalnim la granita,la Baldovinesti...

Soarele de astazi imi daruieste raze care ma covarsesc cu bunatatea lor.

Ma simt imbratisata, linistita si compusa intr-o plenitudine de trairi.

O altfel de ploaie picura cu stropi de lumina.

Danae...

Răsărit

Ce mama mă-sii
bat din palme zorii
foşnesc copacii
a crini şi iasomie!
Era atâta linişte
la tâmpla aurie
că ar mai vrea de linişte
sa-i fie !
Se sting pe cer
arginţi de candelabre
un bulgăre de-aramă
se urcă, se topeşte
se scurge lavă orbitoare,
se cojeşte
creste ca lumină
creşte, creşte
cu linişte
nelinişte-odihneşte!

Olfactiv

A ce miroase mama, puiule?
A iubire!
A ce miroase cerul din-spre-nalt?
aADumnezeu
Dar marea asta văluroasă?
a imensitate.
Pomii ?
A linişte.
Florile?
A pace.
Ninsorile?
A curăţenie.
Ploaia?
a curat.
Casa noastră?
A noi!
Căţelul tău?
A prieten.
Dar vecina noastră?
A poveşti.
Dar iubirea puiul meu?
A toate, toate, toate!

O, Eli, Eli...

Amurgul
blând
coboară
Doamne...
Evangheliile
foşnesc
gânduri
hrănite
iar
înspre
jocul
lacrimilor
mântuirii
noastre.
Oameni,
pătrundeţi
rostul
sufletului
şoptind
tristeţea
ţâşnită...
Undeva
vocea
zugrăveşte
"Eli, Eli, lama sabahtani...."

contraste Eli nu ne paraseste niciodata! Frumoasa poezie!

flori,

Când iarăşi pleacă paşii în vacanţă
Alte cărări să bată dinspre azi
Cu stânci cu ciuturi şi cu brazi
Zvâcnind spre soare cu prestanţă

Păşesc tot visătoare, tot mereu
Prin bucăţica mea de viaţă
Care durerile-o răsfaţă
Şi bucuria de-a fi EU !

Iarăşi pleacă paşii
spre vacanţă
alte cărări
să bată dinspre azi
cu stânci cu ciuturi
şi cu brazi
zvâcnind spre soare
cu prestanţă
păşesc tot visătoare
prin bucăţica mea
de viaţă
pe care-ades
durerile-o răsfaţă
şi bucuria de-a fi EU !

Haiku


Bouguereau - Cupids


Noi ne închinăm
luminii din lumină
divinitate.

Clipă de mai



Mă plimb pe bulevarde largi
cu trandafiri şi iasomie
e tocmai cum îmi place mie
aceste flori mi-s dragi

O pasăre din cele călătoare
venită din migraţii
cu zborurile ei bizare
scrie pe boltă decoraţii

Planează peste noi si cade
din înălţime în picaj
şi mi se pare că îi arde
lumina soarelui-n penaj

Se-aşează-n bulevard pe-o roză
tufa falfâie din plin mirosuri
privesc, le fac la amândouă poză
o developez acum în versuri.

Oauu! Minunat! ce pot sa spun mai mult?

Minunata" poza "in versuri a ...Brailei!Azi am trecut prin orasul tau si te invidiez pentru frumisetea lui,verdeata si florile sunt la ele acasa!

Dragă flori, chiar îmi era dor de tine! Tu eşti minunată, că mai ai timp din când în când să treci pe la mine, să mă bucuri cu prezenţa ta.
Cu drag!

dascăliţa, aşa a fost mereu la mine în oraş: multe flori, verdeaţă, foarte îngrijite şi foarte multă curăţenie.
Cu drag!

Combinezon de forţă


Conştient sau nu, omul conduce maşina cu viteză printre stâncile prăvălite pe şosea. Capul cel de-asupra trupului ovaţionează prin gura căscată ori de câte ori fură un viraj îndrăzneţ. Turaţie la maxim. Motor încins. Jantele opresc trepidaţiile. Trapa vâjâie curentul de aer, aruncându-l înspre bancheta din spate. Pe la ferestre se perindă haotic capete, cozi, viţei, trunchiuri, crengi, bucăţele de cer. Din dreapta muntele aruncă cu pietre. S-a supărat pământul pe dedesubt, nu mai vrea să ţină greutatea relelor din lume, îl fulgeră un gând. Un brad se înclină şi desenează pe cer rădăcinile rămuroase, parcă ar fi reclama la şampon pentru o curly girl. Retrovizoarea stânga surprinde pentru o clipă balansul, apoi căderea. Impactul cu şoseaua provoacă o undă de seism, care a antrenat noi căderi de pietre.
În urma lui, se aud scrâşnete de frână sălbatece, fiare ciocnite, un clacxon care sonorizează penetrant. Apasă acceleraţia mai tare. Cu dreapta introduce o casetă.
Merci, Becaud, merci.....
Merci!
Ce bate planetara! Chiar că aş zice merci Doamne, de-aş ajunge. Casca de pe cap devine incomodă, centura este prea strânsă pentru pieptul care şi-a dublat volumul. Volanul se învârte ca o morişcă. Curbe, curbe, serpentine. Halucinant un popas îşi semnalizează prezenţa şi trece în trecut.
În viitor? Nesiguranţă... Nesiguranţa unui moment de care se teme, dar spre care aleargă. Fordul se aşterne drumului una cu omul. Mâinile sunt cu venele umflate, cu muşchii ca piatra. Nici la break dance nu-i am aşa de încordaţi gândea omul. La orizont apar semnele oraşului. Şi gropile...Reduce nevoit viteza după ce capul lui luă contact repetat cu tavanul habitaclului. Slalom printre străzi şi străduţe. Ajunge în faţa maternităţii - unde ca niciodată linişte nefirească. Intră. Întreabă. Dă buletinul, urcă. În salon două braţe strâng la piept un pacheţel. Privirea se limpezeşte, orizontul se dilată realizează abia acum ca a parcat lângă cele mai iubite fiinţe din viaţa lui. Atunci ca un fulger îi trece prin minte drumul facut cu 160 - 180 km/oră...
La difuzor buletinul de ştiri. Crainicul informează că pentru a opri căderile de pietre de pe versant se pune o reţea de sârmă. Ca să nu mai cadă pietrele...cu viteză. Cu viteză. Viteză...Cine mai ştie? Combinezon de forţă pentru munte.

Da March !
Să le fi văzut ce încântate mai erau când se înspinau flăcăii care se încumetau să le mai rupă câte un trandafir cu ghimpi!