mi-e dor de ceva anume, de ceva cu care ma impac cel mai bine : linistea din sufletul meu...
a fugit, s-a dus...
nu am chef de nimic....

Nu stiu ce se intampla cu mine...
Parca nu am ganduri, nu am amintiri, nu pot scrie, nu pot comunica...
Sunt propria mea straina....

Mi-e ploaie azi...
A inceput sa ploua iara, o vara plangacioasa si instabila, nevrozanta si prea uda...
Cand a inceput sa tune m-am "impachetat" repede in pelerina ampla si am plecat peste asfalturi. Erau gri deschis si, cu cat inaintam se facea asfaltul cu picatele gri inchis, a fost tot un gri inchis, apoi a devenit oglinda.
Am mers in sus, am mers in jos, cativa trecatori fugeau printre stropi, prea putin indemanateci fara umbrele. Unii, inarmati cu ceva umbrele cu toate spitele sau vreuna lipsa, inaintau spre rostul lor nevoind prin ploaie.
Numai eu, tacticoasa, cumpaneam picaturile pe ganduri, scurgandu-le pe pelerina...
Si le-am lasat sa se spele in ploaie.
Acum ca am obosit, am intrat intr-un internet sa ma odihnesc un pic, si, cand voi pleca ma voi plimba iar.
Va mai fi ploaie ?
Ca daca a stat, si nu a plouat destul ma tem ca voi calca pe gandurile mele rele si iar se vor lipi de talpi...
Si nu le mai vreau cu mine....

MODA VIATA, SCENA...

Cu gandurile ascunse in causul creierului meu (cuibusor de nebunii !), mergeam pe strada asfaltata gri, atat de pigmentata de rozul acestui sezon...
Moda !
Mergeam si nu ma mai opream pe la vitrine sau alte alea. De placerea mersului.
Depanam franturi de "a fost o data"sau "asa va fi sa fie",in ritmul pasilor cadenta.
Mergeam gospodareste fara sa observ nimic anume, nimic nu se evidentia, automat opream la stopuri, automat zambeam si salutam cand auzeam ceva ca "buna ziua". Abstract...
Ba am intrat in cateva locuri publice pe unde nu am mai trecut de mult, pe la cunostinte ca sa le salut. Asa am aflat ca o fosta colega munceste de 5 ani in Israel...
Viata !...Ne poarta pe valurile ei... Concret !
Ca un vis de noapte scurs in ziua ma prelingeam molcom pe langa gardurile vii, pe sub cerul innorat. Caldura era suportabila. O zi care este inca a noastra, dar eu deja vorbesc despre ea la trecut...
6 iulie 2005.. Minutele ei pasesc spre inserare,pasii mei le insotesc.
Este/ a fost. Este/a fost. Acum este, dar scriu despre ce a fost mai inainte.
Despre ce a declansat acest mecanism al scrisului asa, dintr-o data, dupa ceva timp...
Imi depanam pasii aproape de casa, cand, pe mijlocul strazii, ea,balerina,cu picioarele-n copmas, o miscare scurta, isi reia miscarea de om care paseste, inaintand gratios in poantele negre?
Da negre. Nu poante. pantofi negri cu nojite ce se incrucisau pana sub genunchi. Picioarele lungi, fine, expresive erau tivite de o fustita alba cu dantele pe marginea celor doua randuri de volane involte, albe. Bluza neagra. Maini de liana agita una o poseta, alta se incolaceste de bratul unui tir. Adica al uneia al carui kilogramaj crapa asfaltul.
Ea, balerina, are fata fina. Ma uit la celalat chip : buhait. Dar tanar. Cred ca au aceeasi varsta.
Trec de mine. Ma uit la balerina din spate :are tocurile cui de 12 cm. Ma uit in jurul meu: trecatorii ii urmaresc evolutia pe scena gri a asfaltului trotuarului: femei de varste diferite. Barbatii o sorb din priviri.
Ma opresc si adulmec cu mintea o replica : Baiatul trece pe langa balerina. Cred ca are in jur de 18 ni. Brunet, bronzat.
- Parca e pe scena, tanti !- mi se adreseaza.
Zambesc complice.
- Scena vietii, dragul meu !
- Deh ! Moda !
Si trece mai departe, purtandu-si clipa de balet in minte.
Iar eu nu-mi scot clipa din minte, decat ca s-o postez aici, pentru voi.

M-am jucat putin cu mouse-ul

Foarte bine ai facut.
Dar fusta era tare scurta... Involta nu mulata.
Pe viitor joaca-te cu mouse-ul si ilustreaza-le si pe celelalte ! Nu ma supar .

Grozave timpuri mai traim !

Ce, parca voi nu mergeti cu tramvaiul?
Merg si eu ! Ca doar distantele sunt mari, si acolo unde trebuie sa strabat orasul de la un capat la altul este greu, obositor sa merg pe jos... Macar intors, ca mie imi place sa ma plimb vorba vine, ca din distanta in distanta am unde intra la cate o cunostinta...
Si har Domnului, nu este mic orasul. Si nici lumea, numai ca eu vin in contact cu enorm de multa lume, de varste diferite...
Si uite-asa se face ca am croit-o eu asa spre satisfactia celulitei per pedes apostollorum din zi de vara de pe la 10,oo dimineata in preumblari de sfarsit de saptamana...
Toate bune si frumoase, din prietena-n prietena, din cafea in cafea, din prajitura-n inghetata, numai ca la intoarcere a fost mai greu.
Consumasem energia usurintei stomacului, iar acuma acesta plin pana la regurgitare dadea vadite semne de siesta, ingreunandu-mi picioarele.
Asa ca am luat tramvaiul. Si, nici una, nici alta mi-am proptit dosul de un scaun.
Se urca si o cucoana in varsta cu un pufinez scumpici in brate, da sa caute biletul.
I-l iau eu in pastrare, odor nepretuit si lingaret, bagaret cu limba dupa ureche.
- Ia uite si la aia ! Pute a parfum de la o posta da o spala cainele !
Ma, drept sa spun, el ma mirosea , i-o fi placut parfumul !
Javra, simtitoare :
- Ham !
Vocea 1:
-Da ce, este voie cu animalele in tramvai ?
Vocea 2 :
- Ce ca il pupa si in fund stapana-sa !
Cucoana da sa-si recupereze pufinezul .
Eu :
- Lasati doamna, ca il tin eu si stati dumneavoastra in picioare !
Ca de, locuri nu prea erau iar eu stateam ingreunata de placinti, inghetate si cafele, prea bine asezata ca sa ii dau altuia locul !
Vocea 1 :
- Ca in loc sa creasca copii, cresc animale !
Vocea 2 :
- Da, sa aiba sa le linga !
Cucoana binevoitoare :
- Da ce va facut doamna, ca este cainele meu !
Vocile :
- A, deci va place sa va linga !
Cucoana:
- Sa va fie rusine !
Vocea 2 :
-Unii nau ce manca, iar altii cresc caini ! Si se urca cu ei in tramvai !
- Unde este controlorul ?
Vocea 1 :
- Da dumneata cucoana, de ce-i tii javra-n brate ?
- Fiindca-mi place sa stau jos !
- Ia uite obraznica ! Fata tanara si cu javra-n brate sta pe scaun, iar femeia batrana in picioare !
Alta voce :
- In picioare da' e javra ei, sa aiba cinn' s-o linga !
Coboara vorbaretii, depasesc cartierul cu palavrageli si intru inspre centrul vechi.
Dau sa cedez pufinezul.
Cucoana:
Asa-i ca va place catelul?
Eu :
- Nu, nu chiar !
- Atunci de ce l-ai mai luat in brate ?!?
- Asa...
- Grozave timpuri mai traim !!!!!!!!!!

Subscriu !

Casta brahmana

Numai ea are dreptul sa poarte sariul pe umarul drept.
Restul, poarta drapajul sariului pe umarul stang.
Siamezele mele sun cu blanita bruna si point-ul brun inchis, spre negru.
Cu ochii de cer mediteraneean, profund si datator de vise.
Ani in urma, am plecat de acasa, rupandu-mi privirea mea din privirea lor, si am plecat prin torentele verii de foc care inmuia asfaltul de facea ca tocurile sa vrea sa ramana in gaurelele facute...
Tocmai dadusem de titularizare si asteptam rezultatele, care, se lasau greu primite...
Ca au trecut si zile, si nopti, primisera toti, obiectul meu ramasese ultimul....
Si batuta de neliniste, si de soarele torid in cap, inaintam prin zaduf, calcand pe aburul ce se ridica din asfaltul udat al unui bulevard plin de verdeata.
La capat, spre o gura de canal, am inceput sa cred ca :
1. Este cutremur si salta noroiul
2. O faza dintr-un film de Alphred Hitschook sta sa se deruleze sub ochii trecatorilor
3. M-am scrantizat de atata invatat si asteptat rezultate.
Ma apropii, ma aplec, focalizez si realizez ca noroiul intr-adevar se misca, nu este cutremur, decat poate in micul noroi miorlaitor...
O bucatica de blanita tavalita in noroi si stoarsa de sange, incerca sa se taraie.
L-am luat in palme, si m-am oprit direct la Claudia, medic veterinar.
Avea rectul dat afara, o labuta intoarsa pe dos, una rupta ! Iar in interior, nu se stia daca si cate leziuni are.
I-am spus sa il faca pisic din nou, sa-l coasa, sa-i face ce stie !
Ea s-a straduit, numai ca, odata terminata misiunea medicului veterinar, trebuia sa il ingrijesc eu, dar aici printre maraiturile si rautatile pisicesti ale celor doi stapani reali ai casei mele : siamezele.
Au vazut ele ca avem un mic ranit, nu l-au luat in seama, cantitate neglijabila !
Zilele au trecut, labutele s-au vindecat rand pe rand, funduletul s-a facut si el bine incat totul era aparent normal.
Bucatica alba cu negru si rosu a crescut, a devenit o blanita jucausa si rotofeie care insa se juca cu jucarelele de pisici: un soarec, un mosorel cu pene, singura sau cu mine.
Siamezele o ignorau, iar cand venea la ele, o scuipau si fugeau de ea....
Ba si eu eram ignorata cand le strigam, daca ma jucam si ii dadeam ei prea multa atentie...
Si ea era un ghemulet de puf jucaus, cu o privire nevinovata si tare iubitoare.
Nici la mancare nu o primeau !
Ea manca separat, siamezele separat.
Daca ea lua din apa si mancarea lor, ele nu mai voiau si ma miorlaiau pana le schimbam lor.
Ea se multumea cu putin, stia ca este tolerata, nu voia decat sa o alint si s-o iubesc si pe ea.
Numai ca leziunile din interior s-au materializat intr-un cancer pulmonar care l-a inceput ii lua din respiratie, din suflu.
Nu se mai juca cu atata patima, apoi de loc.
Am crezut ca s-a domnisorit...
Nici nu mai manca, am crezut ca o supara prea tare siamezele, si o luam in poala si ii dadeam ei cei mai bun, dar, inghitea cu greutate.
Medicul a consultat-o si la palpare mi-a aratat ditamai tumora care se prindea la palpare.
Vitamine, si putin, inca putin din viata....
Bucatica de blanita a crescut putin mai mare, dar, n-a vrut sa moara in pamantul mocirlos al verii...
A vrut ea sa doarma undeva, langa o banca, cand iarna ingheta apele, iar pamantul se spargea....
Am infasurat-o, nu stiu cum, cu un capat alb pe partea stanga....
Ochii ei de culoarea mierii, dulci ca ea, n-au mai avut aerul necesar....
A plecat repede , si chinuita....
Nu era din casta brahmana....

imi pare rau pentru pisicul tau!
Poate te mai consoleaza o poza cu un pisic cu ochi de miere!

Ce frumosi sunt !
Dar fiecare pisicel are acel ceva al lui ca si omul, si, cand disparem, lasam cu totii in urma o amintire cat dureaza viata celor care ne-au fost in preajma....

Daca veniti acasa la noi

Ma privesc de dimineata
-cer albastru mediteraneean-
Si chiar de nu e totul roz in viata
Ochii lor sunt ca lumina dinspre geam.

E prea putin sa spun doar intr-o poezie
Ce mult inseamna doua trupuri mici
Cu ochi albastri si mustati de veselie !
Voi ati ghicit, sunt doi pisici !

Cum am miscat, cu coada inaltata
Sar in pat si-ntind boticul catre mana
Cu vocea lor precisa, alintata
Imi spun ca dimineata asta-i buna !

Ii gasesc spalati si incaltati
Cu ciorapeii lor de point inchis
Miros frumos, a doi copii curati
Eu m-am trezit ? Sau este inca vis ?

Cum ei imi cer ca vor mancare, imperios
Cobor din pat sa umplu iute farfuria
Ei ma urmeaza cu mersul unduios
Si fiinta lor exprima armonia.

Coditele descriu un ritm oriental
Mustatile tasnesc a marile-arteziene
In In timp ce cu labutele framanta semne
Ca ghearele-au ascuns ceva barbar !

Va salutam toti trei cu drag
Ca dam si "Buna ziua", va dati seama ?
Cum ne-ai intrat in casa peste prag,
Michita, Cipisor si Mariana !

Mie pisicile tale imi amintesc de cele doua siameze din Doamna si Vagabondul: "we are siameeseee, if youuuu pleeeeaseeee".
Sa-ti traiasaca, sa fie sanatoase si sa te bucuri de ele.
Cat despre celalalt ghemotoc: datorie tie a aflat ce inseamna sa fii iubit, ingrijit ... nu a plecat doar cu amintiri urate dincolo.

Impresionantă povestea cu pisoiul. Îmi aduce aminte de Orange, găsită întîmplător în boxă, un petec de blană portocalie, plin de purici, cu ochii scursi, aflat în pragul extincţiei. L-am luat acasă, l-am "dres" şi după un timp norocul i-a surîs fiind luat de o cunoştinţă...

Cît despre exprimările "mai bine ai creşte un copil decît un animal" sau "unii n-au ce mînca şi alţii dau la cîini", ele arată un anumit nivel de gîndire despre care nu am nimic de comentat...

Va multumesc frumos la toti, si va poftesc in continuare, aici la noi, printre sufletei....

Tehnici de abordaj

Dupa o noapte de somn, ochii mi se deschid, cauta spre lumina, iar daca a fost o noapte foarte calda, caut prin alta camera pisoiii, ca vrem fiecare de caldura, sa dormim separat.
De prea mare caldura, stau lungiti pe pervazul geamului, intr-un curent datator de aer racoros.
Spre ziua, somnul este profund, labutele tresalta, vaneaza.
Cand ma scol devreme in astfel de zile, imi place sa ma furisez pisiceste, sa-i surprind.
Inainte ma simteau amandoi, acum, mama pisica, mai batrana, doarme profund, cu codita atarnata in lungul peretelui, iar labutele salta periodic in ritmul actiunii din vis.
Copilul ei imi simte talpile goale infundandu-se-n covoare, salta din capusor cu ochii carpiti, deschide gurita a "miau", dar iese un cascat contagios, timp in care profit si ma aproii cascand la randul meu.
Pup capusorul, doua labute - cele din fata - se intind lenos, serpeste, se agata tacticos, intai una, apoi alta, in dreapta si in stanga, de o parte si de alta a bretelelor mele.
Asa imi place mie vara sa port lucrurile de casa: atarnate in bretele subtiri ca firul.
Trupusorul i se prelinge serpeste dinspre pervaz spre trupul meu.
Din pieptul lui ies mici scancete alintate.
Capusorul se inalta cu nasucul umed si cu point spre fata mea.
Ne pupam de dimineata, timp in care trupusorul lui isi definitiveaza prelingerea.
Pe pieptul meu se strecoara intre sani un pieptut pufos si carnos, cu o inimioara pulsand rapid si precis.
Din spate, un piciorus paraseste pervazul si se propteste pe un sold, urmat tacticos de urmatorul.
Gata! Piciorusele din spate se sprijina bine de bazinul meu, trupuletul lui este lipit de pieptul meu, toarce cu mici noduri de multumire.
Respiram impreuna, si, pe picioarele mele traversam bucataria si incepem sa facem treaba.
Ritmul torsului imi spune ca sa nu ma misc prea repede, nici prea brusc.
Cu o mana alunec pe spinarica pufoasa, cu alta aprind aragazul, pun de cafea.
Se trezeste si mama pisica.
Casca, intinde evantaiul de gherute si-si cere dreptul la iubire.
Vine, mama, vine !
Mai greu este ca am bratele ocupate de trupusorul agatato-atarnat...
Nu pot sa-i tin pe amandoi in brate cand sunt in picioare. Sunt lunguti si grei.
Unul cere imperios ca vrea si el la rand la mangaiat, cel din brate isi inteteste torsul si priza la bretele.
Ma aplec spre scaun, labutele lui din spate poposesc pe blat. Gherutele sunt strasnic tinatoare de bretele, dumica mici mieunaturi de "mai vreau"!
Pe dedesubt se strecoara si ea, calina si unduioasa.
Ma ingrijesc sa o sprijin cumsecade, ca de, batranetea i-a mai luat din abilitate.
Cu bratele pline de a doua pisica, trebuie sa stau atarnata si aplecata, ca micile labute strang inca bretelele.
Pe mine ma doare mijlocul din cauza aplecatului, pe el labutele din cauza incordatului.
Se desfac cangile pe rand, se retrage o labuta, pe fond miorlaitor a protest.
Din brate, un tors de multumire. Se retrage si al doilea set de abordaj.
Ma indrept de spate, imi fac loc tacticos pe scaun, ii cuprind pe amandoi, le vorbesc, ei imi raspund torcand de zor.
Iar cafeaua da in foc.
Buna dimineata !

HAMBARLAI

Copila fiind, la poarta casei mele batea nea Aliosa cu pestele.
Cand batea, batea si aducea ceva bun si proaspat.
Alta data, trosnea cu pumnul, putin ciupit, si aducea un monstru mare, iar cand Mau iesea si-l intreba de ce bate asa tare, el spunea ca a dat pestele cu coada-n poarta. Ca de, atat era de mare si de proaspat...
Si venea el din Pisc, iesind din mahalaua "Intre craci" - doua brate de apa - purtand de-a umere sacul miscator si puticios.
Deserta pe la clienti, mai se oprea prin colt de strazi, la fiecare, cate un toi de vodca...
Ca de, om muncit de cu noapte cu lotca pe unde... De la curul diminetii cu navoadele-n curmezis, lat, lung...
Cu mainile batucite si noduroase, ca salciile carora le lua coaja de-o fierbea si mesteca cand il dureau oasele de umezeala apei.
- Nenea Aliosa, ma iei cu matale? Vreau sa merg la pescuit si eu !
- Hihim !?!
Si-mi facea cu ochiul, care se aprindea beculet scanteietor si albastru la dorinta mea...
- Data viitoare, ca maine ploua si nu merg nici eu !
- Dar matale, de unde stii dumneata?!? - il incoltea Mau.
- Apa spune...
Apa are semnele ei tainice..., este adevarat....
Numai ea stie cum sa te inhate si sa te subjuge, sa-ti spuna tainele, sa-ti spele visele negre, se ti le poarte pe cele albe...
Ea iti da sa mananci, ea te poarta, ea te-ngroapa....
Dar te leaga de ea, cu nevazute legaturi de spume....
Ultima data, nea Aliosa ne-a adus un monstru mare si negru, un somn. Eram destul de mare crescuta (nu bine !), si am decretat eu vazandu-l cu pestele :
- Iau cutitele si le ascut sa vina pisicile sa manance si ele !
- Vai, vai, vai! Hac! Domnisoara !
Zi-i lu ma-ta mare sa-mi dea o vodca, si, daca n-are, spirt !
- Asa de dimineata ? se stropseste Mau.
- Asa... Ti-oi spune...
- Ia du-te si cheama pisicile !
Eu, tusti ! in gradina dupa miorlaite.
Ei, si-au continuat spusa.
De taina.
Cred ca apele i-au destainuit ca va muri curand...
Cum? Cand? Nu stiu...
El stia...
Nu am mai vorbit niciodata in casa despre aceasta zi...


Cu un cortegiu mieunator dupa mine, ma intorc triumfatoare: mi-am indeplinit misiunea !
Nea Aliosa bea un pahar mare de visinata.
- Da-mi un spirt acuma, cucoana !
- Dar cum, spirt?!?
- Da !
Si scoate din buzunar tacticos o bucata de carpa morcelita, cu pretentii de batista. Ceva galbui intr-ansa. Lut. Ca filtru...
- Ia toarna coana-mare spirtul, sa vezi matale domnisoara, hambarlai !
M-a bufnit rasul la auzul acestui cuvant ...
Am ras cu pofta, am plecat topaind si razand:
- Hambarlai! Hambarlai !
Ce ecran protector acest cuvant !
Ce-as mai fi jelit si-as fi bocit, copil simtitor si atasat ce eram daca as fi inteles, la acea varsta ca nea Aliosa asa intelegea el sa isi ia ramas bun de la viata si lume ...
Nici pana azi nu stiu ce boala a avut, cand a murit, cum, unde, daca s-a mai gandit la mine...
Astazi imi amintesc de matale, nea Aliosa, acum sunt mare si stiu ce inseamna acest cuvant.
Il inteleg.
Hambarlai, nea Aliosa, hambarlai...
Ca ti-a spus apa...
Si trec, sunt o lotca pe unde de vise...

Ati fost vreodata la un concert cu muzica preferata ?
Indiferent ce gen preferati, dar acea muzica sa te faca sa asculti in surdina... Pentru mine asta inseamna o interiorizare totala - fara electrizare, o liniste in membre - case nu se misca, dar nici amortite nu sunt.
Un glas interior tine ritmul, cu inima bat tactul. Asa ii ascult eu pe cei ce mi se destainuie.
La ceas de taina.
In clipa bolta.
De copila, cu ochii incapatori primeam de la altii cuvintele presarate cu zambete si lacrimi din destainuirile lor, sufletul meu
batea pulsul altor oameni, altor simtiri.
Acest dar al ascultarii a facut ca sa inmagazinez experientele multor vieti.
Pe moment, unele nu par interesante.
Pe altele nu le pot pricepe.
Altele ma uimesc.
Altele le-as vrea intelese mai bine.
Uneori ma simt rezonand...
Si, pentru toti, simt eu o datorie ca trebuie sa-i amintesc pe unii, sau sa-i pomenesc pe altii.

da... la concertul vietii...

Minunata poveste contraste da lamureste-ma si pe mine ce-nseamna - Hambarlai! Hambarlai !, N-am auzit niciodata sa fie o urare lipoveneasca?

Cipi bey

-Ibraila, selam aleikun!
-Aleikun selami, raspunde orasul si-si netezeste cochet asfalturile .
Ca cine-s mai aminteste de granitele cu evantaiele lor scaparatoare sub copitele cailor . acum in secolul XXI pecetluit de inoxurile lui Lucaci ?
Descinsa parca din seraiuri, cadana blonda, ma prefir din camera-n camera, dupa Cipisor.
Ca l-a durut burtica si nu mai cadadicseste dumnealui sa deschida gurita la mancare de vreo zi...
Si, m-aplec mangaios catre capsor de Cipisor:
- Ia si papa !
Nas intors.
Pletele blonde unduiesc si curg spre trupusorul brun cu point brun inchis.
Cipisor se-ntinde lenos, cam cu goluri inspre pantec. Aduce a felina infometata...
Torn laptele in talerele farfuriei duble: portii egale la iubiri egale.
- Michi, Cipi ! Hai la masa !
Michi lipaie si musca parca hulpav laptele gras si dulce.
Celalat taler, plin si aromitor nu trezeste ispitele celuilalt pisoi...
- Hai Cipisor, hai si papa !
Un scancet este tot raspunsul...
Ce sa fie? Ce sa fie ?
Sa ma duc cu el la doctor ?
Intre timp el se aseaza sus pe masa...
Ma uit la castron, un taler plin, altul gol...
Michi se linge pe labute si pe mustati de stropii sariti...
Talerul plin ochi, imi da o idee : iau farfuria dubla si o duc lui Cipisor, care, tolanit pe masa ,mare, ridica capul, miroase si... linge !
In gandul meu :
- Servit pe masa vrei !
Dar pe fata nu scot decat vorbe dulci insotite de mangaieri pe blanita...
Vorbe dulci de bucurie ca nu este rostul de vreo boala si de doctor !
Aferim, Cipisor bey !

flori

hambarlai este spirtul trecut prin lutul din mal si astfel filtrat...

Contraste, ai har de povestitor!!!

Ce inseamna 'Ibraila, selam aleikun!' ?

Buna ziua Braila, nefertiti !
Si raspunsul. In limba turca...

Hi ! Dar ce v-as povesti eu ce am patit in noaptea de Sf. Ilie !!!
Dar am asa o jena !!!!!

PIATA DE DUMINICA


Tarabe ordonate marginesc alei precise, maturate.
Gramezi piramidale impung aerul.
Vanzatori cu sorturi.
Cumparatori diversi, furnicar cautator de preturi mici.
Dar si preturile sunt aliniate precum tarabele.
Fara mercurial.
Pe principiul telefonului fara fir.
Ochesc o taraba pe care se lafaie un soi de rosii de culoare orange. Sunt mari, inegale, cu denivelari. Se vede treaba ca au purtat lupte grele sa razbeasca la taraba: aspectul lor prezinta denivelari, forme curioase.
Suratele lor, perfect globulare, de marimi diferite ca si preturile, dar rosii la culoare, isi schimba urgent locul de pe taraba in sacosa, poposind intermediar pe cantar.
De-asupra, copertina verde, vede tot si pe toti.
Printre picioarele cumparatorilor cate un catel in lesa insotitor de stapan, incaseaza cate-o calcatura sau un sut. Confratii comunitari, cu teritoriu marcat, maraie de sub tarabe.
Cate un taran adevarat, producator autentic, venit intamplator sa-si vanda plus-produsul sau, isi striga marfa.
Ii face o cantare-n toata regula:
- Ia fasoleaaaaaaaaaaaaa! Ia fasolea-agatatoare !
Proaspata si de vanzareeeeeeeeeeeeeeeee!
Are pretul mai scazut si textura evident proaspata !
Schimb urgant meniul si inhat sacosa plina de pastai galbene si grase peste care poposeste trufas o ditamai capatana de usturoi, careia i se pravale peste un morman de verdeturi tepene si aromitoare.
Mai ciupesc o frunza de patrunjel, una de marar si imi continui periplul.
Imi place la gramada, ca vad fete, gesturi, ba si-o hora...
Ce sa fie, ce sa fie ??
Ma apropii, ma strecor printre niste barbati, care, galanti, imi fac loc.
La mijloc, evolueaza cainele cel mare al pietii in spinarea unei catele, amandoi cu limba scoasa de atat efort. Bat pasi maruntei, uite-asa, cu dansa-ntr-ansa, spre deliciul privitorilor.
Ma bufneste ras-plansu, ca de, hilar ca oamenii se uita sa invete de la caini, dar nu invata tot: nu vor sa invete si viitorul in care se voi ivi cateii care si ei au nevoie de adapost. Se distreaza cu prezentul ...
Si trec...
Mai cumpar una, alta si ma scurg spre iesirea din piata.
Brusc, ma intorc, cu mainile lungite de sacosi, si tumultuoasa intru iar in gura pietei !
N-am trecut pe la tarabele de produse ! Ca acolo se face moda !
Pantaloni lungi, scurti, singuri sau la set, fuste spintecate, destramate, inadite, indoite, suprapuse, strigatoare, sterse, miloage, trufase ca o varza, curcubee, carpe de sters, stau alaturi de rochii cat un dumicat sau largi de ar putea imbraca taraba cu totul.
Incaltari adecvate cu toc, fara, dar predominant papuci, care sunt la mare cautare! Si nu din cei de casa, sau plajosii slapi, ci aceia coafati cu multe pietre sclipicioase din care tasnesc arteziene de tepi pufosi sau nu prea, haotice culori invartejite de forme !
HIIIII1 Ce frumuseata !
Da si ce de farduri !
Maaaaa! Si ce de muzici !
Or sa dea faliment aia de la Manele TV !
Alunec, corabie-n tangaj cu lestul sacosilor drept cumpanire si ma scurg la tarabele cu accesorii...
Aici, deliciu !
Fac popas zorit, las sacosile jos si mainile framanta nerabdatoare in aer. Ca n-am hartie si creion !
Frumoase de coloratura, trei tatarce salvaragite, gogosari umblatori oprinte-n cumparare.
V-am ochit de la brau in jos !
Inhat iute un produs si ma caut, cica, de parale.
Vanzatoarea imi face complice cu ochiul si se-ocupa-n continuare de tatarcele din satele Macinului trecatoare peste Dunare ca sa cumpere imense flori - clame de par perfect verde electrizant si rosu -purpura.
Si cum erau ele trei, iar florile cele rosii numai doua, au discutat ele pe limba lor cea cu interes ascultata de mine, dar neinteleasa, care sa ia florile rosii.
Cea mai tanara ramane doar cu floarea verde, celelalte cu doua trofee: unul rosu, altul verde.
Vanzatoarea ambaleaza florile in pungute transparente de plastic, ele se scormonesc in pliurile salvarilor dupa bani.
Da dece ? Ca au si la gat si la basma !
Sa ia de-acolo !
De la talie in jos, o fi dansul mare, sau multi metri de material?
Ca cica ar fi fusta dupa cate se vede-n brau, dar maiastru petrecuta de jos de la poale printre cele picioare, de formeaza salvari spre cele gleze, si se-aduce-n brau in fata lasand si punga pentru banet.
Inflorate marunt, materialele se agita, corpurile nu vor sa-mi spuna cat de grase sunt stapanele.
Ridic ochii inspre busturi pe care le constat bine reprezentate.
Capetele le sunt acoperite de basmale albe, inodate la spate si bordate cu banuti aurii si sclipiciosi.
Fetele au pometii inaltati, ochii sclipitori si buzele maruntind cuvinte.
Restitui produsul vanzatoarei, ca zic eu, s-au terminat banii, si-mi retrag ambasada .
Ca azi am cumparat destule !
25 iulie 2005

Ei sunt miorlaitii mei dragi despre care scriu atat de des!

sa-ti traiasca, scumpele de ele.
Uite cum mi le imaginam eu, din povestirile tale (mai vrem povesti!):



Stiu ca ghemotoacele tale sunt birmaneze, nu siameze - dar asemanari exista.

Da Denise, am sa ma incumet sa va scriu ce am patit noi, siameze aristocrate, in noaptea de Sfantul Ilie !

LAUTUL

Ca tuna si trasneste in noaptea dinspre Sfantul Ilie sa se-alunge relele !
Peste zi nu am facut nimic.
Am citit ziare si reviste si am alergat sa rezolv ceva probleme.
Seara, intre televizor si ceva scris, hop un dor de alintat pisici.
Eu ii iau, ii mangai cu bucata, si, ce sa vezi !
Amandoi se scarpinau, dar nu oricum !
Cu scancete.
Mai, ce sa fie, ce sa fie !
Frontline am dat pe ei jumatate spray.
Il iau pe motan in brate, il caut si gasesc ceva scamute cu labute.
O iau pe ea, o intorc cu burta in sus, si, s-antepenesc !
Furnicar pe burta ei ! Au profitat de o biata pisica fara dinti - de batrana ce este - si s-au incuibat in blana ei si stateau straturi-straturi, pe etaje printre firele de blana !
Maiculita, cand am vazut parazitii pe pisicile mele, iarta-ma Sfinte Ilie ! si, in prag de noapte, hop ! cu bucata in chiuveta !
Haldabac ! cu purecii in apa !
Schimb o apa de-nmuiat..Trupusorul lui Michisor a mea este rotunjor, cu pulpite armonioase, burtica rotunjoara, chiar daca sunt muiata-n apa si pisica de 18 ani !
La a doua apa dau sa o samponez, cand, pe suprafata apei pluteau cohortele de pureci inecate, negre si umflate.
Si de jos ;
- Mioauuuuuuuuuuuuuuuu!
Din chiuveta vine prompt raspunsul :
- Miuuuuuuuuuuu!
Ceva mai gatuit printre inmuieli si clabuce. Se vaicarea Michi a mea de pisica uda ce era.
Din spatele meu, o respiratie intretaiata si doua labute cu gherute pe gambele mele.
- Mioauoauoauuuuuuuu!
La un moment dat, ambii mieunau si tipau, mai tare decat isi poate imagina cineva !
Ma dureau urechile in baie.
Dau drumul la usa, sa circule sunetul, o stapanesc pe Michi, o umplu de sampon si o sapunesc de s-a umflat spuma ca la cazi cu spuma !
Schimb apa, o clatesc printre miorlaielile de sus si de jos, o pun cu burta-n sus, iar sampon, iar clabuceala.
Michi torcea cu surdina, Cipi urla. Neomeneste.
O limpezesc. O storc, o sterg, o infasor, o pun in pat, hop il umflu-n brate pe Cipi, care miauna cu disperare.
Ho ma ! ca pe purici vreau sa-i inec, nu pe tine !
Cu ochii lui bombati si expresivi in mod normal, te cucereste.
Acum. disperat, oftalmic, cu miorlaitul ca un urlet, ii disparuse albastrul, devenise rosu. Tipa dupa Michi. Aia, se desfasoara, se da jos din pat, si uda, ii tine isonul miorlaitor copilului, ca de, baie nemiorlaita nu se poate !
Purecii fiind in minoritate printre dintii vigurosi ai frumosului meu, scapam cu un samponat.
La limpezit ii scap un jet de apa in cap.
Ma procopsesc cu disperare de injuraturi pisicesti, basca un scuipat, cadou de deparazitare.
Bun! Cu asta la prosop !
Ii impachetez pe amandoi, ii pun unul de-a dreapta, altul de-a stanga mea, imi indrept si eu cocoasa la orizontala.
Ei se tot frecau si se lingeau cu scart.
Trecut de miezul noptii!
Trecut de Sfantul Ilie.
Trecuti purecii !
De dimineata i-am cadorisit cu o doza de Frontline pe spinare. Dubla.
Ca si ei atarna la cantar dublu fata de o mata oarecare !
Mai , si cea mai tunat si a trasnit !

Tare scumpi miorlaitii, Michisor si Cipi.
Sa-ti traiasca.
Contraste, imi plac nespus de mult povestile tale. Le citesc pe nerasuflate. Intr-adevar ai har de povestitor.

cred ca nu trece zi fara peripetii. Tare sunteti draguti, toti trei.
Contraste, desi sunt mai scumpe, tot zgarzile anti-purici sunt cele mai eficiente. Poti spala si dezinfecta bietele pisici oricat, ca pardalnicii de pureci se lipesc de ele cu prima ocazie. Dar zgarzile actioneaza non-stop.

Felicitari ,Contraste!Minunate povestiri...frumoase clipe petreci alaturi de pisicutele tale...Multumesc pentru bucuria pe care mi-ai facut-o,citindu-te!Te inteleg perfect,am si eu o pisica de 5 ani si stiu ca alaturi de ea e cald si moale si bine... Stii,si eu sunt un pic braileanca...cunosc orasul si mi-l amintesc si pe acela de demult,oglindit asa de frumos in amintirile tale...

Va multumesc muuuuuult de tot pentru faptul ca imi spuneti ca va simtiti bine aici, la noi.
Ma gandesc sa mirimitesc de-o cafea pentru cuconet...

denise vrem sa-ti spunem ca nu ne plac zgarzile de pureci la gat...
Folosim spray Frontline cu palnie si dozator....

Numai ca purecii ii mai aduc eu cand vin de afara pe talpile de la incaltaminte.
Iar uneori, fac si ei schimbul de rigoare cand ii mai scot pe maidan !
Sa stiti ca primim si vizite pisicesti, iar purecimea abia asteapta !

CUCHI


Picura secundele stropii de tarziu, si ma gandesc in noapte la cum au fost niste oameni, care, unii dintre ei salasluiesc acum doar in amintirea mea.
Intre amintirea lor si mine nu este nici o poarta.
Flutura crampeie de imagini, fulguratii ale altor clipe traite de mine si de altii...
Oamenii cu omenia si neomenia lor.
Imi amintesec de ziua-aceea-n care, copila de 5 ani imi intindea un ceva inform cu rochita...
Ma uit mai bine si vad ca din rochita frez cu picatele grupate cate doua-trei, colorate alb/grena, se iteau doua manute si doua picioruse din nanchin roz deschis, modelate destul de grosier.
In locul capului, o terciuiala de carton presat si smalt. Un ochi ramasese sa priveasca caprui si expresiv...
Fetita tremura ca scuturata de curenti electrici. In ritmul frisoanelor cadeau bucatele din capul papusii - cand si cand.
Privea cu ochii disperati la mine si am constatat o asemanare intre ochiul papusii si ochii fetitei.
O fi fost fetita ei? Sau o considera sora ?
Iau trupusorul mic in brate si involuntar il strang la piept.
Atunci, apare ea, o femeie trupesa cu turban pe cap.
-Asa o sa-ti fac si tie, obraznicatura !
Sa te duci la tac'tu, sa scap de tine !Si catre mine :
- Ce? Ti-a impuiat si tie capul?
- Vezi-ti de treaba ta ! - si imi smulge papusa.
- Nu vezi ca se juca cu vechitura aia?
- Trebuia s-o pedepsesc si sa scap de ea !
- Mama, ce-am facut ?!?
- Uite, vezi, nu stii sa vorbesti frumos !
- Mamico, nu mama! Las'ca te invat eu minte !
Fetita urmarea cu disperare chipul desfigurat al papusii !
- Dami-o te rog, sa o duc la doctor ! O s-o rog pe mamaia sa mearga cu mine !
- Proasto ! Duci papusile la doctor !
- Tampito !
Si arunca papusa catre recipientul metalic plin de gunoi care, la marginea trotuaruluii astepta masina de gunoi...
Cazatura papusii mi-a spart mie capul.
- Cuchi ! Cuchi a mea ! - tipa copila !
- Treci dracului in curte ! Altfel te dau si pe tine la gunoi !
- Misca din loc !
Fetita isi smulse sufletul si, cu manutele batand aerul, framantandu-l, se impiedica de pragul portii. Il trecu apoi.
- Nu esti in stare nici sa mergi, si mai vrei papusi !
Prin poarta mica, deschisa, am vazut cum bunica fetitei intrigata, a intins mainile catre copila.
- Las-o dracului de nebuna !
- Ma pun eu cu prostiile ei ? Ce, aia era papusa ?
Se intoarce si imi tranteste poarta in nas.
Am ramas interzisa pe trotuarul cu dale mari de piatra.
Din curte, vocea stridenta, rapaia insulte la adresa copilei.
Am clipit, dar pleoapele mele nu voiau sa-mi alunge chipul armonios construit al copilei, incadrat de un par castaniu clair minunat, cu corespondenta in culoare ochilor, si, care se suprapunea involuntar peste cel mutilat al papusii, scurgandu-se parca in el...
Din cei patru ochi curgea disperarea....
Mamica lui Cuchi...
Se vede treaba ca nici Cuchi si nici copila nu au un tata care sa le apere...
Iar "mama" avea nevoie urgenta de un R.K. ( revizie capitala la masini...).

Dragii mei, va invit la o racoritoare !
Cu apa minerala, felii de lamaie, de portocala, de grapefruits, miere de albine, si un deget de vodka, cuburi de gheata.
Cu pai si umbreluta.
Buuuuuuuuuuun, heliotropul, bun tare !
Ma simt excelent dupa ce l-am baut ! Dar voi?

Eu simt cum ma topesc cate putin, pana o sa ramana din mine urma unui strop de apa .

nefertiti, ia incearca sa bei mixtura de mai sus, heliotropul repectiv, si discutam apoi !

Ma uit in jur, si vad ca nu e nimeni. Nici pisicile... De caldura zacem cu totii toropiti...Nici pe alei nu vrea nimenea sa mai treaca pe asfaltul fumegand...
Pe furis, urma gandurilor se incheaga, prinde contur, capata materie.
Crampeie de silabe, bucatele de imagini, le aud, le vad... Prin aburul caldurii, al timpului trecut...
-Buna ziua ! Ce mai faci ?
Lacrimile mari curgeau pe obrazul fetei.
-De ce taci si nu-mi raspunzi? Daca ti-am facut ceva, te rog sa ma ierti !
Murmura ceva, ce nu am inteles prea bine.
- Am venit sa ne jucam !
Ce sa fac ? Sa fug pe strada? Ca sa-mi vars naduful?
Dau sa o apuc de mana , dar se fereste. Ii urmaresc mainile in miscare si constat ca are basici pe degete.
Vreau sa o mangai pe fata, ridica mana si o ating pe durere.
Tipa !
Tipatul ei din trecut, m-a readus in prezent !

FETITA FOLOSITA

Arareori ii placea maica-sii sa faca treaba. Citea romane, se plimba.
Fetita trecea din zi in zi, adunand astfel vreo cinci anisori.
O zi ca oricare alta se rotunjea in dimineata unei duminici de toamna.
- Sa te duci la doamna .... sa-i duci cartea !
Vocile se incing, aerul vibreaza. Tensiunea se acumula in blana cainelui care a fugit cu spinarea zbarlita.
-Florinuta, vin'la mamicuta !
Docila, cu bucuria in ochi ca a fost si ea luata in seama, ca in sfarsit cererea muta din ochi ii este4 indeplinita, topaie spre mijlocul camerei :
- Da mamico !
- Haide sa calcam rufe. Vrei ?
- Da!
- Ce sa fac ?
- Uite, tu apuci si tii cu mainile rufele !
- Mamico, de ce v-ati certat ?
- Pentru ca nebuna de ma-ta mare si nebunul de tac'-tu mare vor sa ma duc eu acuma sa-i duc cartea lui aia !
- Haide, mamico sa ne plimbam amandoua !
Fetita nu primi nici un raspuns !
Maica-sa trebalui pe langa fierul de calcat, puse o carpa pe masa si intinse ceva acolo.
- Mamico, dar nu ai pus tu patura cum punei de obicei !
- Taci din gura-ascolo !
- Uite, ia tine !
Copila tinea apasat cu palmele, presand tesatura ca sa fie intinsa, asa cum i s-a explicat.


CONTINUARE - alta data !
Ma bulverseaza prea tare....

De ieri, la noi acasa mai locuieste un sufletel.
O siameza mica si nazdravana de 1 luna si jumatate.
Nu are nume.
Dar, o studiem cu atentie si vedem noi ce i se potriveste !

Fetelor, primim si pe acest barbat printre cuconet ?

... hai sa-l primim

O.K.Fetele !
"Sunteti gata ?"

Stiti reclama, nu ?

Buna dimineataa!
Eu am facut febra musculara la pleoape ca sa ma trezezc astazi !

Si-am constatat ca la aceasta ora sunt singurul vizitator de pe han !

Traitor al unor generatii
In prea pustii si diferite spatii
Ne adunam aici sa mai vorbim
-la han - si, uite-asa ne stim !

Ne povestim momentele tristetii,
Sau experientele pe care le-am avut,
Ori fericirea intalnita-n calea vietii
Ce s-a sfarsit sau tocmai a-nceput.

Venim, plecam, citim si scriem - blogging
Lasam un semn ca inca existam
Soptim in gand ca amintiri se strang
Si, usurati de fapta, respiram !

Plecam apoi pe drumurile noastre
Ne sfatuim prin case, pe la porti:
Asa o fi si printre alte astre ?
Sau pamantenii astia - suntem prosti ?

Se scurge ziua-n apa vietii iara...
Si-atunci cand dorul ma cuprinde pe-nserat
Ma-ntorc din nou de unde am plecat!
Se coace vorba-n versuri peste vara !

PAPUSA

Mica, pricajita, cu un "miau" sfios si capusorul aplecat spre stanga, am intrat si eu in casa unde doua siameze sunt stapane.
Si eu sunt tot o siameza, mica, cu blanita de un crem deschis, cu point-ul fume.
Se uita in ochii mei cu niste priviri senine, ochisori de albastru deschis, care in prima zi aveau ciorchini de urdori negre.
Ceva mai lunga decat palma mea, cu colosala greutate de 325 gr., labutele cat niste ate prevazute cu carlige de agatat tot ce se poate. (Mai! Si cand te gandesti ca in Canada li se opereaza si se scot ghearele pisicilor !)
Cand s-a cuibarit pe o pernuta avea marimea si culoarea unui ghemulet de lana pe care l-am gasit prin casa acum vreo cateva zile. L-am asezat la locul lui, langa celalate gheme. Amintindu-mi acest lucru, m-am intrebat firesc daca si mica bucatica cu aspect de jucarica va fi acceptata de stapane, sau tratata ca toate celelalte trecatoare...
Dupa o zi de acomodare, s-a ghemuit langa proprietarii casei, care, MINUNE!, au lasat-o !.
Doua gheme maro, unul bej, doua mari si unul mic, doua gheme si o ghemuleata, am dat sa le mangai.
Dar n-a durat nici cat sa-mi incarc sufletul de frumos ca a sunat cineva la usa si a trebuit sa raspunda prompt cei doi mai mari. Eu, dupa ei. In urma noastra, Papusa se uita cu doua albastrele inocente, sa vada cum sunt treburile.
Astazi de dimineata am primit certitudinea ca este perfect adoptata.
Pisicile mele cele mari stau pe un scaun mare in bucatarie cat fac eu treburile.
Intrand, am ramas interzisa : Cei doi, culcati pe o parte, relaxati aveau la mijloc pe Papusica, care, impartea cu generozitate cate o labuta cand in stanga, cand in dreapta, Se intorcea cu trupusorul cand in stanga, cand in dreapta, pana cand privirile ei s-au oprit in ochii mei. Atunci a ramas nemiscata.
Cei doi i-au urmarit privirea si cu un miau satisfacut s-au uitat si ei la mine. Ma priveau acum toti trei .
Eu m-am aplecat si am mangaiat toate cele trei trupusoare.
Am fost tare emotionata si bucuroasa ca se inteleg.
Este pentru prima data cand Michi si Cipi dau dovada de sentimente de iubire, nu de toleranta, fata de o alta fiintisoara....

Cred ca Papusica va ramane definitiv la noi...
Desi este locul stramt, si greu de ingrijit trei mate....
De obicei cand gasesc un animalut in nevoie, il iau, duc tratative cu stapanii, si il plasez mai repede sau mai greu.
Dar Papusica va ramane in casa.
Mama pisica, Michi, era astazi de dimineata cu burta in sus, si, torcand mamos ii dadea sa suga Papusii.
Cand am cautat-o la burtica am vazut ca are lactatie falsa, ea pisica batrana de peste 18 ani...
Cipi, le supraveghea de la inaltimea sa imperiala !
Mai si nu am avut cum sa le imortalizez !
Si ce mai torceau toti trei !
(Cred ca am inceput sa torc si eu, prin simpatie !)

O fi sezonul ca si eu am un nou sufletel pe aproape. Un pui de labrador.
Acasa am doua siameze, si la tara 3 caini: un lup-Lord, o vagaboanta Lady si o mica catea labrador, si 3 pisici. E crescatorie ce mai.
Sa ai grija de ele. Cica animalele trag la suflet bun.
P.S. Imi cer scuze ca am intrat fara sa bat la usa.

Fii bine-venit !
Sa-ti traiasca crescatoria ! Ai si spatiu, dom'le, ce mai !
Eu in bucatica mea de locuinta de la bloc, daca calc o mata pe codita, gata! , m-a cadorisit cu un stuchit !
Dar la tarla, e loc !
Cum sa nu am grija de pis-pisoii mei !
Am fost azi la medic veterinar cu Papusa mea, si am inregistrat-o ! Le-am luat la toti cate o doza anti-viermisori care se da periodic.
Acum le-am dat la cei mari pentru ca nu stiu ce are in burtica aia mica si sa nu ia unul de la altul.
Ce ma mira este faptul ca asa o papusica nu era a nimanui, mai ales ca doctorul a spus ca este sanatoasa !

STARE


Si ploaie azi pe strazi...
Prelinga-se pe geamuri
asa, de dimineata !
Pe langa tampla mea,
ca vara asta suie
- torente si napasta
a inecat si vise
fapte si cuvinte...
Curg raurile ranilor de floare...

Mai usor cu pisicile si da-i mai mult cu versuri ca astea ( sau cele de mai sus)

.......

Se scurge ziua-n apa vietii iara...
Si-atunci cand dorul ma cuprinde pe-nserat
Ma-ntorc din nou de unde am plecat!
Se coace vorba-n versuri peste vara !



Despre pisici poti scrie o carte de povesti. Exemplu e Madonna !

Bine, March, multumesc de aprecierea din prima parte...
Dar viata este facuta si din lucruri mici, dintr-un climat anume, pe care daca nu il ai nu le poti face pe cele mari.
La temelia celor mari stau cele mici.
Dispozitia sufleteasca este rezultatul unui climat de liniste si multumire, care nu vine oricum, ci... cat ai zice miau !

CLIMAT


Ma scol cu versu-n gene, din somn rasar c-o rima
(Pe care ma grabesc sa o postez cu stima).
Biet contribuabil nefericit
Constat afara un cer nedefinit !

Necajita sunt de norii adunati compact
Si-astept un soare mai statornic
Dar ploua pe aici, si, spornic
Cad picaturile pe asfalt cu tact.

Imi beau cafeaua, citesc corespondenta
M-anfrupt din stirile la zi
Mangai pisicile ce-si torc prezenta
Si vine-o stare... Asta ce-o mai fi?

Ma scol si trec cascada peste scari
Sa ies in ploaia mare, asa cam dezbracata!
Ce ploua peste trup si peste stari !
Ma simt copil curat, ca altadata !