Sacrificatii orgoliului


Ma arde dorul de tine
Ca macii in lanuri coapte
Ca focuri de tabara-n noapte
Ca mersul pe jaruri desarte...

Arde sufletul in mine
Si timpul sa lege un leac
Pe rana distantei - un veac
ar vrea... Si tac.

Ma arde dorul de tine
Sufletul se rasuceste-n mine
Vrea sa zboare-n zari senine
Ar vrea sa-l las sa plece
Inspre mai bine...
Mi-e dor de tine...

Carnatii au fost sacrificati pe altarul ....mesei !

Daaaaa?
Bine mai !

AMAR

Imaginea unui copil
este mototolita
intr-o batista cu maruntis.
Stii...???
Asa se scurg colindele la vale,
si curge apa vietii-n departare...
Si plang trei clovni pe paie...[B]

Acus, acus iese fum...
PC cu bazdaci!

Iarna adolescentei mele

Iarna-si lasa-un fulg pribeag
Alb, si tare, tare mic
Sa se-aseze pe-al meu prag
Sa se odihneasc-un pic
Fulgul drag.

Eu oftez - mi se pare
Ca se joaca Baba Iarna.
Da' de unde ! Ninge tare.
Pe pamant se-asterne blana
De ninsoare

Dunarea incopciata mal de mal
Straluceste-n departare.
Pe oglinda de cristal
Stele-arzande par pojare
De opal.

Peste gheata, catre mine
Un pusti mic cu nasu-n vant
Se apropie, chiar vine !
Si-i e frica-alunecand
Pe patine.

"Iarna adolescentei mele"- roaga trecatorii sa se opreasca putin din drumul lor sa o rasfete, nu ma intreba ce simt atunci cand iti ating "fulgul pribeag", totul aici... ma face sa pasesc cu grija, sa nu deranjez.
"Fulgul meu" e doar un ochi ce se-mpaienjeneste de o duiosie fara seaman.
Atata frumusete in doar cateva cuvinte! Frumos, frumosi suntem atunci cand cuvintele ne imbraca in sentimente.
Scrii remarcabil - poeziile tale au un parfum aparte, parfum de liniste... iti multumesc in tacere.
Cu drag, One_

Multumesc, mult, mult de tot !
Ca ai venit, ca ai citit.
Pofteste te rog, ori de cate ori doresti un picut de liniste.

Ce mai face "contraste"?Ce mai fac pisicile?Bate vantul prin Braila?

Ihi! Bateeeeeeeeeeeee.
Noi stam in casa la caldurica, dar de maine eu trebuie sa ma sacrific si sa ies afara!
Vai de noi ! Frig, vant, zapada cat de cat, mai bine eram una din cele trei pisici ale mele !
Mancarica, caldurica, scarpinat, Frontline, sampon special, hrana ecologica, farfurii anume, jucarele, pom de gheare, iglu pisicesc, datoria mea era doar sa torc...
Mda...
Tu ce mai faci? Te induri sa pleci de-acasa?

Vezi alta solutie?Pana la urma...si eu as fi vrut sa fiu pisica!

Cum a fost impactul primei zile ???
La mine neprevazut de minunat !
Nu credeam ca imi poate fi atat de dor !!!
M-am simtit implinita !

Cer si apa


Framant de spatii...
Constelatii...
Versul este nova.
Timonier de cart
la prova -
intre cer si ape,
canta slova.
Incantatii...

Asta de deasupra e faina

Si felicitari pentru locul I pe care l-ai obtinut pe Forumul acela

Multumesc ! Poate vor astrele sa se repete si luna asta !

Felicitari ptr premiul primit, il meriti !
Eu nu prea reusesc sa intru pe net si de aceea te felicit asa de tarziu . Cand ai copii cedezi foarte usor locul la cal.Poate reusim sa mai vorbim. Iti doresc un an plin de realizari si multe , multe premii.

Multumesc mult de tot draga mea edittha!
Nu sunt de loc tarzii felicitarile.
Iar cat despre intratul pe NET, sa stii ca eu nu stau la rand dar nu pot intra nici eu cand vreau...Sunt atatea de facut in viata si pentru viata...

Uneori

Uneori ascult
inima din ganduri
inima din ratiune
inima din dorinta
inima din toate
inimile care bat.
Ascult cu inima...

O iarna molesita si haotica, vant, ceva fulgi ce nu stiu dansa nici un dans, ceva soare care nu prea stie daca are dinti sau nu, un pic de gheata-nselatoare, noroaie pe asfalturi de ma-ntreb de-oi fi la camp, umezeala multa...
Un miros de caine ud cand iau rufele de-afara, gripa aviara din Turcia - sa fie pandemie ? - se apropie 15 ianuarie...
Nu ma doare nimic, nu am chef de nimic, as face ceva, dar nu fac nimic....

Azi am si io un chef de nimic.
As vrea un ceai, sa fac o mâncare pt in 2, niste lumânari, over
O plimbare afara pe iarna asta... Numa un pic.
Si dup-aia o incalzire frumoasa acasa

Tocmai aici ai gasit sa-mi dai dreptate??...
Sa nu avem chef de nimic.....

Noapte la stână



Latră câinii aprigi târla stânii
Bate steaua-n miez de noapte
Din opaiţ lumina spune şoapte
Cădelniţand frămantul mâinii.

Ciobanii beau tutunul răsucit in foaie
Luminaţi de focul mare-al buturugii
Ochii scurmă doar, fac serviciul slugii
Iară corpul la odihnă se inmoaie...

Ziua s-a trecut in transhumantă
Oile-s intrate-n somnul lor din ţarc
Doar zăvozii au atenţia ca arc
Slobod in timp lătrat cu rezonanţă.

Muntele aprinde stelele de strajă
Şoptesc izvoarele a clarul lunii
Ca de mult, poveştile străbunii
Valea cheamă fumurile-n vrajă...

Noaptea se fixează-n crucea ei,
Doarme turma in desimea blănii,
Dorm ciobanii-n buza stânii,
Treji doar câinii cat nişte viţei !

Haiku

Tintesc cuvinte
litere adunate
tipa muzical.




Intotdeauna in aceasta zi de 15, in casa lui Maya, bunica mea, era o tacere picurata doar de versurile lui Eminescu care veneau din radioul "Mende"... Ideea de eminescu (cu e mic) este ideea de copilarie, de casa bunicilor, de dulciurile din belsug, puse intr-o sarbatoare temeinica pe masa.
Asa am invatat eu sa imi fac sabie din cuvant, scut din metafora, targa din rima, aripi de litere...
Sub lumina eminescu...

Tanka


Pe zâmbete azi
rătăcite plânsului -
cu pene valvoi
se-adânceste-n fiord
fantoma spiritului.

Pisecaturile mele.

alunec cu gandurile, fara patine...
imi ninge cu anii peste tample...
mi-e iarna dincolo de geam, dar ii simt frigul pe la subsuoara...
nu stiu ce, nu stiu de ce,
am uitat....

Mai bine ca ai uitat "de ce"...ti-e iarna tie,ne e si noua...

OOOOfffffffffffff!!!
Nu ma bucura. Nici pentru mine, nici pentru altii...

Multumesc de raspuns !
Imi place !

Balans

Citesc bloggul unui chelner din New York
de aceeasi varsta cu gandul meu.
Unsoarea clipei peste balamaua vremii
semneaza cererea spre amintiri.
O urma care se intinde pana la pamant
se rasteste la timp in artificii de cuvinte.
Candva puneam la muste trasurica
ca un rating al ratarii...
Azi e vremea cand ucigasii devin muze,
cu palmele imprimate-n fata painii.
Plamadeala cu sange-
spalare cu apa...

Mdaaaaaaaaaaaaa......
Si, uite-asa mi-am semnat eu prezenta pe un alt site....


"Daca nu visezi cu ochii deschisi si nu-ti planuiesti nimic in inchipuirea ta, nu ajungi sa faci niciodata nimic.
Asadar, trebuie sa existe intotdeauna un inceput". - afirma Robert Duvall.
Visurile mele sunt clipele de desfatare spirituala pentru oameni, acea hrana a sufletului indelung tanjita de multi dintre noi, pe care nu avem timp sa o dumicam adesea.
Stressul de zi cu zi atarna de-asupra capetelor noastre ca sabia lui Damocles.
Si ce-i ?
Traim in stress.
Si luam pastile.
De linistirea nervilor! (Vor spune multi).
Unii dintre noi, - asa ca mine - cautam pastila muzelor.
De aceea. atat cat pot eu, dupa slabele mele puteri, incerc sa fac ceva.
Nu pot sa fac totul pentru a-mi fi mie insami pe plac, cu atat mai putin, voua.
Dar, nu voi pregeta sa fac acel ceva care imi va sta in putinta.
Spunand aceste cuvinte, il parafrazez pe Edward E. Hale.
Si mai fac ceva : va transmit mesajul meu de intrare pe acest site.

Cu drag,

Schimbari


Este planeta noastra atat de obosita
De iarna mare care i se ofera
Biserica de gheata doar este topita
Ca este cald la ea in emisfera !

Dunarea incopciaza-aproape maluri
(Au fost si lebede iernate pe la noi.
Si ploile acide din cerurile-gauri.
Si-o iau la vale-adesea case pe noroi).

Atatea s-au schimbat azi dinspre lume
Incat nici cerul nu mai sta sa le cuprinda
Ingheata apele, se-nvolbureaza-n spume
As vrea sa fac un semn, dar nu am grinda !

Primim(cel putin eu!)cu mult drag si cu rezultate benefice pastila ta antistres...Muzele tale stiu ce ierburi,prafuri si farmece pun in mojar...efectele se vad,altfel cum pot explica faptul ca-mi place ceea ce scrii?
Trateaza-te si trateaza-ne in continuare cu figuri de stil,imagini poetice,mieunat de pisica , miniaturi artististic mestesugite si culori intinse cu sufletul pe panza...
Cu drag,
.......

Bine, dascalito! Tu ai vrut-o!
Uite, te tratez cu o broscuta Feng Shui care aduce norocul si bunastarea la casa omului.

Nedrept !

Am inţeles de mult că haina - clipă
Imbracă-ntreg vitraliul transparenţei
Cu impresiuni zornăitor demenţei
De nu gândesti, stigmatizând in pripă !

Cel mai grav este atunci când semeni
Sămânţa in tot hatul cu a tale mâini
Iar rodul roadelor ivite doar păgâni
Atrag la tot culesul! Numai fameni !

Mult mai grav imi pare insă când
Recoltatul tocmai fiindu-se-ncheiat
Se lăfăie călare peste-ntregul hat
Nesimţiţi din pâinea ta mâncând !

Plimbare de agrement


Copil eram mai răsărit,când dragii mei bunei
Luau câte un circuit de pe la agenţie...
Mă preumblam prin ţară alăturea de ei.
Vacanţa mare, o lună, era minune, feerie!

În vara unui an pornirăm înspre Apuseni.
Am plecat in sus, pe drumuri de cărbune
Trei crai am fost atunci hulpavi meseni
Ai frumuseţii năvălite peste noi.Ce lume!


Pluteam ca într-un vis, eu, o fetiţă
Pe drumul către mina dintre munţi
Am urcat alături de mineri în mocăniţă.
Din trei, o frunte e ramasă dintre frunţi!

Azi, mina e închisă, drumul e uitat
Doar vara, rareori, asa, de agrement
Mai vin turisti ce s-au încumetat
Să facă o plimbare cu mocăniţa-monument!

Lecţia de înot


Amiază lină de câmpie
Şopteşte Dunărea în cursul ei
Pe malul apei câţiva derbedei
Azvârlă pietre-n faţa ei
Lucie.

Văluresc din plete înspre maluri
Mă scurg cu totu-nspre lucrire
Gruia intră-n apă peste fire
Un lup măreţ cu frica în simţire
Valuri !

Apropiaţi suntem si înotăm câineşte
Din ochii mei îndemnuri trec în el
Hai Gruie! Măi Gruiosule căţel!
Inoată bestia, dar sufletul scâncel,
Scânceşte!

Dau din coate, mă sucesc pe spate
Gruia peste ape stă cu nasul
Dă din labe ca să tină pasul
Plonjează-n amintire, fiindcă ceasul
Astăzi l-a chemat cu brasul
Să înoate...



Din ciclul "De vorbă cu umbrele"

E iarna afar'
Si viscoleste
La fel si gandul meu hoinar
Ma paraseste
E iarna sufletului meu
Care ma rascoleste
Vrea vara trupului tau
Doreste, doreste

Ce rost are ca ne iubim
Cand nici nu ne cunoastem
Departe gand in gand
O alta nemurire nastem

Simt ca inebunesc
Daca te vad in treacat
Mai are rost sa te iubesc...

Incatuseza-ma cu iubirea ta
Invaluieste-ma cu tine
Libereaza-mi inima
Fii numai pentru mine

Titus Herbert

Draga mea "Titus Herbert", fii binevenita aici la han, printre noi!

Ma bucura tare, tare ca ai inscris prima ta postare aici, in jurnalul meu.
Cu mult, mult drag, te mai astept!

Multumesc de primire Contraste. Ideea e ca in afara de faptul ca eram intr-o dispozitie creatoare aseara sunt cam pierduta printre topicuri si thread-uri. Sper sa ma obisnuiesc.

Nu ai de ce sa fii pierduta !
Simte-te bine, ,la noi la han este veselie mare! Topicuri pentru toate gusturile, si oamenii sunt calzi.
Inca odata, sedere placuta !

Jocul seducţiei


Parcurg un univers mondial
în care seducţia are un rol important.
Femeile aduc pe lume,
bărbaţii doar semnează.
Ce cueritori sunt ei !
Femeile emană feromoni,
privind seducţia
ca pe un univers emoţional propriu.
Bărbaţii practică mariaje secvenţiale
pe măsură ce aspiraţiile cresc.
Seducţia se învaţă pe parcursul vieţii.
La teatru, la actorie
există tema seducţiei.
Dacă ai dinţi frumosi, zâmbeşti...
Totuşi, prefer improvizaţia - instinct.
Când este vorba de seducţie
te învaţă clipa!

Asocierea asta femeie-feromoni te invita la... seductie !

Si, uite-asa, draga Marchule, ajungi vrand - nevrand sa practici mariaje secventiale....

(Ti-am trimis pe messenger).
Drag....

Amintiri de iarnă


Când iarna fulgii darnic îi aruncă
Îmi amintesc de iernile coplăriei
Porneam mai mulţi într-o bihuncă
Pocnind din bici în mrejele chindiei.

Cu ciorile mai negre ca păcatul
Ce pete aşterneau zăpezii albe
De soarele cu dinţi din tot înaltul
Punând luciri,pe arbori salbe.

Pe străzi, voioşi şi gureşi plozii
Trăgeau de sănii buclugaşe
Râdeau, cădeau la urma cozii
Râzând de trântele poznaşe.

Lăsam în urmă drag cetatea
Şi o porneam in lung pe şleau
Ningea cu-atemporalitatea
Iar caii peste alb fugeau!


Din ciclul "De vorba cu umbrele"

Tu, iarta !



Adeseori, plăpînd, surâsul se arată...
Ca amăgirea unui act dintr-o piesă de teatru.
Este atât de bine să joci rolul din piesă !
Este bine, este bine,
este lume multă în jur,
oamenii trăiesc momentul actului jucat!
Recunosc, joc şi eu jocul,
pentru o clipă deşartă -
detaşată, uit de relele din lume...
Toţi se destind, caută în jurul lor
priviri aprobatoare.
Timpul şterge depărtarea dintre
momentul scrierii piesei şi clipa prezentă.

Toată viaţa mi se pare o piesă de teatru.
O piesă în care eu cu inima pe palme
joc un rol modest de om, căruia îi place
să fie printre alţi oameni.
Privesc cu admiraţie
la realizările oamenilor.
Încerc să îi ridic pe un piedestal.
Ades mi se întâmplă să îi pun atît de sus
încât nici nu se mai zăresc...
Greşesc adeseori şi în ceea ce fac eu.
Vreau să dau greşeala ca exemplu
- greşeală -
Mă ridic deasupra greşelii, învăţând.
Câţi privesc greşeala ca pe un exemplu didactic?

Acum nu înţeleg:
cade cortina peste piesa de teatru,
peste ultimul act.
Am trăit cu actorii pe scenă
şi cu publicul din sală.
De ce o fi căzut cortina?
Acum am aflat că se sting copiii...
E linişte si pace,ne mor copiii.
Moare visul prelungit după finalul piesei
zdruncinat de neânţelegerea gândului meu.
Celuilalt...îi rămâne o impresie falsă...
Să scriu o piesă de teatru nu pot.
Nu sunt în stare.
Sunt un om modest cu gânduri
deschise către alţi oameni.
Mă dor neînţelegerile lor.
Mă dor trecerile lor în neant.

Doamne, pentru tot ce greşesc şi nu înţeleg,
Tu, iartă!

"Sunt un om modest cu gânduri
deschise către alţi oameni.
Mă dor neînţelegerile lor.
Mă dor trecerile lor în neant.

Doamne, pentru tot ce greşesc şi nu înţeleg,
Tu, iartă!"

Contraste ce frumos!

flori, iti simteam lipsa !

Cu mult drag !

De vorbă cu privighetoarea




- Dă, Doamne jos copilă sila siluită pe răboj !
Presară sudălmile, presară-le!
Că le-ai adunat şi purtat în tine!
E mai frumoasă viaţa aşa? Ţi-e mai aproape de tâmplă?
Unde sunt caii, caii aia nărăvaşi, iutele tău gând?
Stai urcată în copacul renunţării...
Mie teamă mie că va creşte prea înalt ca să te mai cobori din el !
- Eu am văzut la "Animal Planet" pompierii care au intrat într-un canal strâmt ca să salveze un pisoi...
Au depus jurământ ca să salveze orice viaţă!
- Pisoi, pisoi...
- Ce te faci dacă s-a rupt arcul în ceasul meu?
- În ceasul tău?
- Da, ştii, ceasul dintre coastele mele, adăpostea un arc pe care stătea o privighetoare şi cânta. Cânta de înalt şi de senin.
Dar, cineva a ţipat prea tare! Atunci, arcul a pleznit. A sfârtecat privighetoarea.Acum nu mai îmi cânta în piept. Duhneşte a putrefaţie.
- Bine, bine, du-ţi ceasul pieptului la ceasornicar !
- Nu pot. Era bătrân, şi a murit mai demult.
- Atunci, pune-i o baterie ! Modifica-l, actualizează-l ! Fă - i ceva !
- Ştii, ceasul meu este unul tradiţional pe rubine.Lagărele s-au mâncat. Curge neputinţa....
- Copilă mică, alungă...
- Da, sila, sila!!! Siiiilăăăăăăăă.......
.- ....
- Tu vorbeşti cu mine din milă.
Uite, vrei să-ţi las ţie lumea asta?Dacă plec şi eu după privighetoare tu vei avea loc mai mult.Vei putea să îmi iei şi locul din copac.Uite ! S-a mai înălţat puţin copacul !Dar pe tine te vor ajuta pompierii de la Animal Planet să te sui să îmi iei locul !
Stii?...
Mie mi-a lăsat privighetoarea penele ei,...îmi fac aripi.
aaaripi...
Aripi!
- Copilă !!!!




2006-02-11 23:53:19

.......................
Stii?...
Mie mi-a lăsat privighetoarea penele ei,...îmi fac aripi.
..............
Stiam eu ca ai primit ceva de la pasarea maiastra!