Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui passenger veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura placuta!

Etimologie

Exista o expresie - "a lua o piatra in gura" care se aplica de obicei atunci cand ajungi intr-un loc nou. Ori atunci cand trebuie sa faci fata unei incercari inedite. Se foloseste la modul figurat, desigur... in 99% dintre cazuri. Eu tin mortis (se pare) sa intaresc diverse reguli si sa testez aplicabilitatea procentelor infime. Cum se procedeaza? Simplu: te invita niste prieteni sa le vizitezi casa proaspat construita...undeva pe niste coclauri uitate de lume...locuri dealtfel frumoase (liniste aparenta, verdeata multa, aer curat)...pomi fructiferi pe langa casa - sa fie de belsug in toate... si cineva, neinspirat, aruncand sugestia: "Ai mai fost vreodata aici? Nu? Atunci ia o piatra in gura.." Si altcineva, la fel de neinspirat, o arunca...piatra (da, era sa raman fara dintii din fata)...pomii fructiferi erau de vina (belsugul unora, ghinionul altora).. ori, mai degraba, neastamparatii aia mici care se iteau de dupa gardul vecinilor... Cam asa sta treaba cu testatul la propriu...
Am vrut sa deschid un jurnal pentru ca n-am tinut niciodata vreunul, nici macar in adolescenta...scriu uneori, in momentele de inspiratie, la modul cel mai practic, adica pe ce apuc...si rareori sunt in stare sa adun de prin te miri ce cotloane franturile de ganduri (ori schitele - nu intotdeauna o idee e legata de cuvinte) intr-un singur loc. Acum mi-am oferit aceasta "sansa" (e drept ca exista si impulsuri din exterior in privinta asta) si...am luat o piatra in gura. Ramane de vazut daca va fi una figurata Deocamdata am inca un semn de intrebare : unde or fi totusi originile acestei expresii? (vreau samburele povestii, sa stiu si eu cam pe unde ma situez)

Bine ai venit printre cei care vorbesc mai mult sau mai putin singuri.

Onorata de vizita Te astept oricand pe aici....da, cafeaua e aburinda

"daca iau o piatra in gura cu siguranta voi revi cat de curang pe acele meleaguri"

hmmm... asta nu stiam...poate daca as incerca intr-adevar metoda (putin probabil insa, prefer pisica neagra13cetrecepesubscarainzidemarti ) cu siguranta as reveni cat de curand

nu reusesc sa atasez imaginile mele ... uffffffff...

din cuvinte inspirate, din senzatii-ngemanate, din nopti albe-ncercanate, din franturi de-azur si vraja, din copaci ce mai viseaza s-a nascut un dor nebun...si de-ar fi culori sa-i pun, i-as da unda de albastru, frunza pentru cal maiastru, pentru cantec linistit la copil ce-a adormit, strop de-azur cuprins subit intr-un ciob de infinit.. i-as da rosu-n picatura sparta fara de masura, rosu cald, involburare pentru inima ce doare, rosu mugur parguit de roamantic asfintit.. verde, crud in ochi de roua, verde pentru viata noua la trifoiul cu noroc, rupt in doua la soroc.. galben, dor bolnavicios, galben spic din paine scos, galben, arsita de-amiaza de sofran intins pe-o raza...si dau alb, pentru lumina, pentru gandul fara vina, alb domestic, inocent, pentru aripi pergament, alb si nergu, yang si yin, masculin si feminin, joc de doi, de noi, de noua ceruri pana sa mai ploua, joc cromatic, sideral, evadat din virtual...

ma ascult...de dinafara inauntru si viceversa, in acord cu strunele...inceput de echilibru, zbatere fragila de aripa cu accent pe albastru...jumatate de arc de cerc desenat cu degetul mic pe marginea primului gand...o spirala desculta printre acorduri si un zambet cu parul despletit a zboruri printre atatea aripi...pasi simetrici, parca exersati dinadins in fata oglinzii si o poza la minut decupata dintr-un film suprarealist...un semn discret pe buza de jos atunci cand picura o nota grava si un inceput de cadere...o scanteie de lumina ce imprastie cu migala crochiuri de fum si un alt accent, de data asta pe rosu...si val/vant/vis, surprinse de-a valma intr-o privire, raman fer(m)ecate de strune...
zambesc...pentru o clipa o chitara mi-a furat toate gandurile...noapte buna.

am senzatia ca stau pe o bomba cu ceas... ziua de azi ar fi putut sa nu se inventeze pentru mine.

In cele din urma si cea mai mizerabila dintre zile poate fi "reparata" cu muzica...si tigari...volupatatea sta totusi in dans, nu in fum... ciudat stimulent e muzica...nu revendica o stare anume ci o induce...bine, depinde si de inspiratia de moment:alegi sa te deprime si mai rau? ori sa te ridice? daca esti masochist insisti sa cazi... da' ideea e sa nu cazi, ci sa te redresezi.
La ora asta tot ce-mi doresc e sa ajung sa adorm curatata partial de gandurile negre...

N-am inteles niciodata de ce se foloseste cu precadere expresia "imi pare bine" atunci cand faci cunostintza cu cineva. Cum poti sti dinainte ca o sa-ti para bine intr-adevar?! Omul insista, iti intinde mana si sustine senin ca-i pare bine.. mormai ceva de genul "si mie...cred". Pot sa stabilesc in primele 30 de secunde daca omul imi e simpatic sau antipatic. Nu stiu exact cum fac, dar n-am reusit sa ma insel pana acum, eventualele viitoare intalniri mi-au confirmat intotdeuna prima impresie. Daca am stabilit ca e antipatic orice as face ulterior (ma straduiesc sa-i mai dau o sansa, nu sunt absurda) undeva in subconstient persista prima impresie. Imi dau sema ca sunt subiectiva si poate prea exigenta in a evalua oamenii dar...nimeni nu e perfect. Parte proasta incepe in momentul in care, prin natura imprejurarilor, te pomenesti ca trebuie sa colaborezi cu o persoana antipatica. Si ca ar trebuie sa adopti o atitudine prietenoasa. Cum sa faci sa ignori prima impresie?

din ciclul "nu uita":

- sa schimb albul (am facut o fixatie cu hainele albe) cu alta culoare...mai rezistenta la labute
- sa trec pe la farmacie sa cumpar medicamentele de uz frecvent (azi m-am pomenit cu un musafir care suferea crunt de durere de cap si eu nu aveam in casa nici macar o aspirina)
- sa fac ordine in dulapiorul cu ceaiuri (am descoperit ca am tot felul de buruieni care n-am nici cea mai vaga idee la ce sunt bune)
- sa merg maine la posta (astept de o luna un pachet care nu mai vine)
- sa duc masina la service saptamana viitoare ( face un zgomot suspect si parca nu m-as baga sub capota)
- sa-mi fac un nod la batista sa nu uit lista asta (da' sa cumpar mai intai o batista de panza...cu alea de hartie nu merge)

Am vazut la stiri un accident stupid de masina: o intersectie in Bucuresti, un smecher care ignora rosul de la semafor si intra cu o suta si ceva de km/h intr-un taxi care trece regulamentar, pe banda lui, pe culoarea verde. Rezultatul: 3 morti. Toti cei din taxi. Nu am de gand sa comentez stirea. Ma gandeam la altceva... daca e sa ti se taie firul, se taie. Chiar daca respecti regulile, chiar daca nu. Uneori sunt doar "avertismente". Sau limite fortate. Sau ceva de genul sansa vs. ghinion. Acum cativa ani am avut o experienta bizara.Cumparasem o masina (nu noua) aparent impecabila. In a doua saptamana dupa achizitia ei am plecat intr-o seara la un drum mai lung... trebuia sa ajung destul de urgent undeva in nordul tarii. Inainte de plecare am facut toate verificarile obisnuite si totul parea in regula...dupa vreo 200 de kilometrii, fara sa am viteza prea mare, intr-o curba lejera masina s-a blocat, a facut un unghi drept in parapetul de pe marginea drumului si s-a rostogolit artistic de vreo 3-4 ori pana in sant. Aveam centura pusa, n-am patit nimic. Absolut nimic (sperietura nu se pune la socoteala). Masina...praf (mi-au explicat ulterior...era fisurat nus' ce capat de bara si s-a dus directia). M-am considerat norocoasa a doua oara cand, la mai putin de o ora dupa accident, s-a nimerit sa treaca pe acolo o masina cu platforma...culmea, libera. Intoarsa in oras las masina intr-un service si iau un taxi sa ajung acasa. Circulatia- infernala. Soferul, coleric, pus pe slalom printre masini. La o intersectie (sosea cu 3 benzi) un mosulica ramolit, cu un Trabant la fel de ramolit, se hotaraste in ultimul moment sa schimbe banda de mers, fara sa semnalizeze, in fata noastra. Taxiul incepe sa faca piruete pe sosea... inexplicabil nu loveste nici o masina...dar se indreapta amenintator spre un zid. N-am putut decat sa ma gandesc la paradox : am scapat din accidentul in care m-am dat peste cap cu masina si mor stupid intr-un taxi. Sigur, n-am murit. Dar nici mult nu mai aveam. Doua incidente "la limita" in decursul aceleiasi zile. Si totusi...

inca nu m-am hotarat de care colt sa apuc ziua de azi... poate dupa prima cafea dispare buimaceala...

Am asa : un mar si o tigara. De ce aleg totdeauna tigara ca fiind prima optiune? Am scris prima oara "mar"...stiu ca ala e "cel bun" intre cele doua optiuni. Tigara, orice as zice, nu poate fi considerata ca fiind ceva bun (oare? ). Da' pe ea o aleg prima. Unu la mana: daca incerci sa fumezi dupa ce mamanci fructe incepi sa te gandesti serios sa te lasi...gustul tigarilor devine teribil de nesuferit (o experienta similara, daca nu cumva si mai concludenta, e cea cu tigara dupa lapte ). Doi: se stie ca tigarile, pe langa alte multiple "beneficii" distrug cantiatatea de vitamina C din organism. Asa ca daca mananc un mar dupa ce fumez am senzatia ca diminuez un pic din pagube. Un kiwi ar fi si mai bun (concentratia de vitamina C e mai mare). Dar acum nu am kiwi si nici nu intentionez sa cumapr cate unul pentru fiecare tigara fumata . De ce ne tenteaza mai mult chestiile nocive? Alea pe care "nu e bine sa le faci". Curiozitatea e cu atat mai mare cu cat lucrul e mai interzis. Fumatul de exemplu. Mama, fumatoare 20 de ani, m-a avertizat : "incearca sa nu fumezi daca poti, nu e bine, iti spun eu, ca fumatoare". Siiiiigur ca da, nu e bine, da' ia sa vad eu ce e asa rau in asta. Prima tigara nu mi-a placut. Am tusit mult si am hotarat pe moment ca nu vreau sa fumez. Dupa vreun an de la intamplare, cand m-am angajat prima oara, am avut "norocul" sa descopar ca toti colegii mei erau fumatori. Si decat sa inghit fumul lor... Mereu incercam sa justificam actiunile care nu ne convin in totalitate, chiar daca le facem pe deplin constienti.

...si pictand am reusit sa ma calmez.
Acum somn.

Stiu ca suna putin absurd si pot fi suspectata de idei preconcepute..Nu stiu cum sa descriu la modul explicit senzatia.. Tine mai degraba de empatie decat de ratiune. Sincera sa fiu as vrea sa ma insel. Imi plac oamenii la modul general. Si de cate ori apare senzatia asta ma straduiesc sa o ignor, sa gasesc (mai mult poate decat in cazul celorlalti) partile bune ale persoanei vizate. Totusi "spiridusul" acela care ma avertizeaza nu se inseala

Salut!
Pictezi superb!

Buna sa-ti fie inima, Hash
Multumesc ... da' superb e prea mult spus...mazgalesc si eu din cand in cand...e o terapie...intre altele

4 ore de somn (si acela agitat) in ultimele 3 zile...nici nu ma mir ca nu mai dau randament...sunt tentata sa las totul balta si sa dorm.. dar asta e un gand care frizeaza utopia
inca o cafea...

Ploua. Par sa nu spun nimic nou. Si totusi...Cand lucrurile merg prost undeva, au tendinta sa mearga prost oriunde.. avea dreptate Murphy. Asadar ploua. Inauntru. Nu sunt plina de melancolie blegoasa si nu caut licente poetice.Pur si simplu ploua...din tavan. Vecina de deasupra m-a "fericit". Si nici macar nu stia (e o teava sparta undeva in perete, asa ca doar la mine exista trimiterile bacoviene- vezi "Lacustra" in mod special)...era perfect relaxata si singura ei grija era legata de nus' ce telenovela. Bun. Apa a fost inchisa dar tavanul continua sa picure. Se rezolva cu o folie, ma gandesc. Dar cateaua mea gandeste diferit (asta n-ar trebui sa fie o problema..dubios ar fi daca am gandi la fel ).. pentru ea folia e un nou obiect de joaca. Si joaca presupune de la a se rostogoli pe toata suprafata uda pana la a trage de folie prin toata casa... Niiiiice... alta noapte alba

Că veni vorba de inundaţii din astea 'casnice'... acum câţiva ani (destui), stăteam în chirie cu două prietene, imediat după facultă. Una dintre ele lucra de noapte la nu-ştiu-ce-non-stop. Într-o seară, după ce a plecat, eu cu cealaltă am meşterit ceva pe la bucătărie, după care ne-am retras în pat, unde am râs mânzeşte până ne-a luat somnul. Noaptea, la un moment dat, mă trezesc oarecum - ştii tu starea aia dintre somn şi trezie - şi aud un sunet de 'ploaie'. Îi zic lui X 'Mamăăă, ce plouă!' Ea, 'Îhîîîî!'. Trece o vreme, după care eu iar: 'Mă, da' ce toarnă!' ( ). Ea: 'Oare Y şi-o fi luat umbrela?'... Ca, după ce am mai dormit un pic, să ne trezească nişte bubuituri în uşă. Erau vecinii de jos, că la noi în bucătărie mai aveai un pic şi puteai merge cu barca, deja apa intrase într-una dintre camere. Dar şi acum râd de câte ori îmi amintesc cum ziceam că plouăăăă!

Sper că nu te deranjează că am scris asta aici.

Îţi las o cafea, de bună dimineaţa.

Buna dimineata, Nefertiti Saru'mana pentru cafea...am maaaaaare nevoie de una...de dormit nu prea s-a pus problema...dupa ce toata noaptea am curatat cand apa, cand caine, spre dimineatza, cand m-a doborat somnul, m-am trezit brusc in acompaniamnetul unor bubuituri suspecte...vecinii cautau teava sparta
La ora asta inca am un aspect suspect...nu mai sunt "zombie"...da' ma tot gandesc la cafeaua aia...intravenos nu se poate face?

C'est entre nous
L'air entre les mains salut
Et la main entre les saluts
Et le salut pur intervalle
Rien avec rien Jouant a
S'envoyer la belle apparition.

Mmm... scuze pentru lipsa diacriticelor

ma solitude blanche
singuratatea mea alba
mi soledad blanca

me regarde comme un oiseau
ma priveste ca o pasare
me mira como un pájaro

perdu parmi les branches
pierduta printre crengi
perdido entre las ramas

la pluie tombe sur ses ailes
ploaia îi cade pe aripi
la lluvia cae sobre sus alas

larmes froides
lacrimi reci
lágrimas frías

larmes noires
lacrimi negre
lágrimas negras

ma solitude morte
singuratatea mea moarta
mi soledad muerta

m’écoute sans mots
ma asculta fara cuvinte
me escucha sin una palabra

sans rêves sans espoirs
fara vise fara sperante
sin sueno, sin esperanza

comme un oiseau blessé
ca o pasare ranita
como un pájaro herido

par une main cruelle
de o mâna cruda
por una mano cruel

quel automne triste
ce trista toamna
qué otono triste

sur mes épaules
pe umerii mei
sobre mis hombros

un jour ma solitude
într-o zi singuratatea mea
algún día mi soledad

sera un oiseau sans larmes
va fi o pasare fara lacrimi
será un pájaro sin lágrimas

sans cri et sans destin
fara tipat si fara destin
sin grito y sin destino

seulement un être
doar o faptura
sólo una criatura

qui vole par delà mes pages
în zbor peste paginile mele
que vuela por encima de mis páginas

qui vole par delà mes nuages
în zbor peste norii mei
que vuela por encima de mis nubes

dupa nu mai stiu cate zile mohorate si imbibate de ploaie, azi a iesit, in sfarsit soarele...un motiv de zmbet...probabil singurul...

Ce-si face omul cu mana lui lucru manual se cheama...Da' ce-si face cu piciorul...hmmm...in cel mai fericit caz cred ca se cheama entorsa (in cel mai nefericit nu vreau sa ma gandesc...ultima data cand am stat cu piciorul in ghips mi-a venit sa urluuuu la luna ) Poate ar fi bine sa-mi aduc aminte sa fac totusi o incalzire usoara inainte sa ma apuc sa joc tenis... nu mai e ca la 20 de ani... ufffff, cum trece timpul...

Ai spart in palme un pahar... Eu sunt doar ciobul care-ti sapa cicatrice-n palma - peste linia vietii, intamplator..Arunca-ma intr-un buzunar, poate-am sa-ti port noroc...
Mai greu e sa ghicesti din cioburile sparte-n palma ciobul tau.

Toata ziua am trait cu senzatia ca azi e vineri...Pana m-a sunat o prietena.. hotarata sa ma scoata in oras..Am izbucnit in ras "nu puteai sa ma suni si tu mai de dimineata, sa-mi dai vestea cea buna?" Fata a ramas perplexa "tu iar suferi de exces de zel?" Am ramas pe ganduri o clipa...asa sa fie?...
Mi-a smuls o promisiune...iesim in seara asta undeva sa dansam...Nu stiu cum o sa fac asta cu piciorul proaspat nenorocit...da' o sa ma descurc...parca am chef sa ma las un pic dusa de val
Cum de-am ratat ziua de sambata?! Lecitinaaaaaa ma paste

Fara legatura: am visat azi-noapte marea...Nu mi s-a mai intamplat niciodata asta...

Hmmm...ciudata lume...se agata cu disperare de tot felul de sabloane...imagini de fatada, zambete fortate, blocaje ciudate in tentativa de dialog...de ce oare? e depasita naturaletea? daca esti spontan gresesti undeva? daca te bucuri trebuie sa dai socoteala cuiva? relaxarea nu se mai gaseste decat pe fundul vreunui pahar?
Nu ma pot abtine sa nu ma intreb: oare cati oameni mai stiu sa se distreze cu adevarat? Sau cati mai stiu ca nu e nevoie sa joci nici un rol cand vrei sa exprimi bucuria?
Am fost asta seara intr-un club...in ideea ca o sa dansez...sigur, pana la urma am si dansat(cand s-a hotarat nenea ala care facea pe dj-ul sa puna si muzica, nu numai lalaiala aia cu basi multi si nici o noima)..dar nu am putut sa nu observ stereotipia din gesturile celor prezenti acolo...zeci de oameni parca trasi la indigo...pai unde e hazul? pai nu e...pentru ca daca stai prea mult sa-ti studiezi miscarile pierzi esentialul...pierzi bucuria...nu e concurs, nu se depuncteaza greselile...din contra, libertatea e deplina...daaaarrr... ca sa poti fi liber ai nevoie si de imaginatie
Din fericire pentru mine nu simt nevoia catusi de putin sa ma incadrez in vreaun tipar...daca vreau sa dansez exact asta fac...chiar daca sunt perceputa in prima faza ca "ciudata de pe ring"...ma bucur de muzica si ma desfasor ca atare...pana la urma reusesc sa-i "contaminez" si pe ceilalti ...si abia atunci incepe distractia

In alta ordine de idei... la ora asta am trei pungi cu gheata pe picior si nici un pic de somn in gene... dar inca fredonez o melodie ritmata si nu-mi pot opri un zambet larg si cat se poate de firesc

zi de culoarea si consistenta mierii..s-a derulat incet, inceeet imaginea visarii...cantand am incalzit fragment de gand la soare...si-am pus frumos, dar nu si ordonat, rotitele-n miscare...gand-necuvant a provocat tornada prin culoare...si-ntr-un final obsesia unui vis s-a convertit:

Am gasit pe strada un porumbel care nu mai poate sa zboare...are un piciorus rupt si cred ca si una din aripi Nu prea stiu ce sa-i fac..l-am luat cu mine si acum sta intr-o cutie..i-am pus apa si porumb dintr-acela pentru pop corn... Dar nu pare interesat de mancare...Uffff...caut un cabinet veterinar...

Intotdeauna mi-au placut peretii albi. Nu pentru ca sunt luminosi ci pentru ca se pot picta. In functie de stare. Tin minte ca prima data cand m-a intrebat mama (inainte sa se apuce de zugravit) ce culoare imi doresc sa aiba peretii in camera mea am spus:albi. "Nu sunt prea monotoni albi?" m-a intrebat. Nu, pentru ca urmeaza sa-i colorez eu. Mama a ras "nu-ti mai ajung cartoanele si panzele?" Am cazut de acord pana la urma sa-mi lase un singur perete alb, acela mai liber. Adica mai putin acoperit de mobila (asta e un alt aspect care nu ma incanta: mobila masiva, inalta, care inchide spatiul...cred ca sufar de claustrofobie ) Si prima oara am pictat pe perete un fel de camp cu margarete si niste norisori pufosi. Aveam 9 sau 10 ani...iar desenul acela ramane o imagine draga si plina de lumina
In timp imaginile s-au schimbat...nu intotdeauna inspirat... tin minte ca am incercat la un moment dat o reproducere dupa Dali -asta- si toata lumea se intreba daca nu cumva am intrat in nu-stiu-ce perioada de criza...nu mi-a placut niciodata sa dau explicatii pentru ce simt ori fac la un anume moment De fiecare data cand m-am mutat (mai exact de cele 4 ori) am pictat macar un perete...si chiar daca n-am lasat mostenire succesorilor "operele mele de arta", am avut grija sa las in locul respectiv macar o steluta mica, undeva pe un colt de tavan
In afara de peretii albi (cu caii lor verzi cu tot...gluma-negluma, i-am avut si pe astia pe inventar ) mi-ar place sa am un tavan de sticla...sa pot privi oricand cerul cu toanele lui de senin, de nori, de stele,de vant, cu joaca din zborul pasarilor, cu maiestria irepetabila a fiecarui apus ori rasarit de soare... Trebuie sa fie nemaipomenit de relaxant sa poti avea tot timpul cerul la dispozitie.. macar asa, la nivel vizual...Da, candva o sa am o casuta cu tavan de sticla si camere mari, colorate

M-am luat cu vorba si am uitat sa spun de unde mi se trage M-am plimbat azi pe aici si mi s-a facut dor...

cafea cu lapte

Exact in momentul in care ma pregteam sa-mi savurez cafeaua un "frumos" spot publicitar (bazaie un tv pe undeva, pe fundal) m-a determinat sa ma uit suspect la cana "Oricare ar fi alegerea ta, savurezi acelasi gust unic" Deci libertatea de a alege este doar o iluzie??? Totul a fost deja hotarat pentru mine?!? God damn you for ruining my life! Ma omoara astia cu reclamele lor... Nu mai spun ca reclama aia la nus' ce sampon care promite suav ca "Si parul tau poate arata precum casmirul" ma trimite eventual la zodiacul chinezesc...dar nu, nici acolo nu sunt capra...asta nu inseamna ca n-am de gand sa sparg piatra-n patru...numai sa identific tinta
Mda...mai bine ma intorc la cafeaua mea

O zi plina...am reusit sa-mi gestionez timpul cu maximum de eficienta ..rar mi se intampla asta (o fi luna in crestere am mai auzit traznai de genul asta).. am gasit pana si timp pentru joaca - in parc, impreuna cu catelul meu si aici, printre picaturi Turul asta de forta m-a scutit de cel putin inca doua zile de alergatura si pierdut timp aiurea. Asadar se presupune ca maine am mai mult timp pentru mine... Mmm..mai bine tac, nu de alta dar am un stil aparte de a cobi
Somn de voie pana la prima raza gadilicioasa de soare

Ziceam pe undeva pe la "nu uita" ca trebuie sa ajung in vreo farmacie...Am tot ajuns Si acum sunt fericita posesoare a unei dureri de cap de zile mari.. Pentru ca ziua a fost cu adevarat "speciala"...Daca ar fi sa o reduc la o singura imagine...hmmm...un montagne russe cred ca ar fi sugestiv Vestea buna e ca nu s-a terminat...ziua...Vestea proasta e tot asta

Ce tot ziceau aia in reclame? Algozon?... Nurofen?...

Algozon cred că e vechiul algocalmin. Eu din ăla iau şi mereu am impresia că sunt singura care mai ia aşa ceva. Dar nu ţin să fiu în pas cu moda, în materie de medicamente.

Eu nici atat...iau pastile din an in pasti...daca ar fi dupa mine farmaciile ar da faliment As rezolva mai usor cu un somn de o ora...dar cine are timp de somn?
Daca e vechiul algoclamin hmmm...ma mai gandesc...sunt usor alergica la asta..am inghitit acum cativa ani buni, intr-un exces de zel, vreo 6 fiole de algoclamin aproape consecutiv..o durere infernala de masea... m-am ales doar cu alergia (infectiile nu trec doar cu algocalmin). Si de atunci il evit..pe algocalmin...pe dentist nu (mi-a devenit aproape prieten de familie la cat il vizitez...mai bine previn )

Mai sunt alergica la cateva chestii. De exemplu e un grup simpatic de metale (gen nichel, crom) care ma pun in imposibilitatea de a purta vreun ceas cu catarama obisnuita, bijuterii din metal (aici din pacate intra inclusiv unele tipuri de argint), capse de orice fel la pantaloni... Imaginatia lucreaza si gasesc uneori solutii de moment (cum adica sa nu mai port blue jeans doar pentru ca au capse pe buzunare?!?), dar devine plictisitor uneori sa tot improvizezi..
Le stresez teribil pe vanzatoarele ignorante cu intrebarile mele insistente :"sunteti draguta (amabila vad ca nu prea), aveti cumva idee, cerceii astia contin nichel?"...se uita la mine ca la urs "poate va uitati pe lista producatorului, daca nu stiti" insist (nu de alta dar,degeaba imi plac mie, daca n-o sa pot sa-i port ii cumpar degeaba)..aici ating de obicei un punct sensibil : nu sunt doar ignorante ci si extrem de comode...nu toate...dar marea majoritate Si asa apare o noua alergie: la vanzatorii care nu binevoiesc sa fie amabili.

Mai sunt cateva...dar mai tarziu...acum o sa vizitez totusi o farmacie...
...poate nimeresc vreo duduie "amabila", prea ocupata sa-mi prezinte si mie (muritorul de rand) mai mult decat o varianta (sub forma de pastila salvatoare) de a scapa de durerea de cap

Eu nu ştiu să fiu alergică la ceva... Poate aşa, uşor, la frig, adică la ger. Tenul meu are felul lui de a protesta la asta, nu foarte vizibil, dar... Sau o fi o exteriorizare a nervozării mele la frig . Doar dacă nu sunt chestii pe care nu le-am încercat încă şi nu ştiu.

În schimb, la diverse comportamente umane (apropo de vânzătoare), am alergii destule.

Am gasit ceva dragut si nu m-am putut decide unde sa il plasez...
Asa ca il las aici

un singur cuvant: LEHAMITE.

uneori se umple paharul...te dai peste cap sa pui totul la punct, sa rezolvi si problemele altora, sa intelegi toanele fiecaruia...si constati ca efortul tau a fost in van, ca ignoranta oamenilor e la acelasi nivel... o fericire...cum pot fi oamenii atat de stupizi uneori?!? ma intreb asa, retoric... nici macar sa ma enervez nu mai am chef... mi-e doar sila... si nu-mi place starea asta, nu-i de mine.
ma duc sa-mi fac o cafea si sa apuc lumea de un alt colt, in ideea schimbarii de perspectiva.

Daca nici eu nu sunt de partea mea, atunci cine este?... Dar daca eu sunt doar de partea mea...mmm...atunci cine sunt eu?

am trecut la filozofia de doi lei si trei degeaba... somn. si de la capat

Esti fata din spatele ferestrei.
Nu da! Nu stiu.

Pentru-a gasi raspunsul
la intrebarea muta
Cuvantul cel din urma
devine cel dintai..
Si-atunci ascund ecoul
(chemarea presimtita)
Si ma reduc la soapta
-diminutiv al lui.

Eu sunt pseudonimul
ideilor absurde
Si astazi necuvinte ma domina..
atat.
Nu sunt atata vreme
cat gandul ma ascunde
Si imi citesti in palma:"a creste..."
Am crescut?

Daca cineva
mi-ar atinge buzele
atunci cand rostesc
acest cuvant orb pe care
de atata timp il repet
le-ar gasi
pline de cenusa
sau,
daca si-ar prelungi
atingerea-n sarut,
ar vedea cenusa
risipindu-se
la sunetul aerului...

uneori sa faci tot ce se poate nu e de ajuns...