De UNDE le mai scoti ????

Superb !!!

Mai ales ala cu .. ceasornicul.

Pentru dimineata asta, pentru ceruri care se deschid... un zmeu...altfel

http://www.youtube.com/watch?v=IMIhvZ0aGpg

Locul 1: Passenger, pentru "ceruri care se deschid"

Cateva lucruri pe care le fac atunci cand nu ma plictisesc: adun pietrele de pe maluri si le invat sa silabiseasca pe diguri taina din zborul unui pescarus... pun la presat vesnicii si invat sa merg printre crapaturile zilei...adun tornade de frunze si imi fac inima palnie sa-nvete sa bata a verde, a soapte... din resturi de ploi si din raze de luna imaginez o bibiloteca fara coperti pentru amintirile incoltite in viitor... ascult dorul, il opresc si il fac ghem inauntrul meu pana trec toate apele... imortalizez pe o picatura de senin zambete manjite pana la urechi cu frisca si ciocolata calda si o agat la fereasta sa filtreze lumina...
Si uneori, cand imposibilul ramane in viata, ignor neintamplarea si regrupez destinul.

Zi ciudata azi...cu alternate de cald si de frig, de timpi morti si de goana nebuna... O zi fara ritm si fara rima...daca nu as fi obisnuita cu stare aproape fireasca de oboseala (stare care ma urmareste de cativa ani) as fi tentata sa spun ca a fost o zi apasatoare...dar nu pot spune asta cu toata convingerea...am avut si pauze de zambet
Asa ca o declar ziua orelor fara stapan

Uneori "a imagina" nu e suficient...

E ora pranzului...

http://www.youtube.com/watch?v=39CGoobC6QM

http://www.subbee.com/downloads/flashman.swf

Am iesit pe balcon sa fumez in frig.
Intunericul e pacalit de felinarele stradale...dar stele nu sunt... cerul e negru, vantul e negru, gandul e negru...pe un perete, undeva in stanga mea, se intind ca niste gheare cateva umbre...le presimt cumva, fara sa le vad...mi-e frig si mi-e tarziu...ii fac vant gandului de la balcon si ma uit cum cade... contrar asteptarii mele, caderea se desfasoara lent, parca filmata cu incetinitorul...nu vad ce se intampla jos, dar intuiesc mai degraba un gol decat niste cioburi... e o liniste de granit, nu-mi aud nici respiratia, nici pulsul... lumea doarme, luna doarme, felinarele adorm si ele... bezna.
... mai raman o vreme in abisul inghetat, pentru ca la intoarcerea in camera sa am un motiv de bucurie: macar inauntru nu o sa fie frig.

stau intr-un capat de ponton si astept furtuna...

'lumana tikky
primul gand m-a dus la Marry Poppins si la o lume magica...si uite asa ziua incepe cu un zambet

Schimbari...preschimbari...de luna, de ora, de timpi, de anotimp... ruperi de ritm si planuri date peste cap... m-am obisnuit cu haosul in asemenea masura incat presupun ca o sa mi se para ciudat momentul in care acesta o sa dispara
"Normalitatea" e o notiune subiectiva pana la urma... n-am incercat niciodata sa ma incadrez intr-un anume tip de sablon doar pentru "a da bine la public"... asta e o expresie pe care am pastrat-o din vremea cand aveam de facut fata unui public foarte exigent :copiii. Imi aduc aminte cu mare drag de perioada aceea... copiii "te vad", "te simt" cel mai bine...si "te taxeaza" de fiecare data cu o inocenta dezarmanta. Adultii, pe masura ce devin mai sofisticati - uneori doar in fata propriei imagini, dar asta e o alta poveste - tind sa evite adevarul, sa apeleze la jocuri de oglinzi si de fum, sa devieze de la esenta...pentru ca nu o cunosc? sau pentru ca le e teama? Am mai spus eu pe undeva (si daca nu, o spun acum): nu reusesc sa inteleg de ce e nevoie de atata "fatada"... e chiar asa greu (periculos/jalnic/daunator/trist... si lista poate continua) sa nu te prefaci?! trebuie intr-adevar sa te incadrezi intr-o anume tendinta doar de dragul aparentelor? Cred ca e un efort inutil...in cele din urma ceva o sa te dea de gol, o sa te arate cum esti de fapt (nimeni nu se poate preface la infinit, asta e o iluzie)...si abia atunci e greu.
Nu am pretentia ca as detine vreun adevar absolut si nici nu am prostul obicei de a judeca oamenii asa, de dragul psihologiei de doi lei... Dar prefer o coloana dreapta si vorba clara in locul zambetului de fatada si a privirilor alunecoase.
Pe de alta parte se prea poate ca o lume perfecta sa fie foarte plicticoasa Daca toti si toate ar fi "bune si frumoase" as mai avea eu motive sa ma lamentez?

foarte frumoase ultimele doua poze!

in curand am sa plec...
unde?
conteaza?
ai dreptate, nu conteaza. dar... de ce?
pentru ca nu pot fi omul unui singur loc atata vreme cat nu-mi gasesc radacinile...
as putea spune ceva care sa te convinga sa ramai?
intr-o vreme ai fi putut...dar ai ezitat... acum e tardiv...
se pare ca da... sa ai grija totusi...
stiu. o sa fie furtuna...

Passenger, ca de obicei, mi-am luat portia de frumos pe saptamana asta de la tine din jurnal.

O sa copy-paste pozele cu furtuna, ca imi plac enorm.

It's light enough to let it go
Remember when the scenery started fading
I held you til you learned to walk on air
So don't look down the ground is gone,
there's no one waiting anyway
The Smokey Life is practiced
Everywhere

Am dibuit recent, in coltul unui zambet, vreo cateva cuvinte si le-am adus in lume... m-am pomenit (bizar) ca le-ndragesc, dar ma feresc sa le mai spun pe nume.. Heeeii,voi, le spun, vedeti cum va jucati cu sufletele! caci sunt ca niste pietre, stravezii in lumina si fragile in cadere... Hei,voi, le strig, va interzic sa mesteriti zboruri din aripi de pietre! Uneori ma aud, nu dor si se joaca ascultatoare pe covor... si-atunci am timp sa le asez egal, ganduri mai mari si mici de-a lungul unui vis stiut doar partial, cumva la locul lor... Alteori insa printre degete-mi scapa si ma ignora aproape firesc, alearga hai-hui printre buze, urechi, atrii, ventricule, lobi, emisfere si rascolesc ordinea prin matrice...si rad cu gura pana la urechi, complice... Ma zburlesc aparent la ele si le cert ca si cum n-ar mai fi ale mele: obraznicaturilor! fuga inapoi sa cercetez de mai aveti minte! acoperiti-va goliciunea si simplitatea cu peticele de tacere pe care vi le-am dat! Ma ingana in joaca...inapoi? inapoi! suntem cuminti, suntem cuvinte noi...Si ma intreb de ce? de ce se joaca de-a v-ati ascunselea cu mine, prin locuri stiute, dar virgine?...
Asta ca sa fie tema de cugetare mai larga si oarecum tarzie...in gand sau pe hartie nimic nu e usor de-atins chiar daca-ncepi cu o floare... se stie ca sub soare se-ntampla atatea lucruri nascute cu durere, numai sa ai putere sa mai pasesti prin sfere...

In ultimele 4 zile am adunat (cu multa ingaduinta in apreciere) 10 ore de somn. Rezultatul: oboseala cu originea identificata , dar cu o "forma" stranie. In sensul in care ieri (pentru ca la ora asta e deja azi) mi-am "pregatit terenul" pentru odihna (o singura cafea toata ziua, o baie calda, telefoane inchise pe seara...pana si o cana cu lapte cald -asta precis are efect, mi-am imaginat plina de optimism) si putin dupa miezul noptii - adica devreme - m-am cuibarit in pat, hotarata sa recuperez ceva mai mult din somnul pierdut atatea zile. Totusi, vreo doua ceasuri am numarat tot felul de animalute (in gand in prima faza si apoi, vazand ca nu are efect, in soapta - sa nu sperii somnul, sa creada ca ii spun povesti, sa il momesc), m-am intors si rasucit pe toate partile (in ideea ca as putea nimeri din greseala o pozitie care atrage somnul instantaneu), am repetat in gand de vreo 50 de ori o fraza menita sa relaxeze orice parte ca corpului care s-ar fi putut impotrivi somnului (cand am ajuns la cap am insistat)... dar rezultatul scontat a intarziat sa apara. Nici vorba de somn. Cred ca sunt "defecta" Am incercat metoda inversa: m-am dat jos din pat si mi-am facut o cafea. Am baut din ea incet, pret de vreo jumatate de ora. Efect... zero.
Drept pentru care de vreo doua ceasuri incoace eventualii trecatori fara somn pot vedea in spatele unor ferestre luminate discret o silueta care topaie mai mult sau mai putin haotic (muzica nu cred sa se auda pana afara, asa ca trebuie ca e o imagine ilara )

Astept rasaritul si mai fac un experiment... daca nici asta nu ma adoarme, de maine ma declar zombi

Cred ca sunt pe cale sa invat sa dorm in timp ce merg

Nu e bine...

mmmm...relaxare

Am observat ceva interesant: atunci cand sunt foarte obosita mi-e mai usor sa fiu obiectiva... in general cred ca se intampla invers Sa fie de vina oare faptul ca imi fortez mai mult decat de obicei simturile sa ramana in alerta? Ori atunci cand sunt odihnita - implicit mai calma si bine-dispusa - am tendinta sa "las de la mine", sa trec cu vederea unele aspecte numai pentru a-mi mentine linistea?

M-am uitat la ce am scris mai sus... par sa fi spus ca e mai buna oboseala Nu, nu e mai buna

'lumana pentru poza

Ma crezi ca mi-e aproape frica sa adorm?
1.Am senzatia ca nu mi-ar ajunge o saptamana intraga de somn din momentul in care as adormi... saptamana pe care oricum nu o am la dispozitie
2. Prea ma trimite toata lumea la culcare...stiti voi ceva ce eu nu stiu? Sau am inceput sa aberez grav si e pur si simplu chestie de conservare?

a, nu-i nimic, poţi să dormi oricât, doar sa ajungi la intalnire!

E doar o senzatie, sunt sigura ca te poti simti odihnita si cu 12...ore de somn. Nu stiu daca ai aflat, dar somul e bun te ajuta acolo pe langa odihna sa rezolvi probleme, sortezi, faci, dregi. Nu ai aberat, inca

Erwin, am priceput E chiar recomandabil sa dorm la intalnire, nu? Poate in somn nu vorbesc atat de mult

Titus, de fiecare data cand nu am parte de el (de somn) realizez cat e de important. Dupa ce-l posed (tot pe el ) tind sa-i minimalizez importanta si sa repet momentul de eroism (sau de inconstienta?!)
Asta ca sa fiu sigura ca pot abera la orice ora fara probleme

Despre ei vorbeam aseara.

sunt frumosi
n-as fi banuit ca in spatele mutrisoarelor nevinovate se ascund asemenea "teroristi" aparentele astea....

merci de poze.
Da, erau ca doua soacre. Ori poate erau surzi ?

Cumplite amintiri...brrrr
Da mai bine de ei, imagineaza-ti cum s-ar simti langa Mishu , asa ca tot raul spre bine.

Cand ma trezesc in contratimp cu mine, gandurile raman prizoniere in cuburi de sticla..