Multam de urare!

pentru exergy33

si totusi.... ce inseamna "fata frumoasa coz"? ca de aproape un an sau mai bine ma tot gandesc..... dar nu ajung nicaieri

Sin in rest, aici e un articol de care cred ca ar fi interesati unii forumisti
http://www.gandirea.ro/introducere_studii.php

Daca nu ar fi "confuzia" asta a lui Jordanes intre goti si geti, scoasa in evidenta cu atata maiestrie de foarte multi istorici, parca tot am mai avea o sansa, dar se pare ca ne incadram in zicerea lui Descartes "Nu e adevărat ceea nu e dovedit". Totusi sunt interesante scrierile despre istorie ale acestui inginer avand in vedere multitudinea domeniilor de care s-a ocupat.

Dictionarele romanesti spun ca :

Dictionar: Dicționarul explicativ al limbii romane - DEX '98 COZ adv. (Reg.; după adjective ca frumoasă, mândră) Din cale-afară, extrem de..., foarte. Frumoasă coz. – Din tc. koz. Dictionar: Dicționar de sinonime COZ s. v. atu. Dictionar: Dicționar ortografic al limbii romane coz adv., s. n. Dictionar: Noul dicționar explicativ al limbii romane - NODEX COZ m. reg. (la jocul de cărți) Carte de joc care, conform convenției stabilite de jucători, are o valoare mai mare decât toate celelalte cărți; atu. ♢ Frumoasă ~ deosebit de frumoasă; de o frumusețe fără pereche. /<turc. koz Dictionar: Dicționarul etimologic roman - DER coz s.m. – 1. La jocurile de cărți, atu. – 2. Obiect rar, extrem de prețios, minunăție. – 3. (Adv.) Foarte, din cale-afară. Tc. koz (Șeineanu, II, 147; Lokotsch 1217), ngr. ϰόζι.

Nu cred ca informatiile sunt corecte pentru ca in limba turca kîz inseamna fata.
La frumoasa se spune güzel sau çok güzel . (se pronunta cioc ghiuzel)

Am un dictionar electronic turc-englez/englez-turc ... dar nu am gasit nici un cuvint care sa se scrie koz, coz .., .

eu cred ca de aici vine, mai ales ca seamana cu francezul coanei Chirita, cozi.

Îi rog pe moderatori să nu șteargă acele mesaje despre folosirea zvasticii în Asia. A cunoaște ce există în alte culturi nu poate fi o jignire pentru nimeni. A pune botnițe oamenillor în numele filoevreismului nu poate da decât rezultate opuse. În lume mai există și altceva decât evrei, cu idiosincraziile lor.

Uite aici alt link
http://www.gandirea.ro/studiu_getica.php
poate graitor in privinta gotilor. Oricum, are multe studii facute in lingvistica, pe net is doar cateva (poti butona siteul).

In sanscrita e cumva cuvantul "sar", sau vre-o radacina de acest fel? Sau in iraniana?
Ma gandeam la Sarmizegetusa, ca are particula "sar", care e si in "Sargetia" (apa sfanta a getilor), dar si in "sărbătoare" şi în "sărindar"("a" din pozitie accentuata trece in "ă" in pozitie neaccentuata) - toate cu conotatie sfanta.
Deci zic ca ar fi ceva de genu: sar - mize - getu - sa. "Sa" fiind iar o particula care se gaseste prin toponimia romaneasca (Săsar, Săcăleni, Budeasa). "Getu" - e legat de geti, iar "mize"..... n-am gasit nimic apropiat decat "Mizil", dar nu cred sa fie romanesc.

Asta e o impartire ce mi-a trecut prin minte acu ceva vreme, oricum impartiri si deslusiri pentru Sarmizegetusa s-au tot facut, asa ca.... nimic nou decat o alta teorie.

sar exista in ebraica si inseamna capetenie. am intalnit odata o teorie descriind o posibila legatura intre Sar Moshe (Moise capetenia) si Zal Moxe.
Lasand la o parte prostiile, sarmatae, fiind denumirea unei populatii preponderent iraniana, ar fi firesc sa aiba legatura cu limbile iraniene vechi.
Si e sarmis (impreunate sar si mis) getusa, poate insemnand sarmatia geta, sau pe undeva pe acolo.

In limba persana cuvintul sar poate insemna cap (uzitat si azi in Iran), capetenie, mai marele locului, capatul ( inceputul) unui lucru sau eveniment ...
Sardar e un cuvint vechi iranian. Poate insemna mai marele ostirii, guvernator, conducator ...

Dacia continuitate multi-milenara _ traco-daco-rom^nii _ un arc peste vremuri

A existat o convergenta lingvistica a Latinei cu Traco-geta, deoarece Latina a suferit mai tarziu influenta ELENEI (v. Magna GRECIA), in timp ce traco-geta s-a nascut in afinitate cu GREACA inca de la inceputuri.

Dulce/miere/mniere/mieriu (rom.)
– /e-dus (gr.) si Kara-meles (gr.) / Meli (gr.)=miere


Sarat /sare /salata /Soare/ muratura (rom.)

– alati(gr.)=sarat, si muros =sarat; /
SURUS (lit.) = sarat; si - Salota, salotos (lit.) = Salata de ardei, rosii, …; / Slani, soleni, stolni, sul (ceh); / salzig, salz(ger.) / Salt(den.) / Solane, solatud, sol (est.) / Suolala, suola, suolata(fin.); / Salte (nor.) / Soloni, sloni (pol.) / Soli, sol, slana (srb./rus) / Sol, solit, slana (svk). / Sale, salato (it.)- insalata = salata de ardei, …

Salátă (saláte), s.f. – Preparat culinar din legume sau verdețuri crude. – Var. saladă, Trans., șalată. Mr., megl. sălată. It. salata, var. din fr. salade și mag. saláta (Gáldi, Dict., 157), cf. ngr. σαλάτα, alb. salatë, tc., bg. salata. – Der. saladieră (var. salatieră), s.f., din fr. saladier.

Amar, pelin –
(GR.) pi-cro (vezi rom. -ACRU); / (GER./slv.)- Bite=amar, amarat, biet (vezi rom. BIETUL); / (TC.) – achi, aci (vezi. Rom. -acid, acru ¿).
(it. /neo-lat.) amaro; / (pol./slvk)- pialuna, palina = PELIN si pelin=pelin (TC.);


Acru / tep, intepator, Otzet (din AC-…)

– (it.) acro; / (ger.) sauer (vezi rom. ZAR /zer/ serum); / (po./slv.) -zrodlo


Mana:
GR.
mână - MANA
mână – MELOS tou somatos
mână - MELOS

LIT.
mana – ranka ( branca ?)

HUN.
mână – manna

NOR.
mână - labb
mână - meldogg
mână – pa-handen

SVE.
mână – manna

UCR.
mână – manna

Romana /Engleza /Franceza /Germana /Spaniola /Italiana:
mână /handful /mein /Handvoll /mano /mano


PALMA vs PUMN

GR. palmă – PALAME ( par, terus, a pali ?)
palmă – PARA-dino ( a para, contra ?…)
palmă – PUGM-aco ( pumn, pumnal, ?…)
palmă – dei-ctes, dino ( a da, lovi, oferi ?), rapizo (rapi, rapid ?), foinicas (voinic ?), casa, castouki (casapi ?), keri (cara, purta ?).
PUMN - pugme

LIT. palmă – pleksnojimas (plesni ?)
palmă - pliaukstelejimas
palmă – plojimas (plotoji ?),

DEGET / jejit / diejit /condei/ varfuri:
HOL. deget - duim
deget – vinger
GR. Varf – deigno (deget ?) / deictes = palma / dike = filon, prelungire
Daktilo = deget ------- a atinge, pipai (D+acti-l/j-e - atin-s / atin-gere).
impărţi - diairo
impărţi – dicazo (DI- / DIA- / DIS- in doua, IMPARTIT ----- Dej + et (-ET fiind terminatie la fel precum –AT, striga vs. strig-at, canta-ec) / Dij /deget).
DECA / dece / zece -------- degete (de la nr. Zece ori invers).
Din greacă: agonisi, tacticos, folos, prisos, cost VS. Cost-at, arvună, mătase.


PICIOR:

GR. picior – stadio (a sta pe picioare ?)
picior – podi
petala – petalo (lob ?)

LIT. picior – peda

DAN. picior – pote

HUN. picior – lab, talp

NOR.
picior - stett
picior – steotte

UCR.
-stanina

PICIOR - in-PIED-ECA - in-POT-MOLI (avem aici mai multe variante pt. termenul PICIOR: POD- /PIED- ped-). Aceasta indica mai mult decat marea variabilitate a Rom^nei, indica originea.


PS: din cele de mai sus se observa faptul ca avem de a face cu o romanizare a limbii sub forma unei brume (5-10%), in cel mai bun caz termenii traco-getici fiind dublati de termeni latino-romanici antici ori prin intermediul limbiilor neo-romanice occidentale (Italiana si Franceza).

Am descoperit un dictionar român-aromân on-line :
http://www.aromanii.ro/aromanii/dictionar.php

Are atitea cuvinte interesante ca nu stiu daca pina la anul le voi termina de analizat.

Limba romana si limba aromana, e ca si cum m-as compara pe mine cu strastrabunicul meu. In opinia mea nu exista o limba aromana ci doar o limba literara conceputa de gruparea Maiorescu si limba romana, vorbita de romanii din teritoriul geografic ocupat de neamul romanesc. In acest spatiu geogarfic multe cuvinte sunt identice, incat le poate intelege si un copil. Am avut ocazia sa calatoresc in nordul Greciei, in zona ocupata de vlahi, a fost ceva extraordinar, sper sa pot ajunge in zona croata unde traiesc istroromanii.

Marduk, istroromanii sunt prea putini, daca ai noroc, dai peste 3 sate, dar mai mult nu e... din pacate
In Serbia, in sud de Dunare sunt multe sate, uita-te acolo, ai avea mai mult succes.

Daca Sanscrita Si Romana au elemente comune, se pune intrebarea care limba a fost prima. De fapt notiunea"limba romana" este controversabila, caci nu stim cu siguranta ce limba se vorbea in regiunea carpatica inainte de cucerirea romana. Se spune ca Tblitele de la Tartaria sunt mai vechi decit cele sumeriene, insa nici unele si nici altele nu reprezinta SCRIERE, dupa definitia obisnuita. Nici autenticitatea celor di regiune nu a fost complet dovedita. Raspunsul la intrebarea "cine au fost primii?", ne-ar putea da indicatii asupra DIRECTIEI migratiei de populatie. Teoria Indo-Europeana sustine ca europenii au ajuns in India, insa nu am citit ca ar fi ajuns si in Summer. Poate ca, dimpotriva, sumerienii sau indienii au fost aceia cu peregrinarile.

Mai avem si aspectul religios. Kogaion, Muntele Omul, Sfinxul din Bucegi, versus credinte asemanatoare in Orient.

Poate ca acele migratii nu au avut o directie specifica, ele avind loc in ambele directii in perioade asemanatoare in axa timpului.

Cred in existenta unei grai ancestral comun. Migratia vorbitorilor in arii geografice foarte indepartate a dus la evolutii diferite si a dat nastere altor graiuri.
Deci, din punctul meu de vedere, nu se pune problema unei intaietati (a limbii).

Avand in vedere faptul ca toti oamenii se trag din aceeasi femeie, este de presupus ca toate limbile pamantului se trag din acel grai pe care in vorbea acea strabuna a noastra, a tuturor.

Acea femeie a trait acum citeva milioane de ani si sunt care cred ca Africa a fost un fel de "clocitoare" naturala din care oamenii au plecat in lume la mari distante de timp unii de altii, timp in care au evoluat. Daca un anumit grup a iesit din Africa la timpul zero si un altul cu 100.000 de ani mai tarziu, nu vad motivul limbii comune.

Nu unei limbi comune ci a unei radacini comune, care cuprinde cuvinte cu aceiasi pronuntie si acelasi inteles.

Ovidiu [in "Tristele"] scrie ca limba getilor si a romanilor aveau cuvinte comune, insa pronuntia diferita nu permitea comunicarea.

Am trecut sa salut primul post scris la Hanul Ancutei ... si primul meu topic lansat la Han , dar si sa anunt aparitia unei carti la editura Cununi de stele.

QUOTE

</H3>

Pana la urma, lipsa unei minoritati vorbitoare de limba traco-geta, ar trebui sa ne dea de gandit.
Albaneza in cel mai bun caz poate fi verisoara cu traco-geta, fiind continuatoarea ilirei, care la randul sau pare inrudita cu limba kurda.

Si daca albanezii sunt veniti din Romania, nu romanii din Albania? Despre legaturile subterane ale romanei cu albaneza.
http://www.george-damian.ro/si-daca-albane...bania-4064.html

Stie cineva azi ce grai aveau tracii? daca aveau alfabet, o limba scrisa? Cine erau tracii? Daca putem accepta ca tracii vorbeau aceiasi limba cu dacii si getii! de ce nu putem accepta ca limba traca a fost latinizata la fel ca limba daca sau geta? Poate ca ilirii aveau o limba cu radacini trace si atunci se explica de ce seamana cu limba romana, urmand aceiasi ale a latinizarii ca si limba romana. De ce este necesar sa credem ca populatia daco-geta s-a retras in totalitate la sud de Dunare, loc in care si-a latinizat limba, dupa care a migrat spre nord, in Transilvania si Moldova? Nu prea stim mar lucru despre greci, cum au ajuns ei in Balcani, pe unde, ce poapoare au cucerit, distrus, asimilat? de unde au preluat cunostintele care le-au permis sa se prezinte drept fondatorii culturii moderne? le-au inventat? Eu nu cred in aceasta ipoteza, asa cum nu cred in dezvoltarea instantanee a unui popor, a unei culturi. La baza oricarei culturi se afla o alta cultura disparuta din cauze naturale sau in urma razboaielor de cucerire. Nu stiu de ce, dar eu cred ca grecii au folosit in dezvoltarea lor de cultura sumeriana. Ceva i-a impins pe greci din Asia mica, nordul Mesopotamiei catre Anatolia si Balcani. Cum de se intelegeau cu troienii? vorbeau aceiasi limba? de ce considerau grecii razboiul troian o afacere interna? Dar asta este un alt capitol al istoriei.

Marduk, nu cred ca exista cineva care sa-ti poata raspunda la toate intrebarile astea
Cat priveste limba dacilor inclin sa cred ca era destul de diferita de limba tracilor. Nu am argumente definitive si recunosc ca e mai mult un fel de perceptie ce-mi staruie de mai mult timp in cap si care s-a conturat datorita unor radacini de cuvinte din limba traca care nu se regasesc in limba romana.

Oricui are timp si placere sa afle mai multe ii recomand situl lui Sorin Olteanu. A se vedea "Thesaurus Relictorum Linguarum Thraco-Dacicarum (TRLTD)"