A murit Movul, calcat de o masina. Îi dadusem numele asta pentru ca, la un moment dat, de unde de neunde, ii aparuse o pata de vopsea violeta pe blana. Pata s-a dus, numele i-a ramas...

Evit să ma atasez sentimental de ciinii fără stapini (nu "comunitari", nu "ai strazii", nu "vagabonzi"... ci fara stapin, desi si termenul "stapin" nu e tocmai cel mai nimerit...) pentru ca sint patit, stiu ce presupune, care sint consecintele finale.... Acum imi dau seama: Movul m-a pacalit, m-a invins... Si el...

Oscilam intre 2 posibilitati, in cazul pierderii unei fiinte apropiate: fie sufletul ramine mai imputinat prin diparitia unei parti din el, fie locul "gol" este ocupat de "altceva/altcineva"...

M-am inselat: "locul" ramine neocupat. Si nici nu dispare...

Ramine... Din nefericire ramine...

Nu am o poza cu Movul. Semana destul de tare cu figurile de mai sus. Am sa incerc (of...) sa privesc din cind in cind aceste poze si sa-mi aduc aminte de scurta perioada petrecuta impreuna...

Poate sa zica cine ce vrea si sa ma judece cum il taie capul: am certitudinea ca eu si cu Movul ne vom mai intilni; sint absolut sigur de asta. Pentru ca e absolut imposibil sa fie altfel!...

Heeei, bine ai revenit, milimetru !

Era simpatic Movul tau ...

Bine te-am gasit calfa. Nu banuiam ca-ti arunci privirea si peste jurnalul meu. Sincer, ma cam intimideaza chestia asta. Traiam cu senzatia ca pe tine te intereseaza doar complicate probleme legate de psihologie, stiinta, filozofie si altele de gen... Eu, aici, n-am nici o veleitate in directiile astea. Ma cam intimideaza dar... imi pare bine de vizita!

Da. Era simpatic. O corcitura de husky, ceea ce vezi mai rar printre ciinii fara stapini. Nu sint singurul pe care-l doare disparitia lui. M-a impresionat si cel care mi-a dat vestea nenorocirii: un ins care de obicei cauta prin tomberoanele de gunoi, deloc aratos si altminteri complet neatragator... ca sa ma exprim... elegant...M-a impresionat: ii dadea si Movului cite ceva din ce pescuia el prin gunoaie si il considera ca si ciinele lui. Avea ochii in lacrimi (care, nu mi-e rusine sa recunosc, "rimau" cu ale mele), vocea tremura a plins, se vedea ca l-a darimat psihic accidentul. Impresionat!...

Asta e...

Uiiiiiiii!!!!... caa!

Ah, da, draga caa, viata mea e plina de complicatzenii ( ) de genul asta, dar si de unele inca mai mari ...

Aici insa contezi tu si ceea ce scrii. De ce sa te intimidezi ? Te citesc de cand ai venit la Han, chiar daca pe sarite. Acum ma bucur sa pot afla despre tine, chiar daca nu sunt intamplari dintre cele mai placute.

Desi nu cresc caini, am avut in curte de mai multe ori.

Am si salvat un catelus odata din mainile unor copii sadici, desi doar pentru cateva zile, ca fusese batut prea mult si era mic.

Alta daca am crezut ca am salvat un catel fara stapan, dar s-a dovedit ca nu era pui ci doar o specie mai mica, si ca stapanii lui stateau aproape de locul unde il gasisem. A stat la noi mai mult de o jumatate de an, si abia cand a fugit la fostii lui stapani m-am interesat si am aflat ca ei il pierdusera de fapt. Si ca era de fapt un caine de 3 ani, nu un catelus.

Movul tau era un caine foarte frumos !

He, he, ma faci curios... Ai noroc ca-s un ins discret de felu' meu, evit sa ma bag cu de-a sila in "bucataria" altuia, chiar daca vin "mirosuri apetisante" de acolo... Pina si cuvintul "complicatii" l-ai... complicat nitel!!

..............

Merlina, mai rezisti pe aici pe forum, mai rezisti?

Ma simt dator fata de ultima ta postare aici de ahahaaa...mult timp. Nu, nu am citit "Iubim" de Desilla dar ideea mi-e cunoscuta din alte parti... Bravo lor si bravo tie pentru ca puteti indragi asa, aproape neconditionat. Eu reusesc mai greu treb'soara asta. Deh, friptu'... sufla si-n iaurt...

Multumesc de intrebare! Aham... ceva imi spune ca ai fi la curent cu micile mele suferinte din ultima vreme. De unde ai fi putut afla?... Sa nu-ti faci multe griji, pentru ca usturimile astea mici de la ochi, trec foarte repede cu comprese cu ceai de musetel si albastrele.

Iaca intru azi dimineata si-mi zice hanu: "bisti d-acilea, n-avem utilizator pe nume caa". Shit- imi zic, mi s-a busit calculatoru' iarasi. Noroc ca ma mai simpatizeaza inca tinerea de minte (si cit de cit...)

Mi-a atras atentia subiectul in voga zilele astea pe media: "mutarea" fabricii Nokia de la Bochum la Jucu. Connecting people, 'ai? Pai daca nokianu' face figuri de astea la ce sa te astepti de la altii, mai pricajiti? Par exemplu de la... ptiu-ptiu, nu zic nimic!

Oricum, legat de treaba asta, imi revine in minte o adinca cugetare filozofica, de care uitasem de-o vreme: e bine de trimis la origine din timp, preventiv si cu convingere orice facator de bine in domeniu de job. La originea profitului bineinteles. Oricum, daca nu-l trimit eu tot se duce si singur, in cele din urma...

ps: eu sint mic, nu stiu nimic Merlina; oricum mai toata lumea are in ziua de azi probleme si mici-mari suferinte, nu tre'be sa fii mare ghicitor ca sa... Insanatosire grabnica si durabila!

Uitasem de dezbaterile incendiare de la han, de cind nu mai fusei p-aci... Le redescopar acum lecturind la repezeala ceva topicuri "actuale"... Se pare ca e greu, foarte greu, sa fii ponderat in situatii in care se trezesc unu-doi-mai multi sa te ia "la biza" pt ca esti adeptul unei "idei", fie ea si deplasata. Si cita pasiune, cit orgoliu, cite simtzaminte... La draq cu topicul si cu ideea si cu alte cele daca am ocazia sa-l bestelesc oarecum pe desteptu ala; iar daca am si "aliati" activitatea poate fi chiar delicioasa...

In alta ordine de idei, ma surprind ca am din ce in ce mai rar teama. Asa, in general vorbind. M-am intrebat de ce, nu cumva mi-a sarit vreo doaga? Deocamdata raspunsul ar suna cam asa: dupa ce viata iti trage peste bot nenumarate palme, pumni, picioare, cind mai des, cind mai rar, cind mai tare, cind mai moale... se pare ca incepe sa tzi se cam filfiie... Hm... nesimtire sau intelepciune?...

ps: iarasi si iarasi: toata lumea se pricepe (in vorbe, mai ales) - de mama focului! - la amor; nu pot sa ramin decit impresionat: eu nu ma pricep!

Trecut aseara pe linga un cabinet medical. Vazut lume multa inauntru. Citesc pe firma: Cardiologie, Electrocardiograme, Taho... ceva de genu'... Numa' ca lumea (multa!) dinauntru era tinara, foarte tinara, la virsta "tuturor posibilitatilor"... Hm... Nu cumva beau prea multa cafea?...

Esti draguta Bonsai. Io zic ca e un melanj de intelepciune si nesimtire. Procentele nu mi-s prea clare...

... ... ...

Cod galben la vint pe toata tara. S-a iscat o moda cu codurile astea. Ploaie, inundatii, viscol, vint, la aproape orice da-i cu codu' galben, portocaliu, rosu, baltat, impestritat. Tare ne mai place sa descoperim America, sa ne dam eruditi, atotcunoscatori, la curent cu ultimele racnete stiintifice, altfel decit altii si altfel decit eram noi pina deunazi. Sa fim interesanti cu orice pret. Ploii sau viscolului - asa am eu un feeling - ii e perfect indiferent snobismul nostru...

aşa-i, dragă mm/caa/in (din poza de la avatar e mai degrabă inch! )! Dacă mă luam după prognoză, mai rămâneam pe munte vr'o doo săptămâni, până la un cod verde... oare mi-ar fi stricat?

Circotasule! Ce daca-i inch? Nu am intrat in Nato, nu ne pupam (mai ales noi pe ei) toata ziua cu americanii? Neah, se "aliniaza" si milimetru la tendintele care... Care oare ce?...

La munte acu-i cod cam alb pt mai multa vreme. Daca astepti matalutza codu' verde si codru' verde pe acolo, risti sa te apuce vara de crestet. Pardon, in crestet. In crestetul muntelui...

btw: te-ai rezolvat cu laptopul ubuntizat?

hehe! aşa-i!

mă bate gândul să mă mut acolo, peste câţiva ani... am şi ochit un loc bun!

am rezolvat, parţial, că n-am avut vreme să sap după drivere de sunet şi wireless care n-au mers by-default... ba chiar am instalat şi unui amic, dar el vroia şi temele alea spectaculoase şi n-am ştiut să le instalez...

Sau poate detasare... Ca cineva care isi face serviciul intr-un spital de nebuni.

De boala mi-e teama cel mai tare...

Zilele trecute... nevoit sa fac pasi la cabinet... Neah, la cabinet, ca la cabinet, vorbe, discutii, trimitere bla-bla-urile obisnuite, nimic concret pt boala mea. Si totusi la iesire m-am surprins simtindu-ma mult mai bine! De ce? Uite asa, pur si simplu pt ca trecusem, lasasem in urma proba "mersului la doctor". Cu atmosfera sinistra de acolo, cu cozile de pe culoarele insalubre, cu mironositele alea in halate albe invirtindu-se in sus si-n jos pline de ifose si de "pile" dupa ele, cu oamenii bolnavi asteptind vreme interminabila, suferinzi dar plini de hachitze (poate de aia, ca-s suferinzi, desi...), gata sa te ia de par daca faci vreo miscare "gresita" spre doctorul lor mult-prea-asteptat-si-greu-de-gasit, cu toti si toate... deh, la iesire aproape ca ma simteam sanatos!...

Mda. E bine sa merg din cind in cind la doctor(i). Ca sa-mi aduc aminte cit de avantajos e sa nu fii bolnav. Si sa nu ai de-a face cu dumnealor...

La ceas de tihna in amurg duminical imi pun mintea cu un film prime-time difuzat pe ProTV. Toate incercarile mele de a prinde vreo idee, vreo senzatie - ceva, acolo - din film au esuat lamentabil. O aglomerare de situatii, posturi, intimplari si concluzii care nu m-au dus nicaieri. Doar la concluzia ca am pierdut timpul de pomana. Desi... distributie cu nume sonore, pretentii afisate vizibil...

Ok... m-am gindit asa: filmele "comuniste", cu tendinte, nu erau bune pt ca isi aduceau o contributie insemnata la "spalarea creierelor", intoxicarea lor cu elemente de propaganda... Bun. Dar filmele de genul astuia de aseara, cu fun, sex, libertate, spiritualitate, lux, surf, politie, nazisti, love etc puse de-a valma si tratate in cheie soft-entertainment ce pot induce? Cred ca nimic. Doar sa intretina starea de imbecilitate apriorica a privitorului... Adica a mea!!...

Milimetru , ce ne-am potrivit!

Am vazut si eu aseara un film, chiar premiat zilele astea cu doua Bafte . Zic maaama, ce film o sa vaaad! Ohoho! Si a fost cam asa: unul omora oameni, a tot omorat oameni timp de doua ore. iar politistul care cica il cauta nu l-a gasit. Si gata. Am fost la fel ca tine dezamagita de cele doua ore pierdute aiurea. Mai bine dormeam sau citeam ceva. :

Hm, cred ca nu le prea avem cu... subtilitatile celei de-a 7-a arte...

Am uitat un amanunt: la un moment dat, in timpul filmului, se anunta publicitatea. Cum stiu deja cam cit timp tine ea la ProTV mi-am zis "gata, oricum nu inteleg nimic din filmu' asta, asta a fost!..." si am plecat la bucatarie. Acolo savurez o cina frugala... cit sa fi durat? Un sfert de ora, poate mai mult?!... Ma intorc la televizorul lasat deschis si... hop, tocmai se termina "calupul" publicitar! (in paranteza fie spus publicitatea respectivului post e insotita de sloganul "gindeste liber", sau poate e chiar sloganul postului!!!). "Hait", mi-am spus, "iote frate, astia gindesc liber; pai daca s-a potrivit asa, hai sa vad si nenorocirea asta de film pina la capat...". Hm, maaaare lucru e sa poti gindi liber!...

Marti 12 februarie 2008. O zi foarte frumoasa la Iasi. Desi e rece (m-am saturat pina peste cap de "rece"...) a aparut un soare orbitor, care a luminat fabulos peisajul ravasit de prelungita penumbra posomorita a iernii de fata...

And me... surprins peste poate ma grabesc sa cotrobai dupa buna dispozitie, dupa relaxare, dupa joie de vivre... Unde mama masii le-am pus?!

Cauta niste ghiocei, o sa le gasesti acolo.

Ha? Ce-i aia... "ghiocei"? Sa fi pus macar o poza, un link ceva, ca sa-mi aduc aminte...

One in 10 patients going into hospital are at risk of an adverse event in healthcare because of poor management - zice un nene din "sistem". Din sistemul britanic... Ma intreb: la noi, in Roumeinia... ce trebuie scris in loc de "one"?

At the moment healthcare is as unsafe as bungee jumping or mountain climbing -mai zice nenea. Pai da. Asa-i si la noi (in Roumeinia...). Numai ca sporturile alea de care-i vorba se practica fara coarda de siguranta, piloni de sustinere si alt "harnasament" la purtator. La noi (in Roumeinia...) totul se face doar cu miinile goale. Cu miinile goale, doar cu portofelul la indemina...

Multa vreme am crezut in povestea timpurilor bune si a timpurilor rele. Desi mama, traitoare in perioada interbelica, imi povestea despre saracia, paduchii, incultura etc generalizate in mediul rural interbelic, ma incapatinam sa cred ca acele timpuri au fost bune. Printre cele mai bune din istoria Romaniei.

La fel, indoctrinat la scoala, inclinam sa dau dreptate celor care zugraveau epoca fanariota drept plina de orori si grozavenii. Iar fanariotii... niste lepadaturi, fara absolut nici un rost...

Vad mai recent ca si perioada comunista e descrisa ca fiind ceva deosebit de cumplit...

Hm, parca nu ma mai "prind", de la o vreme teoriile astea. Trairile pe propria-mi piele parca-mi spun altceva...

Si anume: exceptind perioadele extreme (de mare calamitate, gen razboi, seceta, tsunami etc) inclin sa cred tot mai tare ca "vremurile" sint cam la fel in decursul istoriei. Singura care tinde sa faca diferente e propria noastra perceptie, propriul nostru mod de a vedea, de a interpreta lucrurile. Care, vai (si aoleu! ), se poate schimba muuult mai repede si mai profund decit putem gindi...cu gindul...

De fapt ce vreau io acu'? Iaca mi s-a facut dor subit de copilarie. Copilaria mea pierduta in negura comunismului atroce... Copilaria mea cea foarte fericita!

Of, ma incearca o nostalgie de-mi vine sa mor!...

Da' cre' c-o sa-mi si treaca!

O sa-ti treaca pen'ca n-ai incotro

Frumos... Ma inscriu si eu la nostalgia asta, daca nu te deranjeaza.

Nu e sanatoasa nostalgia asta Energie, crede-ma...

... ... ...

Vazut aseara la TV povestea unui ins aflat, la un moment dat, in mijlocul unui ingrozitor genocid.

Dupa asemenea vizionari imi dispare brusc orice chef de emis nemultumiri si/sau pretentii...

"Ce frumos e in ochiul, in mijlocul, uraganului" - comenta un specialist in domeniu, surprinzator de incintat de situatie. "Cerul e de un senin deosebit, e liniste deplina si o lumina extraordinara."

Asa?! Sa fie la altii. Chiar nu-mi doresc absolut deloc sa ma aflu in mijlocul vreunui uragan. Fie el fenomen natural sau... uman!

Apropo, vine primavaraaa O simt io! Si chiar daca coana iarna mai are de gind sa faca figuri nu ma impresioneaza deloc. Caci vine primavaraaa!

Povestea analizelor medicale obligatorii:

Merg la doctorita de famelie, care-si opreste un talon si pe celalalt mi-l da mie, ca sa merg cu el la laborator. La laborator aglomeratia de pe lume (da' chiar toata lumea e nascuta in februar'?! Si chiar toti... buluc la laboratorul "meu"?!). Cind imi vine rindu' imi semnaleaza asistenta ca n-am talonul cel bun, doctorita inversase cele doua bucati de hirtie. Ok, datorita sharmului meu (alta explicatie plauzibila n-am gasit ) asistenta consimte sa-mi ia singele atunci si sa-i aduc talonul corect cind vin dupa rezultate.

Buuun. Ma'c dupa talon. Doctorita... pe teren. Doar un coleg de-a'mneaei pe acolo. Care, evident, ... cu NU STIU NIMIC "in brate". Noroc cu secretara, care aude lamentatiile mele (sau poate datorita sharmului meu ) si apare cu biletul corect de dupa usa ("aaa, da, am auzit discutia, chiar voiam... trebuia sa...").

Ok. Back to laborator, dupa rezultate. Ghinion: nu gaseau, ratacisera rezultatele mele! "Vino matale miine dimineata si ti le facem. Gratis!" - imi susura aceeasi asistenta, zimbindu-mi suav (datorita sharmului meu, clar! )

A doua zi, iarasi aglomeratia binecunoscuta, iar "lupte grele" pt a ajunge la vampiritza autorizata. Great. "Da' urina?" "Care urina?" "Cum care? A matale, ca doar nu a mea! Trebuie si proba de urina. Mergi te rog la baie cu sticluta asta si vino inapoi cu ea plina pe juma'te"...

Hm... La baie, incercind ceva de autostimulare. Pe ultima suta de metri (tocma' cind incepea un "vecin" curios sa ca'te spre mine intrigat) reusesc!

Culmea, a doua zi, chiar mi s-au gasit rezultatele! Evident, sint sigur ca numai si numai datorita sharmului meu...

Nu ma mai mira colesterolul un pic marit. Dupa atita aventura chiar ma mira ca numai dumnealui s-a incurcat nitel iar celelalte "capitole" is in regula.

Oricum, concluzia la care am ramas: mare lucru sa ai sharm personal in ziua de azi dom'le!

Virgil Corduneanu are 38 de ani. E la zdup de 7 ani si mai are cam inca pe atit de ispasit pentru tilharie si dublu viol. Face parte din binecunoscutul (in Iasi) clan al Cordunenilor. S-a saturat de puscarie si a incercat de mai multe ori sa se sinucida. Cuvintele lui: „Prima data am vrut sa-mi iau viata cind aveam 17 ani, cind mi-am taiat gitul cu o sticla. Am mai incercat la 25 de ani, cu lama, in jurul gitului, am mai luat si pastile. Acum citeva luni, ultima data am luat pastile. Am fost dus la spital de patru-cinci ori de cind sint in inchisoare“

Ceea ce mi se pare deosebit (mai degraba halucinant) este urmatoarea mostra de logica:

„Au fost si oameni de stiinta care s-au sinucis. M-am gindit sa nu ma mai sinucid, ca nu-mi sta bine mort, dau satisfactie lumii, care nu are o impresie buna despre mine. Am incercat sa fac asta din monotonie, pentru ca ma plictisesc. Nu am vrut sa devin erou national, dar sint momente cind ajungi la saturatie. Cind voi iesi de aici voi incerca sa gasesc ceva de munca, sa am o relatie cu o fata frumoasa. Am invatat multe despre viata in inchisoare“

Gazetarie de mare clasa intr-un oarecare ziar local...

Regina furturilor? Miine poimiine apare si "printul violurilor"!

Mdeah... E clar: am devenit meteo-dependent... Ma bucur fara motiv, ma simt relaxat, cu vigoare, in forma cum s-ar zice doar datorita faptului ca soarele (mama lui de ghiaur!) a binevoit sa fie binevoitor citeva zile... si cu lumina si cu caldura. Hm noroc ca inca nu m-am cretinizat complet (nu-s absolut sigur dar sint optimist). Dar si asa, parca tot imi vine sa fug pina la el, sa-l iau putin de revere si sa-i spun apasat: stai tzapan nenicule pe aici un timp, chiar vrei sa mor de urit si de intristare?...

Io zic ca nu ar rezista unei asemenea interpelari!

Dadada! Si sa vezi cand s-o inverzi cate una-alta pe afara...

He, he... Pai atunci mai mult ca sigur ca-mi voi gasi in sfirsit si MAREA FERICIRE, dupa care am tooot umblat ca bezmeticu' atita amar de vreme!!

La cit de dependent, de "drogat" am ajuns cu vremea asta... imi dau mari sanse de implinire in viata!

E buna oboseala pronuntata, rezultat al unei munci care m-a solicitat la maximum, munca incununata de succes. Buna e putin zis. As putea zice ca e chiar... reconfortanta "specia" asta de oboseala!

Asta sa fie... gustul succesului?

Intru, stiind bine ca aici este Jurnalul Meu... intru sa scap de numarul ( --- ) al mesajelor.
Ups!!! Ba nu, nu e al meu! E al tau!...
Acum crezi ca sunt oarba?
Da. Sunt...
... una si aceeasi persoana.
A. stie ca tu stii, iar tu stii ca si ea stie ca stii si ti-e imposibil sa-i reprosezi ceva...

A`propos... daca "specia" asta de oboseala, poate sa fie gustul succesului, care sa fie gustul esecului?

Cred ca e sarat ca lacrimile.

Pai de un' sa stiu eu, ca n-am avut nici un esec pina acu', doara succese pe toata linia! Vaz ca si 'mneata la fel, care va sa zica sintem privilegiati!

Da' nici nu vreau sa cunosc gustul esecului, ce-s masochist? Sintem masochisti? Nuooo...

Esecul de fapt nici nu exista (dixit! ). Exista doar succes aminat, in curs de... samd.

Rehael , da' lacrimile de bucurie nu tot sarate is?

Pai ala care plange cand trebuie sa se bucure nu cumva are o "restanta" de lacrimi de dupa un esec?

Posibil...

Adica nu, caci numai adineauri am (cata)dixit sa decretez ca nu se egzista esec!...

Dar fiindca veni vorba de lacrimi eu zic ca cele mai adinci dureri nu provoaca lacrimi. Lacrimile sint salvarea temporara dintr-o oarecare suferinta. Cind suferinta este acuta si grava-grava, cind sufletul isi pierde complet "busola", lacrimile seaca. Iar reaparitia lor inseamna deja o intremare...

Uuf, da' ce-mi veni?! Daca nu este esec de ce ar fi lacrimi?...

...de ras?

De ris da, se accepta!

... ... ...

Ma'c si io ca omu' buzunarit (aka cu buzunaru' gol, aka fara bani, aka sarac, aka la naiba si cu astia, ca nu vor sa munceasca si dupa aia vin cu tot felu' de pretentii... ) pe la Kaufland, dup' o maslina, o bulina, ceva acolo sa mai peticeasca stomacu'.

Ok. Si dau, la un moment dat, peste un raft gol (da' gol-golut, nu ca...) pe care era asezata o placuta informativa pe care scria cam asa ceva (citez din memoria mea bleaga): "Ne cerem scuze dar produsul de pe raft s-a epuizat; vom lua legatura in cel mai scurt timp cu furnizorul pt a remedia situatia".

Ca s-a epuizat mi-a fost clar. A tot stat pe raftul ala pina cind batrinetile si grijile cele multe l-au terminat complet. Ca iau legatura kauflandezii cu..., ca remediaza situatia, mi se pare iarasi normal, doar nu lasam bunatate de raft gol...

Dar, per baco, despre CARE produs e vorba? Aaa, despre produsul de pe raft, of course... Da' care-i ala nene?

In fine, trec mai departe... o alta maslina, o noua bulina... si iarasi placuta, pe alt raft! Shit, CARE produs, e acelasi... de dincolo sau aici era altul (ca placutele... exact la fel...)?

Cineva binevoitor mi-a explicat intr-un tirziu cum ca aici e o tactica (prea subtila pt mine, evident...) de marketing. Ca nu conteaza chiar asa de tare ce produs era acolo ci grija extraordinara a sefilor kauflandezi pt ca clientului sa nu-i lipseasca ceva. Sa nu-i lipseasca nimic adica...(de aia erau placutze in diverse locuri).

Asaaa? Pai chiar nu stiam io de ce-mi merge mie bine de-o vreme (ptiu-ptiu): pen'ca au grija aia sa nu-mi lipseasca nimic! Si uite frate ca au reusit. Nu-mi lipseste nimic. Nici macar produsul ALA (cum CARE, n-are importanta, ma-ntelegi?), despre care nu stiu nimic, nici macar ala nu-mi lipseste!...

A aparut la un moment dat o vulpe pe la marginea orasului, pe care am inteles ca au sfirtecat-o niste ciini fara stapini. Vulpea avea rabie. Un bun prilej de napustire a tuturor (presa, autoritati, oameni de bine) asupra... ciinilor de pe strazi! Dupa multa tevatura capturarea tuturor ciinilor s-a dovedit un bluf: pur si simplu pe autoritati nu le-au tinut curelele sa termine ceea ce au inceput (ca au inceput, cu citeva sute de nenorociti de maidanezi de prin zona incidentului). Si chestiunea a ramas in coada de peste. De fapt nu chiar de peste, ci de vulpe. La momentul actual judetul are cele mai multe vulpi turbate din tara. Iar autoritatile nici pe departe n-au bani sa poata rezolva problema. Problema vulpilor, de data asta.

Sint complet stupizi.

Ciudat:

Cind omul are o suferinta, o boala (gen durere de dinti, migrena, crampe la stomac...) nu il mai intereseaza altceva decit sa-i treaca. Toate celelalte lucruri trec pe planul 2, pot sa mai astepte...

Cind nu are omul nimic, e relativ sanatos, e nemultumit: nu are bani, il enerveaza serviciul, il indispun postarile de la Hanuancutei, trebuie sa plateasca niste "polite" dusmanilor, e deprimat de nereusitele personale etc etc

A uitat complet de vremea cind era bolnav si zicea: "Doamne, fa-ma sanatos si nu-mi mai trebuie nimic altceva!"...

Padocul de la Miroslava, ultima destinatie pentru multi ciini din Iasi...



Citiva "locatari"... in asteptare... A doua de sus - Negruta - seamana izbitor cu Neruta mea de acasa. Izbitor si tulburator, tinind cont de faptul ca si Nera mea a fost luata de pe strada. Posibil cu putin timp inaintea "miroslovenilor"...

sotia senatorului Adrian Paunescu a primit trei ani de inchisoare cu suspendare, in conditiile in care aceasta a ucis trei oameni si a ranit grav un al patrulea

senatorul Ilie Ilascu a scapat cu doar un an de inchisoare cu suspendare dupa ce a accidentat mortal un pieton

pentru prefectul de Suceava, Curtea de Apel Iasi a decis achitarea, in conditiile in care a circulat cu o viteza prea mare in localitate si a ucis un copil de opt ani.

"Privire mai altfel" a unui binecunoscut loc iesean...