Uiiiiiiiii!!!! Iata Podu Rosu vopsit cu rosuuuu!
Uiiiiiiii!!!! Iata si plopul... fara sot.
Sa ma uit cu atentie sa vad daca nu-s si eu pe acolo.

Frumoasa surpriza mi-ai facut caa. Mi-era dor sa-l vad, nu l-am vazut de ieri dupa amiaza.

Stau si ma intreb cum se impaca cel mai bun prieten al tau cu melanjul de luciditate, clarviziune si sarcasm care te caracterizeaza... Anyway, mi-l imaginez ca un tip extrem de calm. Si de rabdator!...

Apropo de poza: cine se uita cu un pic de atentie nu poate sa nu remarce:
1. farmecul tencuielilor balcoanelor blocului din centrul imaginii
2. calitatea carosabilului din prim-plan
3. cocheta gramajoara de nisip de pe trotuar
4. strategica lipsa a unei bucati din gardul de protectie
5. si mai ales prezenta celor 2 tevishoare ( ) care dau un farmec cu totul si cu totul aparte peisajului

Nu, nu am nimic cu Podu Ros. Astfel de cadre se pot surprinde oriunde in oras. Un oras foarte frumos, care tocmai isi cauta un brand (nush daca am nimerit cuvintul, o emblema am vrut sa zic) pt a se infatisa cit mai bine in fata turistilor si investitorilor... Ca doara are ce arata!

Buna dimineata, caa!

Tu ai citit Iubim de Octav Dessila?... O buna parte din actiunea romanului se petrece in Iasul dintre cele doua razboaie. Astfel ajung sa fie prezentate doua personaje atat de indragostite de targul nostru, incat ajunsesera sa venereze gunoaiele Socolei (ca de aceea e Socola Socola, ca sa fie plina de gunoaie...), si se manifestau foarte conservatori fata de deciziile autoritatilor care doreau sa amenajeze drumul. Cam asa am simtit si eu pentru un moment cand am vazut fotografia afisata. Deci nu am fost sarcastica, desi parea sa am motive.

Ce mai e prin dulcele targ?

A murit Movul, calcat de o masina. Îi dadusem numele asta pentru ca, la un moment dat, de unde de neunde, ii aparuse o pata de vopsea violeta pe blana. Pata s-a dus, numele i-a ramas...

Evit să ma atasez sentimental de ciinii fără stapini (nu "comunitari", nu "ai strazii", nu "vagabonzi"... ci fara stapin, desi si termenul "stapin" nu e tocmai cel mai nimerit...) pentru ca sint patit, stiu ce presupune, care sint consecintele finale.... Acum imi dau seama: Movul m-a pacalit, m-a invins... Si el...

Oscilam intre 2 posibilitati, in cazul pierderii unei fiinte apropiate: fie sufletul ramine mai imputinat prin diparitia unei parti din el, fie locul "gol" este ocupat de "altceva/altcineva"...

M-am inselat: "locul" ramine neocupat. Si nici nu dispare...

Ramine... Din nefericire ramine...

Nu am o poza cu Movul. Semana destul de tare cu figurile de mai sus. Am sa incerc (of...) sa privesc din cind in cind aceste poze si sa-mi aduc aminte de scurta perioada petrecuta impreuna...

Poate sa zica cine ce vrea si sa ma judece cum il taie capul: am certitudinea ca eu si cu Movul ne vom mai intilni; sint absolut sigur de asta. Pentru ca e absolut imposibil sa fie altfel!...

Heeei, bine ai revenit, milimetru !

Era simpatic Movul tau ...

Bine te-am gasit calfa. Nu banuiam ca-ti arunci privirea si peste jurnalul meu. Sincer, ma cam intimideaza chestia asta. Traiam cu senzatia ca pe tine te intereseaza doar complicate probleme legate de psihologie, stiinta, filozofie si altele de gen... Eu, aici, n-am nici o veleitate in directiile astea. Ma cam intimideaza dar... imi pare bine de vizita!

Da. Era simpatic. O corcitura de husky, ceea ce vezi mai rar printre ciinii fara stapini. Nu sint singurul pe care-l doare disparitia lui. M-a impresionat si cel care mi-a dat vestea nenorocirii: un ins care de obicei cauta prin tomberoanele de gunoi, deloc aratos si altminteri complet neatragator... ca sa ma exprim... elegant...M-a impresionat: ii dadea si Movului cite ceva din ce pescuia el prin gunoaie si il considera ca si ciinele lui. Avea ochii in lacrimi (care, nu mi-e rusine sa recunosc, "rimau" cu ale mele), vocea tremura a plins, se vedea ca l-a darimat psihic accidentul. Impresionat!...

Asta e...

Uiiiiiiii!!!!... caa!

Ah, da, draga caa, viata mea e plina de complicatzenii ( ) de genul asta, dar si de unele inca mai mari ...

Aici insa contezi tu si ceea ce scrii. De ce sa te intimidezi ? Te citesc de cand ai venit la Han, chiar daca pe sarite. Acum ma bucur sa pot afla despre tine, chiar daca nu sunt intamplari dintre cele mai placute.

Desi nu cresc caini, am avut in curte de mai multe ori.

Am si salvat un catelus odata din mainile unor copii sadici, desi doar pentru cateva zile, ca fusese batut prea mult si era mic.

Alta daca am crezut ca am salvat un catel fara stapan, dar s-a dovedit ca nu era pui ci doar o specie mai mica, si ca stapanii lui stateau aproape de locul unde il gasisem. A stat la noi mai mult de o jumatate de an, si abia cand a fugit la fostii lui stapani m-am interesat si am aflat ca ei il pierdusera de fapt. Si ca era de fapt un caine de 3 ani, nu un catelus.

Movul tau era un caine foarte frumos !

Acest topic a fost editat de calfa: 20 Jan 2008, 06:07 PM

He, he, ma faci curios... Ai noroc ca-s un ins discret de felu' meu, evit sa ma bag cu de-a sila in "bucataria" altuia, chiar daca vin "mirosuri apetisante" de acolo... Pina si cuvintul "complicatii" l-ai... complicat nitel!!

..............

Merlina, mai rezisti pe aici pe forum, mai rezisti?

Ma simt dator fata de ultima ta postare aici de ahahaaa...mult timp. Nu, nu am citit "Iubim" de Desilla dar ideea mi-e cunoscuta din alte parti... Bravo lor si bravo tie pentru ca puteti indragi asa, aproape neconditionat. Eu reusesc mai greu treb'soara asta. Deh, friptu'... sufla si-n iaurt...

Multumesc de intrebare! Aham... ceva imi spune ca ai fi la curent cu micile mele suferinte din ultima vreme. De unde ai fi putut afla?... Sa nu-ti faci multe griji, pentru ca usturimile astea mici de la ochi, trec foarte repede cu comprese cu ceai de musetel si albastrele.

Iaca intru azi dimineata si-mi zice hanu: "bisti d-acilea, n-avem utilizator pe nume caa". Shit- imi zic, mi s-a busit calculatoru' iarasi. Noroc ca ma mai simpatizeaza inca tinerea de minte (si cit de cit...)

Mi-a atras atentia subiectul in voga zilele astea pe media: "mutarea" fabricii Nokia de la Bochum la Jucu. Connecting people, 'ai? Pai daca nokianu' face figuri de astea la ce sa te astepti de la altii, mai pricajiti? Par exemplu de la... ptiu-ptiu, nu zic nimic!

Oricum, legat de treaba asta, imi revine in minte o adinca cugetare filozofica, de care uitasem de-o vreme: e bine de trimis la origine din timp, preventiv si cu convingere orice facator de bine in domeniu de job. La originea profitului bineinteles. Oricum, daca nu-l trimit eu tot se duce si singur, in cele din urma...

ps: eu sint mic, nu stiu nimic Merlina; oricum mai toata lumea are in ziua de azi probleme si mici-mari suferinte, nu tre'be sa fii mare ghicitor ca sa... Insanatosire grabnica si durabila!

Acest topic a fost editat de milimetru: 22 Jan 2008, 08:50 AM

Uitasem de dezbaterile incendiare de la han, de cind nu mai fusei p-aci... Le redescopar acum lecturind la repezeala ceva topicuri "actuale"... Se pare ca e greu, foarte greu, sa fii ponderat in situatii in care se trezesc unu-doi-mai multi sa te ia "la biza" pt ca esti adeptul unei "idei", fie ea si deplasata. Si cita pasiune, cit orgoliu, cite simtzaminte... La draq cu topicul si cu ideea si cu alte cele daca am ocazia sa-l bestelesc oarecum pe desteptu ala; iar daca am si "aliati" activitatea poate fi chiar delicioasa...

In alta ordine de idei, ma surprind ca am din ce in ce mai rar teama. Asa, in general vorbind. M-am intrebat de ce, nu cumva mi-a sarit vreo doaga? Deocamdata raspunsul ar suna cam asa: dupa ce viata iti trage peste bot nenumarate palme, pumni, picioare, cind mai des, cind mai rar, cind mai tare, cind mai moale... se pare ca incepe sa tzi se cam filfiie... Hm... nesimtire sau intelepciune?...

ps: iarasi si iarasi: toata lumea se pricepe (in vorbe, mai ales) - de mama focului! - la amor; nu pot sa ramin decit impresionat: eu nu ma pricep!

Acest topic a fost editat de milimetru: 24 Jan 2008, 09:16 AM

Trecut aseara pe linga un cabinet medical. Vazut lume multa inauntru. Citesc pe firma: Cardiologie, Electrocardiograme, Taho... ceva de genu'... Numa' ca lumea (multa!) dinauntru era tinara, foarte tinara, la virsta "tuturor posibilitatilor"... Hm... Nu cumva beau prea multa cafea?...

Esti draguta Bonsai. Io zic ca e un melanj de intelepciune si nesimtire. Procentele nu mi-s prea clare...

... ... ...

Cod galben la vint pe toata tara. S-a iscat o moda cu codurile astea. Ploaie, inundatii, viscol, vint, la aproape orice da-i cu codu' galben, portocaliu, rosu, baltat, impestritat. Tare ne mai place sa descoperim America, sa ne dam eruditi, atotcunoscatori, la curent cu ultimele racnete stiintifice, altfel decit altii si altfel decit eram noi pina deunazi. Sa fim interesanti cu orice pret. Ploii sau viscolului - asa am eu un feeling - ii e perfect indiferent snobismul nostru...

aşa-i, dragă mm/caa/in (din poza de la avatar e mai degrabă inch! )! Dacă mă luam după prognoză, mai rămâneam pe munte vr'o doo săptămâni, până la un cod verde... oare mi-ar fi stricat?

Circotasule! Ce daca-i inch? Nu am intrat in Nato, nu ne pupam (mai ales noi pe ei) toata ziua cu americanii? Neah, se "aliniaza" si milimetru la tendintele care... Care oare ce?...

La munte acu-i cod cam alb pt mai multa vreme. Daca astepti matalutza codu' verde si codru' verde pe acolo, risti sa te apuce vara de crestet. Pardon, in crestet. In crestetul muntelui...

btw: te-ai rezolvat cu laptopul ubuntizat?

Acest topic a fost editat de milimetru: 28 Jan 2008, 09:48 AM

hehe! aşa-i!

mă bate gândul să mă mut acolo, peste câţiva ani... am şi ochit un loc bun!

am rezolvat, parţial, că n-am avut vreme să sap după drivere de sunet şi wireless care n-au mers by-default... ba chiar am instalat şi unui amic, dar el vroia şi temele alea spectaculoase şi n-am ştiut să le instalez...

Sau poate detasare... Ca cineva care isi face serviciul intr-un spital de nebuni.

De boala mi-e teama cel mai tare...

Zilele trecute... nevoit sa fac pasi la cabinet... Neah, la cabinet, ca la cabinet, vorbe, discutii, trimitere bla-bla-urile obisnuite, nimic concret pt boala mea. Si totusi la iesire m-am surprins simtindu-ma mult mai bine! De ce? Uite asa, pur si simplu pt ca trecusem, lasasem in urma proba "mersului la doctor". Cu atmosfera sinistra de acolo, cu cozile de pe culoarele insalubre, cu mironositele alea in halate albe invirtindu-se in sus si-n jos pline de ifose si de "pile" dupa ele, cu oamenii bolnavi asteptind vreme interminabila, suferinzi dar plini de hachitze (poate de aia, ca-s suferinzi, desi...), gata sa te ia de par daca faci vreo miscare "gresita" spre doctorul lor mult-prea-asteptat-si-greu-de-gasit, cu toti si toate... deh, la iesire aproape ca ma simteam sanatos!...

Mda. E bine sa merg din cind in cind la doctor(i). Ca sa-mi aduc aminte cit de avantajos e sa nu fii bolnav. Si sa nu ai de-a face cu dumnealor...

La ceas de tihna in amurg duminical imi pun mintea cu un film prime-time difuzat pe ProTV. Toate incercarile mele de a prinde vreo idee, vreo senzatie - ceva, acolo - din film au esuat lamentabil. O aglomerare de situatii, posturi, intimplari si concluzii care nu m-au dus nicaieri. Doar la concluzia ca am pierdut timpul de pomana. Desi... distributie cu nume sonore, pretentii afisate vizibil...

Ok... m-am gindit asa: filmele "comuniste", cu tendinte, nu erau bune pt ca isi aduceau o contributie insemnata la "spalarea creierelor", intoxicarea lor cu elemente de propaganda... Bun. Dar filmele de genul astuia de aseara, cu fun, sex, libertate, spiritualitate, lux, surf, politie, nazisti, love etc puse de-a valma si tratate in cheie soft-entertainment ce pot induce? Cred ca nimic. Doar sa intretina starea de imbecilitate apriorica a privitorului... Adica a mea!!...

Milimetru , ce ne-am potrivit!

Am vazut si eu aseara un film, chiar premiat zilele astea cu doua Bafte . Zic maaama, ce film o sa vaaad! Ohoho! Si a fost cam asa: unul omora oameni, a tot omorat oameni timp de doua ore. iar politistul care cica il cauta nu l-a gasit. Si gata. Am fost la fel ca tine dezamagita de cele doua ore pierdute aiurea. Mai bine dormeam sau citeam ceva. :

Hm, cred ca nu le prea avem cu... subtilitatile celei de-a 7-a arte...

Am uitat un amanunt: la un moment dat, in timpul filmului, se anunta publicitatea. Cum stiu deja cam cit timp tine ea la ProTV mi-am zis "gata, oricum nu inteleg nimic din filmu' asta, asta a fost!..." si am plecat la bucatarie. Acolo savurez o cina frugala... cit sa fi durat? Un sfert de ora, poate mai mult?!... Ma intorc la televizorul lasat deschis si... hop, tocmai se termina "calupul" publicitar! (in paranteza fie spus publicitatea respectivului post e insotita de sloganul "gindeste liber", sau poate e chiar sloganul postului!!!). "Hait", mi-am spus, "iote frate, astia gindesc liber; pai daca s-a potrivit asa, hai sa vad si nenorocirea asta de film pina la capat...". Hm, maaaare lucru e sa poti gindi liber!...

Marti 12 februarie 2008. O zi foarte frumoasa la Iasi. Desi e rece (m-am saturat pina peste cap de "rece"...) a aparut un soare orbitor, care a luminat fabulos peisajul ravasit de prelungita penumbra posomorita a iernii de fata...

And me... surprins peste poate ma grabesc sa cotrobai dupa buna dispozitie, dupa relaxare, dupa joie de vivre... Unde mama masii le-am pus?!

Cauta niste ghiocei, o sa le gasesti acolo.

Ha? Ce-i aia... "ghiocei"? Sa fi pus macar o poza, un link ceva, ca sa-mi aduc aminte...

One in 10 patients going into hospital are at risk of an adverse event in healthcare because of poor management - zice un nene din "sistem". Din sistemul britanic... Ma intreb: la noi, in Roumeinia... ce trebuie scris in loc de "one"?

At the moment healthcare is as unsafe as bungee jumping or mountain climbing -mai zice nenea. Pai da. Asa-i si la noi (in Roumeinia...). Numai ca sporturile alea de care-i vorba se practica fara coarda de siguranta, piloni de sustinere si alt "harnasament" la purtator. La noi (in Roumeinia...) totul se face doar cu miinile goale. Cu miinile goale, doar cu portofelul la indemina...

Multa vreme am crezut in povestea timpurilor bune si a timpurilor rele. Desi mama, traitoare in perioada interbelica, imi povestea despre saracia, paduchii, incultura etc generalizate in mediul rural interbelic, ma incapatinam sa cred ca acele timpuri au fost bune. Printre cele mai bune din istoria Romaniei.

La fel, indoctrinat la scoala, inclinam sa dau dreptate celor care zugraveau epoca fanariota drept plina de orori si grozavenii. Iar fanariotii... niste lepadaturi, fara absolut nici un rost...

Vad mai recent ca si perioada comunista e descrisa ca fiind ceva deosebit de cumplit...

Hm, parca nu ma mai "prind", de la o vreme teoriile astea. Trairile pe propria-mi piele parca-mi spun altceva...

Si anume: exceptind perioadele extreme (de mare calamitate, gen razboi, seceta, tsunami etc) inclin sa cred tot mai tare ca "vremurile" sint cam la fel in decursul istoriei. Singura care tinde sa faca diferente e propria noastra perceptie, propriul nostru mod de a vedea, de a interpreta lucrurile. Care, vai (si aoleu! ), se poate schimba muuult mai repede si mai profund decit putem gindi...cu gindul...

De fapt ce vreau io acu'? Iaca mi s-a facut dor subit de copilarie. Copilaria mea pierduta in negura comunismului atroce... Copilaria mea cea foarte fericita!

Of, ma incearca o nostalgie de-mi vine sa mor!...

Da' cre' c-o sa-mi si treaca!

O sa-ti treaca pen'ca n-ai incotro

Frumos... Ma inscriu si eu la nostalgia asta, daca nu te deranjeaza.

Nu e sanatoasa nostalgia asta Energie, crede-ma...

... ... ...

Vazut aseara la TV povestea unui ins aflat, la un moment dat, in mijlocul unui ingrozitor genocid.

Dupa asemenea vizionari imi dispare brusc orice chef de emis nemultumiri si/sau pretentii...

Acest topic a fost editat de milimetru: 20 Feb 2008, 02:15 PM

"Ce frumos e in ochiul, in mijlocul, uraganului" - comenta un specialist in domeniu, surprinzator de incintat de situatie. "Cerul e de un senin deosebit, e liniste deplina si o lumina extraordinara."

Asa?! Sa fie la altii. Chiar nu-mi doresc absolut deloc sa ma aflu in mijlocul vreunui uragan. Fie el fenomen natural sau... uman!

Apropo, vine primavaraaa O simt io! Si chiar daca coana iarna mai are de gind sa faca figuri nu ma impresioneaza deloc. Caci vine primavaraaa!