De ce eşti tare curioasă? De(spre) ce anume mă "suspectezi"?

"Trebuie să iubească în ciuda limitărilor pe care le descoperă în celălalt şi în ciuda momentelor de sărăcie şi boală" - spune omul acela, în pasajul citat de mine. Cam aşa ceva... "Trebuie" (=cuvînt-cheie, "trebuie" e combustibilul de bază...) implică o anumită putere, o anumită forţă, statornicie, tărie, o anumită formare a personalităţii... şi cine mai ştie ce alte chestii...

... ... ...

Oof, Adina, după cum cred că bine ştii, o privire sau un gest face cît o mie (şi mai multe chiar...) de cuvinte în domeniul ăsta... complicat... al iubirii... care înseamnă înainte de toate... trăire.

Înţelegi ce vreau să spun?

Uf, nu te suspectez de nimic, eram doar curioasă.

"In Grecia antica Socrate era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus: "Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?"
"Stai o clipa," ii replica Socrate. "Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei."
"Trei?"
"Asa este," a continuat Socrate. "Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui.
Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?"
"Nu," spuse omul. "De fapt doar am auzit despre el."
"E-n regula," zise Socrate. "Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui.
Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?"
"Nu, dimpotriva..."
"Deci," a continuat Socrate, "vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?"
Omul a dat din umeri, putin stanjenit.
Socrate a continuat. "Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba - filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?"
"Nu, nu chiar..."
"Ei bine," a conchis Socrate, "daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici
Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?"
Omul era invins si s-a rusinat.

Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv."

Altfel spus, ce nu ştii nu te poate răni.

Dar chiar crezi că e mai bine?

Nu. Ideea e că prea multă scrupulozitate adăugată unei erudiţii inflexibile strică. Efectul este invers decît ar trebui să fie.

E bine uneori să ştii. Alteori e bine să nu ştii. Discuţia e lungă...

...................

Mi-a atras atenţia o observaţie a cuiva. Zicea care e condiţia pe care trebuie să o îndeplinim ca să avem libertate spirituală. De fapt condiţiile, strîns legate între ele. Prima e să renunţăm la a mai încerca să ne exercităm dominaţia (într-un fel sau altul) asupra altcuiva. A doua e să nu ne mai lăsăm influenţaţi de acţiunile/părerile (îndeosebi cele rele) celorlalţi vizavi de persoana noastră. Amîndouă sînt strîns legate de amorul propriu, de mîndrie. Încă mă gîndesc la spusele astea. Sună interesant...

Şi totuşi sînt nevoit să cîştig pariul (dacă trebuie să ştim să pierdem pariuri cu zîmbetul pe buze cred că ar fi normal să ştim şi să cîştigăm pariuri pe care n-am dori să le cîştigăm...tot cu zîmbetul pe buze, chiar dacă un pic mai albastru...)

Pe de o parte viaţa reală "îşi cere drepturile", pe de altă parte Hanul nu mai înseamnă pentru mine ceea ce a însemnat acum 1 an de exemplu. Spaţiul virtual îmi oferă în scurtele mele răgazuri de popas pe net variante mai atractive.

Nu m-am considerat vreodată "forumist" deşi numărul de mesaje lăsate pe aici ar putea să mă contrazică. Am trăit o poveste frumoasă aici, la han, vreme de... cîtva timp. Voi mai vizualiza din cînd în cînd şi, cine ştie, poate voi mai scrie cîte ceva.

Deocamdată, însă, povestea frumoasă s-a încheiat.

Tuturor celor care citiţi aceste rînduri vă doresc, din inimă, sănătate şi cît mai multe bucurii

Cred ca ar trebui sa deschizi geamurile, au inflorit teii.
Nu stiu, zic si eu...

Eu am o altfel de stare de spirit decit cea pe care o transmit indeobste teii (hm, chiar meditam deunazi despre mirosul florii de tei...):

CÎNTECUL CÃÞELEI

Serghei Esenin

Spre ziuã, sub cãpiþa de secarã,
Pe auriul snopilor plecaþi,
Cãþeaua, în viforniþa de-afarã,
Fãtase ºapte cãþeluºi roºcaþi.

Pînã-n amurg, veghind încovoiatã,
I-a rãsfãþat, lingîndu-i ne-ntrerupt.
ªi se topea ninsoarea spulberatã,
Pe fierbinþeala pîntecului supt.

Iar seara, cînd gãinele s-aºeazã,
Stãpînul casei a ieºit posac
ªi unde mama pîlpîia de groazã,
El pe toþi ºapte i-a bãgat în sac.

În urma lui, fugind dupã desagã,
Cãþeaua da-n nãmeþii de pe drum…
Rãpindu-i puii, apa din viroagã
Scîncea curgînd sub botul ei, acum.

Apoi, cînd se-nturna ºovãitoare
ªi singurã înspre culcuºul ei,
Deasupra casei i-apãru pe zare,
În locul lunii, unul din cãþei.

Strãinã, zgribulitã ºi-n neºtire,
Privea la chipu-i nalt ºi depãrtat,
Iar luna plinã, lunecînd subþire,
Dupã colini a dispãrut treptat.

ªi cum atunci, cînd cineva-n ogradã,
Drept pîine-i zvîrlit-a o piatrã dinadins,
Ca stele mari de aur în zãpadã,
Cãþeaua ochii triºti ºi i-a prelins.

Pai... ce stare transmit indeobste teii?
Eu ma trezesc brusc ca rasucesc capul dupa miros. Ma uit mirata de unde vine... Si ma gandesc la ploile de vara ce va sa vina. Dupa ele mirosul teilor e mai curat.

Relaxare, liniste... asta transmite indeobste parfumul teilor. Asa,... spus foarte pe scurt...

In cazul meu si o usoara unda de melancolie care, intr-o clipa de neatentie, se poate rasuci... ca un pumnal in rana...

E firesc sa te miri de unde ar putea veni. In mod normal nu ar avea de unde sa apara asa ceva. E absolut de necrezut ce fac teii astia ca sa se inmulteasca!...

ps: geamurile mele se deschid o data cu inflorirea salcimilor (dupa ce s-au intredeschis la "ciocanitul" liliacului...). Incredibil cit de multa buna dispozitie imi dau "inchircitii" aia!

Eu am "ratat" liliacul anul asta... in sensul ca l-am vazut doar pe fuga si n-am apucat sa pun in vaza niciun fir macar... Iar salcamii la fel, abia i-am simtit in fuga... Abia de tei ma pot bucura, ca imi sunt sub geam.

“Timpul de care dispunem in fiecare zi este elastic; pasiunile pe care le incercam il dilata; acelea pe care le inspiram il ingusteaza si obisnuita il umple”.

... spune pe undeva unul din mentorii mei din adolescenta...

Ma urmaresc de multa vreme cuvintele alea. Deunazi, lecturind oarecare text pe net mi-au revenit in memorie. Si am simtit nevoia sa fac o completare la spusele maestrului: "nu numai pasiunile, draga Marcel, nu numai pasiunile, ci si virsta; numai ca virsta nu face jonglerii elastice cu timpul; doar il comprima si il grabeste"...

Uite, cartea aia mi-a scapat...

Varsta il comprima si il grabeste zici? Nu stiu... Mai degraba e vorba de perceptie. Adica asa ni se pare noua, ca il grabeste. Si ca il comprima. Pentru ca acum, la o ANUMITA varsta, vedem altfel unele lucruri, simtim altfel pe unii oameni, facem altfel de selectii...
De fapt, timpul e acelasi. Numai ca noi simtim acum cu alta intensitate si am dori ca unele momente sa se dilate, sa nu se termine, sa le putem simti o perioada mai mare. Si ne e din ce in ce mai teama ca nu o sa apucam sa simtim suficient, ne pare ca pana acum ne-am irosit timpul cu "aiureli". Adica... marea problema e ca timpul stie o singura directie si ca e ireversibil.
Vorbesc prostii?

Nu, timpul stie toate directiile si sensurile...
Noi suntem cei care cred ca timpul merge intr-o singura directie si e ireversibil.

Hm... ...

Unele site-uri care dau timpul probabil arata temperatura sub 2 forme: cu cifre de-o schioapa e pusa cea aratata de termometru (actual) si cu cifre mai mici e cea resimtita efectiv (real feel), luindu-se in considerare diverse influente "colaterale" (umiditatea, vintul etc). Care ne intereseaza de fapt?...

Asa (adica prin analogie) vad eu si "elasticitatea" (comprimarea/dilatarea) timpului:

unii prefera sa se ia dupa ceasul care dovedeste scurgerea sacadata, egala, implacabila a timpului; "alelalte" sint colaterale, in relatii de subordonare, de dependenta...

altii insa prefera real feel-ul, "baga la inchisoare" felul de vreme aratat de ceas; pentru ca, zic ei, mai important e CUM decit CIT...

Inutil (nu?) sa mai adaug ca atunci cind ma uit pe site-urile despre prognoza vremii caut temperatura scrisa cu litere mici, undeva intr-un coltisor...

ps: aplauze, esti curajoasa sa spui ce-ai spus; stii ca-ti asumi...anumite riscuri?

kristin, ai un punct de vedere interesant; eu, care de regula nu ma prea grabesc (si deci imi e necunoscuta "psihologia" grabei) am gasit citeva "lucruri" deosebite prin mesajul tau...

Riscuri.. sigur.. pot face o lista:

-
-
-
-

Plus exceptiile desigur

Ei, mie nu imi pari genul "lenes". Mai elegant spus ai putea fi, eventual, boem. Dar nu in sensul rau al boemului, daca intelegi ce vreau sa spun. Cum sunt si eu, de altfel. Cred ca sunt... desi, mai degraba eu as putea fi caracterizata ca fiind cu capul in nori. De asta sunt ades rupta de ce se intampla pe pamant. Se mai gasesc unii binevoitori sa ma coboare de acolo, dintre nori, din cand in cand.

Razi albastru? Nu stiu ce inseamna sa razi albastru... Chiar mai deunazi citeam pe undeva ca albastru e culoarea care relaxeaza, linisteste samd. Si mie nu imi pare. Pe mine ma linisteste si imi da o stare de bine verdele, mai degraba. Ma rog, anumite nuante de verde... Nu stiu, albastrul e asociat cu tot felul de situatii si nu inteleg de ce. Mai e si expresia aia "inima albastra", de exemplu. Si cred ca mai sunt. De ce?

De ce...ce? De ce e asociat albastru cu diverse situatii? Iaca nush exact... Inima e albastra pentru ca nu e rosie; adica in loc sa palpite, sa fie "activa", ardenta, e "ofilita", e trista. Pentru ca albastrul e considerat o culoare "rece". Chiar cea mai rece...

Mda. Mai e si "singe albastru"...

Mie-mi place albastrul...

N-am zis ca nu imi place albastrul, dar... depinde de nuanta. De fapt, la orice culoare, la mine depinde de nuanta, nu pot spune pur si simplu ca imi place o culoare. Cum e si la alte lucruri, de altfel, nuantele sunt foarte importante.

Ti-am invadat coltisorul? Vorbesc prea mult?
Stiu ca uneori ma trezesc ca tot vorbesc si vorbesc... La fel cum alteori nu poate scoate nimeni o vorba de la mine destul timp.

good morning my dears.
Ce frumoasa e discutia asta.
Stiu ca nu se trage nici o concluzie utila din ea, dar arata asa de bine .. mai ales cand stai degeaba.

Stii ce am inteles eu de pe site-ul ala?
Cu cat esti mai lenes, cu atat traiesti mai mult si nu stii niciodata daca puii/copiii tai vor avea acelasi numar de degete ca si tine.

Asa scrie:
"Lenesii provin din unul dintre cele mai primare ordine de mamifere, Xenartha, acest ordin aparand in urma cu circa 35 milioane de ani in urma, in America de Sud."

"Cele doua genuri moderne de lenesi sunt Bradypus, lenesii cu trei degete, si Choloepus, lenesii cu doua degete."

Pai da, Choloepus ala e baiat destept: in fond la ce bun sa ai atitea degete? Cu unul ar fi mai greu (desi, la o adica, ar merita incercat! ) dar cu 2 e... tzutz. Si cind te trezesti din somn ( ) e mult mai simplu sa faci miscarile de dezmortire!

nefertiti, daca-i pe-asa, atunci baga tare (adica mult), ca sa fie/ramina si pentru perioada de mutenie!... Da, am uitat sa spun ca-mi place albastrul tocmai pentru frumusetea si diversitatea nuantelor sale. Daca sint bine puse in lumina (si cel mai bine se produce asta la anumite rasarituri si apusuri de soare intimplate la malul marii, unde culoarea cerului si a apei se impletesc intr-o combinatie inefabila ) rezulta un "show de zile mari"...

Si mare adevar grait-ai: nuantele sint de cele mai multe ori mult mai importante decit insasi esentele. Da, da...

Traim intr-o lume care ne invata sa punem pret pe garantii, sa nu ne asumam riscuri fara a fi acoperiti. De mici invatam ca nu se da vrabia din mina pe cea de pe gard, ca se prea poate sa te casatoresti din dragoste, dar nu strica niciodata sa ai un contract prenuptial, ca atunci cind o reclama iti promite luna de pe cer, ai face bine sa citesti ce scrie in colt cu litere marunte, ca vorba zboara, dar ce-i scris ramine… Nu te lasa fraierit! Intotdeauna cere garantii.

Mda... Numai ca increderea in altcineva se face prin asumare de risc, prin a merge "pe mina lui", orbeste as putea zice...

Foarte putini isi permit luxul asta si in foarte mica masura...

Noroc ca-s smecheri si se descurca...

Pasare rara:

In timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei cai ferate distruse de bombardament. Citiva soldati, desi se straduiau, nu puteau clinti un stilp greu, cazut peste sine. Alaturi, caporalul striga la ei, ocarindu-i pentru neputinta lor. Trecind pe acolo, un om l-a intrebat:

- De ce nu-i ajuti si dumneata ?
- Eu sunt caporal, eu supraveghez si comand. Ei trebuie sa munceasca!

Strainul nu a mai spus nimic, dar si-a scos haina si a inceput sa traga si el cot la cot cu soldatii de un capat al stilpului. Dupa scurt timp, au reusit sa elibereze sinele. Incintati de reusita, soldatii i-au multumit strainului care, luindu-si haina sa plece, i-a mai spus caporalului:

- Daca va mai fi nevoie, sa ma chemati si altadata!
- Da ?! - zise in batjocura caporalul. Dar cine esti dumneata ?
- Sunt generalul acestei divizii …

Stii ce am citit mai devreme? Zice asa, intr-o carte: ... fiecare se iubeste cel mai mult pe sine, dar vrea ca ceilalti sa-l iubeasca mai mult decat se iubesc pe sine.

Inseamna ca e un cerc vicios...

Asta e o "butada" cunoscuta de mult timp, in special de... escrocii sentimentali!

Dupa o zi de alergatura 'aotica, fara nici un folos (pentru sinele personal, of course ), atit mai pot si-la-bi-si:

"treb'e iubit PUR&SIMPLU"

... fara reguli prestabilite, fara ginduri, fara grija de consecinte, fara calcule si socoteli, fara frica, fara...aaa...pudoare ( ) si fara cuvinte...

PUR&SIMPLU

ps: iar dupa ce am emanat aceasta adinca cugetare filozofica, imi e permis, drept recompensa, sa ma incui in camaruta mea, ca sa pot uri in tihna pe toata lumea?

Da, perfect de acord cu iubitul ala PUR SI SIMPLU! Eu nu faceam calcule si socoteli, doar am dat peste butada aia, cum zici tu, si... am cazut asa, pe ganduri un pic.

Cum adica sa urasti pe toata lumea? Di ce, bre? Si pe mine?!

Pfuuu, stii ce cald e? Uite, stau si transpir! Vara mi-a trebuit.

caa, si tu crezi ca toate se intampla cu un motiv?

ce intrebare buna, nefe
ahh, imi vine sa raspund eu
caa? deci, ce parere ai? crezi ca toate se intampla cu un motiv?

Asa, la modul general vorbind, parerea mea: nu exista nici intimplare nici noroc/ghinion pe lumea asta. Why did you ask?

@tikky

Neinspirati aceia cu boxul. In zilele noastre se poarta shootingul sau, mai nou, azvirlitul (din proprie initiativa sau nu) de la etaj...

Mda. Nu doresc sa fiu ambiguu dar uneori trebuie explicat ce s-a petrecut, alteori nu. Cred ca trebuie ca omul sa aiba si un simt mai aparte care sa ii spuna cind e cazul sa caute explicatii pentru ce s-a intimplat si cind nu. Simt care ar trebui consultat. Iar daca simtul ala ii spune cu claritate ca nu e bine pt el sau pt altii ca sa lamureasca lucrurile atunci ar fi bine sa se abtina de la "scormonit".

Nu stiu altii cum sint ( ) dar mi-e imi place citeodata sa nu caut explicatii, dinadins sa nu caut. Ca sa pot savura mai bine anumite feeling-uri... sau sa evit intristari fara rost... Nu stiu daca e recomandabil dar eu asa fac...

... ...

Mi-a facut "pofta" aplauze cu plimbatul in parc. Ia sa incerc si eu o iesire. Sper ca moshii si babele s-au retras la TV ( iar baietii "de cartier" au alte itinerarii de divertisment...

buna dimineata

cred ca exagerezi cu plimbatul prin parc. ai plecat pe 17 si suntem in 22 iunie deja.

Nu certa omul, bre!

Totusi, ce mai faci, caa?
Eu cred ca el, de fapt, s-a ascuns de caldura pe undeva.

lui caa ar trebui sa-i placa soarele.
stii, sa stea ca lenesul pe o plaja si numai din cand in cand sa miste din degetul mic de placere, si sa aiba pe fata o grimasa fericita.. ca in rai... si sa i se aduca struguri si banane pe tavi, el numai ridicand privirea sa ordone sa fie hranit. si pasarile sa cante si marea sa se auda si briza dulce a marii sa-i potoleasca arsita.


mi-e pofta sa merg la mare. ticalosul de caa sper ca nu e in locul pe care l-am descris, ca vreau eu sa mi-l rezerv

Pot sa vin si eu?

p.s. Stii ce facem noi acum, la caa in jurnal? "Cand pisica nu-i acasa..."

da da. da e cool sa faci asta. oricum mi se pare minunat sa-i scriem in jurnal si el sa nu stie.
iti dai seama ca o sa-i placa, cum naiba.

pare omul caruia ii plac musafirii.

oricum, il scutim de efortul de a ne face cafea si de a antrena discutia. ne descurcam de minune singure.

tu te-ai mai uitat la stiri? ca eu nu mai stiu ce se intampla...

Doar strictul necesar l-am urmarit. Din stiri, adica. De restul n-am avut timp. Am ramas in urma cu traducerile si acum ma chinui sa recuperez.
Si tre' sa ajung si in Bucuresti "la un moment dat". O sa te anunt, ca sa cautam o cafenea.

Totusi, ma gandesc sa ii lasam lui caa ceva racoritor pe cand se intoarce:






Acu' mi-am facut pofta singura!

off nefee... chiar crezi ca o sa-i placa lui caa? mai bine o mancam noi. eu vreau un pic din partea cu ciocolata si un pic din cea cu vanilie daca se poate. si daca ai si putin sirop de menta....

... ...

,,Adevãrul te face liber, dar, mai întâi de toate, te face sã te simþi mizerabil.”

Privind peste Cortina de Fier, multi intelectuali din Vest erau ispititi de regimurile tarilor comuniste, unde - nu-i asa? - poporul se ingrijea ca toti sa aiba locuri de munca, o piine pe masa, asistenta medicala gratis etc. Dar nu vedeau mizeria propriu-zisa si pe cea morala in care era balacarita toata lumea...

Invers, cei de aici priveau cu jind la bunatatile si standardul de confort al celor din Vest, dorindu-le cu nesat (si acum sint la fel de dorite, dar nu chiar ca atunci...). Dar nu vedeau ignoranta, superficialitatea, imbecilitatea pe care le creeaza dependenta de confort.

Cortina a cazut. Cele 2 "tabere" sint acum libere sa se intilneasca. Sa se imbratiseze si sa traiasca impreuna.

Yeap! Mi-am tras Linux

Ma simt foarte bucuros si incintat de fiecare noua descoperire facuta. Cam cum se simte si un elefant in Sala Portelanurilor!