Nu! Vor exista suflete cu mai putine pacate sau aproape pure care vor fi cu atit mai apropiate de Dumnezeu si cele care nu se vor mai putea curata in momentul cind Dumnezeu va incepe lucrul pentru aplicarea Dreptatii Divine si ... Bunul Dumnezeu nu le va suporta in preajma Lui !

Ca exista o ierarhie a pacatelor este cert si asta o stim cu totii!

Daca singur ai ajuns la concluzia ca n-am argumente, de ce m-as mai deranja sa-ti aduc argumente? Crezi ce vrei, dupa cum si eu cred ca esti de o ignoranta induiosatoare... chiar daca folosesti pluralul regesc.

Fetita s-a nascut fizic cu acea boala. Si fizic evident ca n-a facut vreo greseala. Intamplator insa, sufletul acelei fetite nu dateaza de cand a avut loc conceptia ei fizica, ci de cand Tatal Ceresc l-a creat, cu miliarde ani in urma. Timp in care a avut ocazia sa faca si bune si rele. Sa fie rasplatit pentru cele bune si pedepsit pentru cele rele. In lipsa existentei acestui mecanism, orice notiune de morala, bine, dreptate, sens al existentei dispare. Daca pornesti de la premiza ca un "copil nevinovat" poate trece printr-o astfel de suferinta atroce in mod absolut hazardat, fara nici o cauza, inseamna ca nu intelegi foarte multe din ce vezi in jurul tau. Si esti tentat in prima instanta sa dai vina pe Dumnezeu pentru raul produs de om si apoi sa-ti intorci fata de la El.

Daca fetita respectiva a venit pe lume asa mutilata, inseamna dupa parerea ta (si a altora) ca ispaseste o pedeapsa pentru pacate din vieti anterioare. In acest caz medicii care se zbat sa o vindece gresesc grav, ar trebui sa o lase sa-si ispaseasca "vina". Prin ce fac ei se interpun vointei divine si vindecand-o nu va mai exista dreptate...

flori uite in conceptia mea , de ce nu sta in picioare teoria reincarnarii :
daca d-zeu exista, si daca el este bun si drept, atunci in mod sigur el ne iubeste si ne iarta pacatele..., deci in trecerea de la o viata la alta ar trebui sa fim iertati de pacatele noastre si nu pedepsiti...

punctul slab al teoriei reincarnari e ca daca cineva savarseste un pacat trebuie sa plateasca, dar cum anume poate el plati decat suferind si atunci trebuie sa vina altcineva care sa-l faca sa sufere..., deci acesta din urma isi face un pacat pe care trebuie sa-l plateasca...deci dezvoltare este infinita si fara modalitate de scapare...
si in al 2 rand de unde a pornit totul, care au fost primele suflete incarnate, cu ce au gresit de au generat o dezvoltare a raului

abis

abis a incercat sa explice si a reusit foarte bine, deci fiecare medic este pacatos deoarece incearca sa vindece o boala, o infirmitate, acestea (boala,infirmitate) fiind o rasplata pentr niste pacate...

Diana-Maria

si te se pare corect ca micuta/micutul tau sa sufere pentru pacatele tale, sa presupunem ca esti un ucigas in serie, e normal ca pacatele sa le duca copii

Bolile trupului in proportie covarsitoare (probabil 90%) se datoreaza "bolii sufletului". Ce trateaza doctorii este efectul nu cauza. Ei nici macar nu au cum sa trateze cauza caci habar nu au de ea, sau daca au se fac ca nu pricep si o ignora.
Adica ei fac ceva de genul:
"-Unde te doare?
- Aici...
...harsti cu bisturiul....
- Te mai doare?
- Nu...
- Bravo.. esti vindecat. Altu la rand...."

Evident ca netratand cauza, boala apare la alt organ... si dialogul de mai sus se repeta...
PS.... medicii in marea lor majoritate, nu sunt vinovati, sunt inocenti prin ignoranta , ei fac ce au fost invatati sa faca. Ei sunt ca strutul acela, care vazand pericolul se baga cu capul in nisip, prin aceasta bucurandu-se ca au scapat de pericol....
Vracii si unii preoti din vechime.... totusi tratau intai sufletul (cauza adica )si daca era nevoie trupul....
Va rog, deci, sa nu va luati dupa aparente....

99% din boli au cauze clare:microbi , virusi,infectii,accidente

de aia mureau aia pe rupte, iar daca apucau 40-50 ani erau deja batrani

nu exista nici o legatura intre numarul si gravitatea pacatelor si boala...

Am scris mai sus...
Este ca si cum ai spune ca, cauza ranii unui pacient este cutitul, nu agresorul....
De ce se opreste cercetarea la primul lucru pe care il observa omul... de ce nu se patrunde mai adanc cu cercetarea?
Edit... ca ai scris in timp ce si eu scriam...

Cu voia ta, eu sunt convins ca este exact invers, adica majoritatea boilor au cauza legata de suflet. Boala este un mijloc de purificare a sufletului, stiu ca pare ciudat de acceptat aceasta, dar eu , zi nu numai eu zic asta. Oricum ce zic eu nu are importanta... Boala este si un mijloc de avertizare, pentru cine il constientizeaza evident. Cand in stomac ai ingerat alimente expirate, pe corp iti apar niste semne. Pentru cine le recunoaste, isi da seama ca ceva este in neregula la interior. Cu sufletul se intampla cam la fel, dar la alta scara...
PS.... acum sper ca nu o sa-mi spui:"aha...ai vazut... ti-a aparut semne pe piele nu din cauza sufletului si din cauza mancarii..." Tin sa-ti precizez ca acesta este doar un exemplu si ca de fapt, un om protejat cu adevarat, poate sa bea chiar si otrava si nu are nimic... poti sa crezi asta?

asta se si face si s-a demonstrat ca virusul,microbul determina boala..., te poti apara facand vaccin,luand medicamente, etc
daca ar fi cum spui atunci toti ucigasi,violatori, toti oamenii rai ar muri de tot felul de boli si vedem ca de fapt ei traiesc bine mersi...

Ok. Tot vorbeam de infectii. In urma cu mai multi ani am avut un usor accident cand mergeam cu bicicleta (din neatentie am derapat pe o portiune de drum unde era presarat nisip si am cazut). M-am ranit usor la un genunchi, nu am curatat rana cum trebuie si peste cateva zile s-a infectat. Am ajuns la medic, care a curatat-o, a pansat-o cum trebuie si m-a trimis acasa. Dupa parerea ta, ce ar fi trebuit sa faca mai mult? A avut micul meu accident cauze metafizice?

Ok... fratilor... scuze ca v-am suparat... nu asta am vrut... am incercat sa-mi expun doar umila mea parere...
Probabil ca voi aveti dreptate, dar eu nu sunt capabil sa va inteleg....

Daca ar fi asa, inseamna ca oricine poate comite orice pacate, ca oricum va fi iertat si in viata urmatoare o va lua de la inceput. Situatia e insa alta: in fiecare noua intrupare pornim de la un nivel care este rezultanta vibrationala a faptelor bune si a celor rele din precedenta intrupare, astfel incat, conform lantului cauzal al legii karmei, suntem pasibili de plata pacatelor ale caror energii le avem implementate in structuri, pana cand devenim constienti de prezenta acestora si suntem dispusi sa facem cele necesare pentru anihilarea acestor energii - prin facerea acelor fapte bune inverse pacatelor savarsite, dezdaunarea celor carora le-am gresit, cererea iertarii, spovedanie, impartasanie si mai ales nerepetarea pacatelor respective.

Acel altcineva nu e neaparat sa fie un om. Pedepsirea pacatosilor e atributia principala a ingerilor pazitori ai karmei (demonii). Se intampla totusi ca in legea karmei pedeapsa sa vina prin intermediul altui om, care astfel comite la randul lui un pacat. In marea majoritate a cazurilor insa, cei care pacatuiesc se pedepsesc singuri - inca din momentul comiterii pacatului - deoarece vibratia joasa a oricarui sentiment/gand/vorba/fapta rea provoaca distorsiuni/brese in biocampurile pacatosului, brese prin care ramane descoperit in fata actiunii unei serii intregi de factori agresori, de la bacterii pana la programe malefice in virtutea carora poate suferi un accident aparent "intamplator".

Exact asa stateau lucrurile pana la venirea Mantuitorului si aducerea Noii Legi, cea a iubirii. Prin iubire si iertare se scurtcircuiteaza legea karmei, se intrerupe lantul cauzal al rasplatirii raului cu rau si se anihileaza anumite interdependente intre fiinte care altfel ar continua sa se intalneasca in decursul intruparilor si sa-si plateasca reciproc "politele".

Primele suflete care au ajuns in trup de carne ca urmare a propriilor pacate au fost cele ale protoparintilor (Adami si Eve). Se stie cu ce au gresit. Dezvoltarea raului a fost posibila prin comiterea unui numar tot mai mare de pacate pe masura ce amintirea Raiului a inceput sa se estompeze pentru protoparinti si descendentii lor, si aceasta dezvoltare a continuat sa aiba loc exponential pana cand iminenta stoparii "experimentului Terra" a necesitat interventia singurului Fiu de Dumnezeu care a acceptat perspectiva calvarului Golgotei. De la venirea Mantuitorului, situatia s-a redresat continuu la nivel de specie, iar potentele acordate de oameni celor 9 ingeri cazuti au scazut continuu, astfel ca in viitorul apropiat existenta acestor ingeri va inceta. Cu toate acestea, multi oameni inca mai traiesc in legea vechiului testament, fiind incapabili sa ierte si asadar sa iasa din legea karmei, astfel incat acestia se "indeparteaza" dpdv vibrational de media in crestere la nivel planetar, cu consecinta anihilarii lor totale atunci cand coexistenta cu vibratia inalta a celei de-a doua Veniri le va fi imposibila.

Daca medicul ar trata suferindul ca pe un intreg - deci inclusiv sufletul acestuia, incarcand sa-l ajute sa-si constientizeze pacatele si sa le indrepte - si ar incerca sa trateze cauze si nu efecte, daca medicina ar fi si spirituala nu doar materialist-atee, atunci demersul de vindecare ar da rezultate mult mai bune decat in prezent. Cum insa medicina alopata isi focuseaza eforturile pentru anihilarea efectelor (bolile) si nu a cauzelor (pacatele), influenta ei asupra sufletului pacientului este nula. Din cele 10 structuri pe care le are omul, medicina "clasica" incearca sa o trateze doar pe prima (trupul), iar psihiatria incearca sa trateze structurile 2 (ratiunea) si 3 (o parte a ceea ce se numeste popular "suflet"). Acest fapt inseamna practic ca interventia medicului nu este consensuala cu evolutia spirituala a pacientului, la care nu contribuie cu absolut nimic. De aceea este recomandabil ca psihoterapia (inclusiv si in special prin discutiile cu preotul duhovnic) sa se desfasoare in paralel cu demersurile medicinei alopate. Un suflet vindecat va determina vindecarea unui trup bolnav, in timp ce un trup vindecat (aparent) NU va determina insanatosirea sufleteasca.

In jainism, incercarea de a ajuta o fiinta aflata in suferinta ca urmare a propriilor pacate este intr-adevar considerata amestec in karma fiintei respective. Jainismul interzice asa ceva. In crestinism suntem datori sa ne ajutam aproapele sa iasa din suferinta si din legea karmei. In jainism, daca iei povara karmica de pe umerii unei fiinte, esti pacatos. In crestinism, esti sfant. In jainism, esti pe cont propriu. In crestinism, cu totii Unul suntem.

Crestinismul este net superior jainismului.

deci pana acum 2000 de ani nu putei sa scapi din lantul reincarnarilor
cum ramane cu buddha, dar cu lao-tze

teoria reincarnarii spune, parca, ca in functie de karma ajungi in diferite lumii care pot fi de la iad si pana la rai, neuitand umanul cam complicat nu crezi ?

Sunt convins ca tu nu poti necaji pe nimeni. Discutam cu tine, chiar si in contradictoriu, cu placere (cel putin eu asa fac, dar sunt convins ca si ceilalti).

Parerea mea este ca intr-adevar Dumnezeu nu poate fi cunoscut decat pe calea credintei. Dar ca sa ajungi la o credinta adevarata, prima conditie este sa nu-L negi apriori pe Dumnezeu. Trebuie sa mergi in intampinarea Lui. Chiar daca nu crezi roaga-te sa crezi. Nici eu pacatosul nu sunt un credincios bun, dar ma rog: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, trimite Duhul Tau cel Sfant la mine, sa-mi inmoaie inima mea cea impietrita", si stiu sigur ca Dumnezeu o sa-mi asculte mie nevrednicului, rugaciunea....

cam greu de facut

mai degraba inteleg lumea ca supusa hazardului, si macar atunci sunt linistit ca nu exista cineva superior mie care abia asteapta safac o greseala

Exact. In plus, in urma mortii, structurile superioare ale entitatilor umane nu se puteau degaja si integra in Cerurile de Lumina. Tot Iisus a deschis calea catre Ceruri. In cel mai pragmatic sens al cuvantului, El ne-a adus Imparatia Cerurilor. Deci, nu numai ca ne-a invatat CUM putem iesi din legea karmei (sau a vechiului testament) si intra in legea iubirii (sau a noului testament) dar a facut si POSIBIL ca acei oameni care se straduiesc sa-i aplice invataturile sa se mantuie (termenul echivalent crestin pentru iesirea din legea karmei). Sa nu se inteleaga cumva ca datorita lui Iisus, toti crestinii ar avea asigurata automat mantuirea. Toti oamenii, indiferent de religie, daca aplica invataturile lui Iisus - din care o parte se regasesc si in invataturile altor mesageri divini - au potentialul de a se mantui. Daca si-l fructifica sau nu, este problema fiecaruia in parte.

La fel ca si cu Adam, Eva, Iacov, Abraham, Moise etc., pe care Iisus i-a scos din iad si i-a repartizat in Cerurile de Lumina, fiecare conform nivelului vibrational specific (Prima Judecata). Gasesti mai multe despre acest aspect al Misiunii Mantuitorului in "Cazanie". Invariabil, inainte de Hristos oamenii ajungeau in iad (anticerurile), si numai preluarea unei mari parti din karma speciei de catre El a facut posibila usurarea "traistei de pacate" a oamenilor si accesul in Cerurile de Lumina.

In legea karmei esti obligat sa vii la intrupare pana cand ti-ai invatat toate "lectiile". Venirea la intrupare se face numai in univers (cerul 1) unde exista materia si unde invatarea are loc mai rapid. In intervalul dintre doua intrupari in legea karmei, fiecare entitate este asezata in cerul cu care se identifica dpdv vibrational. Acesta poate fi un cer de intuneric (iadul) sau un cer de lumina. In cerurile superioare de lumina (raiul) se afla integrate fiintele care au iesit din legea karmei. Acestea vin la intrupare extrem de rar si numai volitional, deoarece nu numai ca si-au invatat "lectiile" proprii dar au misiunea de a-i invata si pe altii. Spre deosebire de ce afirma unii preoti, ca ajungerea in iad e similara cu damnarea vesnica, in realitate trecerea prin anticeruri este un proces temporar care are rolul de a curata din structurile fiintelor "petele negre" ale pacatelor savarsite. Este un proces extrem de dureros, care dureaza direct proportional cu numarul si consistenta acestor pete. Cat despre locatarii permanenti ai "sectiei rotisoare", cu ei e altceva , in sensul ca n-au ce cauta (nu suporta) in cerurile de lumina. Este de asemenea adevarat ca oamenii care nu-si constientizeaza pacatele si se afunda tot mai adanc in tot felul de fapte rele ajung sa intre in rezonanta atat de tare cu demonii incat sfarsesc prin a le fi "ingerate" structurile nemuritoare de catre acestia. E alegerea fiecaruia daca prefera compania demonilor sau a ingerilor. Cine nu-i are alaturi pe unii, ii are automat pe ceilalti.

Cred ca am mai spus-o de mai multe ori pe acest subforum. In momentul in care postez aici admit existenta lui Dumnezeu.
Ceea ce sustin eu este ca simplul fapt ca Dumnezeu exista, nu il face "responsabil" pentru tot ceea ce exista si se intampla pe aceasta lume.

Ducand ideea ta mai departe, as sublinia ca este chiar in interesul credinciosilor sa cerceteze ce anume, dintre toate lucrurile si intamplarile existente, este "responsabilitatea" lui Dumnezeu si ce nu.

Despre spovedanie s-a discutat si pe Ecclesia si se poate discuta foarte mult. Una din cele mai gresite credinte este aceea ca pacatele sunt iertate de preot - sau de Hristos prin intermediul preotului - cand are loc spovedania. Pacatele pot fi iertate de Sfanta Treime doar daca:
- pacatosul a constientizat ca a gresit
- se caieste pentru ce a facut
- si-a cerut iertare celor fata de care a gresit
- si-a cerut iertare si fata de Sf. Treime a carei legi le-a incalcat
- i-a dezdaunat pe pagubiti
- si-a spovedit pacatul
- a parcurs canonul cerut de preot
- nu a repetat pacatul
Daca toate aceste conditii sunt intrunite, exista sansa (nu e obligatoriu) ca pacatul respectiv sa fie iertat de Dumnezeu, iertare care opereaza la prima impartasanie primita de pacatos dupa parcurgerea celor de mai sus. Practic, are loc anihilarea energiilor pacatului iertat din structurile nemuritoare ale pacatosului, ramanand insa informatia referitoare la pacat. In cazul unei repetari, la informatia initiala se adauga noua informatie, care va atrage o energizare dubla si o pedeapsa/suferinta dubla. De aceea, e foarte important ca pacatele spovedite sa nu fie repetate - in "Indreptarul de spovedanie" al parintelui Cleopa se subliniaza de asemenea acest fapt.

Cat despre relatia dintre pacatos si pagubit privitoare la cererea si acordarea iertarii, aici intalnim urmatoarele situatii:
- pacatosul nu-si cere iertare, dar pagubitul il iarta. Pacatosul va ramane prins in karma propriei fapte, pe care va fi ispitit s-o repete de la o intrupare la alta si in decursul aceleiasi intrupari, pana cand va realiza - prin suferintele indurate - ca pacatuieste si nu va mai repeta fapta. Pana atunci, pacatosul va suporta 2/3 din incarcatura faptei initiale
- pacatosul isi cere iertare, dar pagubitul nu-l iarta. Pacatosul (daca a parcurs toate etapele de mai sus) va plati pentru 1/3 din karma creata de fapta sa, iar schimb pagubitul va trece prin suferinte similare celor produse de pacatul gresitului sau, pana cand va invata ca trebuie sa ierte
- nici unul dintre cei doi nu accepta ideea de iertare. Karma lor comuna ramane energizata 100%, caz in care legatura dintre cele 2 suflete le va aduce impreuna in situatii similare, pana cand cei doi vor constientiza si aplica cele de cuviinta
- pacatosul isi cere iertare, pagubitul il iarta. In acest caz, karma comuna este anihilata in totalitate si cei doi nu mai trebuie sa se intalneasca. Proportional cu facerea de catre cel care a gresit a celor enumerate in primul paragraf, el va avea de suportat o suferinta mai mare sau mai mica.

Despre pacate s-a mai discutat de asemenea pe Ecclesia. Pacatele pot fi impotriva Tatalui si Fiului, impotriva Creatiei si impotriva Sfantului Duh. In afara de ultimele, toate celelalte pot fi iertate de Sfanta Treime. O alta clasificare spune ca pacatele pot fi savarsite cu simtirea, gandul, vorba sau fapta. Iar o a treia si ultima clasificare imparte pacatele in facute cu voie, cu stiinta si cu cunoastere. In nici un caz insa nu poate fi vorba de iertarea vreunui pacat cat de mic prin simpla spovedire a acestuia. Daca nu se indeplinesc acele fapte bune inverse pacatului savarsit, energiile acestuia raman active si atrag suferintele corespunzatoare si doar producerea de fapte cu o vibratie inalta poate anihila aceste energii. De exemplu, in cazul pacatului avortului (cel mai intalnit pacat grav in perioada actuala), iertarea poate veni doar daca se realizeaza:
- spovedanie si canon - mama
- spovedanie si canon mai usor - tatal
- rugaciuni de iertare pentru entitatea rejectata de la intrupare (citirea rugaciunilor pentru pruncii avortati de catre acei preoti care stiu aceste rugaciuni)
- rugaciuni de iertare catre Sf. Treime
- intre 3-9 botezuri
- nerepetarea faptei

E dreptul tau sa tragi concluzia ca Buddha a fost un impostor. Eu cred ca a fost unul dintre cele mai elevate spirite care s-au intrupat vreodata pe Terra. Dar mai cred ca Moise, de exemplu, este un spirit mai elevat decat Buddha. Si uite ca Iisus l-a gasit pe Moise in iad.
Au fost extrem de multi indrumatori spirituali care au venit la intrupare in legea karmei. Oameni care au vorbit despre eliberare fara sa fie ei insisi eliberati. Asa au fost si Cleopa, si Paisie, si Arsenie Boca la noi. Ii consideri si pe ei niste impostori?

(Ma indoiesc ca esti in pozitia de "a-mi atrage atentia". ) Dumnezeu a creat ierarhia piramidala a tuturor celor vazute si nevazute. Eu o cunosc si o respect. Tu?

parca homosexualitatea e un astfel de pacat...?

1.tot ce se intampla este corect si drept datorita lui d-zeu... [ 12 ] [57.14%]
2.nu exista dreptate..., totul este o intamplare [ 9 ] [42.86%]
pana in acest moment asta e situatia:
57% considera ca e corect si drept
43% vad totul mai degraba ca o intamplare

important este in genul acesta de discutii sa nu divagam de la subiectul central, si sa incercam sa intelegem punctele de vedere opuse, daca putem sa le intelegem...

tot am repetat de cateva ori , in discutie nu se pune pacatele pe care le comiti, ci cei care nu au pacate de ce sunt pedepsiti?
revenind la reincarnare, totusi trebuie sa existe suflete noi?
daca da atunci acestea nu au pacate, dar daca ei sufere atunci trebuie rasplatiti, deci se genereaza un nou lant al cauzalitatii... , pana unde si pana cand...?

Nimeni nu e fara de pacat.

Da, procesul Creatiei se desfasoara continuu.

De ce ar suferi cineva fara pacat? Au suferit Adam si Eva pana la momentul comiterii pacatului primordial? Suferinta urmeaza pacatului, ca plata a lui, niciodata nu il precede.

atunci aceste suflete noi , nu au pacate, nu?

nu mi se pare corect ca eu sa sufar pentru prostia lui adam ...

In afara de un citat dragut din Apostolul Pavel care spune "in Adam toti eram", ti-as mai aminti ca poate nici lui Hristos nu I s-o fi parut corect sa se lase batut in cuie pe o cruce pentru prostia ta - care existi de mult mai mult timp decat 2.000 de ani: deci o parte din pacatele pe care Iisus a venit sa le rascumpere iti apartin - dar uite ca a facut-o. Cu liber arbitru si cu iubire.
Tu te revolti ca "suferi" pentru ce a facut Adam, in schimb Hristos-Dumnezeu a acceptat Patimile fara sa cracneasca pentru pacatele facute de Adam si de toti oamenii de la el incoace. Inclusiv cei care discutam cu atata usurinta despre ce inseamna Dreptatea lui Dumnezeu.

deci sa inteleg din postul tau ca e pacat mai mare necredinta in d-zeu decat omorul...?

un later edit:

cum adica exist de mai mult de 2000 ani ,daca ceea ce spui chiar sa intalnit el a facut aceasta de buna voie, nu l-a impins nimeni... putea sa nu o faca...

Din ordinea poruncilor in Decalog se intelege acelasi lucru. Asta nu inseamna ca uciderea nu este un pacat grav. Ci ca necredinta in Dumnezeu e unul si mai grav.

Sssst... am fi fost privati de placerea acestei incantatoare discutii.

Ceea ce exemplifica foarte bine zicala "cate bordeie, atatea obiceie" si nimic mai mult. As merge totusi pe mana Bisericii Ortodoxe si a celei Catolice si mai putin pe a celorlalte. Si nimeni nu a spus ca preotul iarta pacatele. Numai Dumnezeu le iarta.

Hmm, acelasi nivel elevat de discutie pe care l-am admirat intotdeauna la tine. Banuiesc ca un raspuns corespunzator ar fi "Ba tu... ", totusi subiectul pe marginea caruia discutam ma face sa trec mai departe la... la.....

cociuba

Dupa cum am mai spus, beneficiaza. Iisus a venit pentru toti oamenii, nu doar pentru iudei.

Ai uitat sa precizezi daca se considera el sau il considerau altii?
PS: Ca fapt divers, poate si bdl se considera necaricatural.
PPS:

Îmi place zîmbăreţul de la sfîrşitul acestui post! Ei, nebunia întru Cristos parcă e mai de dorit decît nebunia fără...Părerea mea!

Dacă era 10-2, atunci fie ne gîndeam la vorba "unde 2 sau 3 se adună în numele Meu...", fie la cea care zice "nu te teme turmă mică..." fie găseam noi alta potrivită... ca să ne "întreţinem"... ăăă... nebunia...

Deocamdată, însă, rezultatul poll-ului este cam aşa:
"You may say I'm a dreamer
But I'm not the only one..."