Da. Poate pentru ca unii dintre ei erau scopiti ( nu ma refer la cei din tabloul in discutie)

Pentru ca uneori o minciuna este mult mai credibila decat adevarul, pentru ca nu conteaza ce spune ci ce sentimente trezeste si ce consecinte are acea carte. Daca este un pericol pentru biserica atunci aceasta va reactiona, indiferent daca sunt minciuni sau nu.
La urma urmelor oamenii au o inclinatie naturala de a crede minciuni care ii fac sa se simta bine. (vezi religia crestina)

Dar din link reiese ca numitul cardinal e cam pe cont propriu in actiunea lui ... se pare ca Vaticanul e circumspect si priveste cu interes , dar atit, demersul lui Bertone; probabil asteapta sa vada ce-o iesi, si p-orma, hop si noi!

iti sugerez carti de istorie si de arta renascentista. sau poate doar cei 3 muschetari....

vei descoperi ca barbatii purtau colanti, parul foarte lung si diferite cozi, era la moda sa se barbiereasca, sau epileze, si dadeau cu parfum la greu... adica multe, foarte multe atribute... feminine

vorbesc de momentul in care a fost pictata cina de catre da vinci, si nu de momentul istoric prezentat in tablou

restul... e discutabil

de ce da vinci a folosti modele masculine puternic efeminate... habar nu are nimeni, sunt doar presupuneri. putea sa fie asa cum scrie in carte din cauza simbolisticii, sau putea sa fie doar inspiratie de pictor, pt ca ingerii erau mai degraba asociati cu chipurile feminine (angelice). o fi vrut sa ii arate pe apostoli ca pe niste ingeri

daca vorbim de simbolistica... putea sa fie varianta dan brown, sau la fel de bine sa fac areclama ascunsa cuiva care o fi platit bine ca sa apara in tablou (poate chiar de medici sau cine a comandat tabloul a vrut niste chipuri pe acolo, o fi ca iuda o fi lucretia borgia...)

iti place in 3 vorbe cum am scos teorie noua?

Credeam ca te referi la barbatii din vremurile biblice. Oricum, e cam deplasata concluzia. Intii, ca barbatii purtau colanti e corect. Ca asta ar fi un atribut feminin, e fals. Femeile pe vremea aia nu purtau in nici un caz colanti, iar daca femeile din ziua de azi poarta, atunci concluzia e ca ele s-au masculinizat, nu invers. Apoi, nu e adevarat ca barbatii purtau parul lung. Aia cu parul lung, ca si aia cu peruci pomadate erau niste exceptii, niste victime ale modei. Cred ca mai multi barbati poarta parul lung in ziua de azi decit in epoca Renasterii. La fel cu barbieritul, epilatul si parfumatul. Dupa criteriile astea, toti barbatii din zilele noastre sint efeminati (macar aia din epoca Renasterii se mai duelau, se duceau la razboaie, munceau la cimp etc.)

De ce-o fi pictat Da Vinci apostoli asa efeminati, vorba ta, habar nu are nimeni, sint doar presupuneri.

Tradusa in romana ?

Oricum - si eu prefer cartile ( inclusiv documentatiile tehnice ! ) in format "clasic", ca ma dor ochii sa citesc altfel, dar uneori nu e rau sa-ti faci o idee inainte.

Si la ce se refera cartea cu pricina ca nu fui atent ?

Un rahat de "reportaj", facut fie parca in sila, fie la o repezeala maxima.

Total atipic pentru stilul "Discovery Channel" dupa parerea mea.

Se refera la aceshti Inteleptzi....????

PLANURILE DOMINÃRII ÎNTREGII LUMI, INITIATIVÃ FIXATÃ SÃ SE REALIZEZE PÂNÃ ÎN ANUL 2000 ÎN CELE 24 DE PROTOCOALE SECRETE, ÎN PROTOCOALELE ÎNTELEPTILOR SIONULUI

Oricum, am capatat cartea da´ inca n-am citit-o. Si cred ca nici n-ar merita sa-mi pierd vremea...
Prea seamana a blasfemie (dupa parerea mea)

De acord aici. O fi fost platit de niscaiva oameni ai Bisericii !

Nu - intre Staretia Sionului de care se vorbeste acolo si "Protocoalele ..." alea cu clara tenta antisemita nu e nici o legatura.

Despre Maria Magdalena avem urmatoarele surse:

BIBLIA
Conform ei, se pare ca era o femeie nascuta in cetatea Magdala, numele ei insemnand „Din Magdala (sau Magadan)”. Cetatea se afla pe malul vestic al Marii Galileii, la mijlocul drumului intre Capernaum si Tiberias. Totusi, nu se mentioneaza daca Isus a vizitat cetatea, desi a petrecut foarte mult timp in zona. Nu se stie cu siguranta nici daca Maria locuia in Magdala, pentru ca Luca se refera la ea ca la“Maria, zisa Magdalena, din care iesisera sapte demoni” - Luca 8:2.

Prima mentiune cu privire la ea apare in anul al doilea al predicarii lui Isus (el predicand o perioada de aproximativ 3 ani si jumatate), cand el si discipolii calatoreau prin satele Iudeei si predicau. (Luca 8:1-3).

A doua mentiune cu privire la ea apare la moartea lui Isus (deci NU, Biblia nu o mentioneaza cu privire la Cina cea de Taina – de fapt ea nu mentioneaza prezenta vreunei femei la acel eveniment, iar tabloul lui Da Vinci NU este sursa istorica, fie si numai pentru ca evreii stateau intinsi, culcati, la masa, si nu pe scaune, dar voi reveni...).
Astfel, evanghelistii Matei, Ioan si Marcu o mentioneaza stand langa crucea pe care era torturat Cristos, alaturi de mama lui Isus si de alte femei, precum si de apostolul Ioan, varul lui Isus si preferatul sau intre discipoli. Puteti regasi aceasta mentiune la Matei 27:55,56, Marcu 15:40 si Ioan 19:25.

A treia mentiune – si ultima – a Magdalenei apare in Matei 27:61 si 28:1, Marcu 15:47 si 16:1, Luca 24:10,11 si Ioan 20:1 si mai ales 11, unde se arata ca:
a) Maria Magdalena impreuna cu Maria, mama lui Isus, vine sa unga cadavrul lui Isus si sa-l imbalsameze, descopera mormantul gol, fuge sa-i anunte pe Petru si Ioan, acestia se reped si ei la mormant, nu inteleg ce se intamplase, apoi pleaca.
b) Maria se reintoarce la mormant, si are marturia din partea unor ingeri care arata ca Isus nu mai e acolo, ci a inviat, si mai ales, apoi (Ioan 20:11-17) il intalneste pe inviatul Isus. Dialogul este foarte interesant:

Acest „nu ma tine”, redat deseori cu „nu ma atinge”, a declansat ceva speculatii, caci se pare ca Maria a sarit sa-l imbratiseze, sau mai degraba sa-i sarute picioarele. Oricum, este remarcabil (si nu e singura data) ca Isus vorbeste in public cu o femeie (lucru considerat rusinos pe vremea aia), si mai ales ca alege o femeie pentru a-i anunta pe apostoli despre invierea sa. Ca dovada a diferentei colosale intre mentalitatea lui Isus si a apostolilor (simpli evrei), acestia NU o cred pe Maria atunci cand le spune acestora, pe rand, ca l-a intalnit pe inviatul Isus.

Alte mentiuni ale Mariei Magdalena in Biblie nu sunt. Episodul cu femeia care ii spala picioarele lui Isus si i le sterge cu parul ei este legat mai tarziu de numele ei, de catre comentatorii crestini, dar voi reveni... Biblia nu specifica faptul ca ar fi fost Magdalena acea femeie. Episodul nu are loc nicidecum la Cina cea de Taina, ci undeva pe la mijlocul predicarii lui Isus. Biblia insa nu da, repet, numele acelei femei. O alta Marie l-a uns pe Isus cu ulei parfumat cu cateva zile inainte de moartea sa, aceasta fiind insa sora lui Lazar si a Martei, iar nu Maria Magdalena, desi aici parerile sunt controversate.

ISTORIA BISERICII:
a) In primul rand, istoricii bisericii o mentioneaza pe Maria alaturi de apostoli, dar si de celelalte femei care ii acompaniau pe Isus si apostoli, pentru a le servi acestora (chestie absolut obisnuita atunci, cu atat mai mult cu cat majoritatea dintre ele erau rude cu unii dintre apostoli, sau chiar cu Maria, mama lui Isus, si nicidecum sclave sexuale cum s-au gandit unii pe aici... ) - Maria, mama lui Iacob şi a lui Iose, considerata verisoara Maicii Domnului; Maria lui Cleopa şi Salomeea, mama fiilor lui Zevedei; Ioana, femeia lui Cuza, un administrator la curtea lui Irod; Suzana şi cele două surori ale lui Lazăr, Marta şi Maria.

In al doilea rand, relatarile cu privire la Magdalena difera in functie de biserica crestina care face referire la ele.
Pentru o vedere a ortodoxismului asupra ei, puteti examina linkul de mai jos. El prezina o versiune usor diferita asupra ordinii evenimentelor, fata de ce am scris eu mai sus. Si mai prezinta o sumedenie de motivatii atribuite Mariei. Daca vi se par ciudate, nu uitati ca si mai ciudate sunt motivatiile atribuite de Dan Brown acesteia...:
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-..._magdalena.html

In fine, unele legende pretind ca Magdalena l-a vindecat la ochi pe imparatul Tiberiu... Se presupune ca a murit in Efes, spre deceniul sapte din secolul I. Este venerata ca sfanta.

EVANGHELIILE APOCRIFE (neacceptate de Biserica, ulterioare ca timp evangheliilor biblice):

a) Evanghelia lui Filip - Este deja citat pasajul celebru din „Evanghelia” lui Filip, conform caruia Maria Magdalena se saruta pe gura cu Isus. Totusi, scrierea nu da conotatii erotice, ci dimpotriva, fiind o scriere gnostica, ofera o semnificatie filozofica, dand de inteles ca Maria este o personificare a intelepciunii insesi (vedeti si contextul fragmentului citat de Brown!). Nu ma mir ca un american nu intelege mai nimic dintr-o scriere gnostica, pentru ca simbolurile nu sunt apanajul americanilor, Doamne-iarta-ma!

Valabilitate: Aceasta scriere a fost datata ca fiind scrisa in a II-a jumatate a secolului II, deci la mai bine de 100 de ani dupa moartea lui Isus, si la cel putin 50-70 de ani de la scrierea ultimei evanghelii. In mod cert scrierea nu ii apartine discipolului Filip, ci unui scriitor gnostic care a trait in a doua jumatate a secolului II, influentat de scrierile gnosticului Valentinus, care a murit in 158 e.n.

Judecati singuri daca aceasta scriere este mai de incredere decat Evangheliile scrise de apostolii care l-au cunoscut personal pe Isus, sau de discipolii directi ai acestora. Puteti face acest lucru citind textul integral al ei, precum si informatii despre datarea ei:
http://www.earlychristianwritings.com/gospelphilip.html

b) Pistis Sophia - scriere din sec III-IV (250-300 e.n.), deci la mai bine de doua secole dupa moartea lui Isus. Iata ce spune ea despre Magdalena:

Aceasta scriere detaliaza mai multe presupuse conversatii dintre Isus si discipoli, precum si dintre el si o Marie care poate fi usor identificata ca fiind Magdalena:

"Acum s-a intamplat ca atunci cand Mariam a auzit aceste cuvinte rostite de Mantuitor, ea a privit in gol timp de o ora si apoi a spus: "Domnul meu, porunceste-mi ca sa vorbesc deschis".
Isus, milostivul, i-a raspuns si i-a spus lui Mariam: "Mariam, binecuvantata, cea careia ii voi desavarsi toate misterele inaltimii, vorbeste deschis, tu esti cea a carei inima este mai deschisa catre Regatul Cerurilor decat toti fratii tai.”

Isus o mai numeste, conform acestei scrieri, „Pleroma”, termen care inseamna (vulgarizand) Plenitudine si care este atribuit in general... Ecclesiei, Bisericii insasi, celor chemati sa domneasca impreuna cu Isus in ceruri (in doctrina ortodoxa, Pleroma - plenitudinea celor chemati - este simbolizata de cei 144.000 de regi si preoti vazuti de apostolul Ioan in Apocalipsa sa). Evident, exista o dezbatere daca acest text indica spre Maria Magdalena, sau spre Maica Domnului, insa la o citire mai atenta vedem ca scrierea ii atribuie Magdalenei aceste cuvinte adresate de Isus. O alta versiune de interpretare atribuie Mariei, sora Martei si a lui Lazar, aceste dialoguri... cam greu de deslusit intre atatea Marii, nume foarte comun atunci.

Sunt prea multe astfel de pretinse dialoguri intre Isus si Maria – presupus Magdalena – in aceasta scriere, pentru a le reda aici.
Textul complet il puteti citi aici:
http://www.earlychristianwritings.com/pistis.html

Ca parere personala, si aici se remarca faptul ca Magdalenei i se atribuie o intelepciune la egalitate cu cea a Maicii Domnului (fapt rasfrant in pozitia speciala –dar nu egala- a Magdalenei, de mai tarziu, din ortodoxism).

c) Evanghelia lui Petru – scriere din secolul I, difera de stilul de scriere a scrisorilor biblice 1Petru si 2 Petru, nefiind atribuibila lui Petru. Datarea este extrem de controversata, ea variind intre 70-160 e.n., cu dovezi care indica mai degraba spre inceputul sec II decat spre sfarsitul sec. I.
http://www.earlychristianwritings.com/gospelpeter.html

Iata ce scrie in ea despre Magdalena:

Este o diferenta deci intre acest text si Evangheliile din Biblie – acesta o acuza oarecum ca s-a speriat, iar Evangheliile arata ca nu a avut cum sa faca ritualurile, Isus fiind inviat deja.

d) Scrierile lui Marcion – a doua jumatate a secolului II. Marcion preda ca Vechiul Testament este neadevarat si a fost exclus ca eretic in 144. Doi parinti ai Bisericii au scris texte inflamate la adresa acestuia. Iata ce scrie el despre Magdalena:

Se vede ca el citeaza aici pur si simplu din textul evangheliilor biblice, probabil din Luca. Nici o alta mentiune a Magdalenei de catre Marcion...
http://www.earlychristianwritings.com/marcion.html

e) Evanghelia Mariei – ultima de pe lista, dar de departe cea mai interesanta, pentru ca ii este atribuita chiar Mariei Magdalena. Totusi, scrierea este mult mai tarzie, fiind datata intre 120 – 160 e.n. Se presupune a fi scrisa de o femeie crestina care dorea sa conteste autoritatea masculina in biserica apeland la pozitia de cinstire de care se bucura defuncta Magdalena. Ca de obicei, eruditii nu se pun de acord cu privire la sursa ei.

Aceasta scriere o ridica pe Magdalena deasupra apostolilor lui Isus, si este practic o scriere filozofica escatologica, in care se pune accentul pe regasirea propriei spiritualitati, pe reintoarcerea la Dumnezeu. Evident, referirile istorice cu privire la Maria sunt foarte greu credibile, dar se poate remarca o lupta intre revelatia personala a diversilor membri ai Bisericii crestine si pretentia unei doctrine izvorand numai de la apostoli, precum si o lupta pentru o pozitie egala a femeii crestine – primitoare de revelatii divine – cu cea a barbatului crestin.

Tot ce doriti sa stiti despre aceasta scriere, precum si chiar textul sau:
http://www.earlychristianwritings.com/gospelmary.html

Va invit sa cititi aceasta scriere, care chiar daca nu ii apartine Magdalenei, respira istorie vie – dezbaterile si tensiunile interne din adunarile locale de crestini din Asia Mica...
Si in ea se repeta o idee draga gnosticilor, si anume faptul ca Maria era mai iubita de catre Isus decat apostolii insisi. Si ca ea a primit revelatii personale, cu care apostolii aveau probleme de adaptare... Oricum, se pare ca la mijlocul sec II era o concurenta intre cultul Mariei, mama lui Isus, abia format, si cultul Magdalenei, preferabil de catre sectele gnostice, orientate spre ezoterism.

Asadar, o trecere in revista a scrierilor primelor trei secole de crestinism ne arata o Marie Magdalena binecuvantata de Isus cu revelatii personale, inaintea apostolilor. Scrierile crestine din sec I o trec insa sub tacere (in afara relatarilor evanghelice, care sunt neutre la adresa ei). Scrierile crestine din sec II o ridica deja pe un piedestal, atribuindu-i in primul rand o intelepciune harica remarcabila. Este controversat daca ea este aceeasi Marie ca si sora lui Lazar, insa scrierile mai tarzii, din secolul III, o arata ca o persoana care primeste o intelepciune dedicata ei, pe picior de egalitate cu Maica Domnului.

Chiar si "Evanghelia" lui Filip nu descrie relatii erotice intre Isus si Magdalena, ci sarutul fratesc (neobisnuit, e adevarat, intre o femeie si un barbat) acordat acesteia ca primitoare a unei intelepciuni superioare celei a apostolilor. Fiind o scriere gnostica, ancorarea in real si considerarea acesteia ca sursa istorica este cel putin ridicola - "Filip" punand accentul pe semnificatiile simbolice ale Magdalenei, iar nu pe viata ei fizica.

Voi reveni maine cu raspunsuri dedicate celorlalte 10 intrebari, insa s-ar putea sa am timpul necesar „rezolvarii” doar a unei intrebari pe zi, asa ca va rog rabdare... La unele se poate deja raspunde avand in vedere referirile istorice de mai sus la Magdalena, insa le voi trata in parte.

Si, evident, puteti sa nu fiti de acord cu opiniile mele.

Maria Magdalena apare ca "mireasa a lui Hristos" in scrierile gnostice (vedeti mai sus, Pistis Sophia si Evanghelia dupa Maria). Dar aceasta este in mod clar o referire doctrinala la Biserica, intruchipata de Magdalena, la feminitatea Adunarii celor Chemati, o dogma draga gnosticilor, iar nu o referire la un maritis fizic cu Isus. Si asa, referirile (pe care le aveti mai sus) nu spun in mod direct nimic despre statutul sau. Cultul Mariei Magdalena a fost sufocat in fasa, de cultul mult mai puternic al Maicii Domnului. De aceea, chiar si in scrierile gnostice, paralelele intre ea si Biserica lui Hristos, si intre ea si Intelepciunea relevata (spiritul sfant, sau partea "feminina" a lui Dumnezeu in opinia gnosticilor) sunt incomplet dezvoltate. Magdalena nu a apucat sa "beneficieze" de o definire clara a cultului ei, indivizii interesati de astfel de idei, si de folosirea ei ca arhetip pentru Feminitatea Divinitatii fiind rapid eliminati fizic in secolele III-IV. Gnosticii, de altfel, cu greu pot fi considerati a fi crestini, erau de pe atunci declarati eretici, avand in vedere diferentele masive intre filozofia lor ce imprumuta puternic din paganism si simplitatea doctrinala, taraneasca aproape, a Evangheliilor si a scrierilor biblice din Noul Testament.
Deci nu, nu exista dovezi ca Isus si Magdalena au fost casatoriti, nici macar conjuncturale. Ceea ce se scrie in fragmentul din "Evanghelia" lui Filip, la mai bine de un secol si ceva dupa moartea lui Isus, este foarte greu de luat drept sursa istorica. Cu atat mai mult cu cat referirea are un cu totul alt substrat.

Maria care il ungea pe Isus cu uleiuri aromate locuia in Betania, in Iudeea, iar nu in Galileea, ca Maria Magdalena. Locuia acolo cu Marta, sora ei, si cu Lazar, fratele ei. Magdalena s-a alaturat alaiului lui Isus inca din al doilea an de predicare al acestuia. Maria este mentionata ca locuind, stand, in Betania, iar nu mergand alaturi de Isus prin Israel. Deci nu, nu Magdalena i-a uns capul si picioarele cu ulei parfumat, ci Maria din Betania. Confuzia intre cele doua femei este cauzata probabil de jena Bisericii Evului Mediu de a avea prea multa importanta acordata Magdalenei, in definitiv o femeie, si cunoastem prejudecatile cu privire la ele... Papa Grigorie cel Mare este direct responsabil de unificarea celor trei femei intr-una singura (vezi si paragraful de mai jos).

Femeia care i-a spalat picioarele si le-a uscat cu parul ei nu este nici Maria Magdalena, si nici Maria din Betania. Este o a treia femeie, nenumita, o prostituata penitenta. Iarasi, nu exista nici o dovada in scrierile crestine timpurii ca aceasta ar fi fost Maria Magdalena. Legendele de mai tarziu apartin teologilor, si nu au nici un fel de baza istorica. Tot Papa Grigorie cel Mare este cel care a spus ca ea e una si aceeasi cu Magdalena. Asta se intampla in 600 si ceva e.n., la sute de ani de la evenimente...

Actele de spalare a picioarelor si ungere cu parfum nu aveau conotatii erotice, ci erau perfect normale intr-o lume in care barbatii stateau intinsi la mese, mancau, beau si filozofau (binecuvantata Pax Romana... ), iar femeile serveau la mese si se ingrijeau ca barbatii respectivi sa se simta cat se poate de bine. Era de negandit pentru un evreu de pe vremea aceea sa aiba relatii intime cu mai multe femei, sau sa primeasca acte cu conotatii erotice in public. De fapt, Isus explica el insusi semnificatia mirungerii: era pregatit pentru moarte.
Si o intrebare: daca ar fi existat erotism, nu ar fi fost acesta un pretext cu atat mai puternic de a-l acuza pe Isus? Putea fi omorit foarte repede, numai si daca exista banuiala ca a preacurvit cu vreo femeie. Dar nici unul dintre dusmanii sai de moarte nu s-a gandit la o astfel de acuza. Si daca era casatorit, cu atat mai mult aceasta putea fi folosita impotriva sa, caci era de negandit ca Mesia sa fie casatorit! Dar nici aceasta acuza nu apare.
Asta arata destul de multe cu privire la integritatea morala a lui Isus, si cu privire la starea sa civila.

Toate cele de mai sus tin de niste legende tarzii, scrise de un anume Jacobus de Voraigne, in secolul al XIII-lea. Erau la moda legendele care tineau sa demonstreze ca fiecare regiune a catolicismului isi are radacini spirituale vechi. Cu precadere de nobilii sau regii locali. Catharii sunt direct legati de aceste legende. Cultul Madonei negre a fost explicat clar de carpatic si ceilalti participanti la discutii si nu are rost sa revin. Nu are nici o legatura directa cu Magdalena, ci doar cu refugierea unor gnostici in acea zona din Franta. Nu se stie ce culoare avea pielea Magdalenei, sunt doar pure speculatii care fac legatura intre vechile culte pagane ale fertilitatii si texte din Cantarea Cantarilor, carte biblica in care se povesteste iubirea dintre un pastor si o pastorita curtata de regele Solomon, pastorita evreica bronzata de soare. Adica legatura dintre sula si prefectura, daca imi permiteti expresia...

Deci posibilitatea ca Isus sa fi avut un copil cu Magdalena tine de fictiunea pura, de legende si de aburii bahici ai Evului Mediu, iar nu de vreo sursa coerenta sau macar 5% demna de incredere. A, si de scriitorii avizi de bani usor de realizat pe seama cititorilor avizi de pseudo informatii.

Cam atat pentru azi, ma duc si eu sa ma culc.

In primul rand, nu putem spune ca Isus era un rabin. De altfel, nici macar nu se prezenta pe sine ca fiind unul. Apostolii i se adresau intr-adevar cu apelativul Rabbi, insa asta pentru ca era Invatatorul lor, iar nu pentru ca ar fi fost numit rabin in cadrul sistemului iudaic.
Evangheliile ne ajuta sa intelegem asta foarte simplu: iudeii l-au intrebat la un moment dat pe Isus "cu ce autoritate" efectua miracole si predica. De ce o astfel de intrebare? Pai tocmai pentru ca Isus nu avea nici o numire oficiala in cadrul iudaismului. Nu avea nici un fel de scoala rabinica si nici un fel de pozitie de autoritate in cadrul sistemului iudaic, nefacand parte nici dintre preoti, nici dintre saudchei, nici dintre farisei, si nici dintre carturari. Tocmai din aceasta cauza, actiunile sale energice din cadrul Templului (izgonirea vanzatorilor de acolo) au fost contestate, ca fiind efectuate fara nici o autoritate (de altfel, comertul acela ilegitim era aprobat de Marele Preot, care lua comision pe orice lucru vandut in Templu. Spaga lui, eh? De-aia l-a si urat atat de mult pe Isus, ca-i strica afacerile personale. (Marcu 11:28). Asadar, in ceea ce-i priveste pe liderii iudei, Isus nu a avut nici un rol recunoscut ca rabin in cadrul iudaismului.

Daca ar fi fost casatorit, nu ar fi mentionat apostolii acest lucru? Se spune foarte sincer in Biblie ca unii dintre apostoli erau casatoriti. Casatoria nu era o rusine. Dar nu se mentioneaza nicaieri - nici macar in scrierile care o amintesc pe Magdalena - ca Isus ar fi fost casatorit cu cineva. Ca sa nu mai spun ca adversarii lui ar fi folosit starea sa civila pentru a-i demonta pretentiile ca e Mesia.

Despre ascetism... Isus nu a fost un ascet. In acea vreme erau multe grupari in cadrul iudaismului:
Esenienii practicau o forma de asceza, insa ei nu se implicau in viata iudeilor de rand. Traiau separati de acestia si puneau un accent deosebit pe celibat (Josephus descrie acest lucru cat se poate de clar; la fel si Philo). La Qumran, majoritatea pareau a fi celibatari, desi un sul de la Marea Moarta care trateaza despre treburile comunitatii sugereaza posibilitatea de a te casatori si de a avea o familie cu copii chiar in timpurile mesianice. (1QSa 1:4-10). Celibatul era o forma de dedicare la Dumnezeu.
Fariseii si saducheii posteau, insa putini dintre ei erau asceti. Isus ii acuza ca posteau lung doar ca sa fie adulati de oameni. Iudaismul ii priveste insa cu piosenie pe acesti oameni, aceiasi care au pornit structurea iudaismului de mai tarziu, axat pe sinagoga, si nu pe Templu. Nu puneau accentul pe celibat, dupa cate stiu eu.
Baptistii lui Ioan Botezatorul erau singurii asceti in intelesul actual al cuvantului. Avand in vedere ca Ioan a predicat un timp destul de scurt pana sa fie arestat, nu pot pretinde ca a existat vreo structurare doctrinala a acestor grupari. Ele priveau asceza ca pe o cale de a te pregati sa-l primesti pe Mesia. Nu stiu despre celibat, desi Ioan era clar celibatar, probabil ca si multi dintre ucenicii lui, barbati tineri de altfel. Gruparea lui Ioan Botezatorul a furnizat, de altfel, cei mai multi dintre discipolii lui Isus.

Varul lui Ioan Botezatorul (prin mama sa), Isus, a avut un alt fel de comportament. Si el a postit, si el s-a retras uneori pentru meditare, insa era permanent in mijlocul oamenilor. Vorbea, manca si bea cu ei, pana acolo incat a fost acuzat ca "era un mancacios si un bautor de vin". In realitate, Isus a fost foarte relaxat in compania celor care erau urati si dispretuiti de somitatile spirituale ale vremii. Aceia care nu erau primiti in sinagogi, sau care erau jefuiti in Templu isi gaseau refugiul in preajma lui Isus, care le dadea o invatatura mult mai profunda, socant de profunda, decat liderii religiosi ai momentului. Ar trebui deci sa se retina ca Isus este foarte diferit de liderii spirituali ai vremii, pe care ii ia complet in raspar prin comportamentul sau. De aici si socul masiv inregistrat in iudaismul acelor ani, si migrarile spre crestinism a catorva sute de preoti de la Templu si a multora dintre farisei si saduchei.

Ne putem da seama ca Isus a fost celibatar si din doctrina crestina a primului secol. Referiri clare cu privire la avantajul celibatului se regasesc in Evanghelii, si ii sunt atribuite direct lui Isus (vezi Matei 19:13):

In 1 Corinteni capitolul 7, Pavel reia cuvintele lui Isus si aduce o argumentatie elaborata cu privire la avantajele faptului de a fi "eunuci de dragul imparatiei cerurilor". Persoana necasatorita se poate dedica predicarii, se poate dedica lui Isus si il poate urma fara distrageri, spune Pavel. Totusi, celibatul ramane o chestiune de alegere personala. Pavel alege sa fie celibatar si ii incurajeaza pe altii sa faca la fel, insa unii dintre apostoli - Petru de exemplu - erau casatoriti (probabil chiar inainte de a fi chemati de Isus). Origene, cateva secole mai tarziu, va interpreta a la lettre cuvintele lui Isus, si isi va taia, ahem... outele (fac aici o pauza pentru a va recomanda calduros un link demential catre o istorie a ... aaaa... , unde puteti vedea la modul foarte serios ce perceptii au avut barbatii cu privire la jucarica lor de-a lungul secolelor. E super fun de citit... : http://www.marksimpson.com/pages/journalism/j-penistory.html )


Asa ca Isus a fost celibatar. Nu exista nici un fel de sursa istorica sau de alta natura care sa indice ca el ar fi fost casatorit. Starea sa de celibatar era doar una din dimensiunile dedicarii sale catre Dumnezeu. Cel putin asa ar fi inteles-o multi iudei din timpul sau. Isus se concentra pe predicarea Imparatiei Cerurilor, iar alegerea sa cu privire la celibat nu putea decat sa sublinieze aceasta chemare...

Da, dar le-ai sintetizat foarte bine...

Exact !! Felicitari si multumiri !

Intrebarea 5 se cam suprapune in parte peste cele precedente, la care am raspuns deja.
O sa discut un pic doar acest "este posibil"... Si sper sa imi permiteti sa speculez si eu un pic...

Orice este posibil. Eu as zice ca e foarte putin probabil ca Magdalena sa fi fost partenera romantica a lui Isus. Sotia, cu atat mai putin (vezi argumentele de mai sus). Mai degraba castigi la loto decat sa spui ca Magdalena ar fi fost iubita Domnului...

Cat cu privire la figura spirituala...

Ei ii sunt atribuite de catre traditia Bisericilor catolica si ortodoxa mai multe minuni. Este considerata a fi un model de femeie crestina, si, desi nu are parte de un cult al ei, spre deosebire de Maica Domnului (cu exceptia unor zone...), este pusa pe picior de egalitate cu apostolii. Deci este o importanta figura spirituala pentru crestini, cu precadere pentru femei. Dar nu, nu am nici un document care sa arate ca discipolii din primul secol, contemporanii ei, ar fi considerat-o un fel de lider spiritual. Vorbim de o lume a barbatilor in primul secol, lume in care femeia era redusa la dimensiunea sa de casnica si de purtatoare de copii, atunci cand nu era considerata doar un animal de povara.

Isus nu a lasat, de fapt, pe nimeni la conducerea miscarii lui spirituale - a lasat apostolilor ca grup aceasta conducere. Evident, luptele pentru autoritate intre apostoli datau inca de pe timpul vietii lui Isus, insa gruparile s-au cristalizat de-abia dupa intrarea lui Saul in crestinism. Erau cam doua.

Un pol de autoritate era dat de Pavel. El a predicat paganilor, acestia au venit in numar mai mare ca evreii la crestinism, iar crestinii de origine evreiasca din Ierusalim aveau o mare problema cu modul de predicare al lui Pavel. Nu degeaba mai multe biserici locale au respins decenii in sir unele scrieri ale lui Pavel. Acest pol a pierdut initial, prin moartea prematura a lui Pavel, la uneltirea celor din Ierusalim, dar a castigat in final, datorita preponderentei numerice a discipolilor dintre natiuni si a superioritatii invataturilor lui Pavel, care reflectau mult mai bine invataturile originale ale lui Isus, si mai ales deschiderea sa fata de lume.

Celalalt pol de autoritate era in Ierusalim, alcatuit din discipolii directi ai lui Isus, dar completat apoi de fratii vitregi (sau verii, conform Bisericii) lui Isus - Iacov si Iuda (nu Iscarioteanul). Interesant este ca treptat gruparea din jurul lui Iacov, care nu fusese nici macar apostol, a fost cu mult mai puternica si mai importanta decat orice alta grupare din Ierusalim. Apostolii lui Isus dispar din mentiunile crestine de dupa Evanghelii, iar referirile istorice cu privire la ei sunt destul de putine. Practic, fiecare a jucat un rol important intr-o anumita zona geografica, insa chiar si Petru s-a temut de evreii veniti de la Ierusalim, din partea lui Iacov. Asta arata ca acel Iacov dobandise o putere foarte mare, de il speriase chiar pe Petru... Totusi, dupa distrugerea Ierusalimului, aceasta grupare pierde primatul, si convine sa coabiteze cu ideile pauliene.

Din amalgamul si compromisurile realizate intre cele doua mari curente de gandire crestine s-a nascut crestinismul asa cum il stim noi... In fine, cu inca 2 milenii de dezvoltari doctrinale, insa baza a ramas aceeasi si se regaseste in scrierile canonice. Adica in Noul Testament.

Ce rol a jucat Maria Magdalena in toata aceasta lupta surda (lupta de idei, intre niste oameni care se iubeau si se apreciau unii pe altii, ca prieteni si ca frati, caci toti se aflau sub aceeasi persecutie)?

Nu avem surse istorice care sa mentioneze vreun rol de lider. Singurele scrieri care o mentioneaza, citate mai sus, sunt scrise la mai bine de un secol dupa moartea ei si apartin unui curent desprins de crestinismul pur si dur. Personal ma indoiesc ca daca Isus ar fi dorit s-o lase peste apostoli, rolul ei ulterior ar fi fost atat de putin mentionat.

Nemultumirea apostolilor fata de Magdalena este iarasi o speculatie. Totusi, sunt unele indicii ca a fost un curent feminist in primul si in al doilea secol, chiar in cadrul filonului principal al crestinismului (iar nu doar in gruparile desprise din crestinism, precum gnosticii).

Astfel, Apocalipsa lui Ioan vorbeste despre o profetesa "Iezabela", care este de condamnat. Or, in istoria biblica, Iezabela fusese o femeie uzurpatoare, care avusese autoritate asupra unui rege evreu - lucru complet inacceptabil pentru evrei. "Iezabela" condamnata de apostolul Ioan in Apocalipsa este fara indoiala un simbol pentru femeile care doreau sa aiba un rol de conducere in bisericile locale, si a caror pozitie crea tulburari.

De ce aparusera aceste tulburari.... Eu zic pentru ca si femeile crestine aveau revelatii si viziuni profetice, si doreau sa le comunice. Era un lucru complet nou, in iudaism profetesele fiind extrem de rare, iar cuvantul unei femei valora mai putin decat cuvantul unui pagan! Acum, sa vina o femeie si sa profeteasca in cadrul adunarii, era considerat de-a dreptul rusinos si scandalos (chiar si de catre Pavel, care era mult mai deschis la minte decat batranii din Ierusalim).

Vedem deci ca intre deschiderea lui Isus fata de femei si atitudinea discipolilor sai fata de ele era o diferenta clara. Pentru Isus era aceasta egalitate de tratament, pentru discipoli, aceasta egalitate disparea ab initio. Ea se pastreaza doctrinar (femeile au aceeasi speranta de salvare si de ridicare la cer ca creaturi spirituale: regi si preoti), insa faptic egalitatea dispare. In unele biserici puteau exista diaconite, insa rolul lor este limitat drastic.

In fata acestui baraj foarte puternic la adresa emanciparii femeii, se puteau aduce doar doua argumente:
1. Cel al Maicii Domnului. Argument oarecum slab, caci ea a ascultat intotdeauna de Isus si nu justifica o emancipare
2. Cel al unei presupuse autoritati speciale oferite Mariei Magdalena.

Sa nu uitam ca primii crestini isi evaluau doctrinele doar in grup restrans si doar in interiorul scrierilor Sacre: Vechiul testament si noile scrieri crestine. Orice noua pozitie trebuia justificata doctrinar. Iata de ce gnosticii, care nu mai puteau sustine o succesiune apostolica (erau marginalizati si exclusi din biserica crestina) incearca sa se auto-legitimeze cu o cunostinta ezoterica, care precede scrierile apostolice si le si transcende. Iar unii dintre ei o aleg pe Maria Magdalena ca fiind recipientul acelei cunoasteri superioare. Poate si pentru faptul ca multi dintre ei erau dintre pagani, obisnuiti cu zeitele lor atotprezente, spre deosebire de iudeii primului secol, care dispretuiau profund femeile.

Deci daca biblic nu exista decat o referire vaga la aceasta tensiune intre un feminism clocotind sub capacul masiv al iudaismului crestin, in sursele necanonice apar, culmea, referiri chiar mai agresive la adresa femeilor:

Astfel, in evanghelia lui Toma (scrisa pe la finalul sec I- inceputul sec II):

Versetul 114, adaugat mai tarziu, spre mijlocul sec II, cu care se incheie de fapt Evanghelia, spune ceva socant:

cel care a adaugat acest verset la o "Evanghelie" oricum controversata, se pare ca incerca sa-si rezolve dilema sa de iudeu: pot fi numite femeile "oameni"? Oricum, este foarte greu de zis la care Marie facea referire acest scriitor...

Oricum, studiul feminismului in primele 3 secole de crestinism poate fi extrem de interesant...

Ca o concluzie: nu avem nici o sursa istorica pe care sa ne putem baza argumentarea unui conflict intre Maria Magdalena si apostoli, si nici a unei relatii romantice intre ea si Isus (voi reveni aici, mai ales cu privire la gnostici si relevanta lor istorica).
Dimpotriva, avem diverse tabere care isi revendica legitimitatea unor idei, apeland uneori la modelul Mariei Magdalena pentru a le da o baza cvasi-istorica.

Cred si io, orice e mai interesant decat ce si cum scrie ala.

.

Raspunsul este si da si nu. Mai precis, acest ordin a fost fondat in ... 1956, de catre un escroc francez, Plantard, de altfel autorul celebrelor Dosare Secrete pe care isi bazeaza Brown cartea... Aveti toate detaliile in linkul de mai jos.
Pentru cei grabiti, o traducere la rece:

Despre „Documentele Secrete” pe care se bazeaza cartea lui Dan Brown
"In aprilie 1989, in prima editie a seriei a doua a gazetei sale intitulate Vaincre, Plantard a dat un interviu in care declara ca Les Dossier secrets (care sunt semnate de un anume «Philippe Toscan du Plantier») sunt documente false fabricate de Philippe de Chérisey si de Philippe Toscan du Plantier, ultimul fiind, asa cum sustinea el, un tanar discipol care scria sub influenta drogului LSD (Noël Pinot, «L'Interview de Mr. Pierre Plantard de Saint-Clair», Vaincre [2a series], n. 1, April 1989). E posibil ca acest Plantier sa fie el insusi o inventie a lui Plantard.”
Si ceilalti care au avut de-a face cu scrierea si tiparirea Dosarelor Secrete au recunoscut ca sunt falsuri, cu mult timp inainte ca Dan Brown sa-si scrie cartea, in sine doar o pastisa a cartii Holy Bood and Holy Grail, ai carei autori l-au dat deja in judecata pentru plagiat.
Despre Fratia Sionului:
[Fratia Sionului] exista cu certitudine. Ea a fost fondata pe 7 Mai 1956 in localitatea Annemasse de catre Pierre Plantard [autorul documentelor false pe care se bazeaza Dan Brown, aveti detalii in link], cu statutele inregistrate la Sub-prefectura din Saint-Julien-en-Genevois, cu numele complet de „Fratia Sionului - C.I.R.C.U.I.T (Cavalry of Institution and Catholic Rule and of Independent Traditionalist Union). Articolul 3 din acest statut ofera o motivare a originii numelui, care este derivat nu de la Ierusalim, ci de la muntele Sion, un deal de langa Annemasse, unde se dorea a fi construita „O manastire care sa fie un centru de investigatii, meditare, odihna si rugaciune” pentru ceea ce se dorea a fi una dintre multele grupari ezoterice minuscule care erau la ordinea zilei in Franta acelor ani.
Pe langa asta, Fratia Sionului era construita dupa modelul altor organizatii fondate de acelasi Plantard, inca de la varsta de 17 ani. [....] Trasatura caracteristica comuna a acestor organizatii era natura lor politica (erau monarhiste, iar Plantard era interesat initial in miscarea monarhista Action Française, desi la Annemasse era implicat, mai presus de toate, in promovarea construirii de case ieftine) si faptul ca nu au avut niciodata mai mult de cateva zeci de membri.
Oricum ar fi, Fratia Sionului fondata in 1956 la Annemasse exista intr-un anume sens si astazi, ca o organizatie minuscula intr-o subcultura mult mai larga a societatilor ezoterice din Franta.
Dar nu a fost Fratia Sionului o organizatie fondata de Godefroy de Bouillon (1060-1100), asa cum pretind Dosarele Secrete si pagina de „Fapte” din cartea lui Dan Brown?
In timpul anilor ‚60, pe cand fabrica documentele Dossier secrets, Plantard [...] a descoperit in istoria Cruciadelor (care i-a inspirat multe dintre fanteziile lui) o «Abatie a Doamnei Noastre a Muntelui Sion» findata in 1099 in Ierusalim chiar de catre Godefroy de Bouillon, care mai tarziu a devenit Rege al Ierusalimului, dupa prima cruciada.
Comunitatea de calugari din Abatie [...] din Palestina a continuat sa existe pana in 1291, cand a fost distrusa de catre invazia musulmana. Putinii supravietuitori s-au refugiat in Sicilia, unde comunitatea lor s-a stins in secolul al XIV-lea. Aceasta era o comunitate absolut normala de calugari catolici, fara nici o legatura cu Cavalerii Templieri, Maria Magdalena sau cu secretele ezoterice.
Escrocul Plantard s-a folosit pur si simplu de numele lor, si atat.”

Pentru cei ce doresc sa examineze in detaliu analiza dura la adresa Codului lui Da Vinci, din partea celui mai mare sociolog al religiilor in viata (parerea mea... ) :
http://www.cesnur.org/2005/mi_02_03d.htm

Pe acelasi site veti gasi mai multe articole pe aceasta tema. Superb documentate, din partea eruditilor in domeniu.
Nu am timp sa traduc tot din engleza, insa veti remarca ce inseamna un om cu adevarat documentat, care il spulbera pur si simplu pe Dan Brown, precum si pe cei care au construit acest amalgam senzationalist.

Dupa cum se demonstreaza in linkul de mai sus, Fratia Sionului este o inventie din 1956. Documentele pe care s-a bazat Dan Brown sunt absolut false, demonstrabil false. Leo Da Vinci nu a facut parte din Fratia Sionului, ci este revendicat de multe organizatii ezoterice franceze ca fiind un ascendent, un Mare Maestru al lor. Nu exista nici o legatura intre Da Vinci si organizatia din 1956.
Iata de ce putem spune foarte simplu ca si concluziile lui Dan Brown bazate pe pictura lui Leo da Vinci sunt complet false.

Am ales sa traduc acest fragment de pe CESNUR pentru a va prezenta intreaga argumentatie:

" Dar nu a lasat Leonardo urme ale cunoasterii sale cu privire la secretul Fratiei Sionului in Cina cea de Taina, unde persoana reprezentata la dreapta lui Isus pare a fi o femeie?

Ideea a fost definita ca fiind „absurda” de catre unul dintre cei mai mari eruditi din domeniul artei lui Leonardo, profesorul Judith Veronica Field, care preda la Universitatea din Londra si care este presedintele actual a Leonardo Da Vinci Society (cf. Gary Stern, «Experts Dismiss Theories in Popular Book», The Journal News, November 2, 2003). Avand in vedere ca oamenii tind sa vada intr-un tablou ceea ce doresc sa vada, mai mult sau mai putin datorita lecturii care sugera un anumit lucru, este important sa subliniem ca feminitatea sau masculinitatea personajului de la dreapta lui Isus nu este relevanta pentru intreaga chestiune. Si nici nu este necesara o intoarcere la problema heterosexualitatii, homosexualitatii sau bisexualitatii lui Leonardo, despre care exista o intreaga literatura, sau la preferinta sa pentru formele masculine care par a fi efeminate, pentru ca ele nu sunt importante in aceasta dezbatere.
Oricine doreste sa mearga pe aceasta panta a discutiei ignora un punct esential. Admitand ca Leonardo credea ca persoana care statea la dreapta lui Isus la „Cina cea de Taina” era o femeie, trebuie sa ne intrebam cum ar demonstra acest lucru faptul ca: (a) el credea ca aceasta persoana ar fi Maria Magdalena; (b) cum ar transforma aceasta presupusa credinta a lui Leonardo imaginatia in realitate; c) Maria Magdalena participase la Cina cea de Taina pentru ca era sotia lui Isus; (d) cei doi ar fi avut copii; (e) acesti copii ar fi trebuit sa guverneze Biserica; (f) pentru pastrarea acestui secret se nascuse o societate secreta, Fratia Sionului; (g) si Leonardo era un membru al Fratiei.

Dupa cum vedem, e o cale extrem de lunga. Nu numai ca nu avem dovezi cu privire la acesti pasi, dar stim cu certitudine de cine, unde si cum a fost inventata legenda Fratiei Sionului: in 1956, de un escroc francez interesat de ezoterism.


Ps. Si ca un fapt divers pentru cei ce nu au avut rabdarea de a citi intreg linkul furnizat mai sus: Sionul la care se referea Fratia fondata in 1956 era un deal din Franta, nicidecum muntele Templului. Nu a existat niciodata vreo Fratie a Sionului in Evul Mediu.