Si daca s-au facut, probabil multe au fost abandonate, rezultatele fiind complet neconcludente.....Dar , asa cum spune si Catalin, e mult folclor in acest domeniu....

Sa fim seriosi,cine nu a primit chestii de genul?Fericiti sunt oamenii care primesc chestiile astea pe net,eu am primit si in posta scrisori...asta-i si mai infricosator sincer...mi se par niste stupiditati si imi pare rau ca lumea se preteaza la asa ceva

buna la toti!
hai sa incerc si eu cu experientele mele extra para sau cum s-or mai denumi . asaaa.
la 6 ani am avut 1-u' deja-vu stiu ca ma jucam, ma zbenguiam prin curte cu inca cativa copii iar la un moment dat am simtit ca se intampla ceva ciudat pe-acolo, joaca aia imi dadea un sentiment asa de invalmaseala, nu stiu, asa ca m-am trantit din iuresu' ala pe un perete si am stat asa si mi se parea prea si foarte familiar toata chestia aia. un sentiment de flow m-a cuprins -cum a spus cineva printre primele postari. o senzatie stranie. apoi m-a insotit mereu, in multe imprejurari, iar mai apoi am dat de termenul atribuit ei: deja-vu. de cativa ani, insa, nu prea mai am deja-vu-uri, doar rar si in niste circumstante mai deosebite. spre exemplu, anul trecut am fost in estonia. mergeam la 4 dimineata pe strazi si simteam la tot pasul ca stiam locurile alea; mergeam, practic, din deja-vu in deja-vu ! si iarasi deja-vu-urile mele erau insotite de o senzatie de flow. parca incercam sa ma dezmeticesc asa din invaluirea aia. dupa cum spuneam, insa, deja-vu-urile nu mai sunt atat de prezente in viata mea. am cateodata vise premonitorii. sper exemplu, odata am visat ca ma aflam langa o manastire, la poarta ei, mai exact si stateam langa un perete alb ce avea niste muscate suspendate. peretele asta alb venea in stanga mea si am observat muscatele pentru ca m-am uitat in sus. in fine, nu mai stiu ce mai era prin vis ca a fost mai demult. stiu ca dupa 3 luni de la acest vis, niste prieteni de familie au venit din provincie in bucuresti, la noi acasa, in vizita. eu nu eram acasa. am ajuns si tocmai se pregateau sa intre in masina si sa plece cand mi-au zis ca "hai cu noi si cu maica-ta sa facem o plimbare". m-am urcat in masina. nu stiam unde o sa mergem. dar ne-am oprit la o manastire de langa bucuresti -nu stiu care. stiu ca mama mea si cu prietena asta de familie s-au dus inauntru, dar eu am ramas afara, impreuna cu baiatul doamnei. si stateam asa si de-odata ma uit in stanga, sus si observ acel perete alb, acele muscate, aceeasi zi insorita de vara ca in visul meu, aceeasi pozitie, acelasi decor, tot tot tot ca in vis!!!
ma rog, eu iau chestiile astea ca pe ceva normal, tocmai de aceea am avut o nota ironica la inceputul postarii, cand am spus sa va impartasesc si eu din experientele mele para sau extra sau cum s-or mai numi.

Cred ca e ceva cu deja-vurile astea...Primele mele vise pe care mi le amintesc si cred ca pot sa le datez pe la 3 ani erau cu imagini de sub apa, din mare sau din ocean... caluti de mare, pesti colorati, bancuri de corali, desi nu vazusem niciodata asa ceva nici in realitate, nici la televizor pentru ca pe atunci nici nu exista televizor in casele oamenilor...si acum citiva ani cineva mi-a spus ca eu, intr-o viata anterioara as fi trait undeva intr-o tara exotica si as fi fost cautatoare de perle si asta fara sa povestesc nimic despre visele mele din frageda copilarie...

iata ca tu ai gasit o explicatie, cumva, flori: sa fie vorba de viata anterioara? cam asta se prefigureaza din ce ai spus. tu ce crezi? ai mai avut "semne" de-astea?

mothman, asta mi se parea ca se desprinde din postarea ei. cam spre concluzia asta ducea. nu inseamna ca eu cred sau nu in chestia asta. doar intreb ce parere are .

cat despre explicatiile rationale da, ele ne feresc de iluzii, de trait intr-o lume, de fapt, falsa. e bine sa le imbratisam, da. dar nu la modul absolut. misterul exista, totusi si exista ca isi are rostul lui, zic eu!

Da, era evident ca nu este idea ta. Eu am zis doar sa fac un mic comentariu la concluzia pe care parea s-o traga flori. Consider ca scepticismul este benefic. Intre anumite limite, fireste.

Cat despre mister, il consider pur si simplu fascinant. Daca n-ar mai exista nici un mister pe lumea asta, ar disparea cea mai mare parte a farmecului sau. Aproape ca nu e nimic mai fascinant ca misterul...trairea aceea adanca, intrebarile pe care le genereaza. Misterul ne inunda imaginatia, este cel ce ne pune de multe ori motorasul creativitatii in functiune. Desi stiintele incearca sa ridice voalul de pe multe aspecte ale realitatii, aspecte ce pot fi considerate la ora actuala misterioase, sunt de parere ca o doza de mister va exista tot timpul.

"Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul" - A. Einstein

da, e benefic scepticismu', am fost de acord si io.

eheeeiii, misterul... stii ce ma intreb eu? de ce oamenii de stiinta parca ar duce o lupta impotriva misterului! bine, descoperi ceva, dar de ce se vrea sa para ca si cum ar lua in deradere pe cei care nu stiau explicatia stiintifica. nu e pic de intelegere pentru cele umane -consider misterul foarte uman!

am citit un articol despre chimia iubirii. m-am ingrozit! pai stim cu totii ca hormonii isi au partea lor de vina, da' parca din toate partile esti bombardat numai cu cinism. si atunci du-te si cauta o oaza de mister, ce altceva sa mai faci?!


mothman, da' de misterul feminin ce zici?

Am citit topicul in intregime si tin sa multumesc pentru informatiile pe care le-am gasit aici

rockera

Multumesc Flori

Bun regasit tuturor, celor vechi – cam putini parca – si mai ales celor noi. Nu intrati in panica, va rog; nu raman prea mult, desi mi-ar placea. Am sa spun cate ceva legat de o foarte recenta experienta personala! Nu sfatuiesc pe nimeni sa-mi urmeze exemplul si oricum, chiar daca cineva l-ar urma, asta nu inseamna ca i s-ar intampla ce mi se intampla mie.
Pentru cine nu stie, sunt in Londra de peste 6 ani. Sotia si copii sunt in tara si intentionez sa-i aduc intr-un timp foarte scurt aici intrucat am obtinut din aprilie dreptul de sedere definitiva. Cred despre mine ca sunt un om onest si am aparat intotdeauna ideea de familie. Am fost in tara de cate ori s-a putut, sau mi-am adus familia in vizita atunci cand au dorit. Spun asta pentru a scoate in evidenta o foarte buna relatie intre mine si sotie. Dar cum se intampla ca tiganul sa se innece la mal, am avut parte de curand de o intamplare ciudata. Tocmai dadusem un anunt pe internet cum ca aveam spre inchiriere o camera single. Pentru aceasta camera am fost atat de solicitat incat nu mi-ar fi ajuns nici 10 camere sa multumesc pe toata lumea. De obicei persoane feminine. Evident, camera s-a ocupat imediat, dar telefonul continua sa sune. Pentru o anumita voce, am tresarit. Simteam nevoia sa cunosc persoana. Si pentru ca cea care ocupase camera, disparuse dupa prima zi si nu mai dadea nici un semn de viata (desi achitase chiria si depozitul) i-am propus „vocii” sa vina totusi si sa-si faca o parere despre casa, in cazul in care cealalta va renunta, iar ea va dori sa-i ia locul. Era, poate un siretlic, fiindca eu chiar doream s-o cunosc. De cum am vazut-o, mi-am spus ca n-am cum sa-i dau ei camera aceea, chiar dac-as putea, fiindca la amandoi ni s-au aprins calcaiele, iar eu stiam ca trebuie sa-mi aduc familia!... In sfarsit, la vreo saptamana am avut o noapte superba. A doua zi, in jurul orei 11 a dorit s-o conduc acasa. Era intr-o luni, in ziua de bank-holyday cand toata lumea se odihneste sau e plecata din oras. Am lasat-o si m-am intors. Soseaua era libera, dar ploua torential. Aproape de casa mea, am semnalizat sa fac stanga, manevra pe care o fac uneori si de 10 ori pe zi. Si dintr-o data ma pomenesc izbit in plin din spate, asa incat am parcat in virtutea inertiei. Am iesit din masina (am un PASSAT TDI cu care am fost si in tara de Paste) si am ramas stupefiat cand am vazut masina care ma izbise facuta praf: faruri, radiator, capota… Imi era si teama sa ma uit la a mea! Si totusi, ciudat, doar cateva zgarieturi pe bara din spate, sub numar. Soferul, un tanar de culoare, era in stare de shoc pe trotuar. Am sunat la asigurare pentru orice eventualitate. Intr-un tarziu individul vine si ma intreaba ce pretentii am (bara costa in jur de £800 dar pentru cateva zgarieturi, mi-am zis ca nu se merita, mai ales ca ma simteam vinovat: nu de accident, ci de… altceva!!!)
Am meditat profund in acea zi si i-am zis si ei ca trebuie sa incetam fiindca Doamne-Doamne mi-a tras un sut in fund… Cu greu, dar am reusit sa fim de acord, desi parca ma mai lua cu calduri din cand in cand daca ma gandeam la ea. Duminica trecuta m-a rugat, daca merg la biserica, s-o iau si pe ea fiindca nu stie unde este. Desi aveam alt program, am spus ca la biserica niciodata nu merg de prea multe ori. La intoarcere, ne-am oprit un pic pe malul unui lac si parca ceva ne intarata sa continuam… Am convenit sa ne intalnim la mine in acea dupa amiaza… Doar ca, ajunsa acasa, nici ea nu stie cum, a alunecat pe scari si a ajuns pana jos sifonata destul de rau ca au luat-o cei ai casei pe brate si-au dus-o in camera ei.
Pentru mine, nici inainte si nici acum nu exista dubii ca trebuie sa incetam aceasta relatie. Ea insa sustine ca asta s-a intamplat fiindca a fost ea cascata nicidecum fiindca a vrut Dumnezeu sa ne zadarniceasca planul… Oricum, cu suferinta sau nu, am spus ca eu unul nu mai pot continua (ea nu e casatorita, dar situatia mea o cunoaste foarte bine!) si sper sa nu mi se mai intample nimic grav pana imi vine sotia aici.

Intr-adevar, paranormal sa fii lovit din spate intr-un moment cu vizibilitate scazuta si aderenta la fel de scazuta

Eu cred ca Omu' bun s-a referit la ansamblul de semne divine, nu neaparat la busitura care pe el nu l-a afectat prea tare.
Eu cred ca ai facut bine, Om bun, ca ai luat in considerare "suturile"

Care semne divine? Ca l-a bushit unul cu masina, seara (probabil), pe ploaie torentiala?

Probabil...

Salut tuturor!
...eu cred ca uneori in viata avem parte de ,,semne", insa nu intotdeauna aceste evenimente sunt ceea ce par.Mai exista si coincidente, intamplari logice si nu numai ,,semne";depinde de felul de interpretare al fiecaruia si de cat credem in superstitii.De exemplu nu toate visele au aceiasi forma, continut emotional sau reprezentare simbolica si aceste diferente apar in functie de originea visului, de ceea ce l-a cauzat.
...dar acestea reprezinta doar umila-mi parere.....
,,Atractia fatala" insa exista!.....

Salutare om bun
Imi permit sa imi spun si eu parerea vizavi de ce ai povestit.
Eu cred ca toata treaba cu casatoria e conditionare sociala, adica o mare minciuna. Si minciunile necesita foarte mult efort pentru a fi hranite. Si cu cat faci mai multe eforturi in acest sens, cu atat te atasezi mai mult de ele...

Daca te'ai simtit atras de alta femeie decat sotia, inseamna ca esti un om viu. Poate ca relatia cu sotia ta a ajuns la apus...La asta te'ai gandit?

Nu consider ca ar fi ceva paranormal in povestioara omului bun. Acolo poate sa nu fie nici o relatie de cauza efect si, cu toate astea, noi sa ne imaginam una - pe un anumit fond afectiv. Printr-un mecanism asemantor au aparut superstitiile...

gypsyhart

OMU'BUN:

Nu stiu nici eu cati ani ai, dar dupa cum scrii cred ca in jur de 40-45. Varsta la care se spune ca barbatii trec prin astfel de crize. Imi cer scuze daca este prea brutal ce-ti scriu... Iar intamplarea cu masina pare sa fi fost pentru tine scuza perfecta pentru a intrerupe o legatura care te facea sa te simti vinovat, dar nu aveai destula vointa ca sa iei taurul de coarne...

abis, am intr-adevar 46 de ani si am auzit si eu de "crizele" acestei varste. Recunosc, asa e!
Acum oricum nu mai conteaza, dar eu sincer nu voiam sa pun capat acestei relatii atat de devreme. Pentru ca a fost neasteptat de placut! Si... mai voiam!... Dar evenimentul m-a readus la realitate... Simteam un gol in stomac si vedeam ca si eu incep sa pun suflet. Ciudat, la cateva zile dupa ce am cunoscut-o, am sunat-o pe sotie, iar ea a avut o reactie ca si cum ar fi stiut ce se petrece, desi practic nu avea cum. O tot intrebam de ce e necajita, ce are pe suflet iar ea spunea ca nu poate exact sa explice de ce, dar are un sentiment tare ciudat in privinta mea!... Ma simteam aiurea desi inca nu se intamplase mare lucru.
Nu, nu eu am cautat aceasta scuza, ci ea m-a gasit pe mine cu mult mai devreme de cum mi-as fi dorit poate sa apara! Dealtfel, daca eu privesc astfel viata, ei i-a fost destul de greu sa accepte si chiar a crezut un timp ca vreau sa scap de ea. Desi am convenit in cele din urma sa nu se mai repete, am pastrat legatura, iar cand ne-am mai intalnit, putin a lipsit sa nu cadem din nou in abatere! Telefonul sotiei ne-a intrerupt exact cand trebuia (sau cand NU trebuia, ma rog!) Si iar am spus "gata!" Totusi, evenimentul de duminica m-a convins ca TREBUIE sa ne oprim, oricat de greu ni s-ar parea! Dar ma intreb oare ce se va intampla daca merg "din intamplare" pe malul lacului si-o gasesc acolo, dand de mancare la lebede si gaste salbatice? Nu cumva... dau cu bata-n balta? Sper totusi sa nu mai cedeze ea de data asta, fiindca se pare ca s-a cam saturat de dragostea asta cu nabadai...

Strict la fapte: nu vad care e problema din moment ce situatia e care e si daca doamna si-a dat "acceptul" mai demult pt situatii de genul.
Opiniile mele sint altele dar eu m-am referit strict la faptele expuse.
Referitor la situatiile prezentate....poti sa le interpretezi ca semne daca esti credincios...eu personal le consider intimplari aleatoare care s-au sincronizat cu o anumita situatie personala....

Salut, Dane!
Logica ta este inconfunfabila! M-as fi mirat sa ai o alta parere; n-ai mai fi fost tu!
Acceptul sotiei mi-a fost dat de mult, dar eu am considerat ca tocmai acceptul acesta trebuie sa ma determine sa fiu un om corect fata de ea. Ia sa-mi fi spus: "Sa nu cumva sa aud... bla-bla-bla!..."
Cred ca am intrat in "criza" de care vorbea abis mai devreme... Mai ales ca daca vine sotia, atunci chiar ca nu mai simt nevoia sa ma abat din drum. Dar sincer nu mi-am propus neaparat s-o fac pana nu vine ea! S-a intamplat pur si simplu!
Eu nu stiu cat sunt de credincios (sotiei se pare ca nu tocmai!...) dar ma bucura faptul ca accepti fie si teoretic....poti sa le interpretezi ca semne daca esti credincios... Macar nu te opui altei opinii, de dragul de a te opune!

OMU BUN,

sunt semne si eu le vad tot asa. Mi s-a intamplat ceva similar. In fiecare zi cand plec cu masina la servici ma rog sa nu patesc ceva. Intr-o zi am uitat. Pentru prima data. Am gasit masina lovita in parcare. Calculeaza probailitatea.

abureala, te cred si nu e o superstitie! Am si eu multe exemple asemanatoare. Eu ma simt totusi multumit ca "sunt luat in seama", desi parca mi-e si ciuda ca nu sunt lasat sa ma infrupt mai adanc din borcanul cu miere!... Uneori ma mai intreb de ce altora nu li se intampla ce mi se intampla mie, dar pe de alta parte tot eu imi spun ca sunt fericit daca nu sunt in locul lor!... Nu stiu, poate intr-o zi ni se va lamuri fiecaruia in parte la ce a slujit incercarea de a fi OM pe lume si la ce a daunat lipsa de scrupule! Va fi tarziu sau nu, cine poate sti?

abis Invidiat, chiar nu merit sa fiu, fiindca ma simt destul de confuz. Imagineaza-ti ca vine cineva cu un platou de friptura de fazan, iar tu o adulmeci mai intai si salivezi indelung cand ai impresia ca iti va apartine in intregime. Platoul iti este pus in fata, iar tu te infrupti dintr-o aripioara si spui "Doamne, n-am gustat in viata mea ceva mai delicios!" Dar nenea cu platoul revine si spune: "Ooops, am gresit masa!" si-l pune alaturi la o masa goala, iar tie iti trage un bobarnac fiindca ti-ai permis sa o degusti deja! Rezisti tu oare sa nu-ti "faci drum" la masa vecina, macar pentru un pic de piept, daca nu pentru un copanel??
Iti spun eu: cine ma invidiaza o face degeaba! Mai bine n-as fi stiut cum este!!!

Omu`Bun Bine ai revenit la han!
Fiecare primim semne de la Dumnezeu dupa faptele pe care le facem, dar nu toti le intelegem in acelasi fel...este vorba despre doza de credinta si de constiinta pe care o ai. Unii au constiinta pacatului si atunci cunosc imediat semnele, altii traiesc in confuzie si cred ca totul e intimplator...Si eu prefer sa cred in semnele divine si chiar multumesc Domnului ca le primesc caci altfel e greu uneori sa fac diferenta intre bine si rau, cu atitea tentatii! Oricum hotarirea pe care ai luat-o e cea mai buna. Nimic nu e mai valoros in lumea asta decit familia si copii...asa ca bucura-te de ei pina la capat!

Draga Omule Bun,
Bine ai revenit!
Eu vreau sa fiu Gica contra, sa merg contra trendului, si sa nu fiu de acord cu majoritatea celor ce te-au sfatuit ca ai facut bine..
Aici nu suntem pe topicul de credinta, asa ca nu o sa incep cu niste argumente legate de aceasta, desi stiu ca tu esti credincios, dar, desi sunt un mare pacatos, si nu am dreptul sa-ti dau sfaturi, ingaduie-mi sa-mi spun totusi parerea:
Daca tu esti acolo si sotia este aici, la fel si copilul tau, nu inseamna ca nu mai aveti legatura unul cu altul, in afara de cazul in care voi ati stabilit ceva in acest sens...Daca erati mai apraoape nu se intampla nimic? Nu erai atras de femeia aceea??? Daca nu erai, atunci va rog sa-mi spuneti si mie care este distanta minima de la care se rup automat legaturile de familie, de sange chiar???? Daca nu puteti sa-mi spuneti acea distanta, inseamna ca distanta nu este relevanta, ci este vorba de cu totul altceva...
Iata, o fraza care mi-a dat de gandit, spusa de colegul nostru Gypsyhart, pe care eu il respect foarte mult, dar nu pot fi intotdeauna de acord cu el:

Abis,
E chestia cu capra satula si varza intreaga.....

Bine te-am regasit Clopotel!
Poate ca subiectul acesta s-ar fi cuvenit sa stea mai bine pe la dragoste si sex, dupa nuantele care incep sa se detaseze pe alocuri, dar eu nu mi-am propus sa vorbesc despre "a insela sau a nu insela", ci despre efectul pe care-l are asupra mea (si probabil asupra a celor care gandesc ca si mine), o greseala facuta constient.
Am spus-o de foarte multe ori pe acest forum: niciodata nu s-ar pune problema sa "caut in alta parte" daca sotia ar fi langa mine. Doar daca, prin cine stie ce convingeri, ea ar decide sa nu-mi mai ofere (intocmai si la timp ) ceea ce-mi doresc! Presupun ca tocmai de aceea si-a si dat OK-ul cu ani in urma; o fi inteles ca mi-e greu sa rezist. In linii largi, asa si este, dar orice tentatie a fost inabusita doar din sentimentul de culpa fata de ea. Acum a fost altceva. Am impresia ca si apropiata ei venire a contribuit la decizia asta: "Daca nu acum, atunci cand?/ Daca nu eu atunci cine?" Este orgoliul, vanitatea, testarea propriului farmec si incercarea de a retrai momente demult apuse, dar cu mintea de-acum. Pentru ca in singuratatea acestor ani mi-am amintit de multe dintre fostele mele relatii cand tratam atat de superficial si nu stiam sa ma bucur cu adevarat de fiecare secunda. Pe-atunci nu-mi trecea prin cap sa spun vreuneia "Vreau sa-ti sarut fiecare cm patrat pentru ca asta simt!" Acum insa m-am pomenit spunand asa! Nu stiu, mi-e greu sa explic... Numai un matur presupun ca ar putea intelege...
In alta ordine de idei, Clopotel, sa stii ca eu am doi copii desi asta nu schimba cu nimic esenta lucrurilor. Psalmul 50 nu trebuie sa-l citesc fiindca-l stiu pe dinafara, iar cele din linkul tau sunt pentru cei ce nu constientizeaza relatia cu Dumnezeu, si simt nevoia sa citeasca.
Cat despre "domnisoara neconsolata", nu stiu daca din egoism refuz sa ma gandesc la suferinta ei... Eu ma bucur ca am reusit sa mi-o alung din minte aproape definitiv, ceea ce la inceput nu-mi era tocmai usor!

abis , nu regret nimic, crede-ma! De bine - de rau, m-am infruptat un piculet din deliciosul fazan. Ca nu s-a putut mai mult? Asta e! Parca nici n-as fi dorit sa ajung sa "mi se-aplece" de-atata bunatate!... Sa regret ca am calcat stramb? Daca n-as fi facut-o, poate ca as fi ajuns sa-mi respect sotia mai putin... Nu! Nu regret nici asta. Pana la urma singura consecinta pe care am tras-o este ca m-am ales cu cateva zgarieturi la bara din spate, pe care deja le-am retusat si aproape ca nu se mai cunoaste. Altceva? Sa ne dea Dumnezeu sanatate. Refuz sa cred ca ma va mai pedepsi inca o data pentru aceeasi greseala! Dar eu STIU ca nu. "Ce-ar fi fost, daca...?" Pai ar fi fost mai grav! Luni (deci dupa evenimentele de duminica) mi-a sarit un copil in fata masinii. Nu stiu daca cineva ma poate crede, dar cand am iesit pe usa casei si-am vazut copii iesind de la scoala mi-am spus ca de data asta trebuie sa fiu extrem de prudent. Am eu o problema cu vocea aia care imi anticipeaza anumite pericole!... Copilul a aparut in fuga din spatele unui van, cand ma asteptam mai putin. Cred ca daca duminica n-as fi fost baiat cuminte, l-as fi luat in plin! Pentru ca vocea aceea n-ar mai fi intervenit cu avertismentul, iar eu n-as mai fi fost la fel de prudent!

bdl, nu poti condamna o varza fiindca s-a nascut varza. Leguma nu gandeste. Dar este jenant pentru capra fiindca si-a ales o pozitie ingrata!...

OMU'BUN

Omule ...stai linistit ca esti doar om

Vreau sa vad si eu barbatul ala care jura ca-si face nod in penis pt. cativa ani in timp ce exista in jur multe oferte de a-l dezlega!!

Defapt unii pot jura, dar nu rezista................

Iar barbatilor tari in "cirese"......De unde sunteti singuri ca femeia in acelasi timp nu calca si ea stramb??

Oameni suntem, dar virtual ne place sa fim tari smecheri....in realitate nu facem doi bani.

Am zis.....

Sorin.

Tu juri pt. el ca n-a???????

Sorin.

abis nu baga mana in foc pentru nimeni! Daca citesti mesajele mele de la inceput, eu paream mult mai hotarat decat Clopotel!... Pentru mine este a doua oara cand ma las dus de val si pentru prima data cand merg pana la capat.

Sorine, nu te inversuna! E asa de simplu sa-l intelegi pe fiecare-n parte!... Eu am mai spus si repet: nu judec pe nimeni si e problema lui ce face din propria viata. Aici am intervenit pentru a-mi spune propria experienta personala, nicidecum pentru a fi judecat!

gypsyhart, la teorie fiecare crede despre el ca e infailibil. Spuneam mai inainte ca doar un matur poate intelege, desi eu nu mila si intelegere caut. Dimpotriva, fiecare sa se inteleaga pe sine, inainte de a teoretiza slabiciunea unei persoane sau relatii! In plus ai sa intelegi si tu intr-o zi ca ceea ce astazi sustii cu tarie, maine sa para ca o ironie a sortii fiindca dintr-un motiv sau altul, ajungi sa procedezi contrar, iar adevarul de astazi sa-ti para maine lipsit de substanta. De altfel, din ce ai scris tu, am retinut doar atat

Draga Omule Bun,

Draga Sorin,

Prietene


Ai cam dat peste cap topicul.......dar ai dreptate, poate eu n-am inteles!

Oricum, fiecare are dreptate in felul lui sau al ei!!

Oare de ce God n-a facut ceva perfect?????????? Deci ca nimeni sa nu mai aiba reprosuri sau intrebari!

Oameni suntem si pana la judecata divina...fiecare sa-si sufle in pantalonii lui!

Regards....

Sorin.

Se pare ca s-au incins spiritele! Clopotel si Sorin, voi de fapt sunteti doi "cuminti", nici nu stiu de ce va contraziceti? Lasati Doamne-iarta-ma principiile ca oricum nu le ia nimeni in seama. In principiu trebuie sa gandim asa, dar in fapt pentru fiecare dintre noi, familia este un lucru sfant. Sorine, nu nega, fiindca te dau de gol toate mesajele si fotografiile tale unde e lesne de inteles ce inseamna familia pentru tine.
La tine, Clopotel, am o remarca. Se vede clar ca nu poti sa patrunzi in pielea celui ce inseala si nici sa faci diferenta intre mentalitatile care ne diferentiaza (barbat/femeie)