Laturile contrare nu sunt contradictorii ci se completeaza reciproc.
Niels Bohr
Versiune completa:Citatele Preferate
Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26
"Ce aude unicornul
Prin vuietul timpului
Glasul nimicului."
-Lucian Blaga
Prin vuietul timpului
Glasul nimicului."
-Lucian Blaga
Inteligenta este parghia cu care urnesti lumea din loc, iar punctul de sprijin al inteligentei este banul.
Balzac
Balzac
Aforisme impotriva muncii,
de Len Bracken
To do what the boss orders you to do is slavery,
to do so for money is prostitution.
Humans are congenitally allergic to work -
they don't want to work whenever they have a chance not to work.
The sacrosanct notion of work is the cause of most of humanity's woes. Never trust the priests of work because they've poisoned their minds with it. For example, the quantity of economically necessary work declines, yet politicians and economists tell us that the only way to end unemployment is with more useless work. Why couldn't more people do much less?
The invention of workerism gradually, and even then only partially, subverted our natural inclination to be lazy and our disinclination to work.
The ugly brown dye of work spills across this miserable civilization, saturating the fabric of everyday life, day after back-breaking day.
The masses martyr themselves with work.
Work surrounds us and lays siege to our souls.
Going to work is like hurling yourself into an abyss.
The time has come to prepare the sacred cow of work for slaughter.
There are three types of labor - wage work, domestic labor and autonomous activity, the latter being (in most cases) exempt from charges of drudgery and slavery.
Slaves feel tired just thinking of all the work they've yet to do.
Many waters cannot quench our thirst for laziness, nor floods drown it.
Creativity constrains the return of work; be creative and put severe constraints on work.
Laziness is a comedy in which we can all play a part, a veritable field of sunblown flowers where the unruly colors of the universe dance with the wind.
Fling your work schedule into the river of time.
The legends of paradise teach us to curse work, reminding us that laziness is the essential goal of humanity.
All power to zeroworker councils - impose a strict regime of laziness!
The right to work is the right to misery and always implies the possibility of the right not to work.
Now more than ever, we've got to fight the measures designed to make those who refuse to work, work.
Laziness is the source of all virtue.
Work is the graveyard of bad intentions.
Authentic humans feel degraded by those who preach the religion of work.
Pay your debts with an effigy of your boss.
Wage labor perpetuates the archaic system whereby armies and courts consume the profits of overproduction.
In a ton of work, there's not an ounce of love.
Work or perish - what choice is that? I'd rather die than work.
A life of labor always diminishes one's love of life, so become a verb like Bucky Fuller and cease to be the lowly noun spoken of so fondly, once a year, on Labor Day.
If you haven't started working, don't do it - fuller.
"Elite" workers are allied with bosses against fellow humans who are either incapable or, praise them, idle.
Work inhibits the noble passions of humanity.
Workers betray their natural instincts to be lazy and lose their vitality - stop being workers and never work again.
Laziness is the mother of passion, a veritable bed of lust.
Disgrace to the proletariat that gives into work.
For Oblomov, there was the world of work and boredom, and the world of rest and enjoyment. We need more works that display such love of idleness.
Work isn't a task, it's torture.
The plague of work, the bulimia of work, the homicide of work - give work its proper attributes.
Work is a ball and chain.
Work brings dishonor to your house.
No pity for those tormented by a passion for work.
Labor only sustains life by stunting it. Tell me how much you work and I'll tell you what you are.
The only place to contemplate the wisdom of humanity is on the throne of laziness.
Now we have a system where most work and few are lazy. The rejection of work is the basis of sub-proletarian revolution, so take victories over work where you can get them.
Put your best efforts into laziness and prepare for the coming inaction.
Waiting for the Waterloo of work...
The biggest tragedy of the teen years? Sublime beings become workers.
Work for full unemployment.
The culture of productivism employes work for social discipline and control - in a word, domination. Look around you in the subway - you share the world with masses of domestic slaves on the way to, or recovering from, their latest paroxysm of work.
Work is long; the boss a beast.
Instead of the penitentiary of the salary, we want guaranteed social incomes, in addition and unrelated to, the number of hours we work.
Kick the work habit.
Death to Malthus, religion and the dogma of work.
Laziness is the religion of the XXIst Century.
Worship the oracle of laziness.
Every prison is built with work.
Inhibit, as best you can, the vice of work.
Workers and consumers are the miserable servants of machines and their endless demands.
Because of the dogma of workerism, unemployment is a problem rather than the boon to humanity that it should be.
The tragedy is that those who do work, work so much they are no longer human.
Those who don't work are reduced to a miserable existence amidst the spectacle of plenty.
Work is not the continuation of divine creation, rather a contest of life and death whereby work triumphs over wisdom, and (vice versa).
After all, if God doesn't work, why should I?
Augustine (the so-called "saint") tied monastic work to divine creation and denounced laziness. The confusion engendered by the mama's boy from Hippo (between divine work and ordinary labor) opened the door to the condemnation of leisure.
The Augustinian classification of licit and illicit jobs should be applied by a revolutionary federation of zeroworker councils making much of what is now called "work" taboo.
Recall that Paul's "Second Epistle to the Thessalonians" is used to invoke the need to work: the Thessalonians were convinced that the second coming of Christ was at hand; hence work useless. I've never liked Paul - not his style, nor his dictum: no work, no eat.
Thomas Aquinas, reacting to the fact that the number of illicit jobs had been reduced as commerce and craft grew, came up with the category of common utility that revalued many jobs, including commerce. This revaluing must be revalued.
Sacrifice work for the sake of life (or at least snarl at your boss and give him the finger).
Production for the sake of production is as vapid as art for art's sake.
The system is bent on economizing time, but it's afraid to give free time to people.
The ethics of effort and competition are ultimately rewarded with the demolition of solidarity.
The seeds of universal solidarity are found in the process of taking time back from work.
According to the priests of work, everything can become a job. The monetizing of all activity disguises work as leisure (and vice versa) and creates a society of impoverished servants, many of whom are still without work.
For the Greeks, to work is to be enslaved by necessity.
To paraphrase Marx: Labor dominates necessity by producing surplus and simultaneously submits to the instruments of this domination.
Bad workers can't be controlled by management, especially when they're ready to pretend to be loyal employees and otherwise lie to the enemy.
For Hegel, work is "refrained desire," a force that only adequately negates the object of desire. Desire frees itself from work by consuming commodities in the fires of South Central Los Angeles.
Everything that requires effort and supports the market - shopping, cleaning, watching television - has become work, albeit invisible work.
Work dies on the comfy pillory of laziness, putting a momentary end to the system that sublimates sex with work.
No herb will cure work.
Between wages and salaries flows a river of tears.
Laziness is my food, love my wine.
Work is to life as a wall is to the wind.
Laziness and hedonism prevail over productivism and puritanism.
In other words, workerism is a pile of shit - only mad cocks get on it and crow.
Work sits, as the saying goes, at the brave rider's back.
Freedom begins where work ends.
http://deoxy.org/aaw.htm
de Len Bracken
To do what the boss orders you to do is slavery,
to do so for money is prostitution.
Humans are congenitally allergic to work -
they don't want to work whenever they have a chance not to work.
The sacrosanct notion of work is the cause of most of humanity's woes. Never trust the priests of work because they've poisoned their minds with it. For example, the quantity of economically necessary work declines, yet politicians and economists tell us that the only way to end unemployment is with more useless work. Why couldn't more people do much less?
The invention of workerism gradually, and even then only partially, subverted our natural inclination to be lazy and our disinclination to work.
The ugly brown dye of work spills across this miserable civilization, saturating the fabric of everyday life, day after back-breaking day.
The masses martyr themselves with work.
Work surrounds us and lays siege to our souls.
Going to work is like hurling yourself into an abyss.
The time has come to prepare the sacred cow of work for slaughter.
There are three types of labor - wage work, domestic labor and autonomous activity, the latter being (in most cases) exempt from charges of drudgery and slavery.
Slaves feel tired just thinking of all the work they've yet to do.
Many waters cannot quench our thirst for laziness, nor floods drown it.
Creativity constrains the return of work; be creative and put severe constraints on work.
Laziness is a comedy in which we can all play a part, a veritable field of sunblown flowers where the unruly colors of the universe dance with the wind.
Fling your work schedule into the river of time.
The legends of paradise teach us to curse work, reminding us that laziness is the essential goal of humanity.
All power to zeroworker councils - impose a strict regime of laziness!
The right to work is the right to misery and always implies the possibility of the right not to work.
Now more than ever, we've got to fight the measures designed to make those who refuse to work, work.
Laziness is the source of all virtue.
Work is the graveyard of bad intentions.
Authentic humans feel degraded by those who preach the religion of work.
Pay your debts with an effigy of your boss.
Wage labor perpetuates the archaic system whereby armies and courts consume the profits of overproduction.
In a ton of work, there's not an ounce of love.
Work or perish - what choice is that? I'd rather die than work.
A life of labor always diminishes one's love of life, so become a verb like Bucky Fuller and cease to be the lowly noun spoken of so fondly, once a year, on Labor Day.
If you haven't started working, don't do it - fuller.
"Elite" workers are allied with bosses against fellow humans who are either incapable or, praise them, idle.
Work inhibits the noble passions of humanity.
Workers betray their natural instincts to be lazy and lose their vitality - stop being workers and never work again.
Laziness is the mother of passion, a veritable bed of lust.
Disgrace to the proletariat that gives into work.
For Oblomov, there was the world of work and boredom, and the world of rest and enjoyment. We need more works that display such love of idleness.
Work isn't a task, it's torture.
The plague of work, the bulimia of work, the homicide of work - give work its proper attributes.
Work is a ball and chain.
Work brings dishonor to your house.
No pity for those tormented by a passion for work.
Labor only sustains life by stunting it. Tell me how much you work and I'll tell you what you are.
The only place to contemplate the wisdom of humanity is on the throne of laziness.
Now we have a system where most work and few are lazy. The rejection of work is the basis of sub-proletarian revolution, so take victories over work where you can get them.
Put your best efforts into laziness and prepare for the coming inaction.
Waiting for the Waterloo of work...
The biggest tragedy of the teen years? Sublime beings become workers.
Work for full unemployment.
The culture of productivism employes work for social discipline and control - in a word, domination. Look around you in the subway - you share the world with masses of domestic slaves on the way to, or recovering from, their latest paroxysm of work.
Work is long; the boss a beast.
Instead of the penitentiary of the salary, we want guaranteed social incomes, in addition and unrelated to, the number of hours we work.
Kick the work habit.
Death to Malthus, religion and the dogma of work.
Laziness is the religion of the XXIst Century.
Worship the oracle of laziness.
Every prison is built with work.
Inhibit, as best you can, the vice of work.
Workers and consumers are the miserable servants of machines and their endless demands.
Because of the dogma of workerism, unemployment is a problem rather than the boon to humanity that it should be.
The tragedy is that those who do work, work so much they are no longer human.
Those who don't work are reduced to a miserable existence amidst the spectacle of plenty.
Work is not the continuation of divine creation, rather a contest of life and death whereby work triumphs over wisdom, and (vice versa).
After all, if God doesn't work, why should I?
Augustine (the so-called "saint") tied monastic work to divine creation and denounced laziness. The confusion engendered by the mama's boy from Hippo (between divine work and ordinary labor) opened the door to the condemnation of leisure.
The Augustinian classification of licit and illicit jobs should be applied by a revolutionary federation of zeroworker councils making much of what is now called "work" taboo.
Recall that Paul's "Second Epistle to the Thessalonians" is used to invoke the need to work: the Thessalonians were convinced that the second coming of Christ was at hand; hence work useless. I've never liked Paul - not his style, nor his dictum: no work, no eat.
Thomas Aquinas, reacting to the fact that the number of illicit jobs had been reduced as commerce and craft grew, came up with the category of common utility that revalued many jobs, including commerce. This revaluing must be revalued.
Sacrifice work for the sake of life (or at least snarl at your boss and give him the finger).
Production for the sake of production is as vapid as art for art's sake.
The system is bent on economizing time, but it's afraid to give free time to people.
The ethics of effort and competition are ultimately rewarded with the demolition of solidarity.
The seeds of universal solidarity are found in the process of taking time back from work.
According to the priests of work, everything can become a job. The monetizing of all activity disguises work as leisure (and vice versa) and creates a society of impoverished servants, many of whom are still without work.
For the Greeks, to work is to be enslaved by necessity.
To paraphrase Marx: Labor dominates necessity by producing surplus and simultaneously submits to the instruments of this domination.
Bad workers can't be controlled by management, especially when they're ready to pretend to be loyal employees and otherwise lie to the enemy.
For Hegel, work is "refrained desire," a force that only adequately negates the object of desire. Desire frees itself from work by consuming commodities in the fires of South Central Los Angeles.
Everything that requires effort and supports the market - shopping, cleaning, watching television - has become work, albeit invisible work.
Work dies on the comfy pillory of laziness, putting a momentary end to the system that sublimates sex with work.
No herb will cure work.
Between wages and salaries flows a river of tears.
Laziness is my food, love my wine.
Work is to life as a wall is to the wind.
Laziness and hedonism prevail over productivism and puritanism.
In other words, workerism is a pile of shit - only mad cocks get on it and crow.
Work sits, as the saying goes, at the brave rider's back.
Freedom begins where work ends.
http://deoxy.org/aaw.htm
Singura data cand reusita este imposibila, este atunci cind renunti.
... spusa de un bulibasa batrin, tovaras de calatorie intr-un tren pe traseul Brasov - Bucuresti.
... spusa de un bulibasa batrin, tovaras de calatorie intr-un tren pe traseul Brasov - Bucuresti.
"Daca ar fi cu putință să ne privim cu ochii celorlalți, am dispărea pe loc.",e spusa de cioran si e absolut adevarata,dar e un alt citat care spune"Nu ma interezeaza ce gandeste lumea despre mine,nu ii se intampla prea des"
just_me_un_om_sucita
„26 noiembrie e ziua în care te rugam sa nu cumperi nimic. De ce ai face asta?
Timp de vreo 50 de ani ni s-a tot impus sa împlinim visul societatii comuniste multilateral dezvoltate. Visul s-a dovedit a fi cosmar. Pe atunci nu aveam ce cumpara, dar asta era prea putin important. Ne lipsea libertatea.
Acum ne apropiem tot mai mult de partea cealalta: exista tot mai multe lucruri de cumparat si începem sa avem si banii sa o facem. Asa ca îi dam înainte: cumparam. Cumparam si lucruri de care nu avem nevoie. Consumam, si suntem invitati s-o facem cu pofta. Cu totii suntem chemati la festin si ni se promit placeri incredibile, o sumedenie de paradisuri artificiale ne asteapta la fiecare pas.
Atâta doar ca s-ar putea ca si drumul acesta sa ne duca tot acolo: la o libertate tot mai mica. Pentru a consuma ne trebuie bani. Ca sa câstigam bani trebuie sa producem. Fie bunuri, fie servicii. Cine produce mai mult si se plaseaza mai bine pe piata are câstig de cauza. Asa ca ritmul se accelereaza si se accelereaza si se accelereaza, fiindca nimeni nu vrea sa piarda. În cursa asta, cu cât alergi mai repede, cu atât pari sa fii mai aproape de linia de sosire. Doar ca linia de sosire se tot îndeparteaza, iar tu nu te mai poti opri.
Câstigi tot mai mult si traiesti tot mai putin. Nici banii nu îti mai sunt suficienti, fiindca, pe masura ce urci pe scara sociala, esti obligat sa îti cresti standardul: îti schimbi telefonul, îti schimbi hainele, îti schimbi masina, îti schimbi casa, uneori îti schimbi familia. Toate devin consumabile.
Hai sa ne oprim putin.”
http://www.buynothingday.home.ro/argument.htm
Timp de vreo 50 de ani ni s-a tot impus sa împlinim visul societatii comuniste multilateral dezvoltate. Visul s-a dovedit a fi cosmar. Pe atunci nu aveam ce cumpara, dar asta era prea putin important. Ne lipsea libertatea.
Acum ne apropiem tot mai mult de partea cealalta: exista tot mai multe lucruri de cumparat si începem sa avem si banii sa o facem. Asa ca îi dam înainte: cumparam. Cumparam si lucruri de care nu avem nevoie. Consumam, si suntem invitati s-o facem cu pofta. Cu totii suntem chemati la festin si ni se promit placeri incredibile, o sumedenie de paradisuri artificiale ne asteapta la fiecare pas.
Atâta doar ca s-ar putea ca si drumul acesta sa ne duca tot acolo: la o libertate tot mai mica. Pentru a consuma ne trebuie bani. Ca sa câstigam bani trebuie sa producem. Fie bunuri, fie servicii. Cine produce mai mult si se plaseaza mai bine pe piata are câstig de cauza. Asa ca ritmul se accelereaza si se accelereaza si se accelereaza, fiindca nimeni nu vrea sa piarda. În cursa asta, cu cât alergi mai repede, cu atât pari sa fii mai aproape de linia de sosire. Doar ca linia de sosire se tot îndeparteaza, iar tu nu te mai poti opri.
Câstigi tot mai mult si traiesti tot mai putin. Nici banii nu îti mai sunt suficienti, fiindca, pe masura ce urci pe scara sociala, esti obligat sa îti cresti standardul: îti schimbi telefonul, îti schimbi hainele, îti schimbi masina, îti schimbi casa, uneori îti schimbi familia. Toate devin consumabile.
Hai sa ne oprim putin.”
http://www.buynothingday.home.ro/argument.htm
"Acolo unde toti gandesc la fel, nimeni nu gandeste prea mult." Walter Lippmann
Cele cinci porunci ale vietii:
Sa nu gandesti.
Daca gandesti, sa nu spui.
Daca spui, sa nu scrii.
Daca scrii, sa nu semnezi.
Daca semnezi, sa nu te miri. (din popor
)
Cele cinci porunci ale vietii:
Sa nu gandesti.
Daca gandesti, sa nu spui.
Daca spui, sa nu scrii.
Daca scrii, sa nu semnezi.
Daca semnezi, sa nu te miri. (din popor
)
The void is no mere emptiness, but is real, free and existing. It is the source from which all things arise and return. It cannot be seen, touched or known, yet it exists and is freely used. It has no shape, size, colour or form, and yet all that we see, hear, feel and touch is "it". It is beyond intellectual knowing and cannot be grasped by the ordinary mind. When we suddenly awake to the realization that there is no barrier, and has never been seen, one realizes that one is all things, mountains, rivers, grasses, trees, sun, moon, stars, universe are all oneself. There is no longer a division or barrier between myself and others, no longer any feeling of alienation or fear. Realizing this, results in true compassion. Other people and things are not seen as apart from oneself, on the contrary, as one's own body.
Bruce Lee
Bruce Lee
Fa un scurt rezumat in romaneste din aceasta "adanca" gandire a lui Bruce Lee 
| QUOTE |
| "It is I who am the light which is above them all. It is I who am the All. From Me did the All come forth, and unto Me did the All extend. Split a piece of wood, and I am there. Lift up the stone, and you will find Me there." "There is neither Jew nor Greek [i.e. Gentile], there is neither bond nor free, there is neither male nor female: for ye are all one in Christ Jesus." |
| QUOTE |
| A human being is a part of a whole, called by us 'universe', a part limited in time and space. He experiences himself, his thoughts and feelings as something separated from the rest... a kind of optical delusion of his consciousness. This delusion is a kind of prison for us, restricting us to our personal desires and to affection for a few persons nearest to us. Our task must be to free ourselves from this prison by widening our circle of compassion to embrace all living creatures and the whole of nature in its beauty. - Albert Einstein |
| QUOTE |
| The void is no mere emptiness, but is real, free and existing. It is the source from which all things arise and return. It cannot be seen, touched or known, yet it exists and is freely used. It has no shape, size, colour or form, and yet all that we see, hear, feel and touch is "it". It is beyond intellectual knowing and cannot be grasped by the ordinary mind. When we suddenly awake to the realization that there is no barrier, and has never been seen, one realizes that one is all things, mountains, rivers, grasses, trees, sun, moon, stars, universe are all oneself. There is no longer a division or barrier between myself and others, no longer any feeling of alienation or fear. Realizing this, results in true compassion. Other people and things are not seen as apart from oneself, on the contrary, as one's own body - Bruce Lee |
"Eu sunt lumina care sta deasupra la toate. Eu sunt Totul. De la mine Totul a venit si prin mine totul s-a extins. Sparge o bucata de lemn si eu sunt acolo. Ridica o piatra si ma vei gasi acolo.
Nu exista nici evreu nici grec (gentil), nu exista nici sclav nici liber, nu exista nici barbat nici femeie : pentru ca toti sunteti acelas in Isus Cristos " - din Biblie
"O fiinta umana este o parte a intregului numite de noi "univers", o parte limitata in timps is spatiu. El se observa pe sine, gandurile si simtirile lui ca pe ceva separat de rest...un fel de iluzie optica a constiintei sale. Aceasta iluzie e ca o inchisoare pentru noi, ne restrange la propriile dorinte si la afectiunea pentru cateva persoane apropiate de noi. Sarcina noastra trebuie sa fie a ne elibera din aceasta inchisoare , largind cercul compasiunii pentru a imbratisa toate vietatile si intreaga natura in frumusetea ei" - Albert Einstein
"Vidul nu e un simplu gol, e real liber si existent. Este sursa de unde toate lucrurile vin si se intorc. Nu poate fi vazut, atins sau cunoscut, dar exista si e folosit usor. Nu are forma, marime sau culoare, dar tot ce vedem, auzim, simtim si atingem este "el". Este dincolo de cunoasterea intelectuala si nu poate fi inteles de mintea obisnuita. Cand ne trezim brusc la realitatea ca nu exista o limita si nu a fost niciodata, realizam ca toate lucrurile sunt unul, muntii, raurile, ierburile, copacii, soarele, luna, stelele, universul, toate sunt sinele. Nu mai exista o diviziune sau o bariera intre mine si altii, nu mai exista nici un sentiment de instrainare sau frica. Realizand aceasta rezultatul este adevarata compasiune. Alti oameni si alte lucruri nu sunt vazute ca fiind separate de sinele unui om ci din contra, ca propriul lui corp" - Bruce Lee
"Uneori, la anumiţi oameni, sub aspectul celei mai stridente banalităţi, ţi se revelează structurile profunde ale realului. Structuri care altminteri, raţional, vreau să spun, ne sînt inaccesibile." 
Mircea Eliade, Podul
Mircea Eliade, Podul
Fiecare cititor este, atunci când citeşte, propriul său cititor. Opera scriitorului nu este decât un fel de instrument optic pe care îl oferă cititorului pentru a-i permite să discearnă ceea ce, fără acea carte, nu ar fi văzut în el însuşi niciodata.
Marcel Proust
Marcel Proust
I dream my painting, and then I paint my dream ...
Vincent van Gogh
Vincent van Gogh
Heidegger:
”Sintem atit de imbibati de logica incit tot ce contrazice obisnuita somnolenta a crezurilor uzuale este taxat de indata ca un opus reprobabil.Tot ce nu ramine la nivelul pozitivului cunoscut si indragit, este azvirlit in groapa dinainte pregatita a simplei negatii care neaga totul si care astfel sfirseste in Nimic.Pe aceasta cale a logicii totul este lasat sa se scufunde intr-un nihilism care a fost inventat cu ajutorul logicii.
Insa atitudinea de contestare pe care o manifesta gindirea fata de crezurile uzuale duce in mod necesar la simpla negatie si la negativ? Acest lucru se petrece numai atunci - dar atunci in mod inevitabil si definitiv, adica fara nici o perspectiva libera catre altceva - cind crezul uzual este instituit in prealabil ca insusi ”pozitivul”, iar plecind de la acesta se judeca apoi in mod absolut si totodata negativ in privinta domeniului opozitiilor posibile.
....Prin invocarea constanta a logicului se creaza impresia ca suntem cu totul angajati in gindire, in timp ce gindirea a fost de fapt renegata. ” - Scrisoare despre ”umanism”.
”Sintem atit de imbibati de logica incit tot ce contrazice obisnuita somnolenta a crezurilor uzuale este taxat de indata ca un opus reprobabil.Tot ce nu ramine la nivelul pozitivului cunoscut si indragit, este azvirlit in groapa dinainte pregatita a simplei negatii care neaga totul si care astfel sfirseste in Nimic.Pe aceasta cale a logicii totul este lasat sa se scufunde intr-un nihilism care a fost inventat cu ajutorul logicii.
Insa atitudinea de contestare pe care o manifesta gindirea fata de crezurile uzuale duce in mod necesar la simpla negatie si la negativ? Acest lucru se petrece numai atunci - dar atunci in mod inevitabil si definitiv, adica fara nici o perspectiva libera catre altceva - cind crezul uzual este instituit in prealabil ca insusi ”pozitivul”, iar plecind de la acesta se judeca apoi in mod absolut si totodata negativ in privinta domeniului opozitiilor posibile.
....Prin invocarea constanta a logicului se creaza impresia ca suntem cu totul angajati in gindire, in timp ce gindirea a fost de fapt renegata. ” - Scrisoare despre ”umanism”.
"Fear is the main source of superstition, and one of the main sources of cruelty. To conquer fear is the beginning of wisdom" - Bertrand Russell
Prefer o viata scurta si plina de excese decit una lunga dar ingustata de restrictii.
( Ibn Sina/Avicenna)
( Ibn Sina/Avicenna)
"Gaseste curajul de a fi tu insuti, chiar daca nu stii cine esti" 
Coelho
Coelho
Kill one man, and you are a murderer.
Kill millions of men, and you are a conqueror.
Kill them all, and you are a god.
- Jean Rostand, Thoughts of a Biologist (1939)
Kill millions of men, and you are a conqueror.
Kill them all, and you are a god.
- Jean Rostand, Thoughts of a Biologist (1939)
Rezerva-ti dreptul de a gandi, chiar daca nu gandesti corect e mai bine decat deloc.
(citat atribuit Hypatiei)
(citat atribuit Hypatiei)
"Efortul identificandu-se cu actul constiintei se numeste vointa. Orice impiedica vointa se numeste durere. Orice permite vointei sa-si atinga scopul se numeste placere[...]Satisfactia este repede depasita dand nastere unei noi necesitati, unei noi dureri si tot asa...A voi inseamna a suferi si cum a trai este vointa, orice viata este prin esenta dureroasa."
"Lumea este campul de lupta al fiintelor agitate, suferinde si care nu subzista decat numai pentru ca una sfasie pe cealalta. Orice animal de prada ajunge mormantul viu a inca o mie de alti pradatori si nu rezista in timp decat cu pretul unui sir lung de martirii. Intelegerea mareste facultatea de a suferi, atingand la om gradul cel mai inalt. In aceasta lume, un sistem optimist de evaluare este absurd si inutil. A fi optimist este modalitatea simplista de a percepe lumea."
"...viata fiecarui om este o lupta continua, cu mizeria, cu plictiseala, cu semenii sai, cu realitatea. Omul gaseste adversari pretutindeni si moare cu armele in maini."
"Egoismul, de care cu totii suntem plini si pe care-l ascundem din politete, se tradeaza in momentul in care instinctiv cautam in fiecare persoana pe care-o vedem o relatie sau un mijloc de parvenire catre unul din scopurile pe care le urmarim. Cand facem o cunostiinta noua, primul nostru gand este de a sti daca si cat ne poate fi folositoare; daca nu poate, nu reprezinta nimic pentru noi. Este in natura fiintei umane sa vada in aproapele sau un posibil mijloc pentru a-si atinge scopurile."
"Interesul calauzeste toate legaturile noastre. Un om urmarit de dusmanii sai, zdrobit de oboseala, intreaba un negustor ambulant drumul pe care ar putea sa scape de ei. Negustorul i-l arata, apoi adauga: - Nu-ti trebuie nimic? Poate cumperi ceva."
"Sinucigasul iubeste viata; se plange numai de conditiile sub care i se ofera. Asadar, el nu renunta la vointa de a trai, ci numai la aparitia sa accidentala ca expresie a vietii, careia ii distruge in persoana sa unul din fenomenele trecatoare."
"Vointa neostoita este forta vitala[...]Moartea nu poate distruge vointa de a trai, caci moartea distruge numai individul, ca manifestare trecatoare a vointei. Vointa precede individul, este indestructibila si prin urmare sinuciderea sau omuciderea nu dau ceea ce promit."
"Un om care dupa lupte crancene se regaseste biruitor nu e decat o fiinta ganditoare, o oglinda a lumii. Nimic nu-l mai poate nelinisti sau misca, caci s-a rupt de miile de fire ale vointei: dorintele, frica, invidia, necazul etc.[...]va recunoaste ca durerea lucreaza pentru adevaratul scop al vietii: distrugerea vointei de a trai."
A. Schopenhauer
"Lumea este campul de lupta al fiintelor agitate, suferinde si care nu subzista decat numai pentru ca una sfasie pe cealalta. Orice animal de prada ajunge mormantul viu a inca o mie de alti pradatori si nu rezista in timp decat cu pretul unui sir lung de martirii. Intelegerea mareste facultatea de a suferi, atingand la om gradul cel mai inalt. In aceasta lume, un sistem optimist de evaluare este absurd si inutil. A fi optimist este modalitatea simplista de a percepe lumea."
"...viata fiecarui om este o lupta continua, cu mizeria, cu plictiseala, cu semenii sai, cu realitatea. Omul gaseste adversari pretutindeni si moare cu armele in maini."
"Egoismul, de care cu totii suntem plini si pe care-l ascundem din politete, se tradeaza in momentul in care instinctiv cautam in fiecare persoana pe care-o vedem o relatie sau un mijloc de parvenire catre unul din scopurile pe care le urmarim. Cand facem o cunostiinta noua, primul nostru gand este de a sti daca si cat ne poate fi folositoare; daca nu poate, nu reprezinta nimic pentru noi. Este in natura fiintei umane sa vada in aproapele sau un posibil mijloc pentru a-si atinge scopurile."
"Interesul calauzeste toate legaturile noastre. Un om urmarit de dusmanii sai, zdrobit de oboseala, intreaba un negustor ambulant drumul pe care ar putea sa scape de ei. Negustorul i-l arata, apoi adauga: - Nu-ti trebuie nimic? Poate cumperi ceva."
"Sinucigasul iubeste viata; se plange numai de conditiile sub care i se ofera. Asadar, el nu renunta la vointa de a trai, ci numai la aparitia sa accidentala ca expresie a vietii, careia ii distruge in persoana sa unul din fenomenele trecatoare."
"Vointa neostoita este forta vitala[...]Moartea nu poate distruge vointa de a trai, caci moartea distruge numai individul, ca manifestare trecatoare a vointei. Vointa precede individul, este indestructibila si prin urmare sinuciderea sau omuciderea nu dau ceea ce promit."
"Un om care dupa lupte crancene se regaseste biruitor nu e decat o fiinta ganditoare, o oglinda a lumii. Nimic nu-l mai poate nelinisti sau misca, caci s-a rupt de miile de fire ale vointei: dorintele, frica, invidia, necazul etc.[...]va recunoaste ca durerea lucreaza pentru adevaratul scop al vietii: distrugerea vointei de a trai."
A. Schopenhauer
"Mai presus de cei care nu stiu sunt cei care afla sau citesc;
Mai presus de cei care afla sau citesc sunt cei care memoreaza;
Mai presus de cei care memoreaza sunt cei care inteleg;
Mai presus de cei care memoreaza sunt cei care inteleg;
Mai presus de cei care inteleg sunt cei care aplica;
Mai presus de cei care aplica sunt cei care obtin rezultate;
Mai presus de cei care obtin rezultate sunt cei care, atingand succesul, dobandesc puteri deosebite;
Mai presus de cei care dobandesc puteri deosebite sunt cei care ating absolutul;
..Dobandind intelepciunea prin care totul devine cu putinta"-Tantra Sara
Mai presus de cei care afla sau citesc sunt cei care memoreaza;
Mai presus de cei care memoreaza sunt cei care inteleg;
Mai presus de cei care memoreaza sunt cei care inteleg;
Mai presus de cei care inteleg sunt cei care aplica;
Mai presus de cei care aplica sunt cei care obtin rezultate;
Mai presus de cei care obtin rezultate sunt cei care, atingand succesul, dobandesc puteri deosebite;
Mai presus de cei care dobandesc puteri deosebite sunt cei care ating absolutul;
..Dobandind intelepciunea prin care totul devine cu putinta"-Tantra Sara
Advertising has us chasing cars and clothes, working jobs we hate so we can buy shit we don't need.
From the movie Fight Club, based on the novel by Chuck Palahniuk
From the movie Fight Club, based on the novel by Chuck Palahniuk
"When you do the common things in life in an uncommon way, you will command the attention of the world."
(George Washington Carver )
(George Washington Carver )
"If the doors of perception were cleansed everything would appear to man as it is: infinite."
William Blake
William Blake
"Dupa o anumita varsta, toti oamenii au impresia ca au naufragiat, ca si-au ratat viata,ca au trait o viata idoata, absurda - o viata care nu putea fi a lor, care nu putea fi decat viata altuia. Pentru ca avem o parere prea buna despre noi insine si nu putem crede ca daca am fi trait intr-adevar viata noastra, ea ar fi putut fi atat de idioata..."
Mircea Eliade
Mircea Eliade
"E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune."
Singura poezie de-a lui Eminescu ce-mi place.
Când nimic nu ai a spune,
Insirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune."
Singura poezie de-a lui Eminescu ce-mi place.
"Cand am citit cit de rau face alcoolul, am renuntat la citit" (H.Youngman)
"Fericirea Adevarata nu-i decat O Clipa... mai mult n-ar putea indura firea omului!"
~ Liviu Rebreanu ~
~ Liviu Rebreanu ~
Mă atrag lucrurile care n-au şansa să se-mplinească ori să dainuie.
Emil Cioran
Emil Cioran
Ai grija ce gandesti, gandurile devin cuvinte;ai grija ce spui, cuvintele devin actiuni; ai grija ce faci, actiunile devin obiceiuri; ai grija ce obisnuiesti sa faci, obisnuintele vor deveni caracter. Analizeaza-ti caracterul, iti devine destin.
"Esti ceea ce mananci."
Citate care imi plac , si pe care le folosesc uneori:
(In ordine aleatorie )
Decat sa vorbesti 10 minute debeaga , mai bine taci un minut cu folos.
Un sut in fun* e un pas inainte. ( ce nu te doboara te face mai puternic)
Uneori cel mai mare risc e sa nu risti deloc.
Apele linistite sunt adanci.
Esentele tari se gasesc in sticlute mici.
Speranta moare ultima . ( arhicunoscuta dar... eterna)
Preferata mea ( mereu ma binedispune cand sunt suparata, sau nu merg toate "ceas" )
Doamne! Da-mi rabdare ! Dar repede ca nu pot sa astept!
(In ordine aleatorie )
Decat sa vorbesti 10 minute debeaga , mai bine taci un minut cu folos.
Un sut in fun* e un pas inainte. ( ce nu te doboara te face mai puternic)
Uneori cel mai mare risc e sa nu risti deloc.
Apele linistite sunt adanci.
Esentele tari se gasesc in sticlute mici.
Speranta moare ultima . ( arhicunoscuta dar... eterna)
Preferata mea ( mereu ma binedispune cand sunt suparata, sau nu merg toate "ceas" )
Doamne! Da-mi rabdare ! Dar repede ca nu pot sa astept!
..Am invatat sa-mi scriu durerea pe nisip si bucuriile pe stanca.
"Opera de artă e o bucată de materie şlefuită, în care explodează permanent strălucirea unei frumuseţi ideale. E din lumea noastră şi totuşi din altă lumea. E din cutare loc şi totuşi pentru oriunde. E din cutare timp şi totuşi pentru oricând. E din cutare artist şi totuşi pentru oricine. Precum e un salt peste natură, e un salt peste spaţiu, un salt peste timp, un salt peste individ."
Nechifor Crainic
Nechifor Crainic
Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.
William Shakespeare
William Shakespeare
"Si cine stie daca vorbirea n-a fost la inceput poezie? In orice caz, pe planul esentelor, vorbirea este, la inceput, poezie. Si astfel, din nevinovatie si risc, din temporalitate si extratemporal, din destinatie omeneasea prin excelenta, esenta poeziei e dezvaluita.
Esenta poeziei constă, în cuvînt. Dar ce este cuvîntul? E mai mult decît vorbire; e convorbire, comunicare. Asadar problema se adînceste: ce este cuvîntul, devine – ce transmite cuvintul.
Orice act creator este actul cuiva, iar momentul creatiei e de o desăvîrsită intimitate. Numai cineva stie; ceilalti vor învăta.
Poezia e un act de supunere. Esenta poeziei apare atunci în actul de-a asculta, de a primi un mesaj, de a te supune cuvîntului în asa fel încît să nu-l mai rostesti: să se rostească. Stă în esenta poeziei de-a face la limită pe Dumnezeu să vorbească limba neamului tău. Pe Dumnezeu sau îngeri. Nu rezistă lui Dumnezeu – spunea Rilke – asa cum nu rezistă pămîntul primăverii care vine.
Ce curios e raportul acesta de intimitate prin care prinzi esenta poeziei! E intimitatea realizată de tensiunea în care te afli cu altceva. Desăvîrsită este, de pildă, intimitatea în care te asează cu celălalt dusmănia; căci doi dusmani se caută, se cunosc, se simt ca fete ale aceluiasi act. La fel se întrepătrund sclavul si stăpînul în actele lor de viată. Iar dacă poezia e formă de supunere, de sclavie, esenta ei îti e perceptibilă tocmai prin consimtire. Prin pierdere.
Si nimeni nu se pierde mai bine ca omul tînăr. E omul care-si apartine cel mai putin, desi vorbeste la persoana I cel mai mult. E subiectiv si în acelasi timp impersonal. De aceea el are mai lesne decî oricine accesul la esentă. E atît de răpit lumii, încît păseste, parcă, din esentă în esentă.
Omul tînăr nu stie calea către. Îi cunoaste mai ales tinta, se asează direct în ea. Fată de omul matur, care cunoaste mai ales căile, mijloacele, tehnica – omul tînăr stie dintr-o dată totul. Dar paradoxul îndeletnicirilor omenesti este că acela care stie totul stie mai putin decît acela care stie numai ceva. Cu aceasta ne terorizează oamenii bătrini: cu putinul, pe care-l stiu, în schimb, bine. Si cu aceasta îi terorizăm noi: cu esentele – pe care insă le stim prost. Dacă ar putea îmbătrîni cineva fără să piardă contactul nostru cu esentele! Si sunt într-adevăr cîtiva cari asa îmbătrînesc; iar pe aceia omul tînăr si-i recunoaste ca învătători. Dar de cele mai multe ori oamenii îmbătrînesc prost; îmbătrînesc pierzînd, nu înglobînd. A rămas la fiecare răscruce de drumuri cîte ceva: ici constiinta unicitătii neamului său, dincolo absolutul religios; ici încrederea în om (fiindcă el cunoaste pe oameni nu pe om) altădată încrederea în sine, (fiindcă se cunoaste ca persoană, nu ca subiect impersonal. Iar peste tot, la fiecare pas, aproape, îl părăseste poezia.
Poezia omului matur este, cîteodată, posibilă. Poezia omului tînăr este o permanentă. Singur omul tinăr locuieste în chip poetic pămîntul cum spunea Hölderlin. E adevărat, nu el scrie poemele cele mari. Dar poezia nici nu trebuie întotdeauna scrisă."
Constantin Noica - Istoricitate si Eternitate,
Editura Capricorn, Bucuresti, 1989
Esenta poeziei constă, în cuvînt. Dar ce este cuvîntul? E mai mult decît vorbire; e convorbire, comunicare. Asadar problema se adînceste: ce este cuvîntul, devine – ce transmite cuvintul.
Orice act creator este actul cuiva, iar momentul creatiei e de o desăvîrsită intimitate. Numai cineva stie; ceilalti vor învăta.
Poezia e un act de supunere. Esenta poeziei apare atunci în actul de-a asculta, de a primi un mesaj, de a te supune cuvîntului în asa fel încît să nu-l mai rostesti: să se rostească. Stă în esenta poeziei de-a face la limită pe Dumnezeu să vorbească limba neamului tău. Pe Dumnezeu sau îngeri. Nu rezistă lui Dumnezeu – spunea Rilke – asa cum nu rezistă pămîntul primăverii care vine.
Ce curios e raportul acesta de intimitate prin care prinzi esenta poeziei! E intimitatea realizată de tensiunea în care te afli cu altceva. Desăvîrsită este, de pildă, intimitatea în care te asează cu celălalt dusmănia; căci doi dusmani se caută, se cunosc, se simt ca fete ale aceluiasi act. La fel se întrepătrund sclavul si stăpînul în actele lor de viată. Iar dacă poezia e formă de supunere, de sclavie, esenta ei îti e perceptibilă tocmai prin consimtire. Prin pierdere.
Si nimeni nu se pierde mai bine ca omul tînăr. E omul care-si apartine cel mai putin, desi vorbeste la persoana I cel mai mult. E subiectiv si în acelasi timp impersonal. De aceea el are mai lesne decî oricine accesul la esentă. E atît de răpit lumii, încît păseste, parcă, din esentă în esentă.
Omul tînăr nu stie calea către. Îi cunoaste mai ales tinta, se asează direct în ea. Fată de omul matur, care cunoaste mai ales căile, mijloacele, tehnica – omul tînăr stie dintr-o dată totul. Dar paradoxul îndeletnicirilor omenesti este că acela care stie totul stie mai putin decît acela care stie numai ceva. Cu aceasta ne terorizează oamenii bătrini: cu putinul, pe care-l stiu, în schimb, bine. Si cu aceasta îi terorizăm noi: cu esentele – pe care insă le stim prost. Dacă ar putea îmbătrîni cineva fără să piardă contactul nostru cu esentele! Si sunt într-adevăr cîtiva cari asa îmbătrînesc; iar pe aceia omul tînăr si-i recunoaste ca învătători. Dar de cele mai multe ori oamenii îmbătrînesc prost; îmbătrînesc pierzînd, nu înglobînd. A rămas la fiecare răscruce de drumuri cîte ceva: ici constiinta unicitătii neamului său, dincolo absolutul religios; ici încrederea în om (fiindcă el cunoaste pe oameni nu pe om) altădată încrederea în sine, (fiindcă se cunoaste ca persoană, nu ca subiect impersonal. Iar peste tot, la fiecare pas, aproape, îl părăseste poezia.
Poezia omului matur este, cîteodată, posibilă. Poezia omului tînăr este o permanentă. Singur omul tinăr locuieste în chip poetic pămîntul cum spunea Hölderlin. E adevărat, nu el scrie poemele cele mari. Dar poezia nici nu trebuie întotdeauna scrisă."
Constantin Noica - Istoricitate si Eternitate,
Editura Capricorn, Bucuresti, 1989
PS Am postat trei citate, insa forumul a unit automat cele trei postari consecutive.
"Viata cu adevarat traita este în trecut sau in viitor - prezentul este un interludiu
un straniu interludiu în care recurgem la trecut sau viitor ca sa ne slujeasca drept marturie ca traim."
Eugene ONeill
Eugene ONeill
- "Daca vrei sa te impui, nu cere voie nimanui"
- "Norocul e pentru cei ce nu au nevoie de el'
-" Esecul si victoria merg mana in mana, nu incerca sa separi cea ce in echilibru"
- "Norocul e pentru cei ce nu au nevoie de el'
-" Esecul si victoria merg mana in mana, nu incerca sa separi cea ce in echilibru"
Cand am citit prima oara acest topic, (acum 4 ani) mi s-a parut ceva fantastic. Am facut o selectie a citatelor, le-am scos l-a imprimanta, le citeam, le reciteam, si ma minunam, zicand "cat de destepti sunt aceia care le-au spus, cat de pro-fund-e sunt!", si ma ghidam in viata dupa ele.
E, gargaunii astia m-au costat multi bani, cativa ani din viata, si cel mai important lucru, sanatatea mea.
Va rog sa va abtineti de la a face vreun comentariu asupra continutului acestui mesaj!
E, gargaunii astia m-au costat multi bani, cativa ani din viata, si cel mai important lucru, sanatatea mea.
Va rog sa va abtineti de la a face vreun comentariu asupra continutului acestui mesaj!
Daca renunti la ceva inseamna ca ai prea mult de dat, daca te resemnezi inseamna ca nici macar nu ai ce sa primesti.
Emil Cioran
Emil Cioran
Cand iubesti pe cineva il iubesti asa cum este nu cum ai vrea sa fie .
Tolstoi, in Ana Karenina.
Tolstoi, in Ana Karenina.
Toate locurile de munca platite iti degradeaza mintea. [Aristotel]
Fi multumit de destinul tau, niciodata nu vrei putea fi primul in toate. [Aesop]
Fi multumit de destinul tau, niciodata nu vrei putea fi primul in toate. [Aesop]
"The biggest mistake people make in life is not making a living at doing what they most enjoy..." - Malcolm S. Forbes
Este mai de folos să cunoşti calităţile duşmanului decât defectele lui.
(proverb chinezesc)
(proverb chinezesc)
J'm'on fou, parce que mir wurscht. (Proverb european)
"Ce urma lasa soimii-n zbor?
Ce urma pestii-n apa lor?
Sa fii cat muntii de voinic
Ori cat un pumn sa fii de mic
Cararea mea si-a tuturor
E tot nimic!
Ca tot ce esti si tot ce poti
Parere-i tot daca socoti -
De mori tarziu ori mori curand
De mori satul, ori mori flamand
Totuna e! Si rand pe rand
Ne ducem toti!
[...]
Ori buni ori rai, tot un mormant!
Nu-i nimeni drac si nimeni sfant!
Credinta-i val, iubirea vant
Si viata fum!"
G. Cosbuc - Moartea lui Fulger
Ce urma pestii-n apa lor?
Sa fii cat muntii de voinic
Ori cat un pumn sa fii de mic
Cararea mea si-a tuturor
E tot nimic!
Ca tot ce esti si tot ce poti
Parere-i tot daca socoti -
De mori tarziu ori mori curand
De mori satul, ori mori flamand
Totuna e! Si rand pe rand
Ne ducem toti!
[...]
Ori buni ori rai, tot un mormant!
Nu-i nimeni drac si nimeni sfant!
Credinta-i val, iubirea vant
Si viata fum!"
G. Cosbuc - Moartea lui Fulger
Physics is to mathematics as sex is to masturbation. (Richard Feynman)
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.