Pornind de la un schimb de opinii pe care l-am avut cu ins pe un alt topic, va invit sa dezbatem aici identificarea ateismului cu religia.
Pentru mine este clar: ateismul reprezinta lipsa unei credinte, lipsa unei religii.
Multe persoane insa sunt hotarate in a-i convinge pe ceilalti ca ateismul este o religie. Probabil acele persoane care sunt atat de patrunse de viziunile lor religioase incat nu isi pot explica si creiona un grup de persoane care sa traiasca fara religie.
Va invit asadar la o dezbatere civilizata, in care sa propuneti motive pro sau contra afirmatiei Ateismul este o religie.

Va rog sa discutati numai referitor la acest topic aici. Subiectul 'Exista Dumnezeu ?' il puteti regasi mai jos in acest forum.

Nu, ateismul nu e o religie (ceea ce nu inseamna desigur ca un ateu este un handicapat, incapabil de judecati abstracte, de intrebari profunde, de auto-cunoastere, etc.). Sint o gramada de atei pe lume si pot sa pun pariu ca in sinea lui fiecare din ei crede in ceva (sau in cineva); probabil sint tot atitea "credinte" citi atei. Unul e hedonist, celalalt crede in puterea tamaduitoare a astrelor, tipul de colo crede in idolul lui, mare vedeta rock, s.a.m.d . Or fi si din cei care chiar nu cred in nimeni si nimic - pesemne au o viata foarte trista.

(Ca sa nu existe dubii, subsemnatul ma declar ateu, pina la proba contrarie).

QUOTE (ypsilonalpha @ Aug 20 2003, 06:21 PM)

ceea ce nu inseamna desigur ca un ateu este un handicapat, incapabil de judecati abstracte, de intrebari profunde, de auto-cunoastere, etc.

Bineinteles, nici nu am spus asta. Doream doar sa delimitez clar termenul ateu fata de religie.

Ce este aceea o 'religie'?

Religie = Forma a constiintei sociale care se caracterizeaza prin credinta in fiinte sau forte supranaturale, prin oficierea unui cult si prin existenta unor organizatii si institutii corespunzatoare.

"se caracterizeaza prin credinta in fiinte sau forte supranaturale"

Conform acestei definitii, ateismul nu e o religie. Asta nu inseamna ca un ateu nu poate fi o persoana religioasa (vezi punctul 2 de mai jos).

Ca parere personala, aceasta definitie este foarte proasta:

1. Exista o categorie de credinciosi (chiar crestini), care nu considera ca Dumnezeu este supranatural. A-i transforma in atei asa cum face aceasta definitie mi se pare hilar.

2. Si mai hilar mi se pare ca aceasta definitie catalogheaza drept religie ideea urmatoare "numarul 13 poarta ghinion din cauza unor forte supranaturale".

QUOTE

Ca parere personala, aceasta definitie este foarte proasta

Este posibil; aceasta este insa definitia din dictionar.

QUOTE

2. Si mai hilar mi se pare ca aceasta definitie catalogheaza drept religie ideea urmatoare "numarul 13 poarta ghinion din cauza unor forte supranaturale".

Nu, pentru ca in acest caz nu putem vorbim despre oficierea unui cult si existenta unei organizarii / institutii corespunzatoare.

QUOTE

Nu, pentru ca in acest caz nu putem vorbim despre oficierea unui cult si existenta unei organizarii / institutii corespunzatoare.

Ma rog, poate am dat un exemplu prost. Sa incerc altceva: credinta in extraterestri. Exista, fara indoiala, institutii/organizatii corespunzatoare si este, oricum, o credinta mult mai 'oficiala' decit orice alta: guvernul american, de exemplu, investeste anual o gramada de bani in proiectul SETI.

A cataloga credinta in extraterestri ca religie nu este ceva normal.

Partea amuzanta este ca ateul crede ca nu exista Dumnezeu deci CREDE în ceva deci e credincios !

Ateismul e un alt fel de religie.

Numai ca acel cuvant credincios, in varianta expusa de tine nu are nici o legatura cu Religia.
Raspunsuri pertinente, va rog.

Nu are pentru tine. Sunt tot atâtea credinte câti oameni exista (fiecare crede în felul lui) si mii de religii. Exista religii cu mai multe si altele cu mai putine paradoxuri. Nu e de mirare ca s-au creat artificial categoriile "Credinciosi" si "Atei", datorita naturii exclusiviste umane. Daca faci abstractie de aceste doua grupe, la baza exista doar rationament uman si tendinta de a prefera o anumita varianta, adoptata de la altii sau originala. Aia e credinta.

In principiu ateismul nu este o religie. Totusi... definitia religiei data anterior mi se pare cam subtire. Religia poate insemna un set de valori si principii bazate pe ceva anume, de exemplu pe invataturile unui lider spiritual. Daca acel lider e sau nu o fiinta supranatural ramane de vazut. Si de ce nu ar putea fi un om creatorul valorilor si principiilor sale ?

QUOTE

s-au creat artificial categoriile "Credinciosi" si "Atei",

Asta asa-i. Cred ca orice om a pendulat intre aceste categorii multi dintre noi aflandu-ne intr-o zona gri.

Intrebare: Este cineva inferior celorlalti daca nu CREDE ?

QUOTE (Mihai @ Aug 20 2003, 05:10 PM)

Pornind de la un schimb de opinii pe care l-am avut cu ins pe un alt topic, va invit sa dezbatem aici identificarea ateismului cu religia. Pentru mine este clar: ateismul reprezinta lipsa unei credinte, lipsa unei religii. Multe persoane insa sunt hotarate in a-i convinge pe ceilalti ca ateismul este o religie. Probabil acele persoane care sunt atat de patrunse de viziunile lor religioase incat nu isi pot explica si creiona un grup de persoane care sa traiasca fara religie. Va invit asadar la o dezbatere civilizata, in care sa propuneti motive pro sau contra afirmatiei Ateismul este o religie. Va rog sa discutati numai referitor la acest topic aici. Subiectul 'Exista Dumnezeu ?' il puteti regasi mai jos in acest forum.

Ce-i mai multi care vorbesc despre ateism ca despre o religie o fac cu convingerea ca ateul isi concentreaza atentia asupra unor forte impersonale, naturale care ar ghida Universul. Nu de putine ori am auzit chiar din partea unor teisti ideea ca ateii fac din convingerile lor un soi de religie. Dar este aberant sa sustii ca ateismul este o religie, devreme ce este negata din start putinta existentei divinitatii si implicit a relatiei om-supranatural.

Cred ca trebuie subliniat ca ateismul neaga existenta unei fiinte supranaturale, nu neaga existenta fortelor supranaturale in general. Religiile orientale, de exemplu, se bazeaza pe forte supranaturale (karma, dharma) fara a implica intr-un fel existenta unei divinitati. Deci iata ca religia si ateismul nu sunt incompatibile.

Desigur, unii ar putea spune ca "religiile" orientale nu sunt de fapt religii, dar asta inseamna ca ar folosi alta definitie decit cea data de Mihai mai sus. Conform acelei definitii, ateismul nu este o religie, dar asta nu inseamna mare lucru, pentru ca ateismul e compatibil cu multe credinte care intra la categoria "religie".

QUOTE

Dar este aberant sa sustii ca ateismul este o religie, devreme ce este negata din start putinta existentei divinitatii si implicit a relatiei om-supranatural.

Negarea existentei divinitatii nu implica inexistenta supranaturalului in general.

Mi se pare ca intre a postula existenta unor forte supranaturale si a sustine existenta divinitatii nu exista diferente majore, poate doar de nuanta.
Cat despre referirea la Karma, Dharma nu cred ca pot fi excluse din randul modalitatilor religioase de manifestare, implicit facand parte componenta in sistemul zeitatilor acceptate.

QUOTE

Partea amuzanta este ca ateul crede ca nu exista Dumnezeu deci CREDE în ceva deci e credincios

Chiar aici este un paradox.
Credinciosii prin definitia cuvantului ar trebui sa creada in Dumnezeu (sau in alte forte supranaturale). Dar ei nu cred.. ei au certitudinea ca Dumnezeu exista. La fel si ateii.. marea majoritatea au certitudinea ca Dumnezeu nu exista. Daca doar crezi, inseamna ca nu esti sigur, deci nu esti nici religios nici ateu... de aici ar rezulta inutilitatea cuvantului "credinta".

Referitor la intrebarea din topic chiar ca seamana cu una de genul "este cercul patrat"

Mihai, gind la gind cu bucurie. In lipsa de timp, as fi ales sa fie mai incolo. Totusi, citeva observatii, fara sa intru in dezbatere:
Numeste dictionarul-
“Constiinta sociala”- ai spus-o frate!- ateul poate ca are constiinta individuala!!!! Pe care o ridica la un alt rang.
Oficierea uni cult, institutionalizare. Aici e problema. Uita-te si la protestantism. Apare din nevoia unei apropieri nemijlocite cu zeul. Sau cu religiosul. mistica … Protestantism. Ateism. O gindire si o simtire fara intermediari la cele religioase. De unde, mai bine intelesul PM –ului.
Citeaza-ma corect, te rog! nu am spus ca ateismul ar fi o religie. Ci ca ateul nu ar fi un ireligios. Ar fi trebuit sa dai definitia de la “ireligios”. Partea proasta e ca, in limba populara, “fara D-zeu” e acelasi lucru cu “fara capatii”, de nimic, rebut. Si totusi! Constiinta unui om nu se limiteaza la zeul la care se inchina. Si inchinaciunea insasi nu ar trebui sa fie una formala, prin intermediul unor forme rigide, cu continut pierdut in timp de cei mai multi, in cadrul unor institutii (vetuste, reverate din teama?). In curind, am sa deschid o tema cu privire la “conditia umana” . Dar inca nu stiu cind. Nu in intelesul dat de cop. Altfel. Mai larg. Dar nu acum.
Gindestete si la pustnicul din grota, la cel de pe platforma aia—cum se chema?… Cum te apropii de zeu?
Zeul e neaparat “fiinta”? ce e fiinta? O idee fiinteaza. O idee e fiinta? Eu-sine-supra-eu? Sint fiinte? Pina ma intorc, iata un punct de plecare.

QUOTE

Numeste dictionarul

Definita nu era din DEX, ci dintr-o editie mai veche a unui dictionar de Vasile Breban.
Iata si o definitie din DEX:
Religie, religii f. = credintã în existenta unei forte supranaturale (care implicã un ansamblu de acte rituale) si adorarea ei. [g.-d. religiei; sil. -gi-e] <fr. religion, lat. religio, religionis, germ. religion

QUOTE

Citeaza-ma corect, te rog!  nu am spus ca ateismul ar fi o religie.

Observatii Generale, primul tau mesaj: "inmasura in car spun unii ateismul e o religie."

Este cred cea mai potrivita definitie pe care o putem lua in considerare deocamdata.
Nu inteleg de ce unii nu accepta ideea ca prin religie se postuleaza implicit si existenta supranaturalului!

Sigur ca ateismul e o religie! Ateii sunt atat de disperati sa se convinga ca there is no God incat sfarsesc prin a se gandi la zei si dumnezei mai rau decat habotnicii.

Carmina, uite o replica la fel de înteleapta:

Religiosii sunt atât de disperati sa se convinga ca there is God încât sfârsesc prin a dezvolta complexe fata de atei mai rau ca frustratii.

Doar asa, ca sa vezi ce fain suna.

No offence,man! Nu-mi cer scuze pt ca nu cred ca trebuie sa ne pitim mereu dupa colt cand avem an strong oppinion dar......cuvintele "tari" pe care le-am folosit erau pt. a sublinia ideea.......ateii nici nu ar trebui sa-si mai puna problema asta pentru ca deja pt ei nu mai conteaza,remember?La fel si cu cei religiosi.

QUOTE (carmina @ Aug 24 2003, 02:20 PM)

Sigur ca ateismul e o religie! Ateii sunt atat de disperati sa se convinga ca there is no God incat sfarsesc prin a se gandi la zei si dumnezei mai rau decat habotnicii.

Este fortat cred sa sustinem ca ateismul este o religie. Este una din acele modalitati imposibile de a cunoaste cu adevarat ce se intampla cu un mod de gandire, usor diferit. Poate ca s-ar fi cuvenit sa avem si opinia unui ateu in aceasta privinta.

Tinand cont de faptul ca din definitia data de Mihai mai sus : Religia = credinta in forte supranaturale .etc.. putem largi putin sfera acestei definitii. Astfel in viata de zi cu zi auzim expresii de genul : Fotbalul e o religie pentru X. si altele asemanatoare. Astfel ca se pare ca religia a devenit in vorbirea curenta si gandirea oamenilor sinonima cu credinta. E abia in momentul asta apare adevarata dilema . Daca religie = credinta, si ateu = credinta in faptul ca nu exista dumnezeu rezulta ca religie = ateu. Stati asa continuarea e mai tare . Daca religie = credinta si ateu = a nu crede in Dumnezeu ar rezulta ateu = anti credinta adica ateu = anti religie si deci ateul este exact in aceeasi oponenta cu religia ca ying-yang, Dumnezeu - Lucifer, deci practic apare acelasi dualism bine-rau indisolubil: adica practic rezulta ca pentru a exista religie este imperios necesar sa existe si atei . COOL Nu? .
Dar concluzia este cam urmatoarea (cel putin asa o vede persoana mea) . Tinand cont de faptul ca religia reprezinta un concept general (sa nu spunem universal) iar ateismul este conceptul exact opus e cam greu sa definim ateul ca persoana care are religia de a nu crede in Dumnezeu. Deci parerea mea e ca reprezinta doua concepte total diferite , iar apropierea ateu - religie e fortata la fel cum in prima parte fortez eu cu religie=credinta si se bazeaza doar pe pure speculatii interpretative, si deci NU clar NU ateismul nu este o religie.

QED

QUOTE

adica practic rezulta ca pentru a exista religie este imperios necesar sa existe si atei . COOL Nu?

sau pt a exista atei este necesar sa existe si credinciosi.
Din spusele tale se cam intelege ca religia ar reprezenta binele iar ateii raul. De ce asa si nu invers? aici e o alta dilema

QUOTE (carmina @ Aug 24 2003, 03:20 PM)

Sigur ca ateismul e o religie! Ateii sunt atat de disperati sa se convinga ca there is no God incat sfarsesc prin a se gandi la zei si dumnezei mai rau decat habotnicii.

Inca n-am cunoscut nici un ateu disperat sa se convinga de ne existentza unui Zeu.
Ca ateu nu am nevoie de ideea de Dzeu. Totul in jurul meu face perfect sens asa cum este. Pot sa accept faptul ca inca nu am rasuns la toate intrebarile me.
"Fear is your only god." -Rage against the machine
Nici nu simt nevoia sa combat ideea cu un teist. Io nu trebuie sa dovedesc nimic. Daca vrei sa accept ca Zeul tau exista sau are o baza in realitate tu trebuie sa dovedesti.

QUOTE (Mi_ @ Aug 21 2003, 02:40 AM)

Sunt tot atâtea credinte câti oameni exista (fiecare crede în felul lui) si mii de religii. Exista religii cu mai multe si altele cu mai putine paradoxuri.

Crezul intai, Religie de baza:

- cred ca mi-e foame, si ca sa-mi potolesc infama foame va trebui sa ma hranesc. Eu cred in in acele minunatii de unelte diavolesti, pe care unii, sarcastic, le numesc "tacamuri". Si nu vorbesc de muraturi. Este uimitor ce poate crea omul atunci cand ii este foame si langa el se afla, in pozitii lascive, vreo pitzipoanca dornica de senzatii tari.

Crezul al ii-lea, Secta pasiva:

- eu cred ca nu am credinta in nici un Dumnezeu deoarece sunt un ateu convins, lepadat si "udat" de prea multe experiente indoielnice. Sper si speranta ma striveste sub talpa-i grosiera. Din nou revin imprecis catre credinta dar un Scaraoschi slab din cale afara ranjeste la mine. Devin iritat de privirea sa insistenta si dau sa-l urnesc catre alta locatie. El imi spune ca Diavolul nu poate fim privit in ochi fara ca persoana nesabuita sa orbeasca ori sa innebuneasca, dar eu, ironic si convins de experienta vietii, raspund profetic catre mogaldeatza cu coarne: Aici te afli in tara tuturor posibilitatilor, deci prin urmare te pot fura si da la schimb pe mai nimic. Si nu uita, fiind ateu reconvertit la credinta, ma pot oricand schimba in ateu convins pentru a-ti fulgera o scatoalca sanatoasa, ca sa nu ma mustre constiinta ca si credincios.

Crez al clanului "los stupidos", versiunea "unplugged", Cult antic si acceptat:

- ateul este un credincios ca mine si ca tine, dar care nu-si arata afectiunea ori loialitatea fata de forte ori fiinte supranaturale decat in prezenta propriei sale umbre.


[Undercover Brother]
---------
SOLID!
---------

Ce inseamna sa fii ateu?

ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s.m. ºi f. Adept al ateismului; persoanã care neagã existenþa lui Dumnezeu ºi a oricãrei divinitãþi. - Din fr. athée, lat. atheus.

DUMNEZÉU, (rar) dumnezei, s.m. 1. Fiinþã supranaturalã, consideratã în credinþele religioase drept creatoare a lumii ºi cea care determinã destinul oamenilor.

DIVINITÁTE, divinitãþi, s.f. 1. Fiinþã imaginarã cu însuºiri supranaturale, socotitã drept cârmuitoare a lumii; Dumnezeu, zeu. 2. Esenþã divinã; dumnezeire. - Din fr. divinité, lat. divinitas, -atis.

Restul sunt amanunte...


[Undercover Brother]
----------
SOLID!
----------

Sa zici ca ateismul este religie este ca si cum ai zice chel este culoare de par

Foarte bine zis.
Felicitari!

Numai dintr-un simplu Larousse, obtin:
- <Ateul> neaga existenta lui D-zeu. Asadar, nu doar crede ca nu ar exista. ( altele spun ca ateul e cel care neaga credinta in D-zeu. Altceva inca!) Si aici se pozitioneaza subiectiv diferit pentru ca insasi atitudinea de negare e creatoare! Si asta arata un fel de a se raporta la Univers. Dar intrebarea fundamentala e pe care D-zeu il neaga? caci si aici incap definitii… revin..
imi amintesc (apelez la o carte ca sa citez exact) o teorema(40 si ceva parca) a lui Spinoza: “beatitudinea nu este recompensa virtutii, ci virtutea insasi si noi nu ne bucuram de beatitudine fiindca infrinam tendintele noastre, ci din contra, fiindca ne bucuram de beatitudine, putem infrina tendintele noastre.” La Spinoza, D-zeu= Natura= Substanta. Cunoasterea legilor naturii, intr-un fel intuitiv (al treilea tip de cunoastere), de preferinta, este idealul. Daca dam si defiitia lui Spinoza pentru substanta putem intelege mai bine apropierea teologului (reapropierea) de omul de stiinta. Sau evidenta separarii fortate a celor doi - “ prin substanta inteleg ceea ce exista in sine si este conceput prin sine, adica aceea a carui notiune nu are nevoie de notiunea altui lucru din care sa trebuiasca a fi format”. Omul de stiinta, pe care voi il numiti ireligios, plaseaza atomul, protonul (poate ca asta e filosof deja), hidrogenul, energia… in acel “punct’ Sau mai stiu eu ce. Poate ca ceea ce neaga este existenta unui barbos ceresc (unii la asta se refera, e cert); altii neaga existenta unei gindiri orientate prestabilite… altii refuza pur si simplu sa aiba un stapin in cer.
Ce spun este ca toti credem ca operam cu niste concepte la fel de bine intelese de toata lumea. Nu e nici pe departe cazul. Intii trebuie sa ajungem la stabilirea terenului pe care ne jucam cu ideile.
- religie: ansamblu de credinte si dogme definind raportul omului cu sacrul. Parca e altceva…
Sau, sensuri mai circumscrise, 2. ansamblu de rituri si practici proprii unei credinte. 3 adeziune la o doctrina religioasa, credinta.
- Religiozitate. Aici am gasit niste definitii interesante: faptul de a fi religos, de a-ti practica religia (v sensul potrivit) cu pietate. 2 Efect al sensibilitatii asupra atitudinii religioase, ducind la o vaga religie personala.
Apoi , pentru ca ai decis sa deschizi subiectul aici, gindeste-te la ceea ce inseamna filosofie. Practic, divinitatea e o categorie cu care opereaza. Sau doar un domeniu de reflectie. Inutil sa subliniez aproprierile dintre cele doua in trecut. Inutil sa aduc aminte de separarea de teologie. Abordata atit de “stiintific” nu doar o data.

Pentru cei care au timp si chiar vor sa se gindeasca la subiect, iata o selectie personala, coada-cap din Etica.
*
“este imposibil ca omul sa nu fie o parte a naturii si sa nu se supuna ordinii ei comune. Dar, daca el traieste printre indivizi care se potrivesc cu natura sa omeneasca, prin chiar aceasta, puterea sa de a lucra va fi ajutata si intretinuta. Dimpotriva, daca se gaseste intre asemena indivizi care se potrivesc foarte putin cu natura sa, el nu se va putea adapta nicidecum lor fara se se schimbe cu totul el insusi.”
“cine este condus de teama si savirstste binele pentru a ocoli raul nu este condus de ratiune.” (el pretuieste ratiunea)
“cea mai mare mindrie sau cea mai mare desconsiderare de sine dovedeste cea mai mare slabiciune de suflet (in alta parte, ~ este cea mai mare necunoastere de sine)”
“umilinta nu este o virtute, adica nu se naste din ratiune” “veselia nu poate fi exagerata, ci este totdeauna buna, si, dimpotriva, melancolia este totdeauna rea.” “ in masura in care un lucru se portiveste cu natura noastra, in aceeasi masura el este in mod necesar bun”.
“speranta este bucuria nestatornica nascuta din ideea unui lucru vitor, de realizarea caruia ne indoim intrucitva”
“sufletul nazuieste sa-si imagineze numai acele lucuri care presupn puterea lui de a actiona”. “ cine isi imagineaza ca un altul il uraste si crede ca nu i-a da nici un motiv de ura, il va uri si el, la rindu-i.” “ cine uraste pe cineva va nazuti sa-i faca rau, afara numai daca nu se teme ca ar putea sa provina de aici pentru el un rau mai mare; si, dimpotriva, cine iubeste pe cineva va nazui, dupa aceeasi lege, sa-i faca bine”.
Pe asta nu stiu daca o veti intelege ca mine:” daca ne imaginam ca cineva se bucura de un lucru pe care nu-l poate avea decit unul singur, vom nazui ca el sa nu mai fie stapin pe acel lucru”. Atentie la termeni: “ daca ne imaginam ca cineva afecteaza cu bucurie un lucru pe care il urim vom fi afectati de ura fata de el. Daca , dimpotriva, ni-l imaginam afectind acelasi lucru cu tristete, suntem afectati fata de el de iubire”
“sufletul, si intrucit are idei clare si distincte, cit si intrucit are idei confuze, nazuieste sa-si mentina existenta pe o durta nedeterminata si este constient de nazuinta sa”. “ nazuinta prin care fiecare lucru tinde sa-si mentina existenta nu include un timp finit, ci unul nedefinit.” “esenta omului nu include existenta necesara, adica se poate, in ordinea naturii, ca un om sau altul sa existe, dupa cum se poate sa nu existe ( inutil de spus ca ideile adevarate sint cele adecvate, care -si in masura in care- se raporteaza la D-zeu. Toate idele sint adecvate in masura in care raspund naturii intrinseci omului). Si “ tot ce concepem ca fiind in puterea lui D-zeu exista in chip necesar”. ( in cea mai buna dintre lumile posibile?) “ in natura nimic nu este contingent, ci toate sunt determinate sa existe si sa actioneze intr-un anumit fel din necesitatea naturii lui D-zeu.” Si “ esenta lucrurilor produse de D-zeu nu include existenta (adica si de continua sa existe e pentru ca primesc unda verde)
“toate cite sunt, sunt sau in sine sau in altceva”.
*

Si , de parca nu ar fi destul: se sustine ca, avind in vedere acceptiunile numeroase ale lui D-zeu, fiecare individ e ateu in considerarea cel putin a uneia dintre aceste acceptiuni… si vedeti ca ne-am intoarce la dogma!!! Asadar, o regindire a ideii de D-zeu? Astazi a fost putin, Spinoza.(care nu isi propusese o regindire… l-am folosit ca sa se vada ca functioneaza citeva din ideile sale si dintr-un unghi de vedere, si dintr-un altul. Ateu, nu intimplator ?!)
Veti remarca in ce masura unele probleme mai vechi, sint (pot fi) readuse in discutie: de ce in acest caz existenta raului in lume, unde utilitatea ideeii de D-zeu? Etc, etc… atitea intrebari…

… păi ateismul nu e religie … pentru că neagă existenţa unei divinităţi …
… dar e o doctrină la fel ca şi religia …
… mărul şi para nu sunt una … dar fructe sunt amândouă …
…. ateismul şi religia … din mintea omului au ieşit la iveală … iar dacă mintea noastră e doar un intermediary al altei minţi … nu pot spune …

… ateismul îmi dezgustă sufletul şi religia îmi dezgustă mintea … am spus !

Ateismul nu e religie, scientismul insa este...

Nu neaparat, poti sa nu crezi, sa negi existenta lui, dar sa respecti credinta celorlalti.

(am gresit la faza cu militatul, deh, dictionare comuniste).

Religia si ateismul au un lucru in comun: credinta. Ateii CRED ca nu exista Dumnezeu, in timp ce persoanele religioase CRED ca exista. Stiinta este cumva prinsa la mijloc, servind ca depozit de argumente si pentru unii, si pentru altii. Partea mai frumoasa este ca radacinile ateilor si credinciosilor nu sunt stiintifice, ci de ordin moral sau logic:

Cred ca nu exista Dumnezeu pentru ca e imposibil ca Dumnezeu sa faca un cutare si cutare lucru, spun ateii, ceea ce este mai mult o afirmatie care tine de un alt resort decat cel al stiintei.

Nu am discutat nimic de pozitiv si negativ. De altfel stiinta nu opereaza cu "pozitiv" si "negativ". Fisiunea nucleara nu este nici "buna" nici "rea". Cat despre motive, ele tin tot de credinta, nu de altceva. Stiinta nu poate oferi certitudini in aceasta problema.