Interesant....discursul lui
Abis...cred ca vrea sa ne spuna ca renega tot si in plin egoism nu accepta decat ce a realizat el insusi. Uita doar sa ii aminteasca pe cei care au inceput constructia acestei societatii..in speta Dacii.
"Cei ce topesc multe lumînări în citirea cărţilor tocesc şi vederea ochilor trupului; dar cei ce n-au căutat niciodată pe slove, măcar că şi-au păzit mai ascuţită vederea ochilor, însă neştiinţa i-a vîrît în întuneric şi în tartarul necunoştinţei."Exergy33 hai sa ne duelam!!
Numele de dac a starnit diverse controverse, romanii gaseau o explicatie in “dacca” pumnal curbat, caracteristic dacilor. Eliade accepta interpretarea daoi=lupi, venita din … frigiana. La fel cum romanii nu au facut legatura cu propriul cuvant “audax”=indraznet, curajos, increzator ori cu varianta “audacia”=indrazneala, curaj, incredere, tot asa nu s-a observat nici acea legatura cu dioi=divin; in realitate numele dacilor vine de la Dacon=curati, viteji, luminosi, drepti.
In ceea ce priveste varianta de geti se ajunge la forma GETAI din traco-daca ceea ce inseamna primii, exemplarii iar GETIAS = Divin.
Valah provine din blach (deci o varianta de denumire a pelasgilor) avand astfel aceeasi conotatie de “negru”(iata si englezescul “black”) sau “cei nascuti din pamantul negru”.Savescu nu este decat un promotor...si asta datorita iscusintei de a deveni unul din cei 100 mai buni doctori intr-un clasament american. Nu are studii in zona pe care o dezvolta...si pe buna dreptate ii sunt rastalmacite interpretarile. Lumea academica este una inchisa care nu poate accepta ca adevarul ar poata iesi la lumina fara ca ei sa-si puna acordul.
Apoi hai sa infrumusetam un pic...Abis nu poate decat sa redea o buna parte din ceea ce ne-a fost si ne este inca ocultat.
Cercetarile arheologice, facute in cei din urma cincizeci de ani, constata, de asemenea, ca a existat in timpurile preistorice o unitate de notiuni religioase si de precepte morale, acelasi gen de institutiuni politice, civile si militare, aceeasi directiune a activitatii omenesti, peste tot o unitate de civilizatie care, in rezultatele sale pentru progresele omenimii, a fost mult mai fecunda si mai intensiva decit civilizatia egipteana si greco-romana, ce s-au intemeiat si dezvoltat numai pe substratul celei dintii.
Aceata era denumita civilizatia pelasga...
Imperiul cel mare al rasei pelasge si-a avut inceputurile sale linga muntele cel inalt Atlas, din partile de nord, situat in regiunea geografica Gaea sau Terra....si a continuat la Carpati si la Dunarea de jos. Nu sufera astfel indoiala ca teritoriul, numit Gaea sau Terra, din legendele antichitatii, care mai aveau si epitetul de munteana, si tara uriasilor, era identica cu regiunea din nordul Dunarii de jos, care pina in zilele noastre mai poarta numele de Tara si Tara Munteneasca, iar in legendele populare tara uriasilor. Nu degeaba in basmele noastre avem cu precadere amintiri legate de Uriasi, Zmei si chiar o localitate si un munte...Novaci si Retezat. Vechiul Oceanos potamos din geografia timpurilor pelasge nu era o mare interna, dar nici externa cum s-a crezut mai tirziu, ci un simplu riu, mediteran, mare; adinc curgatoriu, si care, dupa cum ne spune Homer, nu se putea trece cu picioarele, ci numai cu corabii ori cu luntri bine construite. Oceanos potamos din legende este Dunarea. Mai departe ar trebui sa descoperiti singuri!!
Daca ne situam intr-o zona atat de ancestrala fara a vorbi de mituri..inseamna ca vorbim degeaba. Orice civilizatie oricat de mareata ar fi si-a construit identitatea prin conservarea legendelor ancestrale. Noi nici astazi nu vrem si uneori nu suntem lasati sa ne stabilim adevaratele borne ale constiintei in identificarea corecta a realitatii. Adevarul in sine este expresiv iar miturile pot fi prin urmare mai adevarate decat realitatea construita.
Aici a luat nastere cel mai vechi alfabet din lume si tot aici a aparut comunicarea scrisa. Chiar inaintea lui Ptolemeu(care de origine era trac) aici au aparut primele harti si tot aici pe pamantul Daciei a fost descoperit un calendar(datand din cel de al doilea mileniu i.e.n.)luno-solar avand ciclurile pe o perioada de 24.000 de ani pe baza lui fiind stabilita si data potopului: 11.557 i.e.n. cu o perioada de desfasurare de 152 de ani….
Si astazi precizia calendarului dacic minuneaza pe cei care incearca sa-l analizeze caci este apropiat de cel actual, cel dacic avand 365, 242197 fata de cel de astazi de 365, 242198. Multi sunt fascinati de modul in care constructiile din Egipt si America Latina sunt aliniate fara a cunoaste insa faptul ca 23 de localitati(Gradistea, Gradisteanca etc.) sunt aliniate pe acelasi meridian de 45 de grade iar 16 localitati(Linia sau Liniuta) sunt asezate la 46 de grade!
Cunoasteti experimentul incrucisarii unei florii alba cu una rosie?.. In generatiile noi ce sa nasc din impreunarea celor doua flori - insusirile uneia din ele sunt stapanitoare; cele mai multe vor fi albe. S-a dovedit insa ca din cand in cand cu ciudata regularitate reapar si insusirile curate ale celeilate flori. E o izbucnire din mister, cind nici nu te astepti. Vechile insusiri le-ai crezut pierdute pentru intotdeauna, ele se afirma totusi din timp in timp in toata splendoarea lor trecuta. Istoria noastra se proiecteaza mai mult in viitor decat in trecut. E bine sa ne dam seama de puterile potentiale care ne zac in suflete..si sa imbratisam odata alte posibilitati de dezvoltare. Noi tot ne straduim sa ne inchidem in aceea latinitate si nu vrem sa acceptam ca am fost si suntem
Barbari...
Cititi-l pe Hasdeu!!
AbisQUOTE
La anul 100, Roma stăpânea peste jumătate din Dacia lui Burebista: Oltenia şi Banatul erau sub control roman după conflictul din 89, Panonia şi Vestul Crișanei, atât direct cât și prin iazigii confederați Imperiului Roman (ca și Tracia, de altfel, multă vreme); Moesia în întregime; Sciția Mică; sudul Basarabiei de azi (prima posesiune romană nord-dunăreană, dealtfel); Carpații dinspre Moravia, prin iazigii și marcomanii confederați Imperiului Roman.Ca o continuare a “raţionamentului” anterior, dacologii?! Aduc “argumentul” timpului prea scurt pentru romanizare: “Stăpânirea romană a durat puţin peste 150 de ani şi nu au avut timp să disemineze o limbă pe un teritoriu de şase ori mai mare decât au cucerit”. Să vedem care-i treaba cu timpul. În primul rând, probabil că generalul Nicolae Spiroiu (el face aceste afirmaţii) nu consideră Dobrogea teritoriu românesc. Altfel, nu se explică de ce ignoră faptul că Dobrogea era de mult teritoriu roman. Din anul 28 i.e.n., Dobrogea este controlată, direct, de Roma. Deci cu 128 de ani înainte de primul război dintre Roma şi Dacia lui Decebal! Diocletian reorganizează Dobrogea într-o provincie de sine stătătoare Scythia Minor (cu capitala la Tomis) care ramane sub Imperiu pana in 602! Aproape jumătate de mileniu…
Să vedem cum stăm cu celelalte teritorii: Sudul Olteniei, Muntenia au fost sub stapanirea lui Constantin cel Mare, acesta construind podul de la Corabia in 328, ramas in uz timp de 40 de ani! Tot Constantin a rezidit cetatile Histria, Ulmetum, Trophaeum Traiani şi s-au reconstruit cetăţile de pe vechiul limes dunărean până la Aegyssus (Tulcea), precum şi oraşele Tibiscum, Dierna, Drobeta, Sucidava. Fiul său, Constantin al II-lea, a construit castrul de la Pietroasele din judeţul Buzău.
Deci avem teritoriu vast, de la Marea Neagră la Drobeta Turnu Severin şi de la Buzău la Caraş Severin stăpânit de romani, la zeci şi sute de ani după retragerea Aureliană.
Au existat multe revolte impotriva stapanirii romane in interiorul provinciei, astfel ca ocupatia romana nu a fost deloc usoara. In aproximativ 100 din cei 165 de ani au existat conflicte armate. În timpul lui Antonius, se dezlănţuie o serie de atacuri ale dacilor liberi, din trei direcţii, coroborate cu răscoale izolate din interior, ele fiind semnalate în anii 138, 140, 143, 156, 159. Despre o răscoală în provincia Dacia în anul 143 combinată cu acţiuni de eliberare ale dacilor liberi avem mărturii precise. Panegiricul lui Aelius Aristide către Roma rostit în aprilie-iunie 144 vorbeşte de "nebunia geţilor" (Aelius Aristides, 26, 70). Prin aducerea unor noi trupe auxiliare în Dacia autorităţile romane au reuşit să înăbuşe răscoala.
Între anii 156-157, are loc un atac al dacilor liberi la hotarele de răsărit ale Daciei, respins de legatul Daciei Superior, M.Statius Priscus. Ca urmare se trece la întărirea limesului dacic de pe râul Someş.
Şi mai puternică a fost răscoala din 157-158 din nordul Daciei. Acţiunilor unite ale dacilor supuşi cu cei liberi, romanii le-au făcut faţă numai datorită unui efort militar excepţional, în urma luptelor Antoninus Pius a luat titlul de Dacicus Maximus (CIL, VIII, 12513), adică învingător al dacilor. Răscoala dacilor şi ecoul înăbuşirii ei de către trupele romane sunt atestate de seria de monede bătute cu acest prilej, între care unele piese reprezintă Dacia ca roabă trintită la picioarele lui Marte care o apasă cu piciorul. În aceste scurte războaie au atacat carpii şi costobocii. Începe să se contureze o coaliţie antiromană.
Sub domnia lui Marcus Aurelius, atacurile din exterior cunosc o nouă formă. Parţii lovesc imperiul în 167, sunt deplasate forţe şi din Dacia. Când romanii nu se aşteptau, din nord sunt atacate simultan Dacia Traiană, Retia, Noricum, cele două Pannonii şi în acelaşi timp, sudul Dunării. Se formase o "federaţie barbară" din formaţiunile teritoriale statale nord tracice ale quazilor, iasigilor, costobocilor, roxolanilor, carpilor, goţilor etc.
Toată durata domniei lui Marcus Aurelius (19 ani), este legată de lupte crâncene, în războaiele cu dacii revoltaţi, vandalii germanici şi iazygii (CIL, VI, 31640). Cu toată duritatea luptelor şi a măcelului realizat împotriva iasigilor şi quazilor, Marcus Aurelius, n-a putut să-i înfrângă. Abia fiul său, Commodus, în 180, a încheiat o pace provizorie cu dacii liberi, etapă în care s-a realizat o "...răscruce între epoca când Roma ţinea aceste popoare în stare clientelară şi aceea când le va cumpăra pacea cu bani grei" (Historia Augusta, Commodus, 13, 5).
Timp de 118 ani, popoarele nord tracice libere au aplicat strategia folosită de Traian: atacuri scurte, prin surprindere, dar de lungă durată prin repetarea lor. Atacau simultan, atât Dacia Traiană cât şi teritoriile tracice din sudul Dunării. Ocupau ţinuturi pe care apoi le abandonau, nu erau create condiţiile pentru a le păstra şi organiza. Urmăreau menţinerea trează în rândul administraţiei romane a sentimentului de nesiguranţă. Această strategie viza mai mult decât eliberarea teritoriilor dacice ocupate, ţintea destrămarea Imperiului Roman. Ea a produs multe necazuri imperiului: în primul rând atacurile neprevăzute ţineau în alertă imperiul fiind obligat să menţină o armată numeroasă, întreţinerea armatei solicita cheltuieli foarte mari care la rândul lor accentuau mereu criza economică.
As putea sa continuu la nesfarsit cu revoltatele pana in anul 400 dar ce rost ar avea...
Si totusi in acest climat se putea realiza aceea contopire si romanizarea odata cu asimilarea limbii cuceritorilor in speta latina? Hai sa fim seriosi!!
"Arata-mi calea strabune
simt lupii cum sufla in ceafa
arata-mi calea strabune
sunt singur si rupt sunt de haita"