Daca privim padurea, iar nu copacii, vom observa ca limba romina si limbile romanice in general, nu seamana deloc cu nicio forma de latina in ideea ca nu se aseamana la nivel de grai sau dialect, nici macar la nivel de limbi surori, ci asemanarea vine undeva la nivel arhaic indoeuropean, la fel cum omul este inrudit cu cimpanzeul, dar este inrudit printr-un stramos comun sau o linie de stramosi comuni.
Avem la dispoziție deja doua studii genetice asupra originii românilor, probe care se completeaza reciproc, ambele in favoarea autohtoniei românilor incă din perioada neolitica.
Un studiu indică continuitatea românilor in spatiul carpato-danubiano-pontic incă din urmă cu cca. 3 milenii, iar al doilea studiu indică continuitatea noastră in acest spatiu incă din urma cu 6 milenii (cca. 4.ooo BC).
Studiile indică totodata lipsa legaturilor de rudenie cu populatia neolitică balcanică din primul val, adică inainte de 4.ooo BC, ceea ce indică faptul fie că populatia respectivă era prea rară in zonă, fie au urmat un traseu migrational in sus pe valea Dunării sau au intrat in Europa pe undeva pe la vest si s-au raspandit invers dinspre vest spre rasarit dealungul coastelor marii Mediterane.
Aceste dovezi nu neagă existenta fondului genetic provenit de la multe alte populatii care au traversat spatiul etno-lingvistic si etno-genetic românesc, ci indică o matrice nucleu solidă si majoritară in acest proces inca din urmă cu 6 milenii.
Mai exact invazia indo-europeană nu prea a contat la noi, nici venirea romanilor, nici a slavilor, samd.
In acest context ma intreb cum ar trebui să intelegem limba română ca origine si evolutie in timp si legaturile sale cu monolitul neoromanic apusean si aceasta nu doar din perioada indo-europeana ci chiar incepand cu 6.ooo BC.
Totul sună a protocronism, dar iată că genetica este o dovada in sine si mult mai puternica decat imaginatia unor istorici sau a altora.
http://www.libertate...socanta-1150597http://www.cunoastel...te-mai-departe/http://adevaruldespr...-text-si-video/ In acest moment cred ca un dialect rasaritean al celtilor continentali sta la baza limbii dacilor, cel putin la o parte importanta a acesteia, peste care a venit influenta latina.
Amărât = trist
Acest termen nu are etimologie in limba română, dar ...
Proto-Celtic: *amaro- 'pain' [Noun]
Old Irish: amar [o m] 'wailing, moaning'
Middle Welsh: afar [m] 'sadness, lamentation'
References: LEIA A-65, De Bernardo Stempel 1999: 317.
Limba geților (sciților) era un continum de dialecte si limbi proto-slave, peste care au venit proto-celții și celții.
Forma limbii era similara limbii române de astăzi, transformările avand loc la nivel de vocabular, mai mult alterarea formelor anterioare decat substituirea acestora cu forme noi, mai ales în perioada romană (înainte având loc o celtizare profundă atât la nivel lexical prin substituira multor termeni proto-slavi).
”Proto-Celtic: *abon- 'river' [Noun]
Old Irish: ab , aub [n f]” ->>> adică, mai îndeaproape înrudit cu APĂ din română decât e APĂ cu AQUA latinesc.
EDIT: si apropo de ABON irlandesc, in Dacia este atestat de Ptolemeu râul, cum altfel, RHABON
Proto-Celtic: *ad-dam-yo- 'allow, permit' [Verb] = Adu-mi-o !
Old Irish: ad-daim 'recognize, permit'
Middle Welsh: addef 'allow, permit'
See also: *dam-yo- = Dă-mi-o !
Proto-Celtic: *ad-kwis-o- 'see' [Verb]
Old Irish: ad-ci´, -aicci; -accai [Pret.]; ad-cess, -aiccess [Pass.] = OCHI !
Gaulish: appisetu [Impv.] (Thiaucourt)
Proto-Indo-European: *kweys- 'perceive'
Page in Pokorny: 637
IE cognates: Avestan cinahmi 'determine', Gr. ti´ˇ 'reckon'
References: KPV 431ff., LIV 381f., LEIA C-89ff., RIG II.2: 269ff., Delamarre 51, Lambert 1994: 126, 150-159
Proto-Celtic: *agos 'cow' [Noun] = V-acă
Old Irish: ag [s n > f] 'cow'
Proto-Celtic: *alal(i)yo- 'another, other' [Pronoun] = Altul, alt, al
Old Irish: arail
Middle Welsh: arall (OW and MW)
Middle Breton: al(l)all, arall
Cornish: arall
See also: *al(i)yo-
Notes: This is a reduplicated, intensive variant of *al(i)yo- 'other'
References: LEIA A-11, Falileyev 9
Avand in vedere putinele elemente cunoscute din lexicul galic si absenta aproape totala a elementelor cunoscute din lexicul celtic oriental, m-am convins ca cel mai bine ar fi sa studiem legaturi ceva mai simple in loc de fraze intregi, mai precis cuvinte de baza sub raport comparat.
Daca in trecut m-am limitat la explicatii simple cu privire la limba română /limba dacilor ca ceva separat, acum consider ca tot studiul comparat pe verticala trebuie suprapus cu cel pe orizontala adica si in cazul celorlalte limbi romanice.
Va propun sa analizam termenul „OM”:
Om (ro) = omo (it) = ombre (sp) = om (fr) (am utilizat limbajul fonetic deoarece formularea standard in scris nu ne ajuta cu nimic in acest caz)
Se considera ca OM ar proveni din HOMO = acelasi, asemenator (lat.) care la randul sau ar proveni din HUMUS (lat.) adică pământ si acesta din HEMA (gr.).
Se da o etimologie mitica religioasa si se ia de buna conform Adam= de lut, de pamant, pamant rosu.
https://en.wikipedia...tanian_languageAquitanian Proto-Basque Basque Basque meaning
ombe, umme *unbe ume child
sembe *senbe seme son
cis(s)on, gison *gisoN gizon man (de aici garson fr.)
Dupa cum se vede spaniolul OMBRE provine din proto-ibericul OMBE (copil) inrudit cu Sembe (fiu), dar si cu ungurescul EMBER (om).
Avem substratul iberic, apoi stratul celtic, apoi adstratul latin.
Etymology[edit]
From Proto-Germanic *gumô, from Proto-Indo-European *ǵʰmṓ, *dʰǵʰm̥mō. Germanic cognates include Old Saxon gumo, Old High German gumo, gomo, Old Norse gumi (Template:cogis and Norwegian gume), Gothic �������� (guma). The Indo-European root is also the source of Latin homō, Baltic *žmo- (Lithuanian žmogůs).
Pronunciation[edit]
• IPA(key): /ˈɡumɑ/
Noun[edit]
guma m (nominative plural guman)
1. (poetic) man, hero
MAN, rom, dom, jom... = om in toate limbile germanice si indo-ariene ce a produs A-m(an), adica dubletul barbat /om.
Coptic: ⲣⲱⲙⲉ (rōme)
Dalmatian: jomno
Uzbek: odam
Tajik: одам (tg) (odam)
Recent entries into the dictionary:
ओम् om adverb amen
ओम् om ind. a word of solemn affirmation and respectful assent
ओम् om ind. sometimes translated by yes
ओम् om ind. verily
ओम् om ind. so be it
ओम् om indecl. yes
औम् aum adverb amen
औम् aum ind. the sacred syllable of the zUdras
औम् aum indecl. Primordial Sound
हरिः ओम् hariH om sent. hi
oman m. friend
amAnuSa adj. not human
aNu m. life
ama adj. this
Un alt exemplu:
a ZICE din DICERE (lat)
Etymology 1[edit] (SEY )
From Middle English seyen, seien, seggen, from Old English secġan (“to say, speak”), from Proto-Germanic *sagjaną (“to say”), from Proto-Indo-European *sokʷ-h₁-yé-, a suffixed o-grade form of *sekʷ- (“to tell, talk”). Cognate with West Frisian sizze (“to say”), Dutch zeggen (“to say”), German sagen (“to say”), Danish sige (“to say”), Norwegian Bokmĺl si (“to say”), Norwegian Nynorsk seia (“to say”), Swedish säga (“to say”).
Aici originea vest romanica a suprapus perfect DIRE /DICERE peste ZI, ZIK, zike, practic in italiana aproape se condunda formele DICI cu ZICI, avand la extreme ZIKI, respectiv DICERE.
Sanskrit[edit]
Etymology[edit]
From Proto-Indo-European *deyḱ- (“to show, point out”). Cognates include Latin dīcō, Ancient Greek δείκνυμι (deíknumi) and Old English tǣċan (English teach).
Verb[edit]
दिशति • )(diśáti) (cl.6. root √diś
to point out, show, exhibit
to produce, bring forward (as a witness in a court of justice)
to promote, effect, accomplish
to assign, grant, bestow upon
to pay (tribute)
to order, command, bid
to show, point out, assign
to direct, order, command
to teach, communicate, tell, inform confess
(desiderative) to wish to show
(intensive) to show, exhibit, manifest
(intensive) to order, command
(passive) to show or approve oneself