edinide,
Îmi permit sã discut postarea fãcutã de tine pentru cã te referi la mesajul lui Grabillion despre care am zis cã sunt de acord 100% (în esentã). Spunând aceea, mesajul devine practic si al meu, nu?

[QUOTE=edinide,15 May 2007, 07:50 AM] 1. [QUOTE][QUOTE]Daca s-ar fi pastrat o poza, pictura sau ceva imagine cu Isus, am fi putut si noi vedea, azi, pe D-zeu? Intrebarea ramine, daca aveam poza lui Isus, puteam astfel privi pe D-zeu?


2. Asa este. Pentru scopul venirii lui Isus nu este vizualizarea invizibilului, cum se sustinea acolo. Scopul venirii lui Isus este desfacerea facerii.

3. [QUOTE][QUOTE]Evreii au scuipat atunci pe D-zeu? Evreii L-au batut pe D-zeu? Evreii au omorit pe D-zeu?! [/QUOTE]Nu [...]Daca Isus este D-zeu incarnat, atunci evreii au crucificat pe D-zeu. In afara de Ortodoxism, nimeni in lume nu vede pe Isus drept D-zeu incarnat, nici macar Evreii unde El s-a nascut. Isus este si ramine Fiul Tatalui, dincolo de orice fel de inventii imaginative umane.

4. Poti sa mentionezi alte forme de manifestare ale lui D-zeu?

5. Unde spune Isus ca ar fi intrupat din D-zeu? Nu doresc aici Dogma sau afirmatiile vre-unui om ci afirmatia lui Isus, deoarece El ne-a spus tot ce avem nevoie sa stim.

6. [QUOTE][QUOTE]D-zeu a fost ispitit de Diavolul?

7. Atunci de ce s-a mai intrupat? Poate ne explica grabilion...

8. Noi, creatorii lui D-zeu...


9. Unde spune Biblia ca Isus este D-zeu? Nu omul, Pavel sau altul, fiecare om cu parerea lui, unde spune Isus ca El este D-zeu?

10. [QUOTE]ISUS HRISTOS A VENIT ÎN TRUP". Aceea nu a fost întrupare?[/QUOTE]
Nu a fost... depinde doar de sensul ce-l dai acestei afirmatii... si are multe sensuri... plus ca a spus-o un om, Pavel...


11. Isus ne-a spus ce trebuie sa stim. Restul, sunt interpretari, chiar venite de la Apostoli... despre care nici intre ei nu erau de acord... Cum sa fim noi? [/QUOTE]
1. Chiar acesta este si ratiunea cinstirii icoanei: D-zeu poate fi reprodus, pt. ca S-a intrupat.

2. Exact, scopul venirii lui Hristos este rascumpararea pacatului stramosesc.

3. Evreii l-au scuipat pe om, dar era Dumnezeu facut om, Dumnezeu Care Si-a asumat firea nostra omeneasca. Desigur, dpdv nou-testamentar.

4. Fiul, ca Persoana a Sfintei Treimi, nu este o forma de manifestare, ci o persoana dumnezeiasca.

[B]5 si 9[/B]:
Repet, dpdv crestin, este un nonsens sa spui ca Iisus a fost doar un om, toata Evanghelia nu ar avea nici un sens. ne-ar fi mantuit Moise, ori proorocul Ilie. Dar acestia, cu toate ca erau oamenii lui Dumnezeu, lucrau prin El si dupa voia lui, erau totusi oameni, deci supusi pacatului stramosesc.

La Ioan 10:30, Iisus spune: “Eu ºi Tatãl una suntem.” Afirmatia trebuie coroborata cu reacþia evreilor la cuvintele lui Iisus: “Nu pentru o lucrare bunã aruncãm noi cu pietre în Tine, ci pentru cã eºti o hulã, ºi pentru cã Tu, care eºti un om, Te faci Dumnezeu” (Ioan 10:33). Evreii înþeleseserã faptul cã Iisus declarase cã El este Dumnezeu. În versetele care urmeaza, Iisus nu ºi-a retras niciodatã vorbele prin a le spune evreilor cã El nu ar fi Dumnezeu. Aceasta indicã faptul cã Iisus a spus adevãrul cu privire la aceea cã El era Dumnezeu, declarând “Eu ºi Tatãl una suntem” (Ioan 10:30). Daca nu ar fi Dumnezeu, Iisus le-ar fi explicat iudeilor, „Stati fratilor, nu am spus ca sunt Dumnezeu, ci...Fiul lui Dumnezeu, care insemna etc.”
Ioan 8:58 : “Adevãrat, adevãrat, vã spun cã, mai înainte ca sã se nascã Avraam, sunt Eu”. Din nou, ca rãspuns, evreii au ridicat pietrele pentru a-L omori cu ele (Ioan 8:59). Anunþul lui Iisus cu privire la identitatea Sa prin expresia “Eu sunt” reprezintã o aplicaþie directã a Numelui lui Dumnezeu (Iahve) din Vechiul Testament (Iesire 3:14). De ce ar fi vrut evreii sã Îl omoare cu pietre pe Iisus dacã El nu ar fi spus ceva despre care ei sã fi crezut cã este blasfemiator, în cazul acesta, sã pretindã cã este Dumnezeu?
Ioan 1:1 spune: “Cuvântul era Dumnezeu”. Ioan 1:14 spune: “Cuvântul S-a fãcut trup.” Aceasta indicã foarte clar aceea cã Iisus este Dumnezeu întrupat. Toma, ucenicul lui Iisus, I S-a adresat astfel: “Domnul meu ºi Dumnezeul meu” (Ioan 20:28), iar Iisus nu l-a corectat pe Toma în nici un fel. Apostolul Pavel Îl descrie ca “...Domnul ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos” (Tit 2:13). În 2 Petru 1:1, apostolul Pavel repetã expresia “...Dumnezeul ºi Mântuitorul nostru Iisus Hristos”. Însuºi Dumnezeu Tatãl mãrturiseºte despre identitatea completã a lui Iisus: “pe când Fiului I-a zis: "Scaunul Tãu de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate”. Profeþiile cu privire la Hristos din Vechiului Testament au anunþat de asemenea dumnezeirea Lui: “Cãci un Copil ni s-a nãscut, un Fiu ni s-a dat, ºi domnia va fi pe umãrul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Pãrintele veºniciilor, Domn al Pãcii.”

Ratiunea Intruparii divine: dacã nu ar fi Dumnezeu, atunci moartea Sa nu ar fi fost suficientã pentru plata pãcatelor întregii lumi (1 Ioan 2:2). Numai Dumnezeu putea plati pacatul lui Adam. (Romani 5:8; 2 Corinteni 5:21). Iisus a trebuit sã fie Dumnezeu pentru a putea plãti pentru pedeapsa noastrã. Iisus a trebuit însã sã fie ºi om pentru a putea muri pentru noi. Mântuirea este posibilã numai prin credinþa în Iisus Hristos! Dumnezeirea lui Iisus este motivul pentru care El este singura cale de mântuire. Dumnezeirea lui Iisus este motivul pentru care El a proclamat: “Eu sunt Calea, Adevãrul ºi Viata. Nimeni nu vine la Tatãl decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Ioan 1:1: “Cuvântul era Dumnezeu”. Ioan 1:14 spune: “Cuvântul S-a fãcut trup.” Aceasta indicã foarte clar cã Iisus este Dumnezeu întrupat.

Faptele Apostolilor, 20:28: "...pãstoriþi Biserica Domnului, pe care a câºtigat-o cu însuºi sângele Sãu." Cine a câºtigat Biserica cu sângele Sãu? Iisus Hristos. Din moment ce in Faptele Apostolilor 20:28 se afirma cã Dumnezeu a câºtigat Biserica cu sângele Sãu, prin urmare, Iisus este Dumnezeu!

În Evrei 1:8, Tatãl declarã despre Iisus: "pe când Fiului I-a zis: "Scaunul Tãu de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate."

În Apocalipsa, un înger l-a învãþat pe apostolul Ioan sã se închine numai lui Dumnezeu (Apocalipsa 19:10). Deci, nu omului. În mai multe locuri din Scripturã Iisus primeºte închinare (Matei 2:11; 14:33; 28:9,17; Luca 24:52; Ioan 9:38). El nu a interzis niciodatã oamenilor sã I se închine. Dacã Iisus nu ar fi fost Dumnezeu, El le-ar fi spus oamenilor sã nu I se închine, dupã cum a fãcut îngerul din Apocalipsa. Si multe alte pasaje din Scriptura, care trebuie interpretate coroborat, nu scoase din context.
Cel mai important motiv pentru care Iisus trebuie sã fie Dumnezeu este cã dacã nu ar fi Dumnezeu, atunci moartea Sa nu ar fi fost suficientã pentru plata pãcatelor întregii lumi (1 Ioan 2:2). Numai Dumnezeu putea plãti o astfel de pedeapsã infinitã. Numai Dumnezeu ar putea lua pãcatele lumii (2 Corinteni 5:19-21: "Ca adica Dumnezeu era in Hristos[...]", nu cu Hristos/alaturi de Hristos, deci avea natura dumnezeiasca), numai El ar putea muri, ºi apoi învia – biruind astfel pacatul si moartea.

În plus faþã de afirmaþiile specifice ale lui Iisus legate de propria Sa identitate , ucenicii Sãi au recunoscut dumnezeirea lui Hristos. Ei au afirmat cã Iisus avea dreptul de a ierta pãcatele – ceva ce numai Dumnezeu poate face, deoarecepãcatul este împotriva lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 5:31; Coloseni 3:13; cf. Psalmul 130:4; Ieremia 31:34). În strânsã legãturã cu aceastã ultimã afirmaþie, s-a spus de asemenea despre Iisus cã El este Cel care va "judeca viii ºi morþii” (2 Timotei 4:1). Ap. Toma strigat cãtre Iisus: "Domnul meu, ºi Dumnezeul meu!” (Ioan 20:28). Apostolul Pavel Îl numeºte pe Iisus “marele nostru Dumnezeu ºi Mântuitor” (Tit 2:13), ºi aratã cã înainte de întruparea Sa, Iisus a existat ca parte a lui Dumnezeu (Filipeni 2:5–8). Epistola cãtre Evrei spune cu privire la Iisus cã: “Scaunul Tãu de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci” (Evrei 1:8). Ioan a spus de asemenea cã: “La început era Cuvântul, ºi Cuvântul era cu Dumnezeu, ºi Cuvântul [Iisus] era Dumnezeu” (Ioan 1:1). Alte exemple din Scripturã care ne învaþã despre dumnezeirea lui Hristos pot fi gãsite în Apocalipsa 1:17; 2:8; 22:13; 1 Corinteni 10:4; 1 Petru 2:6–8; Psalmul 18:2; 95:1; 1 Petru 5:4; Evrei 13:20, însã chiar ºi numai unul dintre acestea ar fi suficient pentru a arãta cã Hristos a fost considerat ca Dumnezeu de cãtre cei care L-au urmat.
Lui Iisus I-au fost atribuite de asemenea titluri ºi atribute care în Vechiul Testament erau în mod unic ale dumnezeirii. Titlul de “Rãscumpãrãtor” din Vechiul Testament (Psalmul 130:7; Osea 13:14) este utilizat deseori în Noul Testament când se vorbeºte despre Iisus (Tit 2:13; Apocalipsa 5:9).
În Zaharia 12:10, Dumnezeu insusi spune: “îºi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au strãpuns.” Noul Testament aplicã aceastã profeþie la crucificarea lui Iisus (Ioan 19:37; Apocalipsa 1:7). Dacã Dumnezeu este Cel care a fost strãpuns ºi la care au privit, iar Iisus a fost Cel strãpuns ºi la care au privit, atunci Iisus este Dumnezeu.
Mai mult, numele lui Iisus este utilizat alãturi de cel al lui Dumnezeu Tatal în rugãciune: “Har ºi pace vouã de la Dumnezeu Tatãl, ºi de la Domnul nostru Iisus Hristos!” (Galateni 1:3; Efeseni 1:2). Dacã Iisus nu ar fi Dumnezeu, atunci aceasta ar fi o blasfemie.
“Mergeti si invatati toate neamurile si ii botezati în numele [la singular] al Tatãlui, ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh” (Matei 28:19; 2 Corinteni 13:14: „Harul Domnului Nostru Iisus Hristos si Dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Duhului Sfant sa fie cu voi cu toti! Amin.).
Apocalipsa: toatã creaþia Îl laudã pe Hristos (Mielul) – deci Iisus nu este parte a creaþiei (Apocalipsa 5:13).
Lucruri care pot fi împlinite numai de cãtre Dumnezeu sunt atribuite în mod egal lui Iisus. Iisus nu numai cã a înviat morþi (Ioan 5:21; 11:38–44), ºi a iertat pãcate (Faptele Apostolilor 5:31; 13:38), dar El a creat ºi susþine universul (Ioan 1:2; Coloseni 1:16-22 „Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in cer si pe pamant, cele vazute si cele nevazute[...]Toate au fost facute prin El si pentru El. El este mai inainte de toate lucrurile si toate se sustin prin El. El este capul trupului ai al Bisericii[...]Si pe voi, care odinioara erati straini si vrasmasi prin gandurile si prin faptele voatre rele, El v-a impacat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca sa va faca sa va infatisati inaintea Lui sfinti, fara prihana si fara vina;”)! Coroborat cu Isaia 44:24, unde Dumnezeu spune ca a fost singur la creatie. Mai mult, Hristos are toate atributele pe care numai Dumnezeu le poate avea: veºnic (Ioan 8:58), omniprezent (Matei 18:20, 28:20), omniscienþa (Matei 16:21), omnipotent (Ioan 11:38-44).
Ca Dumnezeu, a transformat apa în vin (Ioan 2:7), a mers pe ape (Matei 14:25), a înmulþit obiecte fizice (Ioan 6:11), a vindecat orbi (Ioan 9:7), ologi (Marcu 2:3), ºi alþi bolnavi (Matei 9:35; Marcu 1:40–42), ºi chiar a înviat oameni dintre cei morþi (Ioan 11:43–44; Luca 7:11–15; Marcu 5:35). Si, maximum, Hristos Însuºi a înviat dintre din morþi, ca un Dumnezeu.

1 Petru 3:18-19 : „Hristos, de asemenea, a suferit o datã pentru pãcate, El, Cel neprihãnit, pentru cei nelegiuiþi, ca sã ne aducã la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus sã propovaduiascã duhurilor din Iad.” Numai Dumnezeu Se putea cobori in iad pentru a propovadui dreptilor adormiti invatatura evanghelica.

6. Omul a fost ispitit, dar a rezistat ispitei si a putut trai fara de pacat, tocmai datorita (si a) naturii divine.

7. Deoarece, dupa pacatul stramosc, insasi natura umana a fost schimbata. Adam, care inainte de cadere era chipul si asemanarea lui Dumnezeu, nemuritor, a devenit, dupa pacatul stramosesc, supus mortii (trupesti si sufletesti) si pacatului. Numai Intruparea divina putea restabili chipul lui Dumnezeu din om, ii putea da posibilitatea indumnezeirii.

8. Daca fiecare isi face un Dumnezeu dupa cum si-ar dori...

10. Haide, afirmatia Ap. Ioan este clara: Cuvantul era Dumnezeu...Si Cuvantul S-a facut trup.

11. Poti sustine cu vreun citat biblic faptul ca apostolii au avut vreo disputa privitoare la natura lui Iisus?

Despre(ca Persoana a Sfintei Treimi) cu Tatal:

"Eu si Tatal Meu una suntem" (Ioan 10:30).
ªi acum, preaslãveºte-Mã Tu, Pãrinte, la Tine Însuþi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea. (Ioan 17)

Dupa stilul tau de a despica cuvantul in patru - adica de a despica orice fraza pe care
am scris-o imi dau seama ca nu are rost o discutie ca acest fel de a scrie
denota dupa experienta mea din forumuri o pierdere de timp.
Totusi o sa iau doua interbari de alte tale si o sa le raspund.

@grabillion

Cei care Il simt, n-au nevoie sa-L si vada....

Cei care nu-L simt, au nevoie sa-L vada....

Cei care Il cunosc pe Isus, n-au nevoie de Lorber... numai cei care nu-L cunosc...

@andra

Selectiuni din elucubratiile lui Lorber:

Lorber "solutioneaza" aspctele lumesti ale casatoriei Mariei cu Iosif: Iosif este batrin, vaduv, are deja copii, si merge la templu unde se trage la sorti o fecioara, Maria, gata sa paraseasca acum templul (desi in templu nu se cresteau decit baieti), sortii cad pe el, se rusineaza sa ia o fecioara (desi pentru asta mersese la templu), iar preotul il convinge ca bine face, o ia si o duce acasa. Aceasta poveste este extrateresta spatiului cultural al evreilor, infirmata de toate informatiile isotrice despre evrei.

Ioan Botezatorul, glasul din pustie, glasuia chiar din pintecele mamai lui, coerent, cu subiect si predicat si restul partilor de vorbir: Maria însã, a mai bãtut o datã ºi copilul din pântecele Elizabetei a început sã salte de bucurie ºi mama a auzit o voce înceatã din acea parte unde sãrea copilul ºi vocea suna astfel: „Mamã, mamã, du-te repede; cãci mama Domnului meu ºi al tãu, a Dumnezeului meu ºi al tãu, este la uºã ºi bate ºi ea vine sã te viziteze în pace!“. Mama lui nu se mira sau sperie de aceasta precocitate, ci fuge la usa sa o deschida.

Ioan Botezatorul, nenascut, o "saluta" pe Maria: Elizabeta însã îi rãspunse Mariei: „Iatã, când ai bãtut tu a doua oarã la uºã, a început sã sarã imediat copilaºul, pe care îl port sub inimã, de bucurie ºi mi-a vestit acest lucru ºi te-a salutat deja înaintea mea în mine!“

Maria ar refuza orice detalii despre viata din Templu (detalii care ar fi depasit chiar pe imaginativul Lorber deoarece fetele nu aveau voie in templu): Elizabeta a întrebat-o pe Maria despre multe lucruri, ce a aflat ea în acea vreme în templu când a fost copilul educat de Domnul ºi cum i s-au pãrut ei toate acelea... „Eu cred, drag mãtuºã, cã acest lucru este drept; de aceea sã nu mai bârfim faptele din templu,

Contextul cultural descris aici nu este ebraic prin nimic deci tine de fanteziile lui Lorber: Cu aceastã moralã trebuie doar sã ai cea mai înaltã milã în faþa lui Dumnezeu!

"Viziunea" lui Lorber are conotatii lumesti deplorabile: Intre timp ºi-a terminat ºi Iosif al nostru construcþia ºi se afla cu fiii sãi iar acasã ºi cultiva pãmântul sãu mic, care era bineânþeles închiriat... Cu toate cã este la femeia preotului suprem care a muþit, nu se poate ºtii, dacã acea casã este curatã de toate ispitele, care a atras-o ºi pe Eva!... eu de mult aº fi venit iar înapoi, dar nu am avut curajul sã cãlãtoresc singurã peste munþii aceia împãduriþi , "impaduriti" in imaginatia lui Lorber, zona era deja pustie de milenii.

Lorber dezleaga acum misterul final: Iosif este "tatal" Mariei: m-au adus pânã la graniþa pãmântului tãu, au binecuvântat casa ta ºi pe mine ºi ºi-au continuat drumul ºi eu am venit repede la tine, dragul meu tatã Iosif!.... Maria i-a ºters repede obrajii umezi ºi i-a mulþumit lui Dumnezeu, cã a fericit-o cu un astfel de bun tatã adoptiv

etc.etc.etc.

Elucubratiile lui Lorber seamana pe undeva ce cele ale lui Mahomed (posibil ca amindoi erau drogati in starea respectiva). Nu reprezinta decit adaptari folclorice ale unor Mituri Crestine enuntate in Evanghelie, eventual "corecturi" si posibile "explicatii" ale unor aspecte evanghelice ajunse dogmatizate. In concluzie, cine are timp de pierdut pe lumea asta, sa se apuce de citit Lorber...

Edi, dragul meu,

1. Era vorba de faptul ca Lorber este necitibil sau necitibil, nu de continut. Continutul este si asa cu totul altceva.

Se pare totusi ca Lorber este - contrar afirmatiilor tale de la inceput - foarte citibil, [/b]daca [/b]pasajele tale sunt intradevar copiate din el. Numai ca ce spui tu acolo in mare parte nu se gaseste deloc in Lorber iar ceea ce se tu interpretezi interpretezi evident dupa bun plac ca un om care nici macar nu s-a obosit sa-l citeasca (ca doar e necitibil)

Deci cu necitibitatea se pare ca ai dat gres, pasajele care tu le-ai luat de la pagina 8 si 9 sunt de inteles si pt. un copil de
clasa 4 cum am spus eu mai inainte.

deci repet , poti sa-mi gasesti in aceea carte un pasaj necitibil ( sper ca sti destula romana ca sa iti dai seama ce inseamna cuvantul necitibil. Daca te referi la "neinteles" atunci trebuie sa spui... ce nu intelegi.

Deci mai intai vorbesti de mere si dupa aia sari la pere....

2. Cat priveste continutul, nu numai ca tu - ca dusman al lui Lorber - nu il intelegi si nici nu vrei
sa-l intelegi caci ai declarat totul ca aberatie fara sa-l fi citit pe indelete , dar in afara de cateva citate irelevante citate de la pagina 8 si 9 ( mai departe se pare ca nu ai ajuns) mai spui si ceva care nu gasesti in aceea carte.

De restul de puncte nu are rost sa mai vorbesc caci o carte nu se poate dovedi ca adevarata prin scoaterea de citate din context. Si mai ales cu lucruri marunte si irelevante si pe care nici macar nu le poti dovedi ca false. Ceea ce ai dat tu ca citate
nu este nimic deosebit... ci numai niste citate luate din context.
Cu asa metode si biblia se poate dovedi ca aberatie- adica scoatera din context si interpreterea personala dupa gust si chef.

De unde vrei sa stii tu ca in templu de la Ierusalem nu erau crescute fete si ca acest lucru se poate dovedi ? Tu susti in plus ca cunosti biblia, oare ce scrie in biblie de Maria. Cunosti ? Sau faci din nou afirmatii pe care nu le poti sustine sau care se dovedesc ca false ?

Poate ne explici tu cum Iosef - ca om batran a dat de tinara Maria - si a ajuns ea sa- fie sotie , daca afirmi ca ce scrie acolo
nu poate fi asa si de ce ceaa ce scrie acolo este o aberatie ( Maria locuia in templu ca fata crescuta in templu caci era din neamul lui David, de care fariseii stiau din VT ca cineva din neamului lui David va naste pe Mesia - si Dumnzeu a aranjat de asa fel ca Iosef sa o primeasca ca sotie....)

Spune-mi deci - pentru ca eu ca nu gasesc nimic de Ioan Botezatorul in aceea carte - la ce pagina ai gasit tu pasajul de care vorbesti tu despre Ioan Botezatorul in "Copilaria lui Iisus" ?

Pentru asta trebuie sa fim adunati in Numele Lui...

Nu doresc sa intram aici in Lorber... a mai fost discutat ce ceva timp in urma. Eventual, deschide un topic separat, desi exista deja unul pe undeva.

Dupã mesajul acela scurt a trebuit sã plec urgent pentru rezolvarea unor probleme si... revin sã continui ce doream initial.

Grabillion:

Ma bucur ca am lamurit lucrurile.


Si o completare:eu sunt de acord cu tine,in privinta adormirii spirituale din biserici, dar asa trebuie sa fie! Omul trebuie sa vrea mai mult. Nu putem da vina nici pe preoti, nici pe patriarh, pe nimeni, in interior omul trebuie sa doreasca mai mult, altfel nu va veni sfintirea. Putem da vina doar pe noi insine, daca nu stim ce sa alegem in viata:moartea sau viata vesnica,duhul sau stricaciunea, etc. astea sunt lucruri personale, preotii se straduiesc, dar stradania lor nu e suficienta, ci trebuie ca omul sa doreasca sa se schimbe.

In privinta asta, pana nu spune omul"Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, vindeca-ma pe mine ....,pacatosul".Amin!

Dumnezeu este acelasi, neschimbat. Biserica, idem.
Oamenii s-au schimbat. Puterea Lui este la fel de mare.
De remarcat ca nu se baga pe sub piele, "Iata, Eu stau la usa si bat. De-Mi va deschide cineva, voi veni la el impreuna cu Tatal si vom locui acolo" (adica in sufletul celui care ii deschide). Asta graieste Dumnezeu, nu omul. Care mai spune: "Eu si Tatal una suntem".

Si eu am avut pana anul trecut o persoana draga, simpla, buna, blanda, modesta, care mi-a vorbit din experienta despre religie, despre natura lui Dumnezeu. Cuvintele lui mi s-au intiparit in minte sin inima, pt. ca nu vorbea din trufie si egoism, mai ales in ultima luna de viata. Desi stiu ca mormantul este numai o trecere, inca sunt puternic afectata. N-am linistea ta sufleteasca, Ioana1.

@ioana

@ioana1

@IoanV

Edinide, stiu exact la ce te referi, insa vreau nu sa te asigur pe tine, n-are pentru tine nici o importanta, ci vreau sa afirm cu toata puterea care o am:

Pentru mine, Iisus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, si Domnul meu, si traiesc atat cat stiu, cat pot si cat imi ajuta El, ca viata mea sa i-o inchin Lui.

N-as putea trai fara Sfanta Impartasanie, este mijlocul prin care cu cat inaintez, trebuie sa fiu mai curata, atat sufleteste ,cat si trupeste, este asigurarea mea ca de la precedenta pana la actuala, sunt.......mai rea, mai buna, sau constanta.

Pentru mine nu exista alta modalitate de a ma curata, nici de a inainta, nici de a ma autoanaliza, si te rog sa nu imi contraargumentezi, pentru ca peste Cuvantul Lui, nu trece nimeni, urechile-mi sunt inchise .

Plus ca atent in permanenta la fapte, ganduri, sentimente, aduce cu sine mereu in imbunatatire sufletesca, asa cum ar spune omul, nu crestinul, mai tolerant, mai iertator, iar cat priveste trupul, e normal sa ne curatim de intinaciuni, deoarece este Templul Duhului Sfant, atunci va sta Duhul Tatalui, cand camara e curata, alba, fara intinaciune sufleteasca si trupeasca.

Edinide, am respectat regulile pe care tu le-ai propus: am vorbit despre natura lui Iisus exclusiv pe fundament biblic. Am venit cu citate, dupa care tu ai intors-o ca pe forumul politic. Ne-am conformat, in special Clopotel, Ioan si eu, cererii tale de a discuta exclusiv pe baza Scripturii. Ti-am dat (nu numai tie, ci si celor care nu au citit integral Scriptura) n citate biblice care au stat la baza formarii convingerii mele intime despre natura lui Iisus, Biserica. Nu din parintele care nici mie acum trei ani nu-mi spunea nimic.
Fiecare este liber sa isi formeze ce convingere doreste, crezi ceea ce vrei, cum si eu am libertatea credintei. Dar nu este corect, dupa ce noi punem o argumentatie pe baza Bibliei, cum ai comandat, tu, dupa trei pagini de eseuri offtpic, sa aclami pur si simplu ca teoria prezentata nu are temelie scripturistica. As intelege daca la un citat ai veni cu alt citat, dar ceea ce faci tu nu se numeste dialog.

Sa ne intoarcem atunci la subiect: Natura lui Isus (desi se leaga indirect si de alte aspecte, cum este Ritualul, Dogma etc.) Cineva imi aminteste de un mare necunoascut, Grigorie de Nazinz, desi una dintre cele TREI LITURGII ORTODOXE ii poarta numele (dar se savirseste rar), apropiat al lui Vasile (cel Mare), ajuns chiar episcop al Constantinopolului.

De ce-l amintesc pe Grigorie in aceasta tematica? Pentru ca are de a face cu Natura lui Isus, subiect pentru care s-a desfasurat un adevarat RAZBOI RELIGIOS desfasurat in secolul IV, terminat dupa intrigi si infleunte de putere cu infringerea Arienilor (adeptii lui Arie) si a pneumatohistilor. Cistigatorul razboiului va deveni cunoscut drept Ortodoxism, care prin consolidare institutionala nu va mai fi provocat pina la desprinderea Romei si a Catolicismului in afara Imperiului Roman.

Multi ortodocsi prefera sa vada vitoria lui Grigorie drept "Sfinta dreptate", dar noi stim ca D-zeu nu se amesteca in razboaiele religioase ale oamenilor... ca dovada ca a aparut Ortodoxismul dupa Arianism... apoi Catolicismul... apoi Protestantismul... apoi Mormonismul... etc. Devine evident ca "Sfinta dreptate" de partea Ortodoxismului nu este mai mult decit "Sfinta dreptate" la jocul copiilor de-a fotbalul cind se repeta o faza contestata...

Un mic extras din aprecierile unora despre acea perioada (vedeti aici in actiune Limba de Lemn, care vorbeste fara a spune esentialul, probabil din teama ca victoria Ortodocsilor de acum 1600 de ani s-ar putea sa nu fie definitiva...

Sfantul Grigorie de Nazianz, supranumit Teologul, s-a nascut in jurul anului 330, in Arianz, aproape de oraselul Nazianz din Capadocia. Tatal sau era pagan si facea parte din secta iudaica a ipstarienilor (adoratorii celui Prea Inalt); se numea tot Grigorie si s-a botezat, la indemnul pioasei lui sotii, Nonna, in 325, iar in 329 ajunge episcop de Nazianz. Cultura profana Sf. Grigorie si-a facut-o in Cesareea Capadociei, unde il are coleg pe Sf. Vasile. A studiat apoi in Cesareea Palestinei si in Alexandria Egiptului. Formatia filosofica si-a facut-o indeosebi in Atena. Incepand cu anul 357 revine in patrie si se boteaza, iar dupa un an se retrage in singuratate, unde, alaturi de Sf. Vasile, studiaza Scriptura si operele Parintilor, se ocupa de gradinarit si alcatuiesc impreuna un fel de antologie a operei lui Origen. In anul 361, in ziua de Craciun, Sf. Grigorie este hirotonit preot, dar se refugiaza la Sf. Vasile, cu care imprejurare scrie tratatul Despre fuga sau "despre preotie". Revine apoi si este asezat in fruntea Sazimei, ca episcop, dar nu ocupa scaunul efectiv, din cauza lui Antim al Tianei, care tine orasul ocupat militareste. Dupa impacarea Sf. Vasile cu Antim, Sf. Grigorie ramane fara jurisdictie si revine langa tatal sau, pentru a-l ajuta in conducerea Bisericii din Nazianz. Dupa aceea se retrage iarasi in Seleucia, fiindca vedea ca nu se mai procedeaza la o noua alegere pentru el. Totusi o noua alegere are loc. Astfel, in anul 379 episcopii ortodocsi din Tracia il aduc pe Sf. Grigorie ca episcop al Constantinopolului, impotriva episcopului eumoian Demofil, mai ales ca murise imparatul arian Valente. In Constantinopole toate bisericile erau in mana arienilor. De aceea, Sf. Grigorie se asaza in casa unei rude, unde se afla si o capela, si aici rosteste cele cinci Cuvantari despre Dumnezeu, care aveau sa-l faca celebru, atat pe el, cat si acest loc, care mai apoi va fi renumita Biserica Anastasia. Dar incepand cu 380, apar marile necazuri. Astfel, se vede chemat in fata tribunalului, ca instigator si autor al tulburarilor sangeroase care au avut loc intre ortodocsi si arieni cu prilejul rostirii acestor cuvantari. Un alt necaz ii vine de la prietenul sau, Maxim, filosof cinic, venit din Egipt. Acesta, asigurandu-se de asentimentul lui Petru al Alexandriei, vrea sa ia locul Sf. Grigorie, dar este surprins de ortodocsi chiar in noaptea cand era consacrat episcop, prilej ce da nastere la un conflict. Pentru toate acestea, Sf. Grigorie se hotaraste sa paraseasca orasul, dar este impiedicat, poporul vociferand, dupa cum ne informeaza el insusi in Carmen de vita sua, versul 1100: "Daca pleci, tu iei cu tine Treimea". Odata cu venirea lui Teodosie ca imparat, bisericile trec din nou in mana ortodocsilor. Sf. Grigorie conduce mai departe Biserica Constantinopolitana si refuza sa fie inscaunat, mai inainte de a fi ales aici in mod canonic. Alegerea lui canonica are loc la Sinodul al II-lea ecumenic, in 381, pe care il prezideaza dupa moartea lui Meletie al Antiohiei. Are insa neplaceri, din cauza punctului sau de vedere asupra succesorului lui Meletie, unii episcopi din Egipt si Macedonia punand la indoiala alegerea canonica a Sf. Grigorie. De aceea, in iulie 381 isi da demisia si se retrage definitiv la Arianz, unde isi va petrece ultimii ani ocupandu-se cu scrisul. Moare in 389. Viata lui si luptele pe care le-a purtat impotriva principalelor erezii ale veacului sau (arianismul, pnevmatomahismul, eunomianismul - ca sa citam numai cateva dintre acestea) au lasat o impresie profunda nu doar asupra contemporanilor sai. Intreaga lui opera scrisa este rezultatul uriaselor framantari teologice din jurul dogmei Sfintei Treimi, framantari ce fac obiectul primelor doua sinoade ecumenice.

Sa vedem daca va "prindeti" unde este continuta Natura lui Isus in acest articol scris in Limba de Lemn...

Teza potrivit careia Isus=D-zeu nu s-a facut de la sine ci prin durere umana, conflicte, razboaie, persecutii, politici imperiale, expulzari, palmuiri etc. Isus=D-zeu inseamna suferinta si singe uman.

(Vasile cel Mare) A fost inaltat la scaunul de Arhiepiscop al Cezareei in anul 370, in vremuri grele pentru Biserica, cand ereticii lui Arie si Macedonie izbutisera sa aiba de partea lor pe insusi imparatul Valens. Sfantul Vasilie a dus o lupta apriga, cu scrisul si cuvantul, luminand crestinatatea si aparand dogma Sfintei Treimi. Si-a atras mania imparatului si a suferit multe prigoniri din partea lui, pentru apararea acestei dogme de capetenie a crestinatatii.

Alte pareri despre Isus=D-zeu (Wikipedia) si tarele pe care trage dupa sine de 1600 de ani incoace:


Învãþãtura despre Sfânta Treime îºi face simþitã prezenþa în filozofia creºtinã prin intermediul crezurilor postniceene. Unul dintre acestea este exprimat în simbolurile de credinþã creºtine, mai cu seamã în Simbolul atanasian:

- Tatãl este creator, dar co-mântuitor, co-sfinþitor;
- Fiul este mântuitor, dar co-creator, co-sfinþitor;
- Duhul Sfânt este sfinþitor, dar co-creator, co-mântuitot.

Trinitarienii susþin ca aceastã dogmã este clar exprimatã în Sfânta Scripturã, dar cã dogma Sfintei Treimi a fost des atacatã de cãtre diverºi "eretici", cum sunt numiþi de aceºtea adversarii trinitãþii, precum Arie ºi Macedonie, ca sã amintim doar doi dintre marii contestatari ai Sfintei Treimi.

Primele douã concilii ecumenice (Niceea - 325 ºi Constantinopol - 381) au statornicit definitiv învãþãtura de credinþã a Bisericii, inclusiv dogma Sfintei Treimi, astfel cã din secolul al IV-lea dupa Hristos se poate vorbi de o "adevãrata cinstire în toata lumea creºtinã a Sfintei Treimi."

Doctrina Sfintei Treimi exprimatã în forma: "Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh, întreit în Persoane, dar Unic în fiinþã, este Dumnezeu Atotputernic, Preexistent firii ºi complet Independent în raport cu orice" întradevãr face deosebire în mod fundamental de majoritatea celorlalte religii politeiste, în care dumnezeul/dumnezeii iau naºtere într-un univers preexistent.

În acelaºi timp aceastã accepþiune a Sfintei Treimi se diferenþiazã net ºi de viziunea monoteistã a evreiilor nominali, care în 1500 de ani pânã la Cristos nu au primit niciodatã vreo mãrturie ce i-ar fi putut duce la o asemenea accepþiune.

Problema trinitãþii rãmâne destul de controversatã, la fel cum a fost ºi la Conciliul de la Niceea. Un efect indirect al adoptãrii acestei dogme ca oficialã de cãtre bisericile creºtine a dus la reacþii adverse în lumea orientalã.

Se pot observa remarci condamnatoare ºi în scrierile musulmane referitor la aceastã dogmã, þinând cont cã ºi islamul are la bazã credinþa monoteistã iudaicã ºi îl acceptã pe Iisus Cristos drept un profet foarte important la fel ca Moise.

Din acest punct de vedere multi exegeþi susþin cã "acest cuvânt simplu al adevãrului despre mântuire ºi despre viaþa veºnicã a devenit tot mai greu de rãspândit printre necredincioºi datoritã acestei dogme, din punct de vedere logic, complicate a trinitãþii".

Cum sustineam anterior, D-zeu este tainic dar nu este absurd. Daca noi inventam ceva absurd, este de la noi, nu de la D-zeu. Cel mai important, Isus nu a sustinut niciodata ca El ar fi fost D-zeu, DIMPOTRIVA!!!: Tatal mai mare decit Mine este