@Ioana1

@Emil

In primul rand vreau sa va salut pe toti, dragii mei , si subliniez ca nu am comentarii de facut la adresa si nici la credinta nimanui. Domnul da fiecaruia, dupa puterile sale.

Vreau doar sa-i raspund lui Edinide :

A duce o viata trupeasca , traiesti aproape degeaba , vei ajunge la sfarsitul unui vieti, si nu vei ramanea cu nimic. Nimic din ce agonisim sau manacam, sau ne imbracam nu va merge cu noi dincolo, cu atat mai putin cu cat vom lasa mostenire asemenea balastru copiilor nostri. Comoara ce trebuie lasata mostenire este Invatatura Domnului Nostru, Iisus Christos.

Daca traiesti dupa bunul tau plac, si placerile cu care te indeamna lumea, dupa lume traiesti, nu dupa voia Domnului, poti administra ceea ce ai dar NIMIC SA NU TE SUBJUGE. Cand ceva te-a acaparat, esti pierdut ! Dorinta va incolti in inima ta, si va creste.De ce spune Iisus, sa-ti scoti ochiul, sa-ti tai mana ? Ca sa nu pieri cu totul. Ce-a patit David ? Pana unde a mers dorinta lui ? Pana in Valea Mortii .De-acolo l-a scos Dumnezeu.

Am mai spus, in momentul in care pierzi contactul cu Dumnezeu, (postul, rugaciunea),indiferent de motiv (vb din proprie experienta), imediat ii satana pe tine cu ispite de tot felul, infatisate in cele mai frumoase culori.Te vrea mort , de vrea al lui. Singura lui dorinta este ori sa nu te intalnesti deloc cu Dumnezeu in viata asta, ori sa te incetineasca de la pocainta, sa nu ajungi fiu lui Dumnezeu.

Cat despre asta, poti fi cald, caldut, si sa duci o viata de trup, mai mergi si pe la biserica, etc., si sa n-ai nici o treaba cu fierbinteala de a ajunge copilul sau. O data ce te-ai nascut din nou, esti viu, traiesti o alta viata, diferita de cea dinainte. Daca nu vezi asta, esti tot mort, ori te invartesti in cerc. Ca si fiul al Sau, trebuie sa te ridici din nimicnicia care este trupul, trebuie sa urci in credinta , in intelepciune, in pricepere. Credinta-ascultarea de Dumnezeu, intelepciunea-intelegerea Cuvantului lui Dumnezeu, iar priceperea-ferirea de orice rau, orice ispita. Asta am inteles eu, si asta incerc sa fac, si mai mult, de la Domnul am primit credinta, intelepciunea, si priceperea, si o dau mai departe fiilor mei. Asta este datoria mea.

Revin la " trupesc ". Daca pui baza pe trup, cu trupul vei ramanea, cu tarana te vei alege. Este prea mare comoara in cer, ca sa te limitezi la gartare, bere, si droguri pe lumea asta. Dar nici doar un post « subtire » nu este suficient.Am vb de postul negru, care are o deosebita insemnatate. El te ridica si subjuga trupul, dar tot de la Domnul vine puterea, El te ajuta sa te ridici !

Pentru ca trupul moare, este lumesc, se alege praful, pe cand duhul este viu si se va inalata la ceruri, acolo este locul lui,sa se intoarca de unde a venit.Bineinteles ca din moment ce primeaza duhul, esti duhovnicesc, alergi dupa comori ceresti, incerci sa faci voia Tatalui, care e biruitor in toate.Trupul este doar lacasul duhului, unde sta cu chirie, de aceea trebuie hranit, iar aici hrana lui nu este doar lumeasca, ci din nou, mai mult duhovniceasca.Ca sa cresti spiritual, trebuie sa papi spiritual, deci trebuie credinta, intelepciune, si pricepere, nu vei creste cu paine, lapte si carne.Daca vrei sa cresti in inaltime, sau sa-ti intaresti muschii, papi ce-am scris mai sus.Plus ca, asemeni in culturism, daca vrei sa ai " masa ", trebuie steroizi. Spiritual , Domnul iti da puterea Duhului Sfant, care sa te ridice.

Evident, ar fi foarte multe de spus, dar ma opresc aici.

Draga Edinide,

Asculta, Clopotel, iar o iei pe aratura, ca de obicei.Cine te crezi tu sa-ti fac eu tie demonstratii de credinta ? Mai, baiatule, mai pune-te pe rugaciune, ca ti s-a suit la cap.

Inca ceva:Sodoma si Gomora ???!!! Pai nu pacatul in sine i-a ucis,Dumnezeu a vrut sa starpeasca pacatul, nu pacatosii, caci sufletele celor morti vor inviat la judecata.

Si inca ceva, nu te mai tot fa prost, ca pana la urma te cred pe cuvant!Si daca te-ai considera asa, n-ai face pe desteptul !

Draga mea Ioana,

@ Ioana si Clopotel

Ce-mi mai place cum va tachinati voi! O intilnire, ceva?

Cred ca cel mai bine e sa iau o pauza, draga Ioan, cu cat mai lunga cu atat mai bine

Ioane, ce intalnire daca deja si-a facut bagajul?

@ioana

Uite ce citesc la Yahoo

GUATEMALA CITY - El se auto-denumeste Antichrist, si poarta numarul 666 tatuat pe brat si pretinde ca are 2 milioane de adepti. Si Jose Luis de Jesus Miranda merge in Guatemala fie ca este lasat sau nu. etc.....

De unde vine el? Din faptul ca neaga Pacatul, pe baza interpetarii, prezenta si in acest forum, ca "Isus a spalat Pacatul cu Moartea Lui", deci Pacatul nu mai exista, si omul este mintuit oricum, atitudine tipic Luterana, Satanista si, frecvent... Ortodoxa, considerind acest Forum.

Adeptii, sunt fericiti ca li se spune ca nu au Pacat orice ar face, si se mintuiesc oricum prin Isus Cristos... ei nici nu astepata sa auda altceva, cineva sa le confirma slabiciunea, eventual sa o transforme in virtute... si gata, vine si Statanismul pe fatza, sfidind, cu numarul 666 la vedere, doar nu mai exista Pacat in Lume...

Isus nu a murit in locul nostru! Ci numai inaintea noastra! Altfel, ne tatuam 666 pe trupul nostru, in sfidare...

Lumea n-ar fi trebuit niciodata sa fie opusul lui Dumnezeu, dar prin faptul ca omul din orice lucru a cautat sa fie el un mic dumnezeu, sa nu depinda si sa nu asculte de nimeni, sa nu fie supus nimanui , prin prisma faptului ca n-a reusit sa respecte 10 porunci care trebuiau sa-l pazeasca de cel rau, a incercat prin propria putere si desteptaciune sa se descurce singur, exact versetul despre lut si olar.......

Ma gandesc la cel care m-a indrumat in viata, nu m-ar fi iubit, n-as fi aici, n-as fi asa cum sunt, daca n-as fi ascultat, sau n-as fi priceput. Un parinte lumesc te vrea bine, sanatos, realizat. Tatal te vrea viu si vesnic.

Lumea are rolul de antrenament, un fel de incalzire a muschilor spirituali, un fel de slalom printre ispitele care vin de la diavol.Eu personal nu vad lumea un tot unitar, asa cum in cel mai mic colectiv exista dezbinari, oamenii nu cedeaza la propriile pareri si orgolii, de aceea Iisus a vorbit de smerenie, de cap plecat.

Lumea este doar un vestibul, un loc in care iti lasi haina si pantofii, pentru a intra lejer si degajat in camera de zi, unde isi va petrece mai mult timp.

Voi incerca , cat imi sta in putinta sa -ti raspund, sa purtam un dialog, in masura timpului pe care-l am, dar nu sunt genul care sa comenteze fiecare fraza , eventual dezbatem o idee.Imi este imposibil, din lipsa de timp.

@ Ioana si Clopotel,

Cand 2 oameni se cearta desi se pare ca sunt de aceeasi parte si nu au nimic de impartit, cel mai adesea e din cauza efectului oglinda. Ne vedem limitele in celalalt, si uneori nu ne place ca ne intilnim cu ele.
Poate Clopotel ”stie prea multe” si intr-adevar, nu prea greseste in ce sustine. Insa degeaba stii daca nu inmoi inima, esti prea radical, uneori rautacios, isi spune Ioana. Poate si intr-adevar Ioana este prea buna, deschisa, are instinctul armoniei. Dar uneori greseste in ce sustine cind intra sa sustina anumite pozitii. ”Unul prea in fata cu teoria, altul cu practica ”...(!?)

Eu cred ca aveti ce invata unul de la altul daca nu va imaginati ca vedeti la celalalt ceva in plus ci poate ceva care va lipseste... Poate gresesc, mie oricum imi sunteti tare dragi amindoi, si chiar nu ma deranjeaza ca va mai ajutati, chiar daca la prima vedere parca va certati.

@Ioana1

@IoanV

Uite un articol bogat in informatii despre Luther de catre Calciu-Dumitreasa (care cred ca a murit anul trecut...)

În 1948, organizaþia CRUCIADA NAÞIONALISTÃ CREªTINÃ publica sub semnãtura lui Gerard L. K. Smith în St. Louis-Missouri, fragmente din cartea lui Martin Luther: DESPRE EVREl ªI MINCIUNILE LOR. Comentarii paralizante, în sensul cã acuza Biserica luteranã ºi toatã intelectualitatea, istorici, critici ºi teologi, de complicitate organizatã internaþional pentru a þine departe de public aceastã lucrare a lui Luther, în care se vãdeºte adevãrul despre poziþia reformei faþã de evrei.

În originalul german, cartea lui Luther are 136 de pagini si este foarte virulentã, asa cum a fost tot timpul stilul putin paranoic al lui Luther. Smith publicã însã numai 48 de pagini, limitându-se strict la atacurile lui Luther împotriva evreilor ºi lãsând deoparte justificãrile invocate de el.

Adevãrul este cã nici o enciclopedie, nici un dicþionar academic, nici mãcar Enciclopedia Catolicã nu suflã un singur cuvânt despre antisemitismul lui Luther, care nu a fost numai o izbucnire de moment, ci a avut o lungã perioadã de incubaþie, pînã la izbucnirea în scris ºi în predici. Dupã un rãstimp în care Luther s-a sprijinit ºi a fost sprijinit de evrei, nu numai în reformã sau material, ci chiar cu informaþie istoricã din textele ebraice ºi cu multe convertiri la luteranism, convertiri care s-au dovedit, aproape în totalitale, înºelãtorii.

Aceastã conspiraþie a tãcerii nu cred cã s-a fãcut spre apãrarea lui Luther, Catolicismul neavând nici un interes sã-l apere pe cel ce a zguduit Vaticanul din temelii. Fãrã îndoialã cã aceastã trecere la index a cãrþii s-a fãcut din teama de scandal ºi din permanenta anxietate pe care problema evreiascã o nãºtea în sufletul tuturor dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, îndeosebi când evreii au reuºit sã-si însuºeascã, într-o mare mãsurã, mijloacele de comunicare cu care pot influenþa opinia publicã ºi distruge orice adversar.

Dincolo de cinstea ºi onestitatea intelectualului, dincolo de regula informaþiei libere, pe care instituþiile culturale, bibliotecile, inclusiv a Congresului American ºi a Vaticanului, ar trebui sã le respecte, se ridicã spectrul spaimei de ce vor spune evreii ºi, în acest caz, libertatea accesului la informaþie nu mai opereazã.


Publicarea comentariului lui G. L. K. Smith a fãcut ca, pentru scurtã vreme, complotul tãcerii sã fie rupt, dupã care s-a reinstalat valul uitãrii voite. Pânã în anul 1994, când, în toamnã, un grup de pastori luterani fundamentalisti au scris o scrisoare comunitãþilor evreieºti prin care îsi cer scuze în numele luteranismului, pentru pamfletele antisemite ale lui Luther. Atunci, pentru prima oarã am aflat de existenþa acestor pamflete, despre care profesorii mei de la teologie nu au suflat niciodatã nici mãcar un singur cuvânt, deºi cred cã cel puþin doi dintre ei, care îºi fãcuserã studiile în Germania, trebuia sã fi auzit mãcar de ele.

Se pare cã noi, creºtinii, am intrat în epoca scuzelor istorice, în special fatã de evrei, din moment ce atît Reforma cât si Vaticanul fac mea culpa public pentru injustiþiile fãcute poporului iudeu ºi, în post scriptum, ºi altora, deºi, conform profesorului Junin, apãrator al adevãrului neotestamentar, iudaismul nu ºi-a cerut niciodatã scuze pentru omorârea lui Hristos, nici pentru dezastrul comunist.

Sã urmãrim foarte sintetic periplul evreiesc în istoria Europei. Trecem peste perioada distrugerii Ierusalimului ºi a templului fãcute de Titus în secolul al doilea, cînd evreii tulburau Imperiul roman cu revoltele lor necontenite ºi începuserã sã aibã o mare influenþã la curtea imperialã. Sentimentele de revoltã ale romanilor ºi-au gãsit formularea intelectualã în afirmaþia lui Tacitus cã Evreii sunt duºmanii umanitãþii. În Europa Medievalã, persecuþiile împotriva evreimii sunt cunoscute, ca ºi motivaþiile lor, de aceea nu mai vorbim despre ele.

În Anglia, regele Eduard dã un decret, în 18 iulie 1290, prin care se punea în vedere locuitorilor de origine iudaicã sã pãrãseascã þara înainte de ziua tuturor sfinþilor. Se pare cã sancþiunile pentru nesupunere erau atît de grave, încât 16000 de evrei fug în Spania, care devine, de atunci, placa turnantã a evreimii. La început, i-au primit ca pe o contrapondere împotriva populaþiei arabe: dar curând se simt sufocaþi de numãrul mare de evrei ºi intrarea în mâinile lor a aproape tuturor finanþelor, încât ºi regii, ºi nobilii ajunseserã la discreþia lor. Legendele încep sã circule, toate acuzîndu-i pe fiii lui Israel de nefericirea spaniolilor.

În timpul marii ciume din 1348-1350, s-a spus cã evreii au otrãvit puþurile, râurile ºi izvoarele pentru a introduce spaima de moarte în creºtini, aºa cum s-a întâmplat în Egipt pe vremea lui Moise. În 1492, Ferdinand de Aragon dã un decret de expulzare a evreilor din Spania, iar în 1496, un decret similar apare ºi în Portugalia. Evreii fug în masã în Germania si în tãrile Europei Centrale si de Est, unde vor stârni aceeaºi reacþie de mânie dupã câþiva ani. Luther a luat imediat atitudine, încercând sã-i apere din toate puterile pe persecutaþi ºi influenþând electorii diferitelor landuri sã-i adãposteascã. Iatã ce scria el într-un pamflet:

“Evreii sunt cel mai mizer popor de pe pãmânt. Oriunde se stabilesc, sunt atacaþi, alungaþi din toate þãrile, în toate þãrile. Stau ca pe o roabã, fãrã þarã, fãrã popor, fãrã guvern.”

De altfel, toatã miºcarea umanistã a luat apãrarea poporului ales, în frunte cu Johnan Reuchlin. Luther, a cãrui reformã a fost fãcutã, într-o mãsurã ºi sub influenþa umanismului, face acest lucru cu mult mai multã râvnã decât alþii ºi chiar devine pãrintele misiunii protestante iudaice. Nu cunoastem care a fost pozitia lui Luther fatã de evrei înainte de a-si începe reforma. Cert este cã, din clipa în care si-a început reforma, Luther a manifestat o mare compasiune ºi o preþuire deosebitã pentru poporul ales, de multe ori chiar în detrimentul creºtinismului. În lucrarea sa, Magnificat, el cere încetarea oricãrei persecuþii a evreilor, dar nu invocând mila ºi iubirea hristicã, ci ineficienþa propagandei creºtine printre acestia:

“Cine ar mai vrea sã devinã creºtin”, spune el, “vãzându-i pe creºtini purtându-se atât de necreºtineºte cu semenii lor?”

Înþelegem cã ambiþia lui Luther era de a-i creºtina pe evrei ºi, pe cât se pare, el avusese promisiuni din partea unor rabini ºi intelectuali evrei cã se vor creºtina, dacã el va pune capãt persecuþiilor bineînþeles, prin trecerea lor la luteranism. În 1523, la scurtã vreme de la afisarea tezelor sale, Luther scrie o carte intitulatã: “Cã Iisus Hristos S-a Nãscut Evreu”. Tot în aceastã perioadã. el îi scria unui prieten de-al sãu, evreul Bernhard, pe care-i botezase: “Dar cînd lumina de aur a Evangheliei va strãluci, cu adevãrat, putem spera cã multi evrei se vor converti cinstit si adevãrat, fiind rãpiti astfel de prezenta lui Hristos.” (De unde se vede cã deja se profila la orizont conflictul cu evreii care se creºtinau numai de formã ºi care, mai târziu, l-au pãrãsit pe Luther ºi l-au atacat cu virulenþã.) Tot lui îi scria, într-o altã scrisoare, sperând ca Bernhard sã devinã un misionar printre evrei.

În revista Weimar Briefwechsel, Luther scria, cam în aceeasi perioadã:

“Oricât ne-am lãuda pe noi însine, trebuie sã recunoastem cã suntem totusi pãgâni, iar evreii sunt de acelasi sânge cu Hristos. Noi suntem departe si strãini de El; ei sunt rudele Domnului, verii si fratii Lui… Ei apartin lui Hristos înainte de noi.”

În seria de articole intitulate “Convorbiri în jurul mesei”, Luther afirma cu brutalitate: “Dacã as fi evreu si aº vedea aceste capete pãtrate (este vorba de papi, preoþi ºi cãlugãri) învãþând pe altii credinta crestinã, aº vrea mai degrabã sã devin porc decât creºtin.”

Scrisorile lui Luther, ca si articolele de laudã a poporului evreu circulau printre fiii lui Israel din toate tãrile Europei, ajungând pânã în Palestina. Luther devenea tot mai mult un profet salvator al poporului ales. Actiunile lui de apãrare a evreilor nu s-au limitat numai la articole si scrisori. Prin influenta pe care o avea asupra conducãtorilor diferitelor landuri, el a determinat aparitia unor decrete de protejare a lor. Astfel, Filip von Hessen, protectorul sãu, a fost primul care a dat un asemenea decret de libertate pentru evrei în landul sãu, urmat, la scurtã vreme, de un decret asemãnãtor dat de electorul de Brandemburg. În urma acestor decrete, Luther scrie din nou articole, prin care încearcã sã-i convingã pe protejati sã se crestineze: “Sper ca mulþi evrei sã devinã creºtini înfocaþi, dacã sunt trataþi cu blândeþe ºi pe baza Scripturii.”

Perioada care a urmat acestor încercãri de convertiri, pe care Luther se amãgea sã le creadã reale, a fost o perioadã de mari frãmântãri pentru el. Pe de o parte, el voia sã creadã cu toatã puterea în promisiunile de creºtinare pe care diferiþi rabini i le fãceau, cu scopul de a obþine cât mai multe avantaje, pe de altã parte, vedea bine cã aceste convertiri erau simple înºelãtorii ºi cã reforma lui pe care, dupã pãrerea unor comentatori, o pornise la îndemnul rabinilor, ce îi promiseserã cã se vor creºtina, devenise punctul de atac al rabinatului, care socotea cã violenþa argumentelor lui Luther, elocvenþa lui de tribun constituiau un pericol real pentru iudaism. Luther suferea, aºa cum suferea pentru toate. În ultimele lucrãri publicate, în predici ºi în convorbiri, înainte de a se întoarce împotriva celor pe care i-a lãudat atâta, Luther face o risipã disperatã de argumente pentru a-i convinge sã devinã creºtini cu adevãrat. Le întinde mâna ºi se foloseste de evreii creºtinati pentru a-i convinge ºi pe alþii sã se creºtineze, ºtiind deja cã aceºtia îl trãdau.

Unor rabini ºi unor intelectuali evrei le-a oferit o serie de avantaje: doi dintre ei - Johannes Boschenstein ºi Mattaeus Adrianus - au fost numiþi de el profesori de ebraicã ºi de Tora la Universitatea din Witemberg, dar a eºuat ºi cu ei. Acestia vorbeau studenþilor împotriva creºtinismului ºi a reformei. Antonius Magarithe, care se botezase în 1522, preda ebraica în mai multe universitãþi germane. Se pare cã acest neofit a fost de bunã credinþã. Nu ºtim ce s-a întâmplat pânã la urmã cu el, dar ºtim cã a publicat douã cãrþi creºtine pentru evrei, care însã nu au avut nici un efect, fiind anulate de rabinii prieteni ºi protejaþi ai lui Luther. Reforma a cîºtigat foarte puþini evrei. Luther face afirmaþia cã doi rabini au renunþat la rãtãcirile lor ºi s-au botezat în faþa întregii universitãti din Wiltemberg. Nu ne spune însã ce s-a întâmplat cu ei dupã aceea, dar evoluþia lui ulterioarã ne face sã credem cã nici unul din acestia, aºa-zisi botezaþi, nu a rãmas fidel noii credinþe.

Aºa cum Luther îi influenþase pe electorii protectori sã-i apere pe evrei, pe care spera sã-i converteascã în mod real la luteranism, tot aºa, ºi probabil tot prin influenþa lui Luther, atitudinea conducãtorilor de landuri se schimbã. Johann Frederick, elector de Saxonia, dã primul decret de expulzare a evreilor. Dupã reformã, Luther nu mai spune nimic în apãrarea celor expulzati. Dimpotrivã, într-o scrisoare adresatã rabinului Josel von Roshelm, pe care îl numeste ”bunul meu prieten”, el scrie: “Evreii au comis asemenea fapte, încât noi, creºtinii, nu mai putem fi de partea lor.”

Nu ºtim la ce fapte se referã Luther în aceastã scrisoare. Holmio Armas Kustar Ensio, autorul cãrtii “Martin Luther friend or foe of the Jews”, sugereazã cã ar fi vorba de o anumitã propagandã fºcutã de evrei, în special în Moravia, prin care cãutau sã-i convingã pe creºtini cã Mesia încã nu a venit, cã Iisus este un mesia mincinos ºi cã legea veche încã nu a trecut. Concluzia era cã evreii trebuie sã conducã lumea pânã când adevãratul mesia va veni ºi cã numai cei trecuþi la mozaism vor fi mântuiþi. O serie de creºtini au trecut la mozaism, s-au circumcis, mulþi dintre ei fiind din cei convertiþi de Luther la reformã, care au crezut în prietenii evrei ai acestuia. Se pare cã aceasta l-ar fi mâniat pe reformator atât de tare, încât a scris o astfel de scrisoare durã. Este însã posibil sã fi fost fapte mult mai grave, nu numai simpla propagandã iudaicã.

Cert este cã atitudinea lui Martin Luther, care a fost mereu un exagerat, se schimbã radical, acesta trecând pe poziþii opuse celei dinainte, devenind un vrãjmaº înverºunat al evreilor. Într-un articol antiiudaic din aceastã perioadã, în care foloseºte un limbaj violent, dar nu din cele mai violente, aºa cum vom vedea mai tîrziu, el face apel la scrierile lui Nicolaus de Lyra (cãlugãr franciscan, 1270-1349, care a scris un comentariu urias la întreaga Biblie, în 50 de volume, intitulat Postillae Perpetuae in Universam Sanctam Scripturam) acuzându-i ºi el pe Evrei de multe acte anticreºtine ºi antiumane, numindu-i “oameni fãrã Dumnezeu ºi rasã arogantã”.

Rabinatul european nu se lasã intimidat ºi-i rãspunde lui Luther aproape în acelaºi stil, susþinând cã a fost doveditã falsitatea creºtinismului. Polemica aceasta durã ºi foarte durã a continuat prin atacuri ºi rãspunsuri succesive. Luther folosind scrierile unor apologeþi creºtini ca Nicolaus de Lyra, Burgo, Raymond Martin etc., constituie un volum de 136 pagini sub titlul “Despre evrei si minciunile lor”, în original “Von den Juden und Ihren Lugen”. Dupã un an, cartea a apãrut ºi în traducere latinã ºi a stîrnit multã vîlvã. Pe de o parte, creºtinii vedeau în cartea lui Luther confirmarea tuturor rãutãþilor de care erau acuzaþi evreii, care aduseserã nenorocirea þãrilor europene, pe de alta, evreii vedeau în ea exprimarea unui antisemitism feroce ºi nejustificat. Polemica dureazã mult, inflameazã spiritele de ambele pãrþi, iar aceastã conspiraþie a tãcerii care a domnit de-a lungul secolelor pânã astãzi mi se pare inexplicabilã, având în vedere extensiunea tulburãrilor create la vremea respectivã.

Din nefericire, nu este aceasta singura crimã a oamenilor istoriei. Azi sunt sute de tratate secrete în care marile naþiuni hotãrãsc destinele popoarelor, þinând ascunse deciziile lor, chiar faþã de victimele acestor tratate. Numai cã existã o deosebire de naturã între tãcerea legatã de conflictul lui Luther cu evreii ºi tratatele secrete.

Într-o succintã dare de seamã asupra continutului cãrtii, mentionãm urmãtoarele elemente: Luther spune cã se aºtepta ca evreii sã devinã tot mai buni, pe mãsurã ce el le descoperea creºtinismul, dar ei se dovedesc a fi tot mai rãi, încât convertirea lor se aratã imposibilã. Neamul acesta se laudã cã sunt rasã superioarã, cã descind din Avraam, Isaac ºi Iacob, dar Iisus Hristos i-a numit “pui de viperã” ºi, pentru creºtini, mai bine ar fi ca ei sã plece în Palestina, þara lor veche ºi sã lase þãrile europene sã trãiascã în pace. La un moment dat violenþa limbajului lui Luther merge atît de departe, încât cere sã se dea foc sinagogilor, ca în focul lor Dumnezeu sã vadã cã noi (luteranii) nu putem admite adunãrile lor, sancþionate ºi de Hristos, adunãri în care se rostesc blasfemii la adresa Mântuitorului, chiar sub ochii creºtinitor care ºtiu, dar tac ºi îngãduie.

Tinerii evrei sã fie pusi la muncã, la topor si la lopatã, asa cum lucreazã si tinerii crestini, nu numai sã speculeze ºi sã ia camãtã, ca sã înveþe ºi ei cã hrana se câºtigã cu sudoarea frunþii, fiindcã Dumnezeu a blestemat, nu numai celelalte neamuri, ci ºi pe evrei. (Cf. Fac. 3:19) Stilul lui Luther care, în ciuda violentelor de limbaj, este foarte convingãtor, faptul cã el confirma pe date biblice blestemul cãzut peste evrei, blestem pe care ei înºiºi îl ceruserã atunci cînd l-au determinat pe Pilat sã-l condamne pe Iisus la moarte, la care se adãugau toate faptele anticreºtine ale comunitãþii iudaice din Europa ºi, mai ales, confirmarea indirectã a tuturor legendelor care circulau în acel timp despre crimele rituale împotriva creºtinilor fãcute de poporul lui Israel, au creat o mare faimã cãrþii care, în decurs de un singur an -1453 - a cunoscut patru editii, ceea ce însemna, pentru epoca de început a tiparului, un lucru extraordinar. Câte cãrþi astãzi, în condiþiile tehnice de care dispunem, cunosc patru ediþii într-un an?

În afarã de acest volum, Luther mai publicã încã douã pamflete antisemite, cu acelasi caracter, dar mai puþin violente, în care, ca si în “Minciunile evreilor”, el afirma cã nu are deloc intentia de a-i creºtina pe acestia, ceea ce contrazice tot ce spusese mai înainte. Se pare cã, în cele din urmã, Luther a renunþat în mod sincer la intenþia de a-i creºtina, fie datoritã eºecului total întâmpinat, fie cã s-a convins cã toate aceste crime, sau mãcar parte din ele, de care creºtinii îi acuzau pe evrei, erau adevãrate.

Ceea ce este ciudat este faptul cã Luther acuza catolicismul de antisemitism, el constituindu-se în apãrãtorul acestui popor prigonit. În clipa în care îsi schimbã atitudinea fatã de acest neam, el constatã cã Biserica Romano-Catolicã este vândutã evreimii. Adevãrul este cã papa Paul al III-lea (1534-1549) a luat partea evreilor persecutaþi ºi chiar a fondat la Roma o casã pentru adãpostirea evreilor convertiþi. La propunerea papei, astfel de case au apãrut în multe orase si Evreii au putut gãsi un refugiu împotriva persecuþiilor fãcute de luterani, drept care, în prezent, ei se strãduiesc sã dãrâme catolicismul din afarã, ºi din interior.

Comentatorii se întreabã ce a putut determina o schimbare atât de dramaticã în atitudinea lui Luther faþã de poporul ales, dupã ce, multã vreme, el însuºi afirma cã evreii sunt superiori creºtinilor ºi cã noi trebuie sã-i ridicãm ca pe un steag al lui Hristos. Amintesc numai fraza lui care afirma cã, vãzându-i pe papi ºi pe cãlugãri, ar prefera sã devinã porc decât creºtin.

Unii cred cã Luther avea o anumitã instabilitate psihicã ºi cã, asa cum s-a întors împotriva þãranilor germani, care se rãsculaserã pentru dreptate, sub influenta reformei lui, tot aºa s-a întors, fãrã motiv evident împotriva evreilor. Amintesc pe scurt cã þãranii au preluat libertatea creºtinã predicatã de Luther ºi au aplicat-o în plan social, în vestul ºi în sudul Germaniei. Rãscoala porneºte din munþii Pãdurea Neagrã, în 1524 ºi se extinde în Svabia, Turingia ºi Franconia.

Luther este atît de aprig pornit pe þãrani, încât scrie împotriva lor pamflete de o violentã incredibilã la un cleric, chiar dacã era un reformat. Citez din pamfletul lui intitulat “Contra bandelor ucigaºe ºi jefuitoare ale þãranilor”: “Arestaþi-i pe þãrani, spînzuraþi-i, treceþi-i prin ascuþiºul sabiei, în secret ºi în public. Nimic nu este mai veninos, mai vãtãmãtor, mai diabolic decît un rãsculat. El este ca un cîine turbat: dacã nu-l ucizi, te ucide el ºi, cu tine, o þarã întreagã.”

Luther a semãnat vânt ºi a cules furtunã. El a uitat cã era un rãsculat împotriva unei ordini sacre. Acest pamflet nu a fost numai o izbucnire, ci reflexul unei convingeri pe care ºi-a mãrturisit-o în alte scrieri ºi scrisori. Într-o epistolã particularã, adresatã unui prieten, el spunea:

“Nu s-a vãzut niciodatã ceva mai mitocãnesc decât aceastã ticãloasã bandã de þãrani care au mâncat ºi au chiuit pe sãturate ºi acum se simt puternici… mãgarul trebuie bãtut ºi populaþia trebuie condusã cu forþa.” Nu mai insistãm asupra violenþelor lui Luther. Sã continuãm cãutarea unor eventuale motive ale schimbãrii lui de atitudine fatã de evreii pe care, multã vreme, i-a socotit rasa superioarã a lumii, i-a adulat ºi i-a ajutat, pentru ca, peste câtiva ani, sã-i declare duºmanii creºtinilor si sã-i trateze cu aceeasi urã cu care i-a tratat pe tãranii rãsculati.

Unii autori afirmã cã rabinatul ar fi încercat sã-l otrãveascã pe Luther ºi cã de aici a pornit toatã ura lui împotriva lor. Se ºtie cã Luther era fricos de moarte, pânã la panica cea mai dezordonatã ºi nu-i ierta pe vrãjmaºi. Se temea de diavol, care îl chinuia ºi încã se mai poate vedea pe peretele biroului lui de lucru urma cernelii din cãlimara cu care a aruncat în diavolul care îl deranja de la scrierile sale. Dacã acest zvon s-ar putea dovedi cât de cât, ar fi o explicaþie suficientã a violenþei lui împotriva evreilor. Dar nu existã nici o dovadã, este o simplã afirmaþie, fãrã nici un substrat. De altfel, motivatia intrãrii lui în monahism a fost spaima care l-a cuprins când a fost surprins pe drum spre casã de o vijelie cu trãsnete ºi fulgere. Atunci a strigat: “Sfântã Ana, dacã mã scapi cu viaþã, mã cãlugãresc!”.

Nici ipoteza cã instabilitatea lui psihicã l-ar fi întors împotriva poporului iudeu asa cum l-a întors împotriva tãranilor nu stã în picioare. Înainte de a se fi întors împotriva lor, ei i-a lãudat ºi s-a umilit faþã de ei, punându-i în aceeasi umilintã pe toti creºtinii. Împotriva tãranilor s-a întors fiindcã el era sustinut de nobili si nu era de acord cu o rãscoalã care lovea în protectorii sãi. Nu a fost nimic similar în acþiunile evreilor faþã de el. Este evident cã antisemitismul lui are rãdãcini religioase ºi nu rasiale. Mânia lui a pornit de la faptul cã evreii nu i-au primit predica, nici a lui, nici a lui Hristos. Iisus nu a fost acceptat de evreime, profetul reformei nu a fost acceptat de rabini, care au lucrat pe toate cãile împotriva lui. Dar nici acest fapt nu este suficient în explicarea mâniei lui bruºte, care trebuie sã-si fi avut rãdãcinile în altã parte. Pe catolici i-a urât de la început. ca orice rebel care îsi reneagã originea, dar mereu a fost fascinat de Roma. Pânã la sfârºitul vieþii, s-a rugat Maicii Domnului, pe care nu a renegat-o niciodatã, aºa cum fac luteranii de azi ºi i-a venerat pe sfinþi.

Ipoteza cea mai plauzibilã pare a fi aceea cã evreii au speculat revolta lui împotriva indulgenþelor, cel mai serios motiv invocat de el, pe lângã coruptia Romei, în ruperea de Papalitate. În acest sens, se pare cã ei l-au încurajat promiþându-i, prin rabinii ºi intelectualii pe care-i cunoºtea, cã se vor creºtina în masã, trecând la luteranism, dacã el se rupe de Vatican.

Numai astfel se explicã brusca lui dragoste pentru evrei, aprecierile elogioase pe care le face la adresa lor si perseverenta sa în a adresa o parte a predicii sale, în mod special, fiilor lui Israel. Înºelarea asteptãrilor sale, esecul rusinos al predicãrii printre evrei, combaterea acþiunilor lui de cãtre rabinat ºi lepãdarea de Hristos a tuturor celor care se botezaserã, cu una sau douã excepþii, dovedindu-se cã toate convertirile au fost mincinoase ºi ordonate de rabinat, explicã ura lui vehementã ºi limbajul violent care, de altfel, a primit o replicã pe mãsurã ºi la fel de violentã din partea rabinilor.

Dacã aceastã ipotezã se adevereºte, dacã cea mai mare si mai larg acceptatã reformã, care este a lui Luther, se dovedeste a nu fi nimic altceva decât acþiunea de distrugere a unitãþii creºtine, prin toate mijloacele, de cãtre evrei, atunci ce am mai putea crede despre mormoni, iehoviºti, baptiºti, penticostali ºi ceilalti care merg, în majoritatea lor spre fundamentalism, plasându-i pe evrei deasupra tuturor ºi condiþionând toate de convertirea lor? Sau, dimpotrivã, o parte merg spre un liberalism total negând dumnezeirea lui Iisus, declarând Noul Testament o colecþie de legende puerile ºi desfiinþând, în fapt, creºtinismul aºa cum evreii au dorit dintotdeauna.

Aici stã cheia tuturor reformelor ºi sectelor. Dacã Luther a fost marioneta evreilor, toate sectele sunt instrumente în mâna lor, chiar dacã unii reformatori au fost convinºi cã fac bine ºi urmaºii lor de asemenea. Dumnezeu va descoperi adevãrul la vremea cuvenitã.

de pãrintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Luther era un om instabil psihic, cu oscilatii intre lumesc-devotiune duse la maximum, intre iubire-ura duse tot asa, intre postire pina in pragul mortii si apoi indestulare, intre admirare si denigrare a Catolicismului, intre teama de moarte si sfidarea mortii, intre optimism si disperare etc. El este fondatorul Reformei (impotriva Catolicismului ca Institutie) dar toti adeptii lui isi insusesc numai un sub-set din ceea ce Luther a fost, un fel de imagine publica acceptabila, un fel de jumatate convenabila, etc. Unul dintre mesajele lui, imbratisate de neo-protestanti, este ca Isus a ridicat Pacatul Lumii prin patimire, deci Omul este liber acum in fatza Pacatului... reflectata direct in Satanismul mai inainte mentionat, SSS, Salavat, Sigur Salvat (mintuit). Eu cunosc neoprotestanti, oameni deosebiti, cu inima mare, generosi, credinciosi etc. dar ei nu postesc niciodata... nici in Vinerea Mare... pentru ca Isus a luat de la noi Pacatul... Este numai unul dintre aspectele concrete ale Reformei.

Ioane, nici nu cred ca vreodata barbatii vor deveni sentimentali, iar femeile cerebrale. Imi pare foarte rau ca l-am suparat pe Clopotel, dar daca n-ar fi fost atat de incisiv cu mine, toata armonia care a fost, ar fi ramas. M-a trmis la cratita de prea mullte ori. Chiar daca gresesti, din greseli invata omul, cat traieste. Il voi ruga sa se intoarca, imi pare sincer rau.


Edinide, daca crezi ca eu dau teste de cunoastere biblica pe-aici, te anunt ca nu. Da, lumea te consuma, pentru mine asta este un adevar, partea intunecata a lumii, a celor rai.Nu lumea ca si planeta, ci ca si omenire.

Da, pentru mine este o crestere spirituala, o pregatire pentru desavarsire, la care tind toti copiii Sai, urmand exemplul Fiului.

Da, este o parere proprie care a decurs din citirea Sfintei Scripturi. Prin harul Domnului, am inteles ceea ce era de inteles, pentru mine. Nu predau pe forum, nu dau meditatii biblice, am gasit hanul , si m-am simtit acasa. Au fost multi care au venit si au plecat, au fost multi care au renuntat, au ramas putini, dar dezbinati, cand nu-i nimic de impartit. Dragostea lui Dumnezeu este pentru toti, suficienta, dar noi suntem cei care nu o dorim in inimile noastre. Ne este frica ca trebuie sa renuntam la noi insine, cand asta e esenta crestinismului, a te lepada de tine insuti, asta este esenta invataturii ortodoxe din care fac parte, a te smeri, si a fi o binecuvantare pentru cei din jurul tau.

Nu cred ca-ti voi putea face fata mesajelor, in primul rand, nu-mi sta in caracter sa desfiintez credinta nimanui, in al doilea rand, sunt prea mica pentru bagajul tau de cunostinte, asa ca cedez locul barbatilor cu "muschi".

A propos,Dumnezeu ne da aceasta lume cu dulceata, zici tu, pentru a o gusta, dar nu a te ingenunchea. Spunea Andra_v foarte frumos, uneori tin post sa-mi demonstrez mie ca pot. Ca nu cedezi, cat de mica ar fi ispita. Control, sa nu te " prea" cu nimic. Ti-a spus sa n-ai femeie? A spus sa nu preacurvesti, e altceva. Ti-a spus sa nu mananci ? Sunt pline spitalele. N-am vazut ca monahii sa-si faca analizele regulat, nu si le fac de loc,n-au colesterol, mor de batranete. Am fost la o manastire , unde o calugarita isi facuse locul de veci, gravat 19_ _, suntem in 2007, are 93 de ani.


Te simti pion? Eu ma simt copil.Nimeni si nimic nu m-a iubit si nu ma va iubi, si vad asta in fiecare clipa a vietii mele, pacat ca multi nu vad...........

@Emil

Ioane,cred ca m-ai inteles gresit.M-am referit la urmatorul aspect. In duh nu exista gen, in duh nu vorbesti ca barbat sau femeie, nu-l cauti in trup pe Dumnezeu, ci duhul Il cauta pe Tatal, cunoasterea si intelepciunea Lui. deci, mi s-a parut normal, sa pot spune ceea ce simt, ceea ce traiesc, fara sa vina nimeni sa-mi spuna sa tac, am precizat ca nu promovez nimic.

Si inca ceva.Cand am pornit la lungul drum al maratonului prin viata, mi-am luat echipament adecvat, m-am echipat corespunzator, mi-am luat si o sticla cu apa , daca insetez pe drum. Am incredere ca voi ajunge , prin harul Domnului, pana la finish, caci nu ma va lasa de rusine.

Daca de cand am plecat, am crescut in cunoastere, chiar daca treapta este de latimea unui deget, nu mai sunt unde am fost, in moarte, voi avea putere de la Domnul, sa ma ridic, chiar daca viteza nu-i prea mare , ca-s vanturile prea tari.


Edinide:

Referitor la ulima intrabare, mi nu mi se pare ca omul este o minge intre cer si pamant, ci duhul omului este trimis pe pamant in trup, pentru a se pregati de viata adevatata si vesnica in cer, alaturi de Dumnezeu-Tatal, avandu-l model pe Iisus, Fiul Sau si viata Sa curata si fara de pacat pe care a trait-o aici.

Ioane, amin zic tie!

Noa, premergatoare este viata de pe pamant celei din cer, absolut. Nici nu contest ca de aici incepe sfintirea, ar trebui sa scriem noianuri de mesaje, pentru a scrie toate detaliile, dar astept ca fiecare sa-l completeze pe celalalt.

Da, este vorba de greseli, nu de pacate, probabil exprimarea a fost gresita.

Care echipament? Prin har, ai postul si ruagciunea, armele crestinului impotriva diavului, plus identificarea ca si copil al lui Dumnezeu?

Cum sa n-ai nevoie de echipament? Ce , tu la fel alergi in adidasi pentru alergat, sau tocuri cui? Daca mergi la un magazin cu echipament sortiv, primul lucru te intreaba vanzatoarea la ce sport folosesti pantofii sport? Nu-i tot una tenis de masa cu maratonul de 42 de km. Nu reusesti din primul an, nu-i nimic, te mai antrenezi pentru urmatorul, ca o paralela, Gabi Szabo, alerga in Colorado, cred cate 25 de km zilnic pentru campionat. Nu ajungi in cer fara hrana spirituala, si fara antrenament spiritual. Nu faci masa fara sa tragi de fiare, nu creste, am veri campioni la culturism, nu iei cununa, daca nu faci efort si nu transpiri din greu pentru credinta, trebuie sa ai ravna, trebuie sa faci din dragoste, sa ajungi sa te umpli si sa umpli pe cei din jurul tau.

Daca nu esti plin de dragoste, nu-i Dumnezeu in tine, nu este care pe care, casi dioptriile la ochelari, unul vede mai de aproape, altul hat departe, si fara ochelari, chiar.......

Ma alatur lui Noa(impropriu zis"lui", ca-i femeie), ca suntem offtopic rau de tot

Ce-mi place discutia!!!


Termenii nu-s sinonimi, poate semantic, m-am interesat, chiar pe Ecclesia, curand am vb cu Triregnum despre asta, si cu altcineva,greseala este mult mai mica, de-aiai noi, oamenii, intre noi, ne putem ierta greselile noastre, pe cand pacatul este greu, aducator de moarte, si doar Dumnezeu le iarta.

Eu tot timpul am sustinut faptul ca Biserica lui Hristos este in duh, iar fratii Lui in duh se intalnesc. De aici au pornit divergentele pe forum. Nu te mantuieste cultul, ci credinta si faptele tale, care sunt de sus, doar Domnul toarna har, cum a spus Ioan, foarte frumos,de biserica avem nevoie pentru altceva, acolo in Casa Domnului te odihnesti, de-aia este ziua Lui de odihna.

Da, astazi m-ati facut fericita, voi toti! Pentru ca asa se comporta copiii lui Dumnezeu.

WOW!!!!!!!!!


Atat am de spus, fratii mei, DOMNUL FIE CU VOI IN VECI !

noi, de cand nu ti-am mai citit postarile !!!!!!!!!!!! , sper sa nu ne mai lasi balta ,please!

Scuze de offtopic, ma bucur ca sunteti aici ! Mai lipsesc multi dintre voi, dar ii asteptam.


Ioane, nu ti-am citit inca mesajul, dar iti voi raspunde.

@ioana1

@noi

Eu citesc Evanghelia: "Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele iertate vor fi si carora le veti tine tinute vor fi".

In legatura cu efectele Intruparii asupra porcului: prin pacat, omul si intreaga natura au cazut din starea adamica in moarte si chin. Urmarea pacatului: desfigurarea omului, care devine, in esenta sa, rau. Omul singur nu se putea ridica la starea adamica, pt. ca era fiintial schimbat. Si el, si natura. Prin Intrupare, Dumnezeu se face om pentru a ne da posibilitatea indumnezeirii. Iisus este, consubstantial cu Tatal, fiind Dumnezeu. In acelasi timp, este consubstantial cu noi, fiind si om. Numai jertfa hristica putea restaura chipul divin din om, numai moartea Sa ne putea rascumpara din robia pacatului. Pana la Hristos, prin pocainta se punea capat numai pacatului. Dar, in esenta sa, omul ramanea pacatos, supus mortii vremelnice si eterne.
Jertfa si Invierea lui Hristos are consecinte cosmice: prin Inviere, viata ia locul mortii nu doar in cazul omului, ci si in intreg universul. A se vedea si intelesul profund al termenului "Apocalipsa", adica "transformare", "innoire", indumnezeire atat a omului, cat si a naturii.

Spovedania mai este numita si "al doilea botez", pentru ca, omul care pacatuieste dupa botez devine, fiintial, pacatos. Esenta sa este transformata si nu se mai poate ridica decat prin pocainta, luand mana pe care Iisus i-o intinde prin Tainele Bisericii. Intemeiata(e) pe sangele Domnului.
Pocainta = intoarcere la Dumnezeu. Ea are mai multe componente:
- parerea de rau;
- hotararea ferma de a nu mai gresi;
- marturisirea ("Marturisiti-va unii altora pacatela" si "Oricate veti dezlega...");
- lupta cu patima si dezradacinarea acesteia.

Vezi ca ai inversat citatul: Iisus Hristos spune "Invatati de la mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre". Si "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati, caci cu ce masura veti judeca...".

Ai omis ciatatul: "Toate cate va zic voua sa faceti, dar dupa faptele lor sa nu va luati..."

Nu mai zic de preotii sfinti de la Canal, Gherla, Aiud...

@noa