....................... mereu in acel timp, retraia fiecare zi, isi imagina fata LUI, reconstituindu-l fara gres - ochii limpezi, departati, gura dulce, cu buzele stranse, parul tuns scurt, totul numai dragalasenie. Retraia fiecare CLIPA petrecuta impreuna... il vedea atat de limpede, stand alaturi, uitandu-se la ea, incat nu-i venea sa creada ca de fapt EL nu statuse Niciodata Acolo. O insiruire de luminite multicolore strapungeau noaptea cu stralucirea lor fara bucurie. Zdrobita, tanara ajungea sa nu mai stie ce-i mai puternic in ea: Dragostea pentru L. sau URA din ce in ce mai feroce care se intorcea impotriva.......................

....................... ei si o submina cu incetul. Initiativa venise nici mai mult nici mai putin de la ea! Si la urma urmei, doar repulsia nascuta din propria-i comportare provocase in ea acest blocaj. Doamne! Cat isi ura propria slabiciune... Se simtea fara putere, sfarsita ca dupa un efort fizic intens. Cu ochii scaldati in lacrimi, isi intoarse capul spre perete, renuntand la defilarea regulata a Razelor de Lumina din spatele ferestrelor striate de ploaie. Pentru ea, aceasta Noapte/Zi marca inceputul celei mai negre perioade din existenta ei. Era perioada examenelor, dar... nici acest lucru nu-i permitea sa uite. Se agata de.......................

....................... aparente, incerca sa invete, continua de bine de rau sa traiasca, sa ia decizii, sa doarma, dar... fiecare noapte o petrecea ca si cum s-ar fi aflat in transa, cu senzatia ca EL sta langa ea si o tine de mana. Totul la ea devenise fals: zambetul, privirea, cuvintele, chiar felul de-a manca devenise o povara. Ce se intampla cu tine, A.?, o intrebau pe rand cei dragi. Nimic. Sunt putin K.O., Asta-i Tot!... arunca ea raspunsul, fara sa-i priveasca. Ar fi putut sa se incredinteze lor, dar confidentele care vin atat de usor la paisprezece ani, devin anevoioase la nouasprezece. La ce bun sa isi dea pe.......................

....................... fata sufletul chinuit doar pentru a auzi invariabilele: "Nu e nimic. Va trece. Nu exista doar Un Singur Barbat in lumea asta!..." Pentru ea, era mult mai simplu sa sufere in tacere. Sa se prefaca... Indiferenta, la o adica, era singura politica valabila. Dar cu ce pret! ~ Indiferenta ~ "Asta e!"... Brusc, o licarire de uimire ii lumina fugitiv privirea. Reusi sa zambeasca, in ciuda tristetii care o stapanea. Cat de curand va implini douazeci de ani, ce naiba! Cu trecerea timpului va invata sa isi controleze emotiile, sentimentele. Data viitoare, totul se va petrece normal. Nu va mai avea nici respiratia taiata,.......................

....................... nici stinghereala, nici batai grabite de inima. Trebuie sa invete sa-si infraneze sentimentele, bucuria, spontaneitatea... Cu barbatii, o atitudine calda si amicala putea adesea creea confuzii... Odata pierdut, EL ii va deveni la fel de indiferent ca restul populatiei masculine. Nimeni nu va reusi sa-i zdruncine indiferenta. O indiferenta care nu va fi numai emotionala, ci si fizica. Din acest punct de vedere, cel putin, L. ii facuse un serviciu. Reusise sa-i adoarma simturile si capacitatea de-a iubi. De-acum, urma sa plateasca 'pretul prudentei trecute'. Cine stie?... Poate ca si Farmecul Iubirii e.......................

....................... tot de scurta durata ca al Aventurii. Ne preocupa cateva zile, care au farmecul noutatii, apoi recadem in indiferenta obisnuita. E de ajuns ~ O Singura Clipa ~ pentru a distruge iluzii pe care le taram dupa noi dintotdeauna. Ea, incercase mereu sa-i patrunda gandurile, sa-i intelega sufletul, dar NU reusise - mereu se izbea de alte laturi ale firii lui. Ori de cate ori povesteau impreuna, avea impresia ca se afla inaintea unei persoane noi si complet necunoscute. Se silea sa descopere samburele moral, de altfel - o operatie aproape imposibila la orice barbat - dar ea, incearca mereu aceasta operatie, cu.......................

....................... o incapatanare care dovedea marea forta a slabiciunii ei si-i trada credinta in iluzii. EL, de nenumarate ori, ii daduse sa inteleaga, destul de clar, ca nu era loc pentru ea, ca... M. va fi intotdeauna prima in Inima Lui. Trebuia sa o faca sa inteleaga... Dar cum? Renuntand la TOT... Renuntand la ea... Ei bine, putea! Reusise. E adevarat, nici o femeie nu-l uita pe primul ei iubit, dar... a te agata mereu de amintirea lui - e o slabiciune. Uite, zilele trec, si EL, care stie unde esti, care stie unde sa te caute si unde sa te gaseasca, nici nu se arata. Refuza sa petreaca clipe alaturi de tine. E oare mai.......................

....................... tare decat tine? Mai puternic, mai putin sentimental? Mai curajos la renuntare? Cine stie? Poate. Fapt e ca nu te cauta. De aceea nu-l cauta nici tu. Arata putina tarie, putin caracter... e frumos sa fii altfel. Nu poti castiga in demnitate manifestand mereu slabiciune. Nu te lasa hipnotizata de 'imediat'. In definitiv, stii destul de putine despre EL, poate sa fie casatorit, tata a mai multi copii, poate sa depinda de o sumedenie de fiinte... si atunci ce te faci? Lasa... asadar, sa treaca timpul, incearca sa te obisnuiesti. Esentialul e sa nu te mai gandesti la nimic. Nu privi nici la dreapta, nici la stanga, ca sa.......................

....................... nu ametesti. Priveste neclintit inainte, spre mijlocul drumului si, tine-te bine! Lucrurile au luat alt curs. Nu-i vina ta, nu-i vina nimanui. Adevarul este ca un barbat, stapanit de o mare pasiune, devine primejdios; alteori, numai pentru ca a suferit o infrangere amoroasa - tradeaza - mereu va fi obsedat de "o alta", chiar daca din fire e sentimental si delicat, devine indiferent si brutal. Nefericit cum e, i se intampla sa se lase ispitit de cea dintai inima ce i se ofera. Dar abia reuseste sa o cunoasca si se si simte plictisit, lucru pe care nu-l ascunde.
Vezi, A., greseala ta cea mai mare este ca ai prea mare incredere, prea mari pretentii de la barbati. Prea multe astepti de la ei. Ei nu sunt in stare...
A fost doar o iluzie, sa crezi, ca ai castigat singura partida pe care ai dorit vreodata sa o joci: aceea a Sentimentului Unic si Absolut. Un barbat nu-si joaca toata viata pe o singura carte - Dragostea. Ei au o nevoie salbatica de independenta, traiesc indeosebi Clipa Prezenta.
Femeia si Barbatul - sunt doua fiinte atat de contradictorii.
Nu te-ai gandit niciodata ce se va intampla in sufletul tau cand vei vedea ca o alta femeie va fi intampinata cu aceleasi cuvinte, cu aceleasi priviri, cu aceleasi zambete atat de mult indragite de tine?...
La un barbat, nimic nu trebuie sa te mire... el isi dezvaluie sufletul pe zone succesive, bine aparate.
De ce te temi?... (... nu vei scapa!)
.......................
Sunt boli care incep cu incetul, prin usoare si convergente indispozitii; altele izbucnesc brusc printr-un acces de febra violenta.
Gelozia s-a declansat la ea ca o boala subita si groaznica. Cauzele ei au fost multe si foarte diferite... Mai intai o mare iubire si dorinta fireasca de a pastra numai pentru ea cele mai mici particule din acele materii pretioase care erau - Timpul, Cuvintele, Gandurile, Zambetele, Privirile, Stelele, Luna si Muntele - iar atunci cand putea exista pentru altele, dorea sa fie numai pentru ea, voia sa fie stapana pe sufletul lui, fara sa admita sa-i scape ceva ~ Ori a-l intelege pe L. e un lucru imposibil si cred ca nicio femeie (daca l-ar fi iubit) n-ar fi putut trai alaturi de EL fara sa sufere.
Ufff!... ti-am marturisit acum toate gandurile mele in ce te priveste, chiar cele mai aspre.
Ahhh! cat m-am caznit sa aflu cine era C_L.
O reconstituiam pe baza a tot ce gaseam inexplicabil in cele spuse de tine. Devenisem de o subtilitate de necrezut in analizele pe care le faceam fiecarui cuvant rostit de tine. Notam toate ideile putin mai subtile pe care le rosteai pentru a aduce un omagiu necunoscutului. Am stabilit legaturi ciudate cu "prietenii ei".
Banuielile erau cuibarite in sufletul meu, asezate in sir, ca minele, una dupa alta, nimicind TOTUL prin explozii succesive - jucam un joc periculos. Incepand din prima clipa, am simtit, ca incep sa traiesc intr-o zona minata si ca intr-o zi sau alta voi sari in aer.
Nu mai puteam vorbi cu Tine - chiar cand simteam ca te iubesc foarte mult - decat pe un ton de amaraciune, oricat de usoara parea uneori nuanta. Printre cuvintele mele cele mai banale se strecurau, ca niste nori indepartati, reprosuri neexprimate.
Aldebaran, pe care-L iubisem atat de mult, nu mai avea pentru mine decat straluciri minore si triste.
Atat de de indragite ~ Diminetile ~ devenisera ciudat de reci si triste; lasau in urma lor o dara subtire, un soc care zgaria Cristalul Transparent al Iubirii Noastre.

....................... Azi ~ mi-e frica de Dragoste, mi-e frica de Promisiuni, mi-e frica de mine insumi.
Maine ~are sa-ti faca bine sa vezi si alte femei in afara de mine.
Insala~MA!.......................






Cat e de nedrept si absurd sa ceri socoteala oamenilor pentru promisiunile lor!

In Departarile Cele Mai Adanci Stralucesc Stelele...

Muntii, eterni si falnici, se aprind si se invinetesc in amurgul rosietic, se scalda in sangele Soarelui muribund si, cand in zorii zilei urmatoare invie din morti, ii intampina fluturand steaguri albe si stralucitoare de zapada. Pe urma vin ploile torentiale si spala de pe coame si povarnisuri splendoarea iernii, prin vazduh se prelinge primul semn caldut, dar plapand al Primaverii, seva fecunda tasneste in sus din radacinile cele mai adanci, incingandu-se si aruncandu-si prin plamanii Pamantului suflarea calda peste toate lucrurile, peste arbusti, copaci si pietre, peste stanci, paduri si oameni, si totul zvacneste si tresare, un somn tainc se topeste sub troienele erodate si, sub pojghita plesnita a ghetii, pasarile isi iau zborul din ascunzisurile lor si se zbarlesc in bataia Soarelui care incepe sa dogoreasca si sa bronzeze pielea, din ceturi si aburi se iveste un Cer Albastru, imaculat, in paduri, in munti, pe ogoare si pajisti SE NASTE UN CANTEC, o melodie cu sunete mereu noi, ce se avanta intr-un crescendo neintrerupt, din ce in ce mai puternic, flacarile albe, albastre, galbene, rosii, violete ale florilor tasnesc in toate directiile din pamantul zglobiu si, iata, vine si Luna Martie si impodobeste coroanele copacilor cu splendoarea Cununii de Nunta.
* * *
In clipa aceea respiratia lui ritmica inceteaza, intrerupta de un suspin prelung, si trupul i se rasuceste un pic. Dar NU, nu se trezeste... pieptul isi reia, din nou, miscarea cadentata. A. nu-i in stare sa-si mai dezlipeasca ochii de pe chipul Lui... Niciodata nu l-a vazut dormind. Aproape de ea, zac, parca fara viata, trupul pe care AZI-Noapte l-a imbratisat, mainile care AZI-Noapte au imbratisat-o. Ce n-ar da sa-l atinga, sa-l trezeasca, dar nu indrazneste. O dor bratele si totusi nu se incumeta sa faca vreo miscare. Tacerea din jurul ei se adanceste si e incarcata de Fericirea unei Taine coplesitoare...
E mai bine ca doarme...
Speriata ca privirea ei fixa ar putea sa-l smulga din imbratisarea viselor, se uita in alta parte, la fereastra luminata, la masuta de toaleta pe care, alaturi de sticluta de parfum albastru din cristal slefuit, se afla cateva lucruri de imbracaminte, asa cum le lasase EL aseara, in timp ce se dezbraca...
Ea se misca incet, cu multa grija, si, sprijinindu-se in coate, se ridica in capul oaselor. Dormitorul e intesat de o lumina blanda si moale, raspandita uniform, nicaieri nicio umbra, de parca toate obiectele din jur si-ar fi recapatat deodata materialitatea. Geamul din spatele perdelelor, o orbeste, de parca ar fi plamadit din aur straveziu. In pat, un trup, nedespartit de-al ei... mai doarme inca, pe-o parte, cu fata spre ea. Cu mana stanga sub cap, cu cealalta intinsa relaxat peste pieptul ei... gura, usor intredeschisa, lasa sa se auda in linistea incaperii rasuflarea lui adanca si ritmica.
Doarme.
Ireal de Frumos.
Ea... reflecteaza - privind cu melancolie, din pragul zilei Nou-Nascute, inapoi spre Noaptea ce s-a scurs. Apoi, se lasa, cu grija, inapoi pe Bratul Lui si, intinsa pe spate, se intoarce in Labirintul Noptii ce s-a scurs.
* * *
Micul dejun il iau pe terasa inchisa cu sticla, pe care Soarele de Septembrie o incalzea din belsug. Aerul sclipea de o transparenta proaspata, iar sagetile negre ale randunelelor ce tasneau din cuiburile de sub streasina terasei spintecau vazduhul in curbe ametitoare. Incepeau sa se adune palcuri-palcuri. Curand isi vor lua zborul...
A., turnand in cestile albe cafeaua si ceaiul auriu, simtea cum din adancul Inimii ii rasare lujerul firav si sfielnic al fericirii.
L., in anumite clipe se apleca peste masa si, luandu-i mana , ii impartasea cu insufletire planurile, de care abia astepta sa se apuce.
Ea il asculta cu un zambet bland pe buze, dadea din cap in semn de aprobare si-l incuraja din cand in cand cu o vorba buna. Tipetele graurilor si ciripitul gures al vrabiilor ce razbeau din gradina se amestecau in discutia lor...
- Ce s-a intamplat, A? se auzi, brusc, un glas grijuliu...
Sedea in fata lui, livida, rasufland anevoie; cu ochii aproape inchisi.
- Nimic. Cred ca o sa ma duc sa ma intind putin, rosti ea, cu vocea scazuta si limpede...
O clipa ramase descumpanit, apoi, deodata ca la o comanda, sari de pe scaun si se apropie de ea... A. intinse bratele in sus, si el o cuprinse pe dupa mijloc si o ajuta sa se ridice. Paloarea de pe chipul ei se risipise un pic, numai in jurul ochilor infundati mai staruiau niste cearcane rosietice-vinetii.
O ridica in brate, o duse in dormitor, si o aseza grijuliu in pat...
- Iti multumesc.
- Vreau sa te odihnesti putin!...
Dar... ea nu avea nici un chef sa doarma... si, deodata, ridicandu-si spre el ochii, ii spuse:
- Nu vrei sa te asezi un pic langa mine? Stii, eu...
Fraza neterminata ramase agatata in aer ca un nod al durerii.
Ii facu pe plac, coplesit de un sentiment confuz, pe jumatate neliniste, pe jumatate curiozitate. Niciodata nu-i vorbise pe un ton atat de straniu!
Cum se aseza, A. il cuprinse in brate si, odihnindu-si capul pe umerii lui, ii spuse direct, fara nicio introducere:
- O sa avem un copil, L.
Si incepu sa planga inabusit.
* * *
Stelutele si Crizantemele, Regine ale Toamnei, sclipesc multicolor in aerul transparent si rece al primelor zile de Noiembrie, iar peluzele, scaparand in roua diminetii, intorc salutul luminos maiestuosului Stapan al Cerului care, intampinat sarbatoreste de goarnele indepartate ale cocosilor, se inalta pe bolta curata, in splendoarea cromatica a flacarilor sale. Si, la fel ca in urma cu aproape noua luni, lumina lui stralucitoare creste si da navala pe fereastra, revarsandu-se ca o cascada spre ochii ei, iar maretia acestei clipe se aseamana cu un coral amplu, cu ecoul tot mai puternic al unei orgi dezlantuite.
Si, totusi, toate sunt altfel, cu totul altfel...
Ninge in Munti, Ninge in Luna Noiembrie.
Ceata...
Nori uriasi de aburi se rostogolesc clocotitor din rezervorul vaii, tot mai sus, tot mai sus pe povarnisurile muntoase. Ninsoarea deasa si persistenta, netezeste campul, transformandu-l intr-o intindere vasta sclipind de albeata. Pe cornisele caselor, pe ramurile copacilor, pe fiecare ridicatura, cate o caciulita mitoasa de nea; ferestre introienite, vifor naprasnic suierand dinspre munti, viscol, zapada geruita scartaind ca sticla, nasurile si urechile aprinse ale oamenilor din gurile carora tasnesc fuioare de fum cenusiu, tipete zglobii, incrucisandu-se incolo si incoace la tot pasul...
Si ceturile se rostogolesc mai departe din munti, si zapada se cerne din Cer, si zilele se scurg mereu, si trupul din trup sporeste neincetat. Si sanii se umfla si se rotunjesc, fagaduind un izvor bogat de lapte pentru o singura gura ce inca nu s-a nascut.
* * *
Si vine Noaptea, O Noapte de Noiembrie, inarmata cu instrumente de tortura ce se infig in trupul ce tipa si se zvarcoleste, si se infig fara mila, caci VIATA NOUA si DESTINUL NOU nu stiu sa vina pe lume altfel decat cu alai de dureri, de vaiete si tanguiri. Dar Noaptea se schimba in ZI, O ZI ce-si revarsa din belsug Razele Calde, Aurii, ale Soarelui in camera sclipind de curatenie si veselie, si in ochii chinuiti ai A. ce se deschid cu nerabdatoarea intrebare: "Ce e?"
- Aveti o fetita, doamna, ii spune cu bunatate un chip de femeie incercata, de sub o boneta alba...
Si.......................
"Un Ghemotoc Dragalas, cafeniu si caraghios, bate aerul cu membrele sale micute, ca niste stegulete, in intampinarea celor doua brate, care inca mai tremura de slabiciune, dar sunt gata sa-si daruiasca afectiunea."
- Se va numi Ingrid, murmura ea in soapta, si un zambet de fericire si multumire i se aseza pe fata-i palida, ca Razele de Soare pe caciulitele mitoase de nea care, afara, sub ferestrele spitalului, incununeaza ramurile cu stralucirea lor sidefie...


... undeva, in straturile cele mai adanci ale Sufletului, i se raspandi deodata ecoul puternic al unui tipat... Copilul Meu!
Zambi Fericit... Usor melancolic... Inchise ochii si... simti cum stau sa-l podideasca Lacrimile Bucuriei. I se paru deodata ca totul in jur capata brate ce cresc mereu, fluturand dragastos In Intampinarea Lui...

Maine ~ va putea adauga o veriga la Arborele Lui Genealogic.

~ 23 Ianuarie 2008 ~

Ochii mi-au incremenit pe cadranul ceasului...
Doisprezece si sase...!!!
Doisprezece si saseee...!!!
Doisprezece si saseeeee...!!!
Doisprezece si saseeeeeee...!!!
Doisprezece si saseeeeeeeee...!!!
Doisprezece si saseeeeeeeeeee...!!!
Doisprezece si saseeeeeeeeeeeee...!!!
Doisprezece si saseeeeeeeeeeeeeee...!!!
Doisprezece si saseeeeeeeeeeeeeeeee...!!!
Doisprezece si saseeeeeeeeeeeeeeeeeee...!!!
Doisprezece si saseeeeeeeeeeeeeeeeeeee...!!!




~ Azi nu ne despartim ~
Azi... au inflorit Ghioceii!
I-am intrebat ce mai faci?
Ghioceii tac...
Tac, tac si-altceva nimic...

Am fost...
Sunt oarba.
Iubirea Ta - nu are nicio sansa de-a pacali o nevazatoare.

Iubirea mea nu pacaleste. Pen'ca iubirea mea nu se-ncurca in fleacuri, in lucruri marunte!...

Da' io nu mai inteleg nimic: Romelia si One_Last_Dance sint una si aceeasi persoana...? Sau cum?... Mi se cam incruciseaza ochii intre cele 2 jurnale si intre cele 2 (ups, ba nu, e unul!) avatare!...

...

se poate?mai romelia? mai ... one last dance ....se poate? sa fi una si aceeasi persoana?

http://img59.imageshack.us/img59/8955/sidaca.jpg