Uite am poposit iar in coltisorul tau de lume...si incerc a-ti capta atentia propunandu-ti un asa zis joc.Neavand prea mult talent la scris si de ce sa nu recunosc nici prea mult curaj pentru a-mi povesti visele m-am gandit sa-ti adresez o intrebare iar tu sa-mi dai un raspuns,urmat bineinteles de o intrebare a ta ...la care vei primi raspunsul meu...si tot asa.Nu stiu daca vei fi de acord dar m-as bucura sa accepti...in felul asta mai aflu si eu cate ceva despre ce ai mai facut in ultimul timp.Uite prima intrebare....
Ai mai scris poezii? ...si daca da...cum ajung si eu sa le citesc?
Pe curand!
Versiune completa:Invaluit In Mister
Nu stiu sa scriu. Te inseli amarnic, nu stiu pentru ca sunt amputata sufleteste intr-un mod pe care nu il poti intelege, indiferent cum ar fi explicat... 
Taci!
Imi doresc o conversatie cuibarita in tacere, fara intrebari, fara raspunsuri, fara nimic in afara de VISE.
Lasa-ma - Invaluita In Mister -
Taci!
Imi doresc o conversatie cuibarita in tacere, fara intrebari, fara raspunsuri, fara nimic in afara de VISE.
Lasa-ma - Invaluita In Mister -
Uneori visele noastre sunt prea transparente. Se vede prin ele daca nu stim sa le invaluim asa cum se cuvine in mister. Cu toate astea visezi minunat si iti voi citi intotdeauna cu placere orice vis. 
.
Incerc sa uit... este atata singuratate in vis, incat nu mai am nici o justificare__ sa visez. Vreau liniste... in liniste sa ascult suspinul noptii. Astazi m-am incapatanat si mai tare si mi-am continuat drumul spre nicaieri. Visul m-a ajuns din urma, exact cum mi-ai spus, dar... am intors capul intr-o parte si l-am sfidat. El a trecut pe langa mine furandu-mi suflarea, sfidandu-ma la randul lui, lasandu-mi sufletul sa colinde in nestire intre doua taramuri necunoscute. Dar...
... nu ma tem... stiu eu un loc secret in care sa-mi inchid uneori visele, pe bune...
Nu mai am nimic de adaugat.
Vreau sa visez... dincolo de privirea lumii.
Incerc sa uit... este atata singuratate in vis, incat nu mai am nici o justificare__ sa visez. Vreau liniste... in liniste sa ascult suspinul noptii. Astazi m-am incapatanat si mai tare si mi-am continuat drumul spre nicaieri. Visul m-a ajuns din urma, exact cum mi-ai spus, dar... am intors capul intr-o parte si l-am sfidat. El a trecut pe langa mine furandu-mi suflarea, sfidandu-ma la randul lui, lasandu-mi sufletul sa colinde in nestire intre doua taramuri necunoscute. Dar...
... nu ma tem... stiu eu un loc secret in care sa-mi inchid uneori visele, pe bune...
Nu mai am nimic de adaugat.
Vreau sa visez... dincolo de privirea lumii.
Cu siguranta sunt greu de cap si poate prea afundat in realitate incat sa nu-mi scape intotdeauna cate ceva din ceea ce scrii sau,poate....refuz sa cred ceea ce uneori mi se pare foarte evident.Nu stiu exact cum e..dar de un lucru sunt sigur...ca viata ta se rezuma in momentul de fata la o plimbare scurta si rapida prin realitate si,fara sa tragi prea mult cu ochiul la ce se intampla in jurul tau,iti grabesti pasii -- care intotdeauna sunt foarte siguri ---- catre lumea ta...acolo unde te simti in siguranta si unde ai propria ta poveste...propriile personaje...care bineinteles sunt inzestrate cu puteri supraomenesti si care ajutate de tine...prind viata...si tot ajutate de tine mor.
Viata inseamna un echilibru intre vis si realitate ....echilibru pe care noi oamenii nu reusim sa-l atingem decat in clipa mortii.
O zi minunata!!
Viata inseamna un echilibru intre vis si realitate ....echilibru pe care noi oamenii nu reusim sa-l atingem decat in clipa mortii.
O zi minunata!!
Pe bune, daca vei visa in locul acela secret departe de ochii lumii vei fi cu siguranta insotita!
...
Doar stii foarte bine ca aceste puncte de suspensie ma pun de fiecare data in dificultate....si nu trebuie sa te mire acest lucru...oricum sa stii ca in momentul de fata si-n situatia in care ma aflu nu am timpul si nici posibilitatea de a visa,sau de a incerca sa patrund intr-o lume pe care tot eu am parasit-o pentru a reusi ce mi-am propus.Nu-mi gasesc deloc echilibrul si nici nu cred ca-l voi gasi prea curand...si totusi cu toate acestea sa stii ca nu mi-am pierdut talentul de a citi in oameni....si nici chiar in cuvintele acestora....doar ca in continuare inchid ochii si merg mai departe.
O zi minunata!
O zi minunata!
Doar vantul iti va aminti ca.......
V
A
U
R
M
A
(sau poate ca NU...)
__va urma__
V
A
U
R
M
A
(sau poate ca NU...)
__va urma__
Ce dor imi este de o discutie normala...continuuand in felul asta incep sa cred ca bucatica mea de creier care mai functiona si-a intrerupt si ea activitatea,pentru ca altfel nu-mi explic...sau poate ar mai fi o posibilitate....faptul ca m-am maturizat...dar asta ma pune serios pe ganduri...si de aceea refuz sa cred asta..
Totusi din toate astea am inteles un lucru si,chiar daca imi este greu sa recunosc orice discutie on-line care am purta-o aici, ar fi una fortata,fara pic de vitalitate,nici macar o gluma buna nu ar mai putea face interesanta discutia....undeva se va opri si ar aparea iar acele puncte de suspensie sau pur si simplu o alta pauza de timp,bineineteles nedeterminata si nu mi se pare nimic interesant in toate acestea.
Aceste discutii trebuie sa aiba o finalitate,ele au un anumit interval.un inceput si un sfarsit,acum realizez ca aceasta metoda de comunicare a fost facuta pentru doua persoane care se cunosc si neavand credit pe telefon isi povestesc una celeilate cum e in vacanta,ce mai fac rudele,si ce noutati au mai auzit fiecare."Creativitatea" omului insa a reusit sa-i gaseasca si alte utilitati si s-a ajuns ca in situatie lui Adam si a Evei.Doar ca ceea ce nu inteleg unii,e ca asta e tot farmecul vietii, principala calitatea a omului si, fara "pasi gresiti",fara creativitate,imaginatie si iesiri din tipar omul ar fi nul,o nulitatea ce nu l-ar diferentia deloc de animal.
Voi incheia de frica sa nu pierd contactul cu realitatea,asta pentru ca maine am o zi grea,la fel de comuna ca si asta de azi si sper eu mai reusita ca cea de ieri,dar nu plec pana nu intreb ceva...nu stiu daca vreau raspunsul ci doar sa te gandesti sa-ti raspunzi tu insati la ea.
"Farmecul" si "Frumusetea" descoperita aici printre litere la o persoana, se regaseste in aceasi masura in realitate,la cuvintele si gesturile acesteia?
O zi minunata!
Totusi din toate astea am inteles un lucru si,chiar daca imi este greu sa recunosc orice discutie on-line care am purta-o aici, ar fi una fortata,fara pic de vitalitate,nici macar o gluma buna nu ar mai putea face interesanta discutia....undeva se va opri si ar aparea iar acele puncte de suspensie sau pur si simplu o alta pauza de timp,bineineteles nedeterminata si nu mi se pare nimic interesant in toate acestea.
Aceste discutii trebuie sa aiba o finalitate,ele au un anumit interval.un inceput si un sfarsit,acum realizez ca aceasta metoda de comunicare a fost facuta pentru doua persoane care se cunosc si neavand credit pe telefon isi povestesc una celeilate cum e in vacanta,ce mai fac rudele,si ce noutati au mai auzit fiecare."Creativitatea" omului insa a reusit sa-i gaseasca si alte utilitati si s-a ajuns ca in situatie lui Adam si a Evei.Doar ca ceea ce nu inteleg unii,e ca asta e tot farmecul vietii, principala calitatea a omului si, fara "pasi gresiti",fara creativitate,imaginatie si iesiri din tipar omul ar fi nul,o nulitatea ce nu l-ar diferentia deloc de animal.
Voi incheia de frica sa nu pierd contactul cu realitatea,asta pentru ca maine am o zi grea,la fel de comuna ca si asta de azi si sper eu mai reusita ca cea de ieri,dar nu plec pana nu intreb ceva...nu stiu daca vreau raspunsul ci doar sa te gandesti sa-ti raspunzi tu insati la ea.
"Farmecul" si "Frumusetea" descoperita aici printre litere la o persoana, se regaseste in aceasi masura in realitate,la cuvintele si gesturile acesteia?
O zi minunata!
"Franturi de Cuvinte"
El (7:33:51 PM): mi-e greu sa vorbesc cu tine..
masque18ro (7:34:00 PM): Si mie....
masque18ro (7:34:08 PM): Nu-mi gasesc cuvintele...
El (7:34:26 PM): de ce a trebuit sa-mi vorbesti asa, aici?
El (7:34:42 PM): eu stiam ca in jurnal mai scrii din cand in cand de mine...
masque18ro (7:34:53 PM): Sa ma opresc?
El (7:34:56 PM): nu era nevoie nici de --- ------ ca sa inteleg...
masque18ro (7:35:02 PM): ...
El (7:35:22 PM): intr-un fel mi-a placut...
masque18ro (7:35:38 PM): "tacerea e de aur" ... sa ma opresc?
El (7:35:46 PM): nu stiu daca e nevoie sa te opresti... dar e important sa nu mergi prea departe...
El (7:36:35 PM): ai plecat...
*******
El (12:51:01 PM): ti-e frica de tine... n-ai sa poti spune niciodata de cine iti place...
masque18ro (12:51:16 PM): Mi-e frica????
El (12:51:24 PM): ai nevoie de ambiguitate doar ca sa pastrezi aparentele...
masque18ro (12:51:27 PM): Nu, nu mi-e frica.......
masque18ro (12:51:41 PM): Intrebare dificila... Poti iubi, fara sa fii iubit?
masque18ro (12:51:56 PM): Dar... nu imposibil de gasit raspunsul sincer...
masque18ro (12:52:41 PM): Poti iubi, fara sa fii iubit?
El (12:52:59 PM): imi place sa vorbesc despre lucruri observabile
masque18ro (12:53:19 PM): Si anume?
El (12:53:23 PM): suprafata... adancime... incercari de a te ascunde in continuare...
El (12:53:45 PM): si la intrebarea ta pot raspunde usor... da, poti iubi...
masque18ro (12:54:07 PM): Doamne!... Da, poti iubi, dar nu poti cere sa fii iubit...
El (12:54:37 PM): sa ceri reciprocitate in iubire e ceva ingrozitor...
masque18ro (12:54:51 PM): Gandim la fel...
El (12:55:26 PM): ideea era daca poti spune 'te iubesc' atunci cand crezi sau esti convins ca nu vei obtine acelasi raspuns...
masque18ro (12:55:37 PM): Da~!
El (12:55:38 PM): si nu stiu daca gandim la fel
masque18ro (12:55:42 PM): Pot........
El (12:55:55 PM): te-ai suparat pe mine?
El (12:55:57 PM):
masque18ro (12:56:00 PM): Nu...
masque18ro (12:56:09 PM): Te urmaresc mult mai atenta...
El (12:56:20 PM): nu inteleg...
masque18ro (12:56:28 PM): Incearca...
El (12:56:30 PM): pana acum nu ma urmareai?
masque18ro (12:56:46 PM): Ba da... dar subiectul era mult mai usor...
masque18ro (12:56:58 PM): Acum s-a complicat....
masque18ro (12:57:01 PM): ...
El (12:57:07 PM): e nevoie sa fiu altfel?
masque18ro (12:57:20 PM): E nevoie sa fii TU...
El (12:57:34 PM): am senzatia foarte acuta ca sunt....
masque18ro (12:58:13 PM): Si eu am senzatia ca esti... dar __ te cunosc atat de putin__
El (12:58:36 PM): imi vine in cap o intrebare... ai vrea sa ma cunosti mai mult?
masque18ro (12:59:02 PM): As putea raspunde putin mai intortocheat?
El (12:59:34 PM): poti raspunde cum vrei... dar nu o sa stii cum interpretez eu raspunsul tau
masque18ro (1:00:00 PM): Incerc sa te provoc sa intelegi "cum vreau eu"
El (1:00:10 PM): da... in nota ta de aici... evaziv, ambiguu...
masque18ro (1:00:21 PM): Asta am si urmarit...
masque18ro (1:00:27 PM): Am reusit!?
Eu (1:00:29 PM): sa nu crezi insa ca eu as vrea sa fii altfel...
masque18ro (1:00:55 PM): Banuiesc...
*******
El (1:05:19 PM): ce inseamna ~MSFGHJKdZXCVBNA~ ?
masque18ro (1:07:05 PM):
masque18ro (1:07:18 PM): ..............
El (1:07:24 PM): tu nu raspunzi niciodata?
masque18ro (1:07:35 PM): Eu am raspuns... sau raspund acum
masque18ro (1:07:45 PM): Am tastat la nimereala....
El (1:07:50 PM): nu, nu...
El (1:07:59 PM): sunt literele la rand... si un ...
masque18ro (1:08:25 PM): De ce citesti printre randuri?
El (1:08:25 PM): si l-ai pus la mijloc...
El (1:08:43 PM): eu as fi scris literele la rand... si as fi pus la mijloc un 'i'...
masque18ro (1:08:46 PM): Da.......
El (1:08:49 PM): iubire in loc de dragoste...
*******
El (1:16:09 PM): vreau sa stiou despre cine scrii tu in jurnal...
masque18ro (1:16:10 PM): Nu te-ar multumi....
El (1:16:14 PM): trebuie sa aflu...
masque18ro (1:16:20 PM): DE CE?
El (1:16:24 PM): trebuie sa aflu...
El (1:16:35 PM): vreau sa stiu...
El (1:18:09 PM): am crezut ca poti fii sincera...
masque18ro (1:18:13 PM): Uite... pot sa-ti raspund simplu...
El (1:18:16 PM): nu poti... ti-e frica...
masque18ro (1:18:24 PM): Trairile mele ar putea lovi...
masque18ro (1:18:36 PM): Si eu nu vreau sa loveasca...
masque18ro (1:18:52 PM): Trairile mele indragesc... nu lovesc....
masque18ro (1:19:21 PM): Sa-mi fie frica? Ar insemna sa ma tem de un refuz...
El (1:19:25 PM): dar de ce trairile tale sunt asa de ascunse daca doar indragesc?
masque18ro (1:20:20 PM): "indragesc" ... oare stii tu ce inseamna "a indragi"?
El (1:20:39 PM): nu stiu
El (1:20:52 PM): dar nu inteleg nici fraza de mai sus...
masque18ro (1:20:58 PM): Stii ce inseamna ca cineva sa-ti silabiseasca fiecare secunda?
El (1:21:00 PM): sa te temi de un refuz...
El (1:21:05 PM): acum ceri reciprocitate?
masque18ro (1:21:34 PM): Gresit..... nu vreau sa afle, pentru ca nu cer reciprocitate....
masque18ro (1:22:07 PM): Nu mi-e frica... de refuz...
El (1:22:13 PM): ba ti-e frica...
masque18ro (1:22:25 PM): Cum adica?
masque18ro (1:22:38 PM): Cum sa-mi fie frica...
El (1:22:40 PM): daca nu ti-ar fi ai spune despre cine e vorba...
El (1:23:00 PM): asa, vorbind de un EL din vis, te feresti...
El (1:23:19 PM): vrei ca toata lumea sa se regaseasca acolo...
masque18ro (1:23:21 PM): Da. Pot. Povestesc despre el... despre "barbatul din visul meu"
masque18ro (1:23:41 PM): Ufff!... asta se intelege?
El (1:23:45 PM): deci nu exista nimeni real?
El (1:23:54 PM): am inteles...
El (1:24:10 PM): n-am sa te mai intreb despre asta...
masque18ro (1:24:19 PM): Nu exista nimeni real!? asta crezi?... si totusi...
masque18ro (1:24:47 PM): Intr-o zi.......
masque18ro (1:25:04 PM): N-am sa mai povestesc despre asta...
*******
El (4:00:04 PM): cred ca ai nevoie de han...
El (4:00:08 PM): asa simt eu...
masque18ro (4:00:14 PM): .......
El (4:00:14 PM): sau eu nu am voie sa ma insel?
masque18ro (4:00:37 PM): Nu stiu daca am nevoie de Han...
masque18ro (4:00:55 PM): Stii cum vad eu acest timp petrecut pe Han?
El (4:01:06 PM): ai nevoie sa scrii... si ai nevoie de cineva care sa citeasca...
masque18ro (4:01:21 PM): Am nevoie sa scriu... simt asta... am nevoie de.......
El (4:01:24 PM): nu stiu cum il vezi... dar tare mi-e teama ca nu o sa-mi spui adevarul
masque18ro (4:01:48 PM): Am nevoie de... si aleg sa scriu in jurnalul meu... fara sa cer sa ma citeasca cineva... fara sa-mi doresc ca sa-i pese cuiva ce scriu eu aici...
masque18ro (4:02:06 PM): Nu-i greu sa-ti spun adevarul....
masque18ro (4:02:21 PM): Han-ul e un fel de relaxare
El (4:02:41 PM): eu l-am folosit ca pe un mijloc de cautare....
masque18ro (4:02:46 PM): Cand sunt in camera mea deschid comp-ul... si ma gandesc la EL...
El (4:03:16 PM): si m-am trezit speriat de efectele pe care le produc...
masque18ro (4:03:22 PM): Ascult muzica, alteori mai frunzaresc cate ceva pe Han, citesc mail-urile... raspund la randul meu...
El (4:03:38 PM): vorbim in paralel... foarte des
masque18ro (4:03:39 PM): Scriu pentru EL... Da, foarte des...
masque18ro (4:03:47 PM): Da, foarte des... totul e sa ne citim...
masque18ro (4:04:04 PM): Mi-e tema de timp...
El (4:04:05 PM): cred ca ai nevoie de cititori...
masque18ro (4:04:23 PM): Nu. Nu am nevoie de cititori. Si nu formula intrebari, cine ce si cum...
El (4:04:29 PM): ba da...
masque18ro (4:04:43 PM): Crede-ma! Am nevoie de un singur cititor...
El (4:05:00 PM): ai mai spus asta sub alta forma...
El (4:05:18 PM): ai vazut vreo intrebare?
masque18ro (4:05:44 PM): Faptul ca ma simt citita... ma pune uneori in imposibilitatea de-a scrie...
masque18ro (4:06:03 PM): (n-am vazut o intrebare, dar am simtit-o... in gandul tau) Am asezat doar o placuta avertizoare
El (4:06:17 PM): ar fi foarte placut sa-mi dai o dovada de incredere si sa-mi spui despre cine e vorba...
El (4:06:29 PM): asta ca sa nu spui ca doar ai simtit ceva...
masque18ro (4:06:54 PM): La ce te-ar ajuta daca ai sti?
El (4:07:43 PM): as putea sa spun despre mine ca prezint incredere...
masque18ro (4:08:12 PM): Ufff!... cat de usor jonglezi cu cuvintele
El (4:08:42 PM): nu e adevarat... aici nu scriu ca in jurnal...
masque18ro (4:08:44 PM): Povestesc despre un baiat .... ca doar nu pot povesti despre o fata
El (4:08:50 PM):
El (4:09:12 PM): ai sa-mi spui vreodata despre cine e vorba?
masque18ro (4:09:25 PM): Da...
masque18ro (4:10:08 PM): Cand vei afla despre cine scriu... One_Last_Dance... se va Invalui In Mister pentru totdeauna...
masque18ro (4:10:42 PM): Am uitat!!!! .... ceva foarte important...
El (4:10:51 PM): spune...
masque18ro (4:10:54 PM): O intrebare...
El (4:11:05 PM): da..
masque18ro (4:11:33 PM): Am sters... n-am formulat frumos intrebarea...
masque18ro (4:11:38 PM): ufff...
El (4:11:50 PM): astept...
masque18ro (4:11:55 PM): pot sa folosesc paranteza?
masque18ro (4:12:26 PM): Paranteza inseamna ca nu asteap neaparat un raspuns... ca el nu conteaza...
El (4:12:57 PM): pune intrebarea... deja m-ai facut curios
masque18ro (4:12:58 PM): (----------------... e un secret de stat?)
El (4:13:12 PM): am crezut ca stii...
masque18ro (4:13:19 PM): Ufff!... nu poti sa taci si tu un minut....
El (4:13:25 PM): la un anumit moment dat mi-ai spus ca stii...
El (4:13:31 PM): gata tac...
El (4:13:53 PM): si atunci?
El (4:13:58 PM): tac...
masque18ro (4:14:55 PM): Rad... in hohote...
masque18ro (4:15:06 PM): Ma comport ca un copil, nu-i asa?
El (4:15:17 PM): si eu...
El (4:15:24 PM): am uitat cum e sa fii copil
masque18ro (4:15:33 PM): E minunat... __imi raspunzi?__
El (4:16:13 PM): am sa-ti raspund atunci cand imi vei spune despre cine e vorba in jurnalul tau...
El (4:16:24 PM): imi pare o chestie echitabila...
masque18ro (4:16:38 PM): Rautaciosule!
El (4:16:44 PM): fara ca asta sa insemne ca vreau sa pleci... ai spus ca ai sa pleci cand o sa-mi spui...
masque18ro (4:16:54 PM): ... nah, unul asa mai mic, dar tot rautacios se numeste
El (4:17:06 PM): poate ai dreptate...
masque18ro (4:17:07 PM): Nu ma crezi....
El (4:17:30 PM): dar daca eu nu ti-am spus ca esti rautacioasa nu inseamna ca nu m-am gandit
masque18ro (4:17:43 PM): Sunt, recunosc...
masque18ro (4:17:48 PM):
El (4:18:02 PM): e prima data cand esti sincera...
El (4:20:04 PM): am sa plec iar...
masque18ro (4:20:11 PM): Bine...
El (4:20:15 PM): am atatea de facut...
El (4:20:33 PM): si nu mi-ai raspuns la intrebare...
El (4:20:36 PM): ...
masque18ro (4:20:43 PM): Ne oprim... trebuie sa te las sa-ti finalizezi ceea ce ai de facut...
El (4:20:46 PM): am sa mai vin...
masque18ro (4:20:46 PM): ?
******* (mai crezi in TOTDEAUNA?)
The End.
El (7:33:51 PM): mi-e greu sa vorbesc cu tine..
masque18ro (7:34:00 PM): Si mie....
masque18ro (7:34:08 PM): Nu-mi gasesc cuvintele...
El (7:34:26 PM): de ce a trebuit sa-mi vorbesti asa, aici?
El (7:34:42 PM): eu stiam ca in jurnal mai scrii din cand in cand de mine...
masque18ro (7:34:53 PM): Sa ma opresc?
El (7:34:56 PM): nu era nevoie nici de --- ------ ca sa inteleg...
masque18ro (7:35:02 PM): ...
El (7:35:22 PM): intr-un fel mi-a placut...
masque18ro (7:35:38 PM): "tacerea e de aur" ... sa ma opresc?
El (7:35:46 PM): nu stiu daca e nevoie sa te opresti... dar e important sa nu mergi prea departe...
El (7:36:35 PM): ai plecat...
*******
El (12:51:01 PM): ti-e frica de tine... n-ai sa poti spune niciodata de cine iti place...
masque18ro (12:51:16 PM): Mi-e frica????
El (12:51:24 PM): ai nevoie de ambiguitate doar ca sa pastrezi aparentele...
masque18ro (12:51:27 PM): Nu, nu mi-e frica.......
masque18ro (12:51:41 PM): Intrebare dificila... Poti iubi, fara sa fii iubit?
masque18ro (12:51:56 PM): Dar... nu imposibil de gasit raspunsul sincer...
masque18ro (12:52:41 PM): Poti iubi, fara sa fii iubit?
El (12:52:59 PM): imi place sa vorbesc despre lucruri observabile
masque18ro (12:53:19 PM): Si anume?
El (12:53:23 PM): suprafata... adancime... incercari de a te ascunde in continuare...
El (12:53:45 PM): si la intrebarea ta pot raspunde usor... da, poti iubi...
masque18ro (12:54:07 PM): Doamne!... Da, poti iubi, dar nu poti cere sa fii iubit...
El (12:54:37 PM): sa ceri reciprocitate in iubire e ceva ingrozitor...
masque18ro (12:54:51 PM): Gandim la fel...
El (12:55:26 PM): ideea era daca poti spune 'te iubesc' atunci cand crezi sau esti convins ca nu vei obtine acelasi raspuns...
masque18ro (12:55:37 PM): Da~!
El (12:55:38 PM): si nu stiu daca gandim la fel
masque18ro (12:55:42 PM): Pot........
El (12:55:55 PM): te-ai suparat pe mine?
El (12:55:57 PM):
masque18ro (12:56:00 PM): Nu...
masque18ro (12:56:09 PM): Te urmaresc mult mai atenta...
El (12:56:20 PM): nu inteleg...
masque18ro (12:56:28 PM): Incearca...
El (12:56:30 PM): pana acum nu ma urmareai?
masque18ro (12:56:46 PM): Ba da... dar subiectul era mult mai usor...
masque18ro (12:56:58 PM): Acum s-a complicat....
masque18ro (12:57:01 PM): ...
El (12:57:07 PM): e nevoie sa fiu altfel?
masque18ro (12:57:20 PM): E nevoie sa fii TU...
El (12:57:34 PM): am senzatia foarte acuta ca sunt....
masque18ro (12:58:13 PM): Si eu am senzatia ca esti... dar __ te cunosc atat de putin__
El (12:58:36 PM): imi vine in cap o intrebare... ai vrea sa ma cunosti mai mult?
masque18ro (12:59:02 PM): As putea raspunde putin mai intortocheat?
El (12:59:34 PM): poti raspunde cum vrei... dar nu o sa stii cum interpretez eu raspunsul tau
masque18ro (1:00:00 PM): Incerc sa te provoc sa intelegi "cum vreau eu"
El (1:00:10 PM): da... in nota ta de aici... evaziv, ambiguu...
masque18ro (1:00:21 PM): Asta am si urmarit...
masque18ro (1:00:27 PM): Am reusit!?
Eu (1:00:29 PM): sa nu crezi insa ca eu as vrea sa fii altfel...
masque18ro (1:00:55 PM): Banuiesc...
*******
El (1:05:19 PM): ce inseamna ~MSFGHJKdZXCVBNA~ ?
masque18ro (1:07:05 PM):
masque18ro (1:07:18 PM): ..............
El (1:07:24 PM): tu nu raspunzi niciodata?
masque18ro (1:07:35 PM): Eu am raspuns... sau raspund acum
masque18ro (1:07:45 PM): Am tastat la nimereala....
El (1:07:50 PM): nu, nu...
El (1:07:59 PM): sunt literele la rand... si un ...
masque18ro (1:08:25 PM): De ce citesti printre randuri?
El (1:08:25 PM): si l-ai pus la mijloc...
El (1:08:43 PM): eu as fi scris literele la rand... si as fi pus la mijloc un 'i'...
masque18ro (1:08:46 PM): Da.......
El (1:08:49 PM): iubire in loc de dragoste...
*******
El (1:16:09 PM): vreau sa stiou despre cine scrii tu in jurnal...
masque18ro (1:16:10 PM): Nu te-ar multumi....
El (1:16:14 PM): trebuie sa aflu...
masque18ro (1:16:20 PM): DE CE?
El (1:16:24 PM): trebuie sa aflu...
El (1:16:35 PM): vreau sa stiu...
El (1:18:09 PM): am crezut ca poti fii sincera...
masque18ro (1:18:13 PM): Uite... pot sa-ti raspund simplu...
El (1:18:16 PM): nu poti... ti-e frica...
masque18ro (1:18:24 PM): Trairile mele ar putea lovi...
masque18ro (1:18:36 PM): Si eu nu vreau sa loveasca...
masque18ro (1:18:52 PM): Trairile mele indragesc... nu lovesc....
masque18ro (1:19:21 PM): Sa-mi fie frica? Ar insemna sa ma tem de un refuz...
El (1:19:25 PM): dar de ce trairile tale sunt asa de ascunse daca doar indragesc?
masque18ro (1:20:20 PM): "indragesc" ... oare stii tu ce inseamna "a indragi"?
El (1:20:39 PM): nu stiu
El (1:20:52 PM): dar nu inteleg nici fraza de mai sus...
masque18ro (1:20:58 PM): Stii ce inseamna ca cineva sa-ti silabiseasca fiecare secunda?
El (1:21:00 PM): sa te temi de un refuz...
El (1:21:05 PM): acum ceri reciprocitate?
masque18ro (1:21:34 PM): Gresit..... nu vreau sa afle, pentru ca nu cer reciprocitate....
masque18ro (1:22:07 PM): Nu mi-e frica... de refuz...
El (1:22:13 PM): ba ti-e frica...
masque18ro (1:22:25 PM): Cum adica?
masque18ro (1:22:38 PM): Cum sa-mi fie frica...
El (1:22:40 PM): daca nu ti-ar fi ai spune despre cine e vorba...
El (1:23:00 PM): asa, vorbind de un EL din vis, te feresti...
El (1:23:19 PM): vrei ca toata lumea sa se regaseasca acolo...
masque18ro (1:23:21 PM): Da. Pot. Povestesc despre el... despre "barbatul din visul meu"
masque18ro (1:23:41 PM): Ufff!... asta se intelege?
El (1:23:45 PM): deci nu exista nimeni real?
El (1:23:54 PM): am inteles...
El (1:24:10 PM): n-am sa te mai intreb despre asta...
masque18ro (1:24:19 PM): Nu exista nimeni real!? asta crezi?... si totusi...
masque18ro (1:24:47 PM): Intr-o zi.......
masque18ro (1:25:04 PM): N-am sa mai povestesc despre asta...
*******
El (4:00:04 PM): cred ca ai nevoie de han...
El (4:00:08 PM): asa simt eu...
masque18ro (4:00:14 PM): .......
El (4:00:14 PM): sau eu nu am voie sa ma insel?
masque18ro (4:00:37 PM): Nu stiu daca am nevoie de Han...
masque18ro (4:00:55 PM): Stii cum vad eu acest timp petrecut pe Han?
El (4:01:06 PM): ai nevoie sa scrii... si ai nevoie de cineva care sa citeasca...
masque18ro (4:01:21 PM): Am nevoie sa scriu... simt asta... am nevoie de.......
El (4:01:24 PM): nu stiu cum il vezi... dar tare mi-e teama ca nu o sa-mi spui adevarul
masque18ro (4:01:48 PM): Am nevoie de... si aleg sa scriu in jurnalul meu... fara sa cer sa ma citeasca cineva... fara sa-mi doresc ca sa-i pese cuiva ce scriu eu aici...
masque18ro (4:02:06 PM): Nu-i greu sa-ti spun adevarul....
masque18ro (4:02:21 PM): Han-ul e un fel de relaxare
El (4:02:41 PM): eu l-am folosit ca pe un mijloc de cautare....
masque18ro (4:02:46 PM): Cand sunt in camera mea deschid comp-ul... si ma gandesc la EL...
El (4:03:16 PM): si m-am trezit speriat de efectele pe care le produc...
masque18ro (4:03:22 PM): Ascult muzica, alteori mai frunzaresc cate ceva pe Han, citesc mail-urile... raspund la randul meu...
El (4:03:38 PM): vorbim in paralel... foarte des
masque18ro (4:03:39 PM): Scriu pentru EL... Da, foarte des...
masque18ro (4:03:47 PM): Da, foarte des... totul e sa ne citim...
masque18ro (4:04:04 PM): Mi-e tema de timp...
El (4:04:05 PM): cred ca ai nevoie de cititori...
masque18ro (4:04:23 PM): Nu. Nu am nevoie de cititori. Si nu formula intrebari, cine ce si cum...
El (4:04:29 PM): ba da...
masque18ro (4:04:43 PM): Crede-ma! Am nevoie de un singur cititor...
El (4:05:00 PM): ai mai spus asta sub alta forma...
El (4:05:18 PM): ai vazut vreo intrebare?
masque18ro (4:05:44 PM): Faptul ca ma simt citita... ma pune uneori in imposibilitatea de-a scrie...
masque18ro (4:06:03 PM): (n-am vazut o intrebare, dar am simtit-o... in gandul tau) Am asezat doar o placuta avertizoare
El (4:06:17 PM): ar fi foarte placut sa-mi dai o dovada de incredere si sa-mi spui despre cine e vorba...
El (4:06:29 PM): asta ca sa nu spui ca doar ai simtit ceva...
masque18ro (4:06:54 PM): La ce te-ar ajuta daca ai sti?
El (4:07:43 PM): as putea sa spun despre mine ca prezint incredere...
masque18ro (4:08:12 PM): Ufff!... cat de usor jonglezi cu cuvintele
El (4:08:42 PM): nu e adevarat... aici nu scriu ca in jurnal...
masque18ro (4:08:44 PM): Povestesc despre un baiat .... ca doar nu pot povesti despre o fata
El (4:08:50 PM):
El (4:09:12 PM): ai sa-mi spui vreodata despre cine e vorba?
masque18ro (4:09:25 PM): Da...
masque18ro (4:10:08 PM): Cand vei afla despre cine scriu... One_Last_Dance... se va Invalui In Mister pentru totdeauna...
masque18ro (4:10:42 PM): Am uitat!!!! .... ceva foarte important...
El (4:10:51 PM): spune...
masque18ro (4:10:54 PM): O intrebare...
El (4:11:05 PM): da..
masque18ro (4:11:33 PM): Am sters... n-am formulat frumos intrebarea...
masque18ro (4:11:38 PM): ufff...
El (4:11:50 PM): astept...
masque18ro (4:11:55 PM): pot sa folosesc paranteza?
masque18ro (4:12:26 PM): Paranteza inseamna ca nu asteap neaparat un raspuns... ca el nu conteaza...
El (4:12:57 PM): pune intrebarea... deja m-ai facut curios
masque18ro (4:12:58 PM): (----------------... e un secret de stat?)
El (4:13:12 PM): am crezut ca stii...
masque18ro (4:13:19 PM): Ufff!... nu poti sa taci si tu un minut....
El (4:13:25 PM): la un anumit moment dat mi-ai spus ca stii...
El (4:13:31 PM): gata tac...
El (4:13:53 PM): si atunci?
El (4:13:58 PM): tac...
masque18ro (4:14:55 PM): Rad... in hohote...
masque18ro (4:15:06 PM): Ma comport ca un copil, nu-i asa?
El (4:15:17 PM): si eu...
El (4:15:24 PM): am uitat cum e sa fii copil
masque18ro (4:15:33 PM): E minunat... __imi raspunzi?__
El (4:16:13 PM): am sa-ti raspund atunci cand imi vei spune despre cine e vorba in jurnalul tau...
El (4:16:24 PM): imi pare o chestie echitabila...
masque18ro (4:16:38 PM): Rautaciosule!
El (4:16:44 PM): fara ca asta sa insemne ca vreau sa pleci... ai spus ca ai sa pleci cand o sa-mi spui...
masque18ro (4:16:54 PM): ... nah, unul asa mai mic, dar tot rautacios se numeste
El (4:17:06 PM): poate ai dreptate...
masque18ro (4:17:07 PM): Nu ma crezi....
El (4:17:30 PM): dar daca eu nu ti-am spus ca esti rautacioasa nu inseamna ca nu m-am gandit
masque18ro (4:17:43 PM): Sunt, recunosc...
masque18ro (4:17:48 PM):
El (4:18:02 PM): e prima data cand esti sincera...
El (4:20:04 PM): am sa plec iar...
masque18ro (4:20:11 PM): Bine...
El (4:20:15 PM): am atatea de facut...
El (4:20:33 PM): si nu mi-ai raspuns la intrebare...
El (4:20:36 PM): ...
masque18ro (4:20:43 PM): Ne oprim... trebuie sa te las sa-ti finalizezi ceea ce ai de facut...
El (4:20:46 PM): am sa mai vin...
masque18ro (4:20:46 PM): ?
******* (mai crezi in TOTDEAUNA?)
The End.
. . . .
... si tacerea noptii a stins undele ultimelor ei cuvinte.
... nu-mi mai pot urmari cortegiul lung al gandurilor, nu mai stiu de unde au plecat si unde au ajuns. Sunt aidoma acelui filozof pe care daca il intrebi ceva, dupa ce ti-a raspuns nu mai stie ce l-ai intrebat.
Intunericul si linistea ma invaluie in calmul lor.
... incerc usor sa ma las prinsa in leaganul acesta odihnitor.
... sfidand intunericul si tacerea asternuta dupa plecarea gandurilor, brusc, imi aparura doua lumini, la inceput fixe, apoi jucause ca niste irizari, zambind. Ochii tai desprinsi parca dintr-un tablou ma priveau de-aproape. Nu era aici locul lor - aici ma speriau, ma incomodau in linistea mea, in visurile mele. Nu-i puteam ingadui, isi pierdeau bunatatea, blandetea, sensul si toata frumusetea; pareau niste gavane sinistre, intr-un cavou deschis atunci langa patul meu. Mi-am tras cearsaful peste cap si m-am intors spre perete.
Am adormit.
Mi s-a parut sau tu oftezi?
Drept raspuns... intr-un tarziu ti-am auzit soaptele, picurand dintr-o vreme neuitata.
NU!!!
NU VISEZ! De visat, eu nu mai visez demult...
Intunericul si linistea ma invaluie in calmul lor.
... incerc usor sa ma las prinsa in leaganul acesta odihnitor.
... sfidand intunericul si tacerea asternuta dupa plecarea gandurilor, brusc, imi aparura doua lumini, la inceput fixe, apoi jucause ca niste irizari, zambind. Ochii tai desprinsi parca dintr-un tablou ma priveau de-aproape. Nu era aici locul lor - aici ma speriau, ma incomodau in linistea mea, in visurile mele. Nu-i puteam ingadui, isi pierdeau bunatatea, blandetea, sensul si toata frumusetea; pareau niste gavane sinistre, intr-un cavou deschis atunci langa patul meu. Mi-am tras cearsaful peste cap si m-am intors spre perete.
Am adormit.
Mi s-a parut sau tu oftezi?
Drept raspuns... intr-un tarziu ti-am auzit soaptele, picurand dintr-o vreme neuitata.
NU!!!
NU VISEZ! De visat, eu nu mai visez demult...
... in ultimul timp mi se instapaneste tot mai mult convingerea ca exista in viata foarte multe moduri de a vorbi - exista in schimb un singur fel de a tacea. Se pot spune insa enorm de multe lucruri prin tacere, atatea cat n-ar reusi niciodata vorbele.
Da, dragul meu, da, draga mea, One_Last_Dance, imi vine uneori sa va strig, tacerea voastra ciudata imi vorbeste atatea incat ma oboseste...
Daca v-ati da seama, mi-ati vorbi in continuare despre toate cele auzite de mine candva, in zilele acelea pe care mi le amintesc mereu, neinteles...
Da, zilele acelea frante s-au rupt de mine si se indeparteaza, se tot departeaza, intrand intr-o pacla deasa, pe care nu izbutesc sa o patrund. Cand se face lumina, din cand in cand, peste ele, ma inspaimanta, ma tortureaza...
Nu-mi pot deschide ochii! Imi pare uneori ca e o greutate sa-ti ridici genele si sa deschizi ochii... da, imi vine greu sa-i deschid, ma simt mult mai bine cu ei inchisi, oblonindu-mi toate gandurile si visele...
Ce frumoase si cat de seducatoare sunt retrairile noastre in trecut, privite cu ochii inchisi; da, ca niste sirene care ne incanta fara sa le vedem... Sau?
Probabil, eu, am ramas copilul naiv; am uitat, sau nu am vrut sa admit ca totul langa mine se schimba, trece, primeste alte forme, creste... am crezut adica m-am consolat crezand ca s-au oprit toate, asa cum le-am stiut ori cum le-am dorit candva.
Vezi, dragul meu jurnal, cum e sufletul nostru?! E ca un rau adanc ce poarta in apele lui tulburi atatea vreascuri, atatea nimicuri; si cata pulbere de aur, cate pietre pretioase. Cand si cand, unde nu te-astepti, le scoate la suprafata; le scufunda apoi din nou in valurile oarbe, ca sa le readuca la lumina in josul vadului cand nimeni, nici chiar noi, nu ne mai putem dumiri de unde vin si unde vor ajunge toate. Le vedem pentru o clipa, le intelegem aproximativ, ne miram...
Banuim ca izvoarele raului au pornit dintr-o mina de aur, ca apele lui au scaldat paduri in furtuna, campii cu flori, cu ierburi si buruieni, balti maloase... de multe ori ni se pare ca le-am uitat de tot, dar ele se incapataneaza sa nu ramana date uitarii, cu totul inecate; chit ca ies la iveala roase, deformate de apele incalcite ale vietii, aceleasi ape care le-au ascuns atata vreme...
Cand se vor limpezi oare apele grele, tulburi, din toate amintirile mele?
... cat de aiurea gandim uneori, ridicol chiar, fara voia noastra parca. Ramasa singura, cu ochii inchisi, intorc lucrurile pe toate fetele, ma intreb, imi raspund, incerc sa descifrez necunoscutele. Ce face el? Ce gandeste? O invalmaseala babilonica. Stau cu ochii inchisi... si tu, n-ai sa poti citi in ei nimic din ce te intereseaza astazi... cine stie? poate-i mai bine asa.
Neliniste.
Da, dragul meu, da, draga mea, One_Last_Dance, imi vine uneori sa va strig, tacerea voastra ciudata imi vorbeste atatea incat ma oboseste...
Daca v-ati da seama, mi-ati vorbi in continuare despre toate cele auzite de mine candva, in zilele acelea pe care mi le amintesc mereu, neinteles...
Da, zilele acelea frante s-au rupt de mine si se indeparteaza, se tot departeaza, intrand intr-o pacla deasa, pe care nu izbutesc sa o patrund. Cand se face lumina, din cand in cand, peste ele, ma inspaimanta, ma tortureaza...
Nu-mi pot deschide ochii! Imi pare uneori ca e o greutate sa-ti ridici genele si sa deschizi ochii... da, imi vine greu sa-i deschid, ma simt mult mai bine cu ei inchisi, oblonindu-mi toate gandurile si visele...
Ce frumoase si cat de seducatoare sunt retrairile noastre in trecut, privite cu ochii inchisi; da, ca niste sirene care ne incanta fara sa le vedem... Sau?
Probabil, eu, am ramas copilul naiv; am uitat, sau nu am vrut sa admit ca totul langa mine se schimba, trece, primeste alte forme, creste... am crezut adica m-am consolat crezand ca s-au oprit toate, asa cum le-am stiut ori cum le-am dorit candva.
Vezi, dragul meu jurnal, cum e sufletul nostru?! E ca un rau adanc ce poarta in apele lui tulburi atatea vreascuri, atatea nimicuri; si cata pulbere de aur, cate pietre pretioase. Cand si cand, unde nu te-astepti, le scoate la suprafata; le scufunda apoi din nou in valurile oarbe, ca sa le readuca la lumina in josul vadului cand nimeni, nici chiar noi, nu ne mai putem dumiri de unde vin si unde vor ajunge toate. Le vedem pentru o clipa, le intelegem aproximativ, ne miram...
Banuim ca izvoarele raului au pornit dintr-o mina de aur, ca apele lui au scaldat paduri in furtuna, campii cu flori, cu ierburi si buruieni, balti maloase... de multe ori ni se pare ca le-am uitat de tot, dar ele se incapataneaza sa nu ramana date uitarii, cu totul inecate; chit ca ies la iveala roase, deformate de apele incalcite ale vietii, aceleasi ape care le-au ascuns atata vreme...
Cand se vor limpezi oare apele grele, tulburi, din toate amintirile mele?
... cat de aiurea gandim uneori, ridicol chiar, fara voia noastra parca. Ramasa singura, cu ochii inchisi, intorc lucrurile pe toate fetele, ma intreb, imi raspund, incerc sa descifrez necunoscutele. Ce face el? Ce gandeste? O invalmaseala babilonica. Stau cu ochii inchisi... si tu, n-ai sa poti citi in ei nimic din ce te intereseaza astazi... cine stie? poate-i mai bine asa.
Neliniste.
Relaxeaza-ti muschii din spatele pielii din spatele sprancenelor.
Buna ziua!
Buna ziua!
... cand ajunse acasa, noaptea se muncea sa vina.
* Noapte buna!
* Noapte buna!
N-am renuntat la singuratate...
- Plangi?
- Nu.
... nu se poate ca, macar in gand, sa nu-ti stergi o lacrima.
- Plangi?
- Nu.
... nu se poate ca, macar in gand, sa nu-ti stergi o lacrima.
Noptile fantastice se zbat cu aripi mari. Cad stelele.
Garile se succed necunoscute si indepartate.
Miroase a toamna.
Ploua neincetat...
De ce oare?
... am halucinatii si stari de falsa memorie in care imi aduc aminte si traiesc aievea intalniri din trecut...
Si... viata continua in mod paradoxal sa curga...
Garile se succed necunoscute si indepartate.
Miroase a toamna.
Ploua neincetat...
De ce oare?
... am halucinatii si stari de falsa memorie in care imi aduc aminte si traiesc aievea intalniri din trecut...
Si... viata continua in mod paradoxal sa curga...
| QUOTE |
| Si... viata continua in mod paradoxal sa curga... |
curgea paradoxal sau continua paradoxal? pantha rhei!
Astazi am lasat robinetul deschis la baie. Apa continua sa curga si acum...
- Oare o sa curga din abundenta sau numai o picatura?
---------------------------------------------------------------
Intr-un timp foarte scurt - am inteles ca -
Viata NU trebuie sa fie smucita, ci trebuie lasata sa curga linistit la vale.
- Oare o sa curga din abundenta sau numai o picatura?
---------------------------------------------------------------
Intr-un timp foarte scurt - am inteles ca -
Viata NU trebuie sa fie smucita, ci trebuie lasata sa curga linistit la vale.
Si, de ce n-as recunoaste... astept o zi cand... trezindu-ma, tu sa-mi spui:
Buna Dimineata!
Buna Dimineata!
~ Gesturi Ascunse ~
Hai, vino.
Si, luand-o de mana, o conduse la alta masa, savurand cu nesat, tacerea, eleganta si calmul suveran al comportamentului ei exceptional.
... il privea de parca si-ar fi luat ramas-bun de la el... se uita cu nostalgie, ca la o amintire. Ca prin sticla. Ca din departari. Ii parea atat de indepartat, incat nu simtea nici cea mai mica tulburare. Si totusi il sorbea din ochi cu o sete neostoita. Sorbea toata infatisarea lui, asa cum isi soarbe condamnatul la moarte ultima cupa inainte de executie. Sorbea privirea lui, asa cum sorbim uneori trecutul pierdut si viata pierduta...
El continua sa se uite fix in ochii ei si, zambind, ii spuse:
- As vrea sa te sarut. Cum se face ca ne cunoastem de atata vreme si nu ne-am sarutat niciodata?
Tulburata, brusc, ii raspunse:
- Dar nu aici. Ar fi de-a dreptul caraghios sa ne sarutam aplecandu-ne unul spre altul peste masa.
...si, deodata, avu senzatia ca tulburarea ei se petrecea in alta fiinta, undeva departe, in afara sufletului, de parca ar fi fost tulburata fara propria-i participare, si in taina ar fi dispretuit aceasta nefireasca tulburare.
El se ridica si se apropie usor de ea... intinse mana si... o mangaie pe obraji, de parca ar fi mangaiat-o de la o distanta uriasa, de sute si sute de kilometri.
Chipul ei era tacut si pustiu...
[Destul de tacut ca sa ispiteasca barbatul, si destul de pustiu pentru a face sa se piarda in el toate rugamintile tanguitoare ale acestuia]
... iar ochii ii erau atintiti undeva in departari, evitand cu incapatanare privirea lui...
Era, in acelasi timp, alaturi si la distanta.
Hai, vino.
Si, luand-o de mana, o conduse la alta masa, savurand cu nesat, tacerea, eleganta si calmul suveran al comportamentului ei exceptional.
... il privea de parca si-ar fi luat ramas-bun de la el... se uita cu nostalgie, ca la o amintire. Ca prin sticla. Ca din departari. Ii parea atat de indepartat, incat nu simtea nici cea mai mica tulburare. Si totusi il sorbea din ochi cu o sete neostoita. Sorbea toata infatisarea lui, asa cum isi soarbe condamnatul la moarte ultima cupa inainte de executie. Sorbea privirea lui, asa cum sorbim uneori trecutul pierdut si viata pierduta...
El continua sa se uite fix in ochii ei si, zambind, ii spuse:
- As vrea sa te sarut. Cum se face ca ne cunoastem de atata vreme si nu ne-am sarutat niciodata?
Tulburata, brusc, ii raspunse:
- Dar nu aici. Ar fi de-a dreptul caraghios sa ne sarutam aplecandu-ne unul spre altul peste masa.
...si, deodata, avu senzatia ca tulburarea ei se petrecea in alta fiinta, undeva departe, in afara sufletului, de parca ar fi fost tulburata fara propria-i participare, si in taina ar fi dispretuit aceasta nefireasca tulburare.
El se ridica si se apropie usor de ea... intinse mana si... o mangaie pe obraji, de parca ar fi mangaiat-o de la o distanta uriasa, de sute si sute de kilometri.
Chipul ei era tacut si pustiu...
[Destul de tacut ca sa ispiteasca barbatul, si destul de pustiu pentru a face sa se piarda in el toate rugamintile tanguitoare ale acestuia]
... iar ochii ii erau atintiti undeva in departari, evitand cu incapatanare privirea lui...
Era, in acelasi timp, alaturi si la distanta.
...
Astazi, langa fereastra, buni priveste in departare si vorbeste de una singura, mai mult bombaneste... iar cand citeste isi pune doua perechi de ochelari. O urmaresc atenta. Alteori o ascult, uitandu-ma cum ciugulesc pasarile cerului firimiturile pe care le arunc. Nu zic nimic. Fug in camera de alaturi, la Pupi. Fluturele zace ravasit sub greutatea cuburilor din cutie - nici tu forma, nici culori frumoase. Nu am ce sa-i mai arat papusii, nici cu ce sa o gatesc - buni a azvarlit totul la gunoi...
* * *
Astazi, undeva sus, pe acoperisul magaziei de lemne - o alta porumbita - isi curata penele cu ciocul si gangureste onduit. Imi pare foarte rau ca nu esti cu mine sa-ti arat cum se spala porumbeii singuri... ei nu mai asteapta sa-i spele sau sa-i dichiseasca BUNICA.
Astazi, langa fereastra, buni priveste in departare si vorbeste de una singura, mai mult bombaneste... iar cand citeste isi pune doua perechi de ochelari. O urmaresc atenta. Alteori o ascult, uitandu-ma cum ciugulesc pasarile cerului firimiturile pe care le arunc. Nu zic nimic. Fug in camera de alaturi, la Pupi. Fluturele zace ravasit sub greutatea cuburilor din cutie - nici tu forma, nici culori frumoase. Nu am ce sa-i mai arat papusii, nici cu ce sa o gatesc - buni a azvarlit totul la gunoi...
* * *
Astazi, undeva sus, pe acoperisul magaziei de lemne - o alta porumbita - isi curata penele cu ciocul si gangureste onduit. Imi pare foarte rau ca nu esti cu mine sa-ti arat cum se spala porumbeii singuri... ei nu mai asteapta sa-i spele sau sa-i dichiseasca BUNICA.
* * *
Placeri si...
Lumina de-afara a murit demult, a ramas doar sirul de neoane care din cand in cand clipesc sinistru pe marginea drumului. Stau si ascult atenta, s-aud dincolo de geam, de cel real, armonia placuta - a pasilor ce trec, e ceasul lor. Am dat imperceptibil perdeaua la o parte - nici un chip cunoscut. Din departare... la alta fereastra, ma urmareau doi ochi lipiti de geam, sa-mi prinda parca sirul gandurilor. Gandurile s-au curmat brutal. Nu ma mai interesau ochii acestia. S-au postat imediat altii, in spatele meu, inhibandu-ma, desi ii iubeam mai putin imi apareau neincetat, urmarindu-ma. Ii vedeam clar mai cu seama cand ii inchideam pe ai mei.
Imi plac ochii. Nu spun ca-mi plac anumiti ochi, mai mult decat altii; dar cam asa, cum un tablou din expozitia pe care nu vreun artist, ci lumea, de exemplu, ne-ar prezenta-o, e mai reusit decat celalalt.
Imi plac oamenii care zambesc mult - nu fortat. Imi place modul in care un zambet frumos poate sa schimbe intreaga fizionomie a unui om, in mai putin de un minut.
Imi plac pasii - pasii care continua sa treaca din ce in ce mai des si mai putin discret prin fata casei mele.
Imi plac mainile... si atingerile care alinta. Imi plac cele mai frumoase maini - Richard Clayderman.
Imi plac plecarile - pentru ca toate plecarile sunt frumoase, o plecare prefigureaza o revenire, nu exista nici un motiv de nostalgie.
Si totusi, imi plac clipele... si privirea care te cheama inapoi.
Imi plac povestile. Imi plac la nebunie. A fost odata - mai stii?
Lumina de-afara a murit demult, a ramas doar sirul de neoane care din cand in cand clipesc sinistru pe marginea drumului. Stau si ascult atenta, s-aud dincolo de geam, de cel real, armonia placuta - a pasilor ce trec, e ceasul lor. Am dat imperceptibil perdeaua la o parte - nici un chip cunoscut. Din departare... la alta fereastra, ma urmareau doi ochi lipiti de geam, sa-mi prinda parca sirul gandurilor. Gandurile s-au curmat brutal. Nu ma mai interesau ochii acestia. S-au postat imediat altii, in spatele meu, inhibandu-ma, desi ii iubeam mai putin imi apareau neincetat, urmarindu-ma. Ii vedeam clar mai cu seama cand ii inchideam pe ai mei.
Imi plac ochii. Nu spun ca-mi plac anumiti ochi, mai mult decat altii; dar cam asa, cum un tablou din expozitia pe care nu vreun artist, ci lumea, de exemplu, ne-ar prezenta-o, e mai reusit decat celalalt.
Imi plac oamenii care zambesc mult - nu fortat. Imi place modul in care un zambet frumos poate sa schimbe intreaga fizionomie a unui om, in mai putin de un minut.
Imi plac pasii - pasii care continua sa treaca din ce in ce mai des si mai putin discret prin fata casei mele.
Imi plac mainile... si atingerile care alinta. Imi plac cele mai frumoase maini - Richard Clayderman.
Imi plac plecarile - pentru ca toate plecarile sunt frumoase, o plecare prefigureaza o revenire, nu exista nici un motiv de nostalgie.
Si totusi, imi plac clipele... si privirea care te cheama inapoi.
Imi plac povestile. Imi plac la nebunie. A fost odata - mai stii?
M-am trezit deodata! nestiind bine cum - ca dupa un cataclism - intre prezente si amintiri, intre cei ce eram si cei ce trebuia sa fim...
Jurnalul imi fura din nou privirea... a ramas deschis la prima pagina. La ce l-as rasfoi mai departe, cand ii vad ca prin sticla toate paginile?!
O clipa... m-am simtit din nou ispitita sa-mi sondez adancurile, intrebarile nelamurite care au pornit candva de aici...
Dar... sunt convinsa ca de fapt nu-mi voi clarifica mare lucru. Toate vor ramane la fel...
Si acum se mai adauga o necunoscuta ce ma doare ca o povara cu ghimpi nevazuti, ca o boala ce izbucneste brutal si solicita o diagnoza precisa si un tratament imediat...
In toate, cate mi se intampla, se pare ca exista un dram de adevar si in toate mai ramane cate un semn de intrebare.
Cred ca nu m-am trezit bine... dar nici nu vreau sa ma trezesc; ma fortez sa raman intre VIS - si - VIATA.
... vantul mi-a deschis fereastra, gresit zavorata de tine; o suvita de aer improaspateaza camera mea.
Aerul tare ma adoarme...
Jurnalul imi fura din nou privirea... a ramas deschis la prima pagina. La ce l-as rasfoi mai departe, cand ii vad ca prin sticla toate paginile?!
O clipa... m-am simtit din nou ispitita sa-mi sondez adancurile, intrebarile nelamurite care au pornit candva de aici...
Dar... sunt convinsa ca de fapt nu-mi voi clarifica mare lucru. Toate vor ramane la fel...
Si acum se mai adauga o necunoscuta ce ma doare ca o povara cu ghimpi nevazuti, ca o boala ce izbucneste brutal si solicita o diagnoza precisa si un tratament imediat...
In toate, cate mi se intampla, se pare ca exista un dram de adevar si in toate mai ramane cate un semn de intrebare.
Cred ca nu m-am trezit bine... dar nici nu vreau sa ma trezesc; ma fortez sa raman intre VIS - si - VIATA.
... vantul mi-a deschis fereastra, gresit zavorata de tine; o suvita de aer improaspateaza camera mea.
Aerul tare ma adoarme...
Nu-mi pot stapani un zambet privind 'filele jurnalului', cu scrisul marunt, fin... imi vine sa-i sarut paginile pe margine, unde nu are nici o litera, sa nu se intinda 'cerneala' - si repede pana nu pica o lacrima pe ele...
De cand stiu sa citesc mai bine... l-am invatat pe de rost. Dar astazi, ma simt mai ispitita ca oricand sa-i revad randurile, desi le-am memorat si ca punctuatie. Pana acum nu le-am dat niciodata prea mare importanta, nici n-am incercat sa le descopar taina. Acum chiar din taina asta astept sa invat ceva...
O_L_D e franca in ce scrie; si totusi, e avara in detalii.
Uneori mi se pare ca lucrurile se complica... sau poate se lamuresc - cine stie? - poate e doar un joc, destinat sa deruteze pe cel ce va citi candva, asa cum citesc eu azi.
O_L_D in mod cert nu a scris decat pentru ea; nu te poti insa feri in viata de curiosi; acestia patrund ca o ceata, prin toate fisurile.
~ innter. ~
Targul e mic. Si uite asa - faci algebra sentimentala cu necunoscuti, dezorientand pe clevetitori...
"Tu mergi līngă īntrebările mele,
Eu merg līngă liniştea ta..... "
Definiţia liniilor paralele ~ O. Paler
De cand stiu sa citesc mai bine... l-am invatat pe de rost. Dar astazi, ma simt mai ispitita ca oricand sa-i revad randurile, desi le-am memorat si ca punctuatie. Pana acum nu le-am dat niciodata prea mare importanta, nici n-am incercat sa le descopar taina. Acum chiar din taina asta astept sa invat ceva...
O_L_D e franca in ce scrie; si totusi, e avara in detalii.
Uneori mi se pare ca lucrurile se complica... sau poate se lamuresc - cine stie? - poate e doar un joc, destinat sa deruteze pe cel ce va citi candva, asa cum citesc eu azi.
O_L_D in mod cert nu a scris decat pentru ea; nu te poti insa feri in viata de curiosi; acestia patrund ca o ceata, prin toate fisurile.
~ innter. ~
Targul e mic. Si uite asa - faci algebra sentimentala cu necunoscuti, dezorientand pe clevetitori...
"Tu mergi līngă īntrebările mele,
Eu merg līngă liniştea ta..... "
Definiţia liniilor paralele ~ O. Paler
Dupa plecarea lor, se tranti pe patul facut de curand si scoase din sertar o carticica... incepu sa o reciteasca, corectand-o in unele locuri cu un creion bont si adaugand cuvinte, ca o indrumare pentru actorii care trebuiau sa-si compuna singuri replicile.
Peste putin timp, lasa cartea sa-i cada din mana si se culca pe patul imens si tare, visand...
Toiul noptii era plin de sunete...
Pe fereastra, vedea cerul senin si un colt de munte, de culoare trandafirie. Departe de tot, un clopot suna incet, si ea se gandi ca seamana cu un sunet deosebit, nepamantesc, ce vine de undeva, din necuprins.
Brusc, se ridica, apoi se opri si ofta, parca si-ar fi adus aminte de ceva care o ingrijora...
* * * * * * *
... fara sa se mai gandeasca la el, se aseza pe scaunul de la pian, privind ganditoare notele, cu un suras de ingrijorare abia schitat. Isi plimba de cateva ori degetele pe claviatura, trecu usor de la o melodie la alta, apoi facu de cateva ori gama, suind si coborand.
Desi statea nemiscata, parea implicata in intregime in violenta cu care mainile ei atingeau clapele... parea sa cante cu multa dulceata si voiciune, parcurgand fara nicio dificultate acele mazgalituri ce se voiau acorduri.
Apasa din ce in ce mai puternic pe claviatura, ca si cand acesta ar fi fost singurul lucru care trebuia facut... simtea si traia in vis un moment de multumire desavarsita, care nu avea nici o legatura cu restul vietii ei.
In vis - se simtea atat de sus, ca si cand s-ar fi aflat la jumatatea drumului spre cer...
Sunt bucurii care nu se pot regasi niciodata...
Peste putin timp, lasa cartea sa-i cada din mana si se culca pe patul imens si tare, visand...
Toiul noptii era plin de sunete...
Pe fereastra, vedea cerul senin si un colt de munte, de culoare trandafirie. Departe de tot, un clopot suna incet, si ea se gandi ca seamana cu un sunet deosebit, nepamantesc, ce vine de undeva, din necuprins.
Brusc, se ridica, apoi se opri si ofta, parca si-ar fi adus aminte de ceva care o ingrijora...
* * * * * * *
... fara sa se mai gandeasca la el, se aseza pe scaunul de la pian, privind ganditoare notele, cu un suras de ingrijorare abia schitat. Isi plimba de cateva ori degetele pe claviatura, trecu usor de la o melodie la alta, apoi facu de cateva ori gama, suind si coborand.
Desi statea nemiscata, parea implicata in intregime in violenta cu care mainile ei atingeau clapele... parea sa cante cu multa dulceata si voiciune, parcurgand fara nicio dificultate acele mazgalituri ce se voiau acorduri.
Apasa din ce in ce mai puternic pe claviatura, ca si cand acesta ar fi fost singurul lucru care trebuia facut... simtea si traia in vis un moment de multumire desavarsita, care nu avea nici o legatura cu restul vietii ei.
In vis - se simtea atat de sus, ca si cand s-ar fi aflat la jumatatea drumului spre cer...
Sunt bucurii care nu se pot regasi niciodata...
Se intampla ca oamenii din jurul meu sa-mi imite gandurile, zambetul, glumele, farsele, pana si umbletul. Eu nu sunt capabila de atata indemanare.
Nu stiu sa scriu...
Nu stiu sa cant...
Nu stiu sa dansez...
Nu stiu sa nascocesc o melodie...
Nu stiu sa ma rog...
Nu stiu nici macar cum sa ma adresez oamenilor.
Dar imi place sa-i ascult, sa-i urmaresc, sa le zambesc aprobandu-i usor din cap, sa le invat melodiile, acordurile... si totusi, vreo replica de-a lor n-as fi in stare sa repet.
In gura mea ar suna stangaci.
Iar TU ma lasi...
- De ce ma lasi?
... ma lasi in voie... sa-ti citesc gandurile, trairile, sa-ti ascult povestile.
Ce bine ca sunt scrise fara sunet, altfel as incerca sa-ti cant melodiile acelea chiar aici, in mijlocul paginii.
Nu stiu sa scriu...
Nu stiu sa cant...
Nu stiu sa dansez...
Nu stiu sa nascocesc o melodie...
Nu stiu sa ma rog...
Nu stiu nici macar cum sa ma adresez oamenilor.
Dar imi place sa-i ascult, sa-i urmaresc, sa le zambesc aprobandu-i usor din cap, sa le invat melodiile, acordurile... si totusi, vreo replica de-a lor n-as fi in stare sa repet.
In gura mea ar suna stangaci.
Iar TU ma lasi...
- De ce ma lasi?
... ma lasi in voie... sa-ti citesc gandurile, trairile, sa-ti ascult povestile.
Ce bine ca sunt scrise fara sunet, altfel as incerca sa-ti cant melodiile acelea chiar aici, in mijlocul paginii.
Aritisti ? ... vin si pleaca ! ce ne ramane? Pt noi ca spectatori?....un zambet amar? MULTUMESC!!!!!
Urmaresc cu placere "duelul" dar NU vreau sa rup vraja...
frozen.blue ...
frozen.blue ...
uuuuuuuuuuffffffffffffff ....nu este un duel! nici macar o provocare. Doar dorinta mea de a mai rasfoi... cate ceva!!!!!
... acum aproape ti-am vazut zambetul.
Si totusi, NU - ai pleoapele inchise si nu te-ai miscat. Mi-am inchipui doar.
- Ce ora sa fie?
Eu nu am ceas, pentru ca aici, departe de tine mi-e cu totul inutil.
Dormi.
Eu iti povestesc despre una, despre alta, cu glas scazut, pentru ca amiaza si departarea si aceasta tacere te-au facut sa inchizi pleoapele. Stau intinsa aici, alaturi de tine, in cealalta lume, iti vad pieptul tresaltand in ritmul intrerupt de respiratie in somn si nu vreau sa te trezesc.
Credeai ca am disparut?
Si totusi, NU - ai pleoapele inchise si nu te-ai miscat. Mi-am inchipui doar.
- Ce ora sa fie?
Eu nu am ceas, pentru ca aici, departe de tine mi-e cu totul inutil.
Dormi.
Eu iti povestesc despre una, despre alta, cu glas scazut, pentru ca amiaza si departarea si aceasta tacere te-au facut sa inchizi pleoapele. Stau intinsa aici, alaturi de tine, in cealalta lume, iti vad pieptul tresaltand in ritmul intrerupt de respiratie in somn si nu vreau sa te trezesc.
Credeai ca am disparut?
Ceva nu-i in regula cu mine.
As vrea sa nu-mi pese. Acum, in acest moment, mi-as dori sa pot sa fiu orcine, mergand nu importa unde.
Vreau sa fiu libera. Sa pot merge oriunde vreau. Sa colind stradute aproape pustii intr-un oras necunoscut, printre oameni care vorbesc alta limba, sa pot cauta din priviri lucruri necunoscute de care sa ma agat, sa-mi parasesc propriul oras si sa intru intr-un taram necunoscut.
Rad usor, de una singura...
Faptul ca ma urmaresc astfel de ganduri mi se pare un lucru nefiresc si destrabalat.
E un gand nesabuit, ametitor, usor imaterial, care-mi rasare in minte, slab, dar distinct, ma urmareste de cateva zile, ca o voce paraind la un radio departat.
Ma apropii de fereastra, dau la o parte perdelele albastre, subtiri, ridic jaluzelele. Acolo, dedesupt, este gradina, cu fantana si tufele de trandafiri agatatori, cu cele doua bancute goale.
In departare - vechile cladiri rezistente, masive, structurile celor mai noi, mai inalte - imi apar toate, in fiecare zi, patrunse de stralucirea alba neclintita a zilei, care pare sa nu emane din cer, ci din aer, de parca particule invizibile de eter ar emite o fosforescenta continua, usor cetoasa.
Putin lipseste sa nu intru in acest peisaj cetos si stralucitor, e tot ce-mi doresc - un loc intim, linistit, unde sa ma pot gandi, unde sa pot uita ascultand o muzica buna.
Plec de la fereastra si ma intind pe pat. Intind mana dupa carte... cu o senzatie profunda de usurare, putin molesita si... incep sa citesc.
Pleoapele imi cad usor si toata fiinta mea cealalta, striga:
- Unde esti?
In departare suna un clopot, limpede si masurat.
O cladire in forma de V - cu aripi albe, gemene, de cate zece etaje, inchide o gradina cu fantana. Locul pare ca are un aer de respectabilitate sterilizata; facut anume, pentru turisti si oameni de afaceri, oameni a caror prezenta aici nu sugereaza nici o farama de mister. Ea intra sub copertina de crom pe care e scris numele hotelului cu litere inalte, unghiulare, din crom. Desi e in plina zi, aerul de sub copertina are o usoara tenta nocturna, o stralucire lunara, o claritate lustruita de alb-pe-alb. Plantele de aloe din ghivece, asezate de-o parte si de alta a usilor din sticla neagra, par sa fie uimite ca se afla acolo. Holul este tacut, glacial.
Paseste linistita si stoarsa de vlaga pe covorul albastru inchis, spre receptie. Se simte, instantaneu, ca un cetatean al acestui loc. Lipsita de griji.
E locul de care are nevoie - o senzatie de nicaieri racoros, ne-mirosul curat, de venirile si plecarile rapide si ne-emotionale.
Totusi, in acelasi timp, simte; simte ca se afla aici in niste imprejurari false sau, mai rau, inexplicabile - venita, intr-un fel misterios, ca sa fuga de realitate.
- Aveti camere libere?
Receptionerul, un tanar cam de varsta ei, cu o voce placuta, raspunde simplu, fara sa ezite:
- Da, avem. Doriti o camera cu un pat sau cu doua paturi?
- Dubla, zice ea. Numai pentru o noapte.
Tanarul priveste dincolo de ea, cautand cu privirea un barbat...
- Va veni mai tarziu...
... semneaza fisa cu un nume inventat si plateste pe loc.
- Camera 1907.
Tranzactia de la receptie se dovedeste surprinzator de simpla.
Usile spre lift, de la capatul holului, sunt din bronz batut, fiecare avand sus o linie orizontala cu numerele rosii stralucitoare, si pentru a ajunge la ele, trece de tot felul de canapele si scaune aranjate; de somnul racoros al palmierilor miniaturali in ghivece; si, in spatele sticlei, interiorul unei grote, o combinatie de magazin de maruntisuri.
Apasa pe butonul pentru etajul ei.
Iese din lift, merge calm pe hol, potriveste cheia in broasca usii de la camera 1907.
O camera turcoaz, fara nimic surprinzator sau neobisnuit in ea, cu o cuvertura turcoaz intinsa pe patul dublu si o pictura - TOAMNA - intr-o rama de lemn galben.
Camera are un anumit miros - alcool si pin - este mirosul unui loc care a fost folosit si rasfolosit.
Un loc de o frumusete respingatoare, ca un camp de gheata sau un desert in zori.
Atata singuratate in jur.
Ar putea fi mobilata mai bine, ar putea fi mai stralucitoare, ar putea avea, in acelasi timp, o parte din aceasta retragere silentioasa, din aceasta absenta in interiorul continuitatii lumii.
Se intinse pe pat, asteptand...
Pe cineva. Ceva.
Maine dimineata, cand ma trezesc, vreau sa te pot rasfata cu un rasarit cat se poate de brusc si de punctual.
As vrea sa nu-mi pese. Acum, in acest moment, mi-as dori sa pot sa fiu orcine, mergand nu importa unde.
Vreau sa fiu libera. Sa pot merge oriunde vreau. Sa colind stradute aproape pustii intr-un oras necunoscut, printre oameni care vorbesc alta limba, sa pot cauta din priviri lucruri necunoscute de care sa ma agat, sa-mi parasesc propriul oras si sa intru intr-un taram necunoscut.
Rad usor, de una singura...
Faptul ca ma urmaresc astfel de ganduri mi se pare un lucru nefiresc si destrabalat.
E un gand nesabuit, ametitor, usor imaterial, care-mi rasare in minte, slab, dar distinct, ma urmareste de cateva zile, ca o voce paraind la un radio departat.
Ma apropii de fereastra, dau la o parte perdelele albastre, subtiri, ridic jaluzelele. Acolo, dedesupt, este gradina, cu fantana si tufele de trandafiri agatatori, cu cele doua bancute goale.
In departare - vechile cladiri rezistente, masive, structurile celor mai noi, mai inalte - imi apar toate, in fiecare zi, patrunse de stralucirea alba neclintita a zilei, care pare sa nu emane din cer, ci din aer, de parca particule invizibile de eter ar emite o fosforescenta continua, usor cetoasa.
Putin lipseste sa nu intru in acest peisaj cetos si stralucitor, e tot ce-mi doresc - un loc intim, linistit, unde sa ma pot gandi, unde sa pot uita ascultand o muzica buna.
Plec de la fereastra si ma intind pe pat. Intind mana dupa carte... cu o senzatie profunda de usurare, putin molesita si... incep sa citesc.
Pleoapele imi cad usor si toata fiinta mea cealalta, striga:
- Unde esti?
In departare suna un clopot, limpede si masurat.
O cladire in forma de V - cu aripi albe, gemene, de cate zece etaje, inchide o gradina cu fantana. Locul pare ca are un aer de respectabilitate sterilizata; facut anume, pentru turisti si oameni de afaceri, oameni a caror prezenta aici nu sugereaza nici o farama de mister. Ea intra sub copertina de crom pe care e scris numele hotelului cu litere inalte, unghiulare, din crom. Desi e in plina zi, aerul de sub copertina are o usoara tenta nocturna, o stralucire lunara, o claritate lustruita de alb-pe-alb. Plantele de aloe din ghivece, asezate de-o parte si de alta a usilor din sticla neagra, par sa fie uimite ca se afla acolo. Holul este tacut, glacial.
Paseste linistita si stoarsa de vlaga pe covorul albastru inchis, spre receptie. Se simte, instantaneu, ca un cetatean al acestui loc. Lipsita de griji.
E locul de care are nevoie - o senzatie de nicaieri racoros, ne-mirosul curat, de venirile si plecarile rapide si ne-emotionale.
Totusi, in acelasi timp, simte; simte ca se afla aici in niste imprejurari false sau, mai rau, inexplicabile - venita, intr-un fel misterios, ca sa fuga de realitate.
- Aveti camere libere?
Receptionerul, un tanar cam de varsta ei, cu o voce placuta, raspunde simplu, fara sa ezite:
- Da, avem. Doriti o camera cu un pat sau cu doua paturi?
- Dubla, zice ea. Numai pentru o noapte.
Tanarul priveste dincolo de ea, cautand cu privirea un barbat...
- Va veni mai tarziu...
... semneaza fisa cu un nume inventat si plateste pe loc.
- Camera 1907.
Tranzactia de la receptie se dovedeste surprinzator de simpla.
Usile spre lift, de la capatul holului, sunt din bronz batut, fiecare avand sus o linie orizontala cu numerele rosii stralucitoare, si pentru a ajunge la ele, trece de tot felul de canapele si scaune aranjate; de somnul racoros al palmierilor miniaturali in ghivece; si, in spatele sticlei, interiorul unei grote, o combinatie de magazin de maruntisuri.
Apasa pe butonul pentru etajul ei.
Iese din lift, merge calm pe hol, potriveste cheia in broasca usii de la camera 1907.
O camera turcoaz, fara nimic surprinzator sau neobisnuit in ea, cu o cuvertura turcoaz intinsa pe patul dublu si o pictura - TOAMNA - intr-o rama de lemn galben.
Camera are un anumit miros - alcool si pin - este mirosul unui loc care a fost folosit si rasfolosit.
Un loc de o frumusete respingatoare, ca un camp de gheata sau un desert in zori.
Atata singuratate in jur.
Ar putea fi mobilata mai bine, ar putea fi mai stralucitoare, ar putea avea, in acelasi timp, o parte din aceasta retragere silentioasa, din aceasta absenta in interiorul continuitatii lumii.
Se intinse pe pat, asteptand...
Pe cineva. Ceva.
Maine dimineata, cand ma trezesc, vreau sa te pot rasfata cu un rasarit cat se poate de brusc si de punctual.
Sunteti A_R_E_S_T_A_T_A!
... pentru Port Ilegal de Sentimente.
Aceeasi fraza prinsa la intamplare ii bubuie in urechi, cu atat mai tare cu cat, poate fara sa stie, a auzit-o tot Timpul.
Cu ochii ficsi, dar orbi, se adanceste tot mai mult in neantul care e unicul ei Univers.
Ultimul acord si muzica se stinge.
Buzele ei rotunjite articuleaza perfect ecoul suntelor, miinile i se misca imperceptibil, ca o planta marina, apoi... se intind a chemare.
Umbra ei... iubeste un barbat dintr-o alta lume.
... pentru Port Ilegal de Sentimente.
Aceeasi fraza prinsa la intamplare ii bubuie in urechi, cu atat mai tare cu cat, poate fara sa stie, a auzit-o tot Timpul.
Cu ochii ficsi, dar orbi, se adanceste tot mai mult in neantul care e unicul ei Univers.
Ultimul acord si muzica se stinge.
Buzele ei rotunjite articuleaza perfect ecoul suntelor, miinile i se misca imperceptibil, ca o planta marina, apoi... se intind a chemare.
Umbra ei... iubeste un barbat dintr-o alta lume.
S-a lasat o tacere adanca si grea... nici pamantul, nici cerul nu aduce vreun zgomot, iar noaptea isi continua cursul ca in mijlocul unui pustiu. Noaptea rece, putin cate putin, o scapa de straina care-si era ea insasi.
Facu cativa pasi prin camera, printre peretii ce n-o mai aparau de neant. Fara sa se mire, lovita de somn, deschise brusc fereastra. Zgomotul orasului, un du-te-vino de pasi nevazuti pe strada aceea putin umblata, navali peste ea ca un val. I se facu frig, pe semne ca aerul greu vestea deja un sfarsit de Toamna. Pe partea cealalta a strazii, un sir de balconase inegale formau, impreuna cu iesindul acoperisului, gradinite pe care, seara, vecinele cu bigudiuri si in camasi de noapte le stropeau visatoare. Cu trei etaje mai jos, in curtea unei case vecine, in fund, o fereastra fara perdele decupa un patrat de lumina alba de la felinarul si vitrinele de pe strada, amestecata brutal cu stralucirea lunii. Din susul strazii, un automobil negru se apropie aproape neauzit, urmand curba trotuarului.
Jumatate din lume e inundata de noapte...
Inchise fereastra si cobora oblonul de lemn. Se indeparta, incercand sa cumpere noptii - Visul - aceasta marfa impalpabila ce se vinde sub numeroase infatisari.
Cu bani foarte putini, poti cumpara o iluzie, adica, poate, singurul lucru din lume ce nu amageste.
Facu cativa pasi prin camera, printre peretii ce n-o mai aparau de neant. Fara sa se mire, lovita de somn, deschise brusc fereastra. Zgomotul orasului, un du-te-vino de pasi nevazuti pe strada aceea putin umblata, navali peste ea ca un val. I se facu frig, pe semne ca aerul greu vestea deja un sfarsit de Toamna. Pe partea cealalta a strazii, un sir de balconase inegale formau, impreuna cu iesindul acoperisului, gradinite pe care, seara, vecinele cu bigudiuri si in camasi de noapte le stropeau visatoare. Cu trei etaje mai jos, in curtea unei case vecine, in fund, o fereastra fara perdele decupa un patrat de lumina alba de la felinarul si vitrinele de pe strada, amestecata brutal cu stralucirea lunii. Din susul strazii, un automobil negru se apropie aproape neauzit, urmand curba trotuarului.
Jumatate din lume e inundata de noapte...
Inchise fereastra si cobora oblonul de lemn. Se indeparta, incercand sa cumpere noptii - Visul - aceasta marfa impalpabila ce se vinde sub numeroase infatisari.
Cu bani foarte putini, poti cumpara o iluzie, adica, poate, singurul lucru din lume ce nu amageste.
Azi, ma vad asteptandu-te intr-o camera cu draperiile trase, cu betigase orientale fumegand discret, cu lumanari calauzindu-ti pasii spre masuta pe care ti-am pregatit un ceai cald.
... ma ridic usor si cu un gest delicat te invit alaturi.
NU veni la intalnire!... e posibil ca dupa sa nu ne mai vedem niciodata...
... ma ridic usor si cu un gest delicat te invit alaturi.
NU veni la intalnire!... e posibil ca dupa sa nu ne mai vedem niciodata...
Cat de fericita am fost la inceput si ce trista am devenit, acum, cand cu atata insensibilitate mi se pare ca nu-mi mai amintesc 'de nimic'...
Nu vreau sa ma gandesc la trecut.
E o prostie.
Trecutul nu-i altceva decat 'viata azvarlita'. Senzatii de ieri care nu trebuie sa ne mai emotioneze azi.
Exista doar 'trairi' ce dispar odata cu noaptea, petreceri fara chip si fara nume, betie voluptoasa savurata in pripa, ca un vis.
Dimineata? Nimic. Amintirea e oprimata.
Numai dorintele traiesc si bucuria de noi senzatii.
Mereu Amintiri! Peste tot amintiri...
Nu mai vreau sa traiesc din amintiri, in schimb, vreau sa traiesc din asteptari, vezi?... in asta consta deosebirea dintre trairile noastre...
Oare ma leagan doar in asteptari comode, care nu sunt altceva decat marturisirea unor sperante absurde?
* Daca stam si cercetam cu scrupulozitate, si daca vrem sa ne marturisim cinstit, fara cuvinte mari, trebuie sa recunoastem ca Iubirea are intotdeauna la baza un substrat egoist, insemnand pentru toti dorinta egoista de a gusta Fericirea, Placerea, ba chiar Durerea si Suferinta.
Ei, atunci?
De ce sa-ti reprosez tocmai tie "egoismul ei"?
Nu mai stiu ce sa spun si de aceea ma "Invalui in Tacere", ceea ce mi se pare mai demn si in primul rand mai inteligent.
Eu iti dau mana doar pentru ca stiu ca nu mi-o vei cere vreodata...
Nu vreau sa ma gandesc la trecut.
E o prostie.
Trecutul nu-i altceva decat 'viata azvarlita'. Senzatii de ieri care nu trebuie sa ne mai emotioneze azi.
Exista doar 'trairi' ce dispar odata cu noaptea, petreceri fara chip si fara nume, betie voluptoasa savurata in pripa, ca un vis.
Dimineata? Nimic. Amintirea e oprimata.
Numai dorintele traiesc si bucuria de noi senzatii.
Mereu Amintiri! Peste tot amintiri...
Nu mai vreau sa traiesc din amintiri, in schimb, vreau sa traiesc din asteptari, vezi?... in asta consta deosebirea dintre trairile noastre...
Oare ma leagan doar in asteptari comode, care nu sunt altceva decat marturisirea unor sperante absurde?
* Daca stam si cercetam cu scrupulozitate, si daca vrem sa ne marturisim cinstit, fara cuvinte mari, trebuie sa recunoastem ca Iubirea are intotdeauna la baza un substrat egoist, insemnand pentru toti dorinta egoista de a gusta Fericirea, Placerea, ba chiar Durerea si Suferinta.
Ei, atunci?
De ce sa-ti reprosez tocmai tie "egoismul ei"?
Nu mai stiu ce sa spun si de aceea ma "Invalui in Tacere", ceea ce mi se pare mai demn si in primul rand mai inteligent.
Eu iti dau mana doar pentru ca stiu ca nu mi-o vei cere vreodata...
Dimineata asta e atat de frumoasa, de blanda si de... draga.
Parchetul, incalzit de Soarele ce se revarsa in camera mea, il simt placut la picioare.
Surad fericita...
Mirosul de pin si de rasina intra pe fereastra larg deschisa.
Ma apropii, imi sprijin coatele de pervaz si respir adanc. Nu departe, un cuplu de turturele canta. Vantul prin frunzisul ingalbenit de vreme, racoreste aerul.
Casa pare sa fie (era) un EDEN in mijlocul agitatiei orasului.
Daca n-as fi stiut unde ma aflu, as fi putut jura ca ma gasesc intr-o cabana, in inima padurii. Zgomotele strazii nu ajungeau pana la mine, erau oprite de un zid de verdeata.
Cu pleoapele inchise, paream complet adormita, sau cel putin nu trezita complet.
Totusi, fara un motiv anume, mi-am intors brusc capul spre stanga, ca raspuns la o chemare tacuta...
Un piuit curios mi-a atras atentia. Era o pitulice care-si cauta micul dejun in iarba salbatica.
I-am suras acuzator:
- Sunt pasarele mai matinale ca tine, leneso...
O falfaire de aripi, si mica creatura zburatoare, se ridica usor in vazduh.
- La revedere, micuto! Ai grija de tine si nu mai veni Dimineta singura pe aici... i-am spus in soapta, admirand cu privirea pierduta, gratia, vivacitatea si simplitatea vietii ei.
Astazi, departe de tine, traiesc o Dimineata cu gust de Eternitate...
Parchetul, incalzit de Soarele ce se revarsa in camera mea, il simt placut la picioare.
Surad fericita...
Mirosul de pin si de rasina intra pe fereastra larg deschisa.
Ma apropii, imi sprijin coatele de pervaz si respir adanc. Nu departe, un cuplu de turturele canta. Vantul prin frunzisul ingalbenit de vreme, racoreste aerul.
Casa pare sa fie (era) un EDEN in mijlocul agitatiei orasului.
Daca n-as fi stiut unde ma aflu, as fi putut jura ca ma gasesc intr-o cabana, in inima padurii. Zgomotele strazii nu ajungeau pana la mine, erau oprite de un zid de verdeata.
Cu pleoapele inchise, paream complet adormita, sau cel putin nu trezita complet.
Totusi, fara un motiv anume, mi-am intors brusc capul spre stanga, ca raspuns la o chemare tacuta...
Un piuit curios mi-a atras atentia. Era o pitulice care-si cauta micul dejun in iarba salbatica.
I-am suras acuzator:
- Sunt pasarele mai matinale ca tine, leneso...
O falfaire de aripi, si mica creatura zburatoare, se ridica usor in vazduh.
- La revedere, micuto! Ai grija de tine si nu mai veni Dimineta singura pe aici... i-am spus in soapta, admirand cu privirea pierduta, gratia, vivacitatea si simplitatea vietii ei.
Astazi, departe de tine, traiesc o Dimineata cu gust de Eternitate...
EDIT.
... sfioasa si oarecum nehotarata, m-am obisnuit cu 'mutenia' in care sufletul meu pare ca se adanceste, cu visarile ce par ca nu mai sfarsesc, foarte prielnice poate neastamparului gandurilor pe care nimic din afara nu le poate stapani si pe care nici un fel de pornire hotaratoare nu e in stare sa le INVALUIE in haina obisnuitei realitati. Cateva cuvinte blande si de neinlaturat rostite cu mult timp in urma, imi canta in suflet si, fara sa zugraveasca imagini hotarate, se prelungesc ca o vraja pornita dintr-un minunat acord armonic, nascocitor de lucruri infinite. Cu o ingrijire copilareasca, caut mereu dincolo de culmile ce se pot deslusi, "Linia Nehotarata" a muntilor ce ne despart, care, cand vremea e limpede, se ivesc in azurul indepartat ca o vedenie rara si fantomatica, dezvaluita innadins pentru mine.
Mereu, aceste contemplari raman cu desavarsire tacute.
Gandul c-as putea sa te fac sa-mi intelegi amaraciunile, amaraciuni fara rost ce-mi par nespus de dureroase, ori bucuriile nemarginite ce se ivesc cine stie cum, nu-mi trece prin minte, dupa cum n-as indrazni niciodata sa-ti DEZVALUI in nelinistea unui cuvant, spaima plina de farmec ce-mi chinuie uneori si nervi si inchipuirea, cand, aproape in fiecare noapte - te visez.
Mereu, aceste contemplari raman cu desavarsire tacute.
Gandul c-as putea sa te fac sa-mi intelegi amaraciunile, amaraciuni fara rost ce-mi par nespus de dureroase, ori bucuriile nemarginite ce se ivesc cine stie cum, nu-mi trece prin minte, dupa cum n-as indrazni niciodata sa-ti DEZVALUI in nelinistea unui cuvant, spaima plina de farmec ce-mi chinuie uneori si nervi si inchipuirea, cand, aproape in fiecare noapte - te visez.
Un Crăciun Fără Zăpadă. Mă tot uit la previziuni şi nimic, nimic, nimic... nici un fulg.
- Cum o să arate parcurile fără copacii Inveliţi īn Alb?
- Cum o să se vadă streaşinile fără Turţuri de Gheaţă?
Si totuşi...
Eu...
http://www.youtube.com/watch?v=soKylC35bno
... te aştept sa vii Moş Crăciun... să depănăm poveşti sub Bradul Verde, să cāntăm colinde, te aştept să-mi umpli, ca īn fiecare an, sufletul de copil cu VISE, Speranţe şi Bucurii...
Să aveţi lumină īn suflet, bucate pe masă şi Sărbători Fericite!
- Cum o să arate parcurile fără copacii Inveliţi īn Alb?
- Cum o să se vadă streaşinile fără Turţuri de Gheaţă?
Si totuşi...
Eu...
http://www.youtube.com/watch?v=soKylC35bno
... te aştept sa vii Moş Crăciun... să depănăm poveşti sub Bradul Verde, să cāntăm colinde, te aştept să-mi umpli, ca īn fiecare an, sufletul de copil cu VISE, Speranţe şi Bucurii...
Să aveţi lumină īn suflet, bucate pe masă şi Sărbători Fericite!
* 26-December-06 *
* * * Bine ai (re)venit, One_Last_Dance! Iti urez un An Nou mai Fericit si mai Bun si LA MULTI ANI!!! 
* * *
Iti urez un An Nou mai Fericit si mai Bun si LA MULTI ANI!!! * * *
Have You Ever Really Loved A Woman?
To really love a woman
To understand her - you gotta know her deep inside
Hear every thought - see every dream
N` give her wings when she wants to fly
Then when you find yourself lyin` helpless in her arms
Ya know ya really love a woman
When you love a woman you tell her that she`s really wanted
When you love a woman you tell her that she`s the one
Cuz she needs somebody to tell her that it`s gonna last forever
So tell me have you ever really - really really ever loved a woman?
To really love a woman
Let her hold you - til ya know how she needs to be touched
You`ve gotta breathe her - really taste her
Til you can feel her in your blood
N` when you can see your unborn children in her eyes
Ya know ya really love a woman
Chorus
You got to give her some faith - hold her tight
A little tenderness - gotta treat her right
She will be there for you, takin` good care of you
Ya really gotta love your woman...
http://www.youtube.com/watch?v=vLSJCDK_fGw
.
To really love a woman
To understand her - you gotta know her deep inside
Hear every thought - see every dream
N` give her wings when she wants to fly
Then when you find yourself lyin` helpless in her arms
Ya know ya really love a woman
When you love a woman you tell her that she`s really wanted
When you love a woman you tell her that she`s the one
Cuz she needs somebody to tell her that it`s gonna last forever
So tell me have you ever really - really really ever loved a woman?
To really love a woman
Let her hold you - til ya know how she needs to be touched
You`ve gotta breathe her - really taste her
Til you can feel her in your blood
N` when you can see your unborn children in her eyes
Ya know ya really love a woman
Chorus
You got to give her some faith - hold her tight
A little tenderness - gotta treat her right
She will be there for you, takin` good care of you
Ya really gotta love your woman...
http://www.youtube.com/watch?v=vLSJCDK_fGw
.
Azi...
... un nor nu mai mare decat palma poate sa se intinda pe CER si sa intunece toata ziua!
* http://youtube.com/watch?v=RuG_316cPMY *
* http://youtube.com/watch?v=RuG_316cPMY *
Nu-mi spune nimic... doar...
...imbratiseaza-ma *
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.