"... tot singura?.... saraca mama...."
De
aiciam plecat!
Insa, prefer sa-mi "fac de cap" in coltisorul meu de nebunii...
*Daca nu iubesc, inseamna ca nu traiesc.
! In primul rand, sa ma iubesc pe mine insami. Pentru ca eu sunt capul "rautatilor".
! Si in acelasi timp, sa-i iubesc pe cei din jurul meu. Tot ce-i in jurul meu,
fiinta si nefiinta, societate, natura...
*Daca iubesc, inseamna ca simt!
Daca nu simt, inseamna ca nu iubesc!
Daca nu pot retrai un sarut, inseamna ca nu stiu ce-i dragostea. Nu-i suficient
sa-mi aduc aminte de acel sarut. Trebuie sa-l simt din adancul sufletului
(acel gol in stomac, ori ce-o fi el). Ca si cand, ACUM, as fi primit (ori/si daruit)
sarutul. Asta inseamna sa simti.
Important este insa un lucru. Acel sarut sa fie daruit din dragoste.
Si ma opresc aici, adica nu vreau sa spun dragoste adevarata!
Mi se pare prea complicat.
# Dragoste adevarata, dragoste neadevarata...
A fost o perioada, cand "aberam" (daca pot spune asa!), folosind cuvintele de
mai sus. Dar, in timp am inteles. Dragostea e unica, asa cum suntem noi unici.
Asa cum drumul nostru in viata este unic. Din p.m.d.v., acum, spun:
simt ori nu simt dragostea.
A simti dragostea, inseamna ca este!
A nu simti dragostea, inseamna ca nu este!
Spunem despre vorbe, ca sunt adevarate sau neadevarate, false.
Adevarul are legatura cu ceea ce gandim, nu cu ceea ce simtim!
Pot spune ca exista dragoste adevarata si dragoste neadevarata.
(Adevarat = de care nu se poate indoi nimeni, netagaduit, real)
Cu alte cuvinte: dragostea neadevarata, este ceva ce nu simtim.
Asa gandesc eu acum!
Dragostea e foarte simpla. Daca se adauga ceva langa ea, atunci
nu mai este dragoste!
Exista dragoste pentru fiinta iubita, pentru copii, parinti, prieteni, pentru
ceva anume...
In clipa in care ai simtit acel sarut daruit din dragoste, atunci ai inceput
sa IUBESTI si in acelasi timp sa DARUIESTI iubire.
A iubi si a darui iubire sunt acelasi lucru. Nu pot fi despartite. Cum pot
iubi, fara sa daruiesc iubire? Nu exista asa ceva. Daca iubesc, simt,
chiar in acea clipa o si daruiesc.
(Cu alte cuvinte, a simti si a darui dragostea, coincid, se suprapun.
Exact in clipa in care ai simtit dragostea, ai si inceput sa o daruiesti.)
Dar bine ar fi sa fie chiar atat de simplu.
Tot ce-am spus mai sus, se refera la dragostea aceea adevarata,
reciproca.
-Se poate sa daruiesc iubire si sa nu primesc nimic?!
-Se poate sa primesc iubire si sa nu daruiesc nimic?!
Devine complicat, prea complicat, prea greu...
Aceasta este o dragoste neimplinita.
Viata ne ofera multe capcane. Toti avem puncte slabe, vulnerabile, vicii.
Atunci cand iubesti poti intelege toate acestea, poti intelege ce este
viata. Poti sa te iubesti si pe tine si pe cei din jurul tau.
Din dragoste simti ca poti face orice, poti face totul!
Care tot?!
Aceasta-i intrebarea, care ma distruge, ma macina.
Toate au o limita! Pentru a trai, trebuie sa-ti faci propriile tale limite.
Care sunt acelea?
Simti ca poti face orice din dragoste, dar in acelasi timp simti ca undeva
trebuie sa te opresti. Dar unde?
Aici, am eu nevoie de o lamurire. Simt ca ceva este neclar. Plang!
Nu stiu ce ma face sa plang. Dar ceva nu inteleg. Nu stiu ce!!!
Strang din dinti si merg mai departe. Cat voi mai rezista, pana voi afla
raspunsul la acea intrebare!?
Culmea este ca nu stiu nici macar intrebarea sa o formulez.
Ce vreau de fapt sa aflu? Ce imi este neclar?
Ce? Simt doar atat!!
Gandurile, simtirile mi se invalmasesc cu toatele in mine. Si astern,
acum, aceste randuri ca un om disperat, care nu stie ce cauta.
Dar in acelasi timp, stie ca mai exista ceva care trebuie aflat
Dar ce?
Sunt in pragul nebuniei, asa ma simt uneori. Simt ca nu mai sunt
stapana pe mine si pe ceea ce simt, pe ceea ce gandesc...
# Crez = 1.Totalitatea principiilor sau convingerilor cuiva, conceptie
despre viata a cuiva. 2.Expunere succinta a dogmelor fundamentale
ale unei religii >(in crestinism) simbol al credintei.
Principiu = convingere intima, punct (propriu) de vedere. >Om de
(sau fara) principii = om cu (sau fara) pareri ori convingeri ferme,
cu (sau fara) norme de conduita precise. > In principiu = din pdv
teoretic, in teorie, in general. Din principiu = conform unui punct
de vedere hotarat.
Convingere = actiunea de a se convinge, convictiune. > Parere ferma
asupra unui lucru. [ convinge = a face pe cineva sa adopte o parere,
sa recunoasca un lucru (pe baza de dovezi si de argumente) > A se
incredinta de ceva]
Conceptie = 1.Fel de a vedea, vedere sau ansamblu de vederi, de idei
cu privire la problemele filozofice, stiintifice, literare etc. > C. despre
lume = ansamblu de idei despre lumea inconjuratoare, care tinde sa
imbratiseze toate fenomenele acesteia, natura, societatea, gandirea
intr-o interpretare unitara. Forma ei elaborata sistematic este filozofia
in sensul larg al cuvantului, care include si ideile social-politice, etice,
estetice etc. 2.(fiziol.) Proces prin care ia fiinta un nou individ, animal,
prin fecundarea ovului de catre un spermatozoid, procreatie.
Incredere = Actiunea de a se increde; sentiment de siguranta fata de
cinstea, credinta sau sinceritatea cuiva...
Increde = a se bizui, a conta pe cineva sau pe ceva > a avea (prea)
mare incredere in sine; a se mandri, a se fuduli, a se fali > (mai ales
in constructii negative) a crede spusele cuiva.
Imbatabil = care nu poate fi intrecut, infrant, invincibil.
Am o anumita conceptie despre tot. Uneori, am incredere in mine,
nu stiu daca mi-e teama de ceva anume (poate doar de mine!).
Am sanse sa devin o forta imbatabila?
Uneori simt ca totul este al meu, insa alteori nu mai stiu ce-i cu
mine. Nu mai stiu pe ce lume traiesc, nu mai stiu cine sunt si ce
rost am! Uneori as prefera sa mor, dar atunci ma revolt, ma
trezesc din amorteala!. Nu-mi doresc sa mor. Cand ma gandesc la
moarte, atunci simt cu cea mai mare putere ce-o am, ca-mi doresc
sa traiesc. Simt cum toti ingerii imi sunt aproape, si parca-mi spun
ca sunt pe drumul cel bun.
Nu stiu sa definesc acest tot si acel nimic. Nu stiu, inca, anumite
limite, cu toate ca uneori parca le ating, le simt.
Totul?! - mi se pare prea mare, prea greu de inteles pentru mintea
si sufletul meu.
Unii ma pot considera analfabeta, din anumite pdv.
Suntem unici, prin felul nostru de a fi, de a simti.
Sunt momente cand, in proprii mei ochi, ai minti si ai sufletului,
ma vad analfabeta. Deci, ma consider inferioara.
Oare am invatat sa ma iubesc? In clipele acestea simt ca nu.
a) Dar dimineata, cand m-am uitat in oglinda, si mi-am aranjat parul
la pranz, cand am mancat o ciocolata, negandindu-ma la calorii
c) deci am facut ceea ce simteam eu, ca-mi doresc sa fac,
*atunci, nu pot spune altceva, decat ca ma iubesc si pe mine insami.
daca ati citit aceste randuri, nu postati inca nimic.
Acum trebuie sa plec. Revin. Va spun eu cand am terminat
"abordarea" subiectului.
Va multumesc.