Versiune completa:Trecut, Prezent, Viitor - Traieste Clipa
...
...
...
...
...
...
...
...
...
Nicolae Labiş
--------------------------------------------------------------------------------
Moartea căprioarei
Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.
Mă iau după tata la deal printre târşuri,
Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cişmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină şi grea.
Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,
Aici vor veni în şirag să se-adape
Una câte una căprioarele.
Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac.
Ameţitoare apă, ce limpede te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege şi de datini.
Cu foşnet veştejit răsuflă valea.
Ce-ngrozitoare înserare pluteşte-n univers!
Pe zare curge sânge şi pieptul mi-i roşu, de parcă
Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am şters.
Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineţii,
Şi stelele uimite clipiră printre ele.
Vai, cum aş vrea să nu mai vii, să nu mai vii,
Frumoasă jertfă a pădurii mele!
Ea s-arătă săltând şi se opri
Privind în jur c-un fel de teamă,
Şi nările-i subţiri înfiorară apa
Cu cercuri lunecoase de aramă.
Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
Cu fata prefăcută-n căprioară.
De sus, lumina palidă, lunară,
Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară
Bătaia puştii tatii să dea greş!
Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,
Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,
Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă
Fugare roiuri negre de mărgele.
O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri,
Şi viaţa căprioarei spre zările târzii
Zburase lin, cu ţipăt, ca păsările toamna
Când lasă cuiburi sure şi pustii.
Împleticit m-am dus şi i-am închis
Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne,
Şi-am tresărit tăcut şi alb când tata
Mi-a şuierat cu bucurie: - Avem carne!
Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.
Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege şi de datini...
Dar legea ni-i deşartă şi străină
Când viaţa-n noi cu greu se mai anină,
Iar datina şi mila sunt deşarte,
Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.
Pe-o nară puşca tatii scoate fum.
Vai fără vânt aleargă frunzarele duium!
Înalţă tata foc înfricoşat.
Vai, cât de mult pădurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în mâini fără să ştiu
Un clopoţel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima căprioarei şi rărunchii.
Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea...
Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!
--------------------------------------------------------------------------------
Moartea căprioarei
Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.
Mă iau după tata la deal printre târşuri,
Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cişmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină şi grea.
Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,
Aici vor veni în şirag să se-adape
Una câte una căprioarele.
Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac.
Ameţitoare apă, ce limpede te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege şi de datini.
Cu foşnet veştejit răsuflă valea.
Ce-ngrozitoare înserare pluteşte-n univers!
Pe zare curge sânge şi pieptul mi-i roşu, de parcă
Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am şters.
Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineţii,
Şi stelele uimite clipiră printre ele.
Vai, cum aş vrea să nu mai vii, să nu mai vii,
Frumoasă jertfă a pădurii mele!
Ea s-arătă săltând şi se opri
Privind în jur c-un fel de teamă,
Şi nările-i subţiri înfiorară apa
Cu cercuri lunecoase de aramă.
Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
Cu fata prefăcută-n căprioară.
De sus, lumina palidă, lunară,
Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară
Bătaia puştii tatii să dea greş!
Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,
Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,
Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă
Fugare roiuri negre de mărgele.
O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri,
Şi viaţa căprioarei spre zările târzii
Zburase lin, cu ţipăt, ca păsările toamna
Când lasă cuiburi sure şi pustii.
Împleticit m-am dus şi i-am închis
Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne,
Şi-am tresărit tăcut şi alb când tata
Mi-a şuierat cu bucurie: - Avem carne!
Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.
Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege şi de datini...
Dar legea ni-i deşartă şi străină
Când viaţa-n noi cu greu se mai anină,
Iar datina şi mila sunt deşarte,
Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.
Pe-o nară puşca tatii scoate fum.
Vai fără vânt aleargă frunzarele duium!
Înalţă tata foc înfricoşat.
Vai, cât de mult pădurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în mâini fără să ştiu
Un clopoţel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima căprioarei şi rărunchii.
Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea...
Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!
A trecut un an de cand sunt pe han...
Ma intreb care o fi fost picatura ce-a umplut paharul... si a determinat-o pe Diana-Maria sa plece dintre noi.
... Moira... ecou ... acum Diana...
De doua zile scriu in vechiul meu jurnal .... mi-astern fel si fel de ganduri... e un caiet gros, de matematica... si scriu pe fiecare rand... tot nu am rabdare sa scriu... deci, scriu urat!! ... in unele locuri chiar indescifrabil... Cateodata stau si ma intreb... la ce-mi folosesc acele randuri asternute...
De ce scriu?! Scriu in acel caiet... vorbesc cu mine insami... imi fac planuri... ieri mi-am programat ceea ce sa fac pe trei luni de-acum in colo. Sunt viteaza! Mi-am facut niste planuri... ar fi minunat sa am puterea sa le indeplinesc. Stiu, de mine depinde... dar sunt influentabila... e greu, pana ma da ceva peste cap... sper sa fiu mai tare.... si cand voi fi cu tot ce-mi doresc la zi... sa raman pe pozitie, orice s-ar intampla!! Cat sa o mai lungesc!
In mintea mea, ca de obicei... un amalgam de ganduri si de idei...
Ce galagie este in piata!... Afara este racoare...
Vreau sa fiu o invingatoare! Cand voi termina ce mi-am propus sa fac... asa ma voi simti... abia astept acele clipe... oricat de mare ar fi efortul... ma gandesc, cum va fi cand voi termina... of, daca stau si ma gandesc prea mult, gandurile o iau razna... sunt prea multe lucruri care trebuie sa le fac, iar mie nu-mi face placere... nici sa ma gandesc la ele, macar... ei, dar ata ete!!
Ma intreb care o fi fost picatura ce-a umplut paharul... si a determinat-o pe Diana-Maria sa plece dintre noi.
... Moira... ecou ... acum Diana...
De doua zile scriu in vechiul meu jurnal .... mi-astern fel si fel de ganduri... e un caiet gros, de matematica... si scriu pe fiecare rand... tot nu am rabdare sa scriu... deci, scriu urat!! ... in unele locuri chiar indescifrabil... Cateodata stau si ma intreb... la ce-mi folosesc acele randuri asternute...
De ce scriu?! Scriu in acel caiet... vorbesc cu mine insami... imi fac planuri... ieri mi-am programat ceea ce sa fac pe trei luni de-acum in colo. Sunt viteaza! Mi-am facut niste planuri... ar fi minunat sa am puterea sa le indeplinesc. Stiu, de mine depinde... dar sunt influentabila... e greu, pana ma da ceva peste cap... sper sa fiu mai tare.... si cand voi fi cu tot ce-mi doresc la zi... sa raman pe pozitie, orice s-ar intampla!! Cat sa o mai lungesc!
In mintea mea, ca de obicei... un amalgam de ganduri si de idei...
Ce galagie este in piata!... Afara este racoare...
Vreau sa fiu o invingatoare! Cand voi termina ce mi-am propus sa fac... asa ma voi simti... abia astept acele clipe... oricat de mare ar fi efortul... ma gandesc, cum va fi cand voi termina... of, daca stau si ma gandesc prea mult, gandurile o iau razna... sunt prea multe lucruri care trebuie sa le fac, iar mie nu-mi face placere... nici sa ma gandesc la ele, macar... ei, dar ata ete!!
... ce greu merge net-ul!! ...
... timpul mi-e dusman... imi doresc sa-mi fie prieten, dar ... nu ma vede, nu ma aude...indiferenta lui ma doare...
Azi am cunoscut ceea ce ai vrut tu sa ne arati din tine...Citind printre randuri am descoperit un OM cu framantarile lui,o <mami> buna si o femeie indragostita...E firesc sa ai momente de agonie si extaz pentru ca esti VIE ,nu vegetezi...Imi placi si cred ca odata si odata vei ajunge la liman,asa e viata uneori...Cum am putea pluti pe norisori ROZ daca n-am sti cum este printre cei multi si GRI?
P.S.Am dat buzna aici...Te imbratisez si-ti spun ca esti deosebita!
P.S.Am dat buzna aici...Te imbratisez si-ti spun ca esti deosebita!
@dascalita, bine ai venit in coltisorul meu. Iti multumesc pentru vorbele frumoase. 
In ultima perioada m-am simtit tare singura si izolata pe HA. Dar, n-am lasat sa ma cuprinda tristetea, am incercat sa raman pe linia de plutire... Vizita ta mi-a adus bucurie, mi-a inseninat chipul si sufletul. Deoarece n-am avut ocazia, la momentul potrivit... dar, vorba ceea... mai bine mai tarziu, decat deloc, ... permite-mi sa-ti urez un calduros "Bine ai venit la Hanu' Ancutei" si sa ne recitim cu drag.
AZI... click...
- HA pe scurt, membri si vizitatori, membru nou si La multi ani!
- subiecte: Ce carte cititi acum?, Joc cu imagini?, Link-uri vesele
- vizualizeaza mesajele noi
- profilul meu, pentru a urmari ultimele subiecte la care am raspuns...
Iata pe unde-mi duc eu veacul... in aceasta zi..., pana acum, ca mai tarziu... nu se stie ce-oi gasi interesant si cine stie... prin ce colt al hanului voi ajunge... 
Iti multumesc pentru vorbele frumoase. In ultima perioada m-am simtit tare singura si izolata pe HA. Dar, n-am lasat sa ma cuprinda tristetea, am incercat sa raman pe linia de plutire... Vizita ta mi-a adus bucurie, mi-a inseninat chipul si sufletul. Deoarece n-am avut ocazia, la momentul potrivit... dar, vorba ceea... mai bine mai tarziu, decat deloc, ... permite-mi sa-ti urez un calduros "Bine ai venit la Hanu' Ancutei" si sa ne recitim cu drag. AZI... click...
- HA pe scurt, membri si vizitatori, membru nou si La multi ani!
- subiecte: Ce carte cititi acum?, Joc cu imagini?, Link-uri vesele
- vizualizeaza mesajele noi
- profilul meu, pentru a urmari ultimele subiecte la care am raspuns...
Iata pe unde-mi duc eu veacul... in aceasta zi...
, pana acum, ca mai tarziu... nu se stie ce-oi gasi interesant si cine stie... prin ce colt al hanului voi ajunge...
Azi Cupilu' a fost la padure cu A-M, s-a organizat o excursie, la gradinita, cu toata clasa. Eu am dormit aproape toata ziua. In ultima perioada nu am probleme cu insomniile... dorm ca un prunc, dusa... pana dimineata, cand suna ceasul... 
Vreau sa zbor...
Pai de ce nu te agati de un nor si nu plutesti visand?
... am rugat puful de papadie sa ma conduca pan' la nor... sper sa nu-mi fie teama si sa am puterea sa prind un norisor liber... ori, poate chiar ma asteapta de mult, avem fiecare din noi un loc rezervat acolo...Ei, trebuie sa despic firul in patru, cinci, uneori de n ori... altfel nu se poate, n-as mai fi eu!!
S-ajung pe nor, sa zicem ca nu-i chiar atat de greu... dar, oare voi putea visa?!....
S-ajung pe nor, sa zicem ca nu-i chiar atat de greu... dar, oare voi putea visa?!....
Sunt singura acasa. Cupilu', A. si A-M au plecat la piscine, cu grupul. Au insistat sa vin si eu. ... N-am plecat din n motive... Am preferat sa stau acasa. Eram viteaza, imi programasem multe treburi de facut... din cele casnice!!, ordine, curatenie, pe la bucatarie ceva... Si... ce-a iesit? Este deja ora aprox. 15, de sase ore stau in fata calculatorului, am "vizitat" multe galerii, bine c-am invatat (singura) cum sa adaug la "PREFERINTE" ceea ce-mi place. E timpul sa ma dezlipesc de pe scaunul din fata monitoruluiiiii. Ajutorrrrr! M-a apucat o LENEEEEEE!!
Ar cam fi timpul sa iau taurul de coarne!!edit: Cica am luat taurul de coarne... Am inceput ordinea in dormitor, am aranjat paturile la copii!! (Azi au stat toata ziua la tv, la desene, dar si la calculator, au mancat te miri-ce, iar seara am reusit sa-i bag in pat pe la ora 22. Sunt in vacanta... ) Eu am ramas in dormitor. M-am asezat la biroul A-M. Afara incepuse sa ploua. Mi-am luat o foaie de hartie si un ... creion. DA, un creion. De mult n-am mai facut acest lucru!! Am inceput sa-mi astern gandurile... Am facut un copac, un deal, un om intins pe iarba, un soare, un porumbel. Pe deal am facut niste cercuri... erau AMINTIRILE... aveau diferite marimi si diferite culori. Mi-am luat pensula si acuarela... Ce a iesit?! Amintiri, ganduri in culoare... a iesit un soare care plange, un porumbel ranit... iar in pom... un singur mar!! Cam asta-i. Totul s-a uscat. Acum pot mangaia iarba, pot culege marul, pot ingriji porumbelul... a ramas doar soarele... pe el nu-l pot opri din plans. De ce?! Pai... el plange de mila oamenilor, plange pentru ca nu-i poate ajuta, plange ... plange... da, mai exista lacrimi, chiar daca ele nu se vad... putini sunt cei care le simt!! Putini sunt cei care simt durerea si suferinta din jurul lor... Putini sunt cei care pot ierta, putini sunt cei care-ti intind o mana... putini sunt cei care-ti zambesc si-ti spun o vorba buna, chiar daca stiu ca nu vor primi nimic in schimb........
Am continuat cu holul, unde erau de toate imprastiate... Am pus la spalat rufe. Am intrat in baie, la fel dezordine... aseaza-le si da-le tuturor un rost... In bucatarie jale si pe-acolo... am miscat nitel cate ceva, in primul rand am hranit copii, chiar erau flamanzi! Macar masa de seara!!
Am ramas in bucatarie, ca sa pot urmari documentarul cu Madonna...
A... mai e ceva... se vad o parte din radacinile copacului... si ating crestetul omului...
... omul nu are nici radacini, nici aripi... si totusi e senin...
Vreau sa ma intrec cu TIMPUL! E absurd, stiu ca nu am sanse de castig si totusi asta-mi doresc. Cum e posibil asa ceva? Sa fiu constienta ca-i ceva rau, totusi sa-l doresc si poate chiar sa-ncerc sa-l fac...
Sunt o idioata, sunt un bou, sunt o bovina!! De ce?! Foarte simplu! Pentru ca nu fac ceea ce trebuie sa fac!!
Si totusi e atat de placut sa mangai foaia de hartie, ce s-a ondulat de la umezeala... Acum e uscata, dar are viata, are culoare... Toate foile albe au povestea lor!!
E superb... .
.
Cred ca asta e vestita nuanta"somon"...Nu?
@nefertiti, multe , multi si un calduros "Bine ai venit!" in camaruta mea.
@dascalita, aud pentru prima data denumirea aceasta... <nuanta "somon">... dar suna frumos!
, multi si un calduros "Bine ai venit!" in camaruta mea.@dascalita, aud pentru prima data denumirea aceasta... <nuanta "somon">... dar suna frumos!
Eeeeeeeee!Nici eu nu am auzit prea des,dar la o emisiune mondena ,Zina Dumitrescu povestea cum era imbracata lumea la o nunta cu "staif':Mireasa avea o rochie alba cu bordura somon 
buchetul era de trandafiri... 
somon 
biserica era toata numai panglici...somon 
incat auditoriul a intrebat stupefiat daca nu mirosea cumplit a peste,fie el si...somon (pana la urma aceasta nuanta o are carne somonului...bleh!)
Trandafirul tau e superb dar e...somon 
buchetul era de trandafiri... somon biserica era toata numai panglici...somon incat auditoriul a intrebat stupefiat daca nu mirosea cumplit a peste,fie el si...somon (pana la urma aceasta nuanta o are carne somonului...bleh!)Trandafirul tau e superb
dar e...somon
... de mai bine de patru ore... sunt singura acasa... am vazut o gramada de video-clipuri, deja mi-au obosit ochii de atatea imagini... 
Imi plac f mult unele video-clipuri.
... ghimpele din inima este tot acolo... rana sangereaza, iar eu plang... chiar daca ochi-mi sunt uscati... de ce? De ce sunt atat de credula, atat de naiva?... si-mi pusesem atat de mari sperante in aceasta prietenie... cum de m-am putut insela?... de ce am acum aceste sentimente?... as vrea sa nu o mai vad niciodata!!... as vrea sa dau timpul inapoi!!... mi-as dori sa fie asa cum am sperat, asa cum am simtit... totul parea atat de real... cum de-am putut fi atat de proasta!!!????.... si m-a lovit atunci, ....!!!!, cand ma durea mai tare. Oricat de tare as da muzica,... tot imi aud durerea, suferinta.... aud cum sangereaza rana din suflet, aud nelinistea si zbuciumul, aud tot.... aud tot... vreau sa incetezeeeeee, VREAU SA FIE LINISTE!!.... oricat de tare as tipa... nimic nu se poate schimba!!! ... nimic din ceea ce-mi doream... sa nu fie, asa cum este acummmmmmmmmm.
... as vrea sa trag o linie... incerc sa uit totul, dar e f greu... sunt pe-o lama de cutit, trebuie s-o iau pe un singur drum.... daca-mi pierd echilibrul... risc prea mult, si-n stanga, si-n dreapta sunt taisuri... trebuie sa ajung in varful cutitului, acolo-i capatul, apoi... stiu drumul inapoi...la intoarcere... fruntea mi se va descreti, abia atunci voi rasufla usurata... multe vor fi clare atunci...
... acum sunt inca in ceata... acum sunt in acea incapere (are pereti albi, cu niste forme tot albe pe ei).... singura... si ma lupt cu toate gandurile mele.
... de-ar fi doar un ghimpe.... ar fi usor, ar fi f usor.... dar, uite!!!! ... unul.... inca unul.... si-nca unul.... oare le stiu numarul?.... nu!, cu siguranta, nu!!
eeeeeee, ata ete!!
.... frumoasa-i viata...
Imi plac f mult unele video-clipuri.... ghimpele din inima este tot acolo... rana sangereaza, iar eu plang... chiar daca ochi-mi sunt uscati... de ce? De ce sunt atat de credula, atat de naiva?... si-mi pusesem atat de mari sperante in aceasta prietenie... cum de m-am putut insela?... de ce am acum aceste sentimente?... as vrea sa nu o mai vad niciodata!!... as vrea sa dau timpul inapoi!!... mi-as dori sa fie asa cum am sperat, asa cum am simtit... totul parea atat de real... cum de-am putut fi atat de proasta!!!????.... si m-a lovit atunci, ....!!!!, cand ma durea mai tare. Oricat de tare as da muzica,... tot imi aud durerea, suferinta.... aud cum sangereaza rana din suflet, aud nelinistea si zbuciumul, aud tot.... aud tot... vreau sa incetezeeeeee, VREAU SA FIE LINISTE!!.... oricat de tare as tipa... nimic nu se poate schimba!!! ... nimic din ceea ce-mi doream... sa nu fie, asa cum este acummmmmmmmmm.
... as vrea sa trag o linie... incerc sa uit totul, dar e f greu... sunt pe-o lama de cutit, trebuie s-o iau pe un singur drum.... daca-mi pierd echilibrul... risc prea mult, si-n stanga, si-n dreapta sunt taisuri... trebuie sa ajung in varful cutitului, acolo-i capatul, apoi... stiu drumul inapoi...la intoarcere... fruntea mi se va descreti, abia atunci voi rasufla usurata... multe vor fi clare atunci...
... acum sunt inca in ceata... acum sunt in acea incapere (are pereti albi, cu niste forme tot albe pe ei).... singura... si ma lupt cu toate gandurile mele.
... de-ar fi doar un ghimpe.... ar fi usor, ar fi f usor.... dar, uite!!!! ... unul.... inca unul.... si-nca unul.... oare le stiu numarul?.... nu!, cu siguranta, nu!!
eeeeeee, ata ete!!
.... frumoasa-i viata...
@ dascalita, 
mi-ai adus zambetul pe buze. Parca o si vad pe mireasa...
... oare trandafirul meu, miroase a somon? ...
mi-ai adus zambetul pe buze. Parca o si vad pe mireasa... ... oare trandafirul meu, miroase a somon? ...
Iata de la mine un buchet de trandafiri...somon din
SOMON
SOMON
Si ca sa inlatur mirosul de peste ,primeste si un buchet de trandafiri...somon 
Asta ca sa nu mai pui la suflet tradarile...bine ca s-a intamplat si ai cunoscut-o si stii cu cine ai de-a face!Nu merita sa plangi,ea nu stie ce om a pierdut,ce prietena...
Asta ca sa nu mai pui la suflet tradarile...bine ca s-a intamplat si ai cunoscut-o si stii cu cine ai de-a face!Nu merita sa plangi,ea nu stie ce om a pierdut,ce prietena...
| QUOTE (^mami^ @ 25 Jun 2005, 10:20 PM) |
| De ce sunt atat de credula, atat de naiva?... si-mi pusesem atat de mari sperante in aceasta prietenie... cum de m-am putut insela |
Incearca sa iti pui cele mai mari sperante in tine, nu in vreo prietenie. Astea vin si trec, sunt foarte putine cele care raman. Asa e omul.
| QUOTE |
| ...bine ca s-a intamplat si ai cunoscut-o si stii cu cine ai de-a face... |
@Da, dascalita, intr-un fel e mai bine asa... totusi, daca as avea o putere... as da timpul inapoi!! ... poate am gresit si eu undeva...
As imbratisa-o si i-as spune tot oful meu, iar ea ... nu stiu ce ar face... cu siguranta, ar fi rece si distanta! Ata ete. Nu are rost sa ma amagesc. Apropo, trandafirii din somon...
par deliciosi 
| QUOTE |
| Incearca sa iti pui cele mai mari sperante in tine, nu in vreo prietenie. Astea vin si trec, sunt foarte putine cele care raman. |
@nefertiti... sa-mi pun sperante in mine... ei, bine ar fi sa fie chiar atat de simplu... prin pierderea acelei prietenii... simt un gol... si-acest gol am incercat sa-l umplu, de cand ma stiu!, de mica, de cand ma tin minte...
...
... gata, m-am enervat!! din n motive... (mi-am amintit ceva ce nu-mi pot scoate din minte, din suflet de pe la 14 ani... 
.... Dumnezeu sa-l ierte.... dar, eu de ce nu-l pot ierta? )
.... Dumnezeu sa-l ierte.... dar, eu de ce nu-l pot ierta? )
Incearca sa uiti...iertarea vine cu timpul.Te inteleg si-ti spun ca eu am ajuns la peformanta de a ...uita,atunci cand nu pot ierta...
Ah, de-ar veni uitarea tot atat de usor si repede ... cat ai clipii...
... si totusi nu inteleg cum se face... ca-mi revin in minte clipe urate, cand mi-e lumea mai draga ... parca stau la panda ...
edit 1: ...pic de somn
edit 2:
... si totusi nu inteleg cum se face... ca-mi revin in minte clipe urate, cand mi-e lumea mai draga ... parca stau la panda ...
edit 1: ...pic de somn
edit 2:
ploua
edit: A. a plecat in tabara. A-M se uita la desene toata ziua. Cupilu' alearga de colo-colo. Iar eu m-am lipit de scaunul din fata calculatorului... Ce adeziv o fi, de nu pot sa ma desprind?
sau...
edit: A. a plecat in tabara. A-M se uita la desene toata ziua. Cupilu' alearga de colo-colo. Iar eu m-am lipit de scaunul din fata calculatorului... Ce adeziv o fi, de nu pot sa ma desprind?
sau...
... oare am deranjat pe cineva?... imi pare foarte rau, daca a fost asa... Sa-i cer scuze? Sau mai bine tac!! Oricum, daca nu ma insel... si-am deranjat, fara rea intentie... raul e deja facut!! Ah, ce penibil ma simt!!
De-asta prefer sa ma retrag in coltul meu si-n lumea mea... si comunic foarte putin cu oamenii... Cu toate ca nu-mi doresc acest lucru!! Dar urasc intrebarile fara rost!! Uneori sunt atat de idioata, ca le pun si eu!!... Dar ma opresc!! Mi-aduc aminte ca-i mai bine sa tac... mai bine mai tarziu, decat deloc!!
edit:
Sa-i cer scuze? Sau mai bine tac!! Oricum, daca nu ma insel... si-am deranjat, fara rea intentie... raul e deja facut!! Ah, ce penibil ma simt!! De-asta prefer sa ma retrag in coltul meu si-n lumea mea... si comunic foarte putin cu oamenii... Cu toate ca nu-mi doresc acest lucru!! Dar urasc intrebarile fara rost!! Uneori sunt atat de idioata, ca le pun si eu!!... Dar ma opresc!! Mi-aduc aminte ca-i mai bine sa tac... mai bine mai tarziu, decat deloc!!
edit:
... 'te-am chemat?'... 'de ce ai venit?'... A-M
A. trimite SMS.
... "D-l Tata Absent"...
Eu...
A. trimite SMS.
... "D-l Tata Absent"...
Eu...
... vreau sa uit... vreau sa gasesc cheia potrivita, ca sa pot incuia acea usa... nu vreau sa o mai descui niciodata... dar, nu-i posibil... de ce sa nu fie posibil?... Vreau o cheie. Care-i cheia? Unde-i cheia?... O tine cineva si nu mi-o da?... Hmm, mai de graba sunt eu neputincioasa si nu o vad... vreau cheia, vreau sa incui acea usa... As vinde acele amintiri, acele senzatii... Dar, nu mi le cumpara nimeni... Le-as da cuiva... Dar, cine le vrea... Sunt ale mele... Da, sunt ale mele si trebuie sa le port cu mine toata viata... De ce? ... De ce a trebuit sa mi se intample mie toate astea?... Il urasc. Cum? E posibil sa urasti un om mort?!... Nu stiu... Stiu doar atat...ca-l urasc... si ca nu-l pot ierta... De ce nu-l pot ierta? ... Doar... nu mai poate face rau nimanui.... Eee, cum nu!! Si mort...asa cum e... tot nu ma lasa in pace... mi-a aparut in vis... spre dimineata... il urasc... nu vreau sa-l mai vad... nu vreau sa-l mai vad. Si cel mai tare mi-e ciuda pe mine, ca nu i-am tras vreo doua palme, am tacut ca proasta... Da, sunt o proasta, sunt o idioata... nu stiu ce sunt, stiu doar atat, ca vreau sa-l scot din minte si din sufletul meu... dar nu pot... De ce nu pot? De ce nu pot uita? Ah, Doamne, unde esti? Ai uitat de mine?... Nu, n-ai uitat, simt asta, dar ai treburi mult mai importante... Il urasc cel mai mult cand stiu ca n-am fost doar eu... Ah, de-as avea o putere...E, dar hai sa despic nitel firul in patru... De ce si-a luat zilele?... Pentru ca... pentru ca ce?... pentru ca nu mai putea indura?... pentru ca-si dadea seama ca facea rau?...Da, a gasit solutia... a gasit cheia... nu stiu ce-o fi fost in mintea si-n sufletul lui... nu stiu... nu mai vreau sa stiu nimic... vreau doar sa-ncui acea usa... pare simplu... o inchid si gata...ah, de-ar fi atat de simplu... de-ar fi atat de usor... Da-mi Doamne putere sa-l uit. Da-mi Doamne putere sa-l iert. Poate de-asta nu ma lasa in pace... stie ca nu l-am iertat...
Fie... te iert. Te iert suflet netrebnic ...Te iert. Hai, pleaca si lasa-ma in pace...
Fie... te iert. Te iert suflet netrebnic ...Te iert. Hai, pleaca si lasa-ma in pace...
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.