La topicul "Cum va rugati" s-a discutat despre modul in care credinciosii isi fac rugaciunile.
Va propun acum, sa scrieti aici cele mai frumoase si inaltatoare rugaciuni ale voastre.
Daca la aceasta puteti sa spuneti si un mic comentariu, referitor la aceasta rugaciune: despre ceea ce simtiti, despre efectele ei etc - cred ca ar fi minunat.

Eu simt o traire intensa cand recit urmatorul psalm:

PSALMUL 50 (al lui David)

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vartos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curaţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Tie, Unuia, am greşit şi rău înaintea Ta am făcut aşa, încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Căci, iată, întru fărădelegi m-am zămislit şi întru păcate m-a născut maica mea. Iată, adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curaţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite, întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele, şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte, învăţa-voi pe cei fărădelege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ti-aş fi dat; arderile-de-tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima frântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot, atunci voi pune pe altarul Tău jertfă.

Este un Psalm care merge direct la inima. Reuseste imediat sa ma conecteze, chiar de la primul cuvant.

Sunt multe rugaciuni care imi plac si pot sa spun ca toate imi merg la inima, dar daca ai inceput cu Psalmii atunci voi continua si eu:

Plasmul 22

1. Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.
2. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă,
îmi înviorează sufletul.
3. Mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina numelui său.
4. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea morţii, nu mă tem de nici un rău,
căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă mângâie.
5. Tu îmi întinzi masă în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de se revarsă.
6. Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele,
şi voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.


Si inca o cantare frumoasa:

MAGNIFICATUL
Luca 1,46-55

1. Magnificat anima mea Dominum,
2. Et exultavit spiritus meus in Deo Salvatore meo,
3. Quia respexit humilitatem ancillae suae.
Ecce enim ex hoc beatam me dicent omnes generationes,
4. Quia fecit mihi magna, qui potens est,
et sanctum nomen eius,
5. Et misericordia eius in progenies et progenies timentibus eum.
6. Fecit potentiam in brachio suo,
dispersit superbos mente cordis sui;
7. Deposuit potentes de sede
et exaltavit humiles;
8. Esurientes implevit bonis et divites dimisit inanes.
9. Suscepit Israel puerum suum
recordatus misericordiae
10. Sicut locutus est ad patres nostros,
Abraham et semini eius in saecula.

1. Sufletul meu preamăreşte pe Domnul.
2. Şi duhul meu tresaltă de bucurie,
în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
3. Căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită.
4. Căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt.
5. Milostivirea lui dăinuieşte din neam în neam peste cei ce se tem de dânsul.
6. El arată puterea braţului său,
risipeşte pe cei care sunt mândri în inima lor.
7. Dă jos de pe tron pe cei puternici
şi înalţă pe cei smeriţi.
8. Pe cei flămânzi îi copleşeşte cu daruri,
iar pe cei bogaţi îi lasă cu mâinile goale
9. A sprijinit pe slujitorul său Israel,
amintindu-şi de îndurarea sa.
10. După cum a promis părinţilor noştri,
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci.

INCA UNA:
Benedictus
1. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru că a vizitat şi a răscumpărat pe poporul său.
2. Şi a înălţat o putere de mântuire,
în casa lui David, slujitorul său.
3. Precum a promis prin gura sfinţilor săi proroci care au fost în vechime;
4. Să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri,
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.
5. Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri, şi îşi aduce aminte de legământul său sfânt.
6. De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham,
părintele nostru, că ne va ajuta.
7. Ca eliberaţi de mâna duşmanilor noştri,
să-i slujim fără teamă.
8. În sfinţenie şi dreptate sub privirea lui,
în toate zilele vieţii noastre.
9. Iar tu, copilule, vei fi proroc al Celui Preaînalt;
vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile sale.
10. Şi să faci cunoscută poporului său ştiinţa mântuirii întru iertarea păcatelor;
11. Prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru,
care ne-a cercetat ca un soare ce răsare din înălţime.
12. Ca să lumineze pe cei ce zac în întuneric şi în umbra morţii,
şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii.

Multumesc TriRegnum
Intr-adevar frumoase rugaciuni...

Nu stiu cine si de ce a mutat topicul..., e foarte bine si aici ...

Uite sunt cateva fraze in aceste rugaciuni, de ex.:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.

care, pot sa spun, ca de cate ori o spun, parca imi dau lacrimile. Nu stiu daca si altii simt la fel ....

sau, din cel pe care tu l-ai scris:

1. Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic.

cand il spun parca imediat viata este mai frumoasa...

Sa vezi cand sunt cantate cum iti merg direct la suflet...

Iata aici o rugaciune minunata...

Rugaciunea I a Sf. Macarie cel Mare

Doamne, c*răţeşte-mă pe mine păcătosul, că niciodată n-am facut bine înaintea Ta; scapă-mă deci de vicleanul şi fă să fie întru mine voia Ta, ca fără de osândă să deschid gura mea cea nevrednică şi să laud Prea Sfântul Numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin !

Smerenia este una din cele mai mari calitati ale unui crestin. Ca sa inteleg asta am avut nevoie de cel putin 20 si ceva de ani, si nici astazi, spre rusinea mea, nu o stapanesc bine. Dar cu ajutorul acestor rugaciuni, imi aduc aminte cine sunt, si cum sa-mi traiesc viata ...

Stii ce mi-a scris parohul in albumul meu de liceu (clasa noastra a facut album si pe langa elevi, am rugat pe unde era loc sa scrie si proefesorii, iar eu cum aveam un alt profesor: de religie - parohul, un om deosebit la care am tinut mereu si voi tine in continuare):
"Fii credincios pana la moarte,
si-ti voi da cununa vietii." (Apoc 2.10)

"Fii credincios pana la moarte,
si-ti voi da cununa vietii." (Apoc 2.10)


Asta chiar atinge pe oricine. Cand mai ales iti este dedicata...iti ramane ptr toata viata.

Nu am nici o rugaciune speciala. Imi fac singura rugaciunile de cate ori pot pe zi. De cativa ani insa folosesc MULTUMESC in fata la tot ce spun.

Multumesc Doamne ptr ziua de azi, Multumesc Doamne ptr familia mea, Multumesc Doamne ptr ce sunt. In fiecare zi rugaciunea are amprenta zilei respective. Adaug mereu ce a fost peste zi in rugaciune.

Imi place sa citesc rugaciuni si imi vine si mie sa plang ca si lui Clopotel. Multe rugaciuni au asa mare putere incat strang acel nod de plans in gat.

Sunt insa unele rugaciuni care au fost scrise cu mult timp in urma si care sunt greu de inteles astazi. Poate din cauza asta multi tineri nu se simt bine sa le citeasca..ptr ca nu inteleg nimic.

Dupa Pasti in ritul latin/ambrozian exista o rugaciune foarte frumoasa:REGINA CAELI.

Regina Caeli, prefer sa scriu rugaciunea in romana deoarece in latina nu ar intelege prea multi, e o rugaciune frumoasa ce inlocuieste rugaciunea Angelus de la Pasti pana la Rusalii:


- Bucura-te, Regina Cerului, aleluia
- Caci acela pe care ai fost vrednica sa-l porti, aleluia
- A inviat, precum a zis, aleluia
- Roaga-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia.
- Bucura-te si te veseleste, Fecioara Marie, aleluia.
- Caci Domnul a inviat cu adevrat, aleluia.
Sa ne rugam:
Dumnezeule, care ai binevoit sa bucuri lumea prin invierea Fiului tau, Domnul nostru Isus Cristos, fa, te rugam,
ca prin Nascatoarea lui, Fecioara Maria, sa dobandim bucuria vietii vesnice. Prin acelasi Cristos Domnul nostru. Amin.

Asa este Crisse, unele rugaciuni sunt scrise intr-un grai vechi, dar cata forta au ... sunt intocmai vinului vechi - o picatura de sorbi iti da tarie mare.

La inceput si mie mi s-au parut incomode dar acum le privesc altfel, citindu-le asa, ma "conectez" mai repede.

Chiar acum vin de la Biserica si ma simt minunat. Imi suna in minte iarasi si iarasi cateva rugaciunide acolo.

"Cu moartea pre moarte călcând..."

Si am sa scriu acum din Psaltirea Maicii Domnului, Psalmul 13:

1. Zis-a cel nebun, potrivnicul din iad: "Voi lovi şi nimici pe credincioşii lui Hristos, iar mâna mea îi va ucide!"

2. Scoală Doamnă, Preasfîntă Fecioară, întâmpină-l pe el, opreşte-l şi nimiceşte-i toate sfaturile lui cele rele.

3. Puterii tale cine îi va sta împotrivă? Cine va putea grăi împotriva stăpânirii tale?

4. Iadul se cutremură la auzul numelui tău celui preasfânt! În faţa puterii tale, morţii se ridică.

5. Numai la un semn al tău, nenumărate oşti însetate de sânge se nimicesc.

6. O, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, tu L-ai cuprins şi L-ai purtat în sânul tău pe atotputernicul Dumnezeu, cel neîncăput!

Ah, dupa ce va citesc pe voi imi vine o pofta de credinta si mai mare

Bine ar fi daca ati posta aici si anumite explicatii ale rugaciunilor. Am citit undeva, explicatii ale pasajelor din diferite rugaciuni (tatal nostru, crezul etc)..dar nu mai tin minte unde. Aveti cunostinte despre astea?

Draga Crisse,
eu am sa incerc aici, la unele rugaciuni, sa-mi spun parerea mea, dar sunt convins ca e departe de a fi cea dreapta. Mult mai bine ar fi daca l-ai intreba pe TriRegnum, pentru ca el are caderea si stiinta de a te lamuri. Cu mine a facut la fel, si ii sunt profund recunoscator. Apoi, tot el m-a sfatuit, sa-mi caut un parinte duhovnic, si pe acela sa-l intreb despre nelamuririle mele....

Dar parerile personale sau capatate, suntem liberi sa ni le expunem aici...

Am constatat ca primul lucru important dupa credinta este smerenia. Fara de smerenie nu poate sa existe credinta adevarata. Despre aceasta eu nu pot sa spun multe, dar am sa-ti dau din cuvintele Parintelui Cleopa, un fragment din cartea "Despre vise si vedenii", care este o lucrare minunata, si pe care te sfatuiesc sa o citesti cu luare aminte. Pe mine m-a ajutat sa inteleg multe. Iata ce exemplu da el: (sper ca se vad diacriticele - daca nu sa-mi spuneti)

"Ascultă, frate Ioane, şi despre desăvârşita smerenie a Sfântului Sisoe cel Mare, care, după ce a ajuns la mare desăvârşire şi s-a învrednicit de mari daruri de la Dumnezeu, nu cugeta nimic înalt despre sine! Ceea ce foarte luminat s-a arătat la sfârşitul său, atunci când a sosit vremea să treacă el către Domnul; deci şezând lângă el mulţi din Părinţii pustiei, îndată a strălucit faţa lui ca soarele, iar el le-a zis lor: „Iată, a venit Awa Antonie", apoi după puţin a adăugat: „Iată, a venit ceata Proorocilor !". Atunci faţa lui a strălucit şi mai tare, şi iar le-a zis: „Iată, a venit ceata Apostolilor!". Şi faţa lui s-a făcut albă si parcă vorbea cu cineva. Atunci l-au întrebat bătrânii: „Cu cine vorbeşti, Părinte ?". Iar el le-a zis: „Iată, îngerii au venit să mă ia şi mă rog ca să fiu lăsat puţin ca să mă pocăiesc!". Zisu-i-au lui bătrânii: „Dar tu nu ai trebuinţă de pocăinţă, Părinte !". La care a răspuns bătrânul: „Cu adevărat, nu mă ştiu pe mine de a fi pus început bun!". Şi au cunoscut cu toţii că este desăvârşit. Şi iarăşi de năprasnă a strălucit faţa lui ca soarele şi toţi s-au temut, iar el le-a zis: „Vedeţi a venit Domnul şi zice: «Aduceţi-Mi pe vasul alegerii din pustie !». Şi îndată şi-a dat duhul şi s-a făcut ca un fulger şi s-a umplut casa de bună mireasmă" (Pateric, Awa Sisoe).
Vezi, frate Ioane, cât de minunată este aşezarea cea duhovnicească a sfinţilor lui Dumnezeu ? Vezi smerenia desăvârşită a sufletului desăvârşit ? Sosise sfârşitul lui. Toate cetele cele sfinte şi Prea Fericite ale Cerului: Proorocii, Apostolii şi îngerii veniseră împreună cu Domnul şi Ziditorul lor ca să ia cu ei pe cel ce era pe pământ, vas al alegerii şi înger în trup, iar el, prea fericitul om al lui Dumnezeu, nu cugeta nimic bun despre sine, se socotea cu totul nevrednic de a se duce cu cei cereşti, şi se ruga îngerilor lui Dumnezeu să-l lase puţin ca să se pocăiască. Şi fiindcă bătrânii pustiei, cei adunaţi de faţă la proslăvirea lui, i-au spus că nu are trebuinţă de pocăinţă, le răspundea că nu se ştie pe sine să fi pus început bun !
O! Mare este comoara cea nepreţuită a smereniei sfinţilor! Bine a zis dumnezeiescul Părinte loan Scărarul, că: „Smerenia este acoperământ dumnezeiesc, care nu îngăduie omului să-şi vadă isprăvile sale" (Scara 25, 27). Vieţuise Prea Fericitul Părinte peste 70 de ani în pustie; primise de la Dumnezeu mare dar de a face minuni şi de a învia morţii cu cuvântul; avusese mare fericire ca la moartea lui să vie însuşi Domnul nostru lisus Hristos cu toate cetele cereşti, iar el, Prea Fericitul om al lui Dumnezeu se ruga către îngeri să-l mai lase puţin ca să se pocăiască, fiindcă se socotea pe sine că încă nu pusese început bun!"
Părintele Cleopa - Despre vise şi vedenii

RUGACIUNEA INIMII SI MINTII

sigur ca fiecare se roaga in felul lui,si cum il invata Hristos sa se roage,si pentru ce sa se roage.

in primul rand pentru mine rugaciunea este intima ,numai eu cu Dumnezeu(Sfanta Treime),si contine lauda Tatalui,in care inima mea canta de bucurie pentru slava lui Dumnezeu,recunostinta catre Fiul lui Dumnezeu,care s-a jertfit pentru mine,si prin El am capatat infierea,si iertare catre Duhul Sfant,pentru tot ce nu fac cum trebuie,pentru credinta ,intelepciune si pricepere.
aceasta este rugaciunea inimii:dragostea pentru Dumnezeu,Jertfa pentru Hristos,si intarirea prin Duhul Sfant.

rugaciunea mintii reprezinta pentru mine stiinta minunata prin care am ajuns sa ma rog lui Dumnezeu,sa constientizez ca rugaciunea te ajuta ,te-ntareste,te zideste,te ridica.intelepciunea ,priceperea,indelunga rabdare,dragostea sunt arme ale credintei,cu care se inarmeaza cel credincios.

nu te mai incadrezi in tiparele rugaciunii cultului,ci inima si mintea ta zboara,sa cuprinda,sa absoarba,sa creada in Dumnezeu,ca tot ce-i cere ii va da,ca prin pocainta adevarata il va ierta,ca prin schimbarea lui si faptele lui bune,il va mantui.....

deci,cum zicea Crisse,rugaciunile sunt raportate,in general fiecarei zile,apoi ca un raport temporar,pentru a vedea daca omul de ieri mai este si azi,e mai bun,mai rau,mai credincios,mai necredincios.....

Imn pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu (Axionul)

Cuvine-se cu adevarat, sa Te fericim pe Tine, Nascatoare de Dumnezeu; cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita, fara de asemanare, decat serafimii; care fara stricaciune, pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut.
Pe Tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, Te marim.
Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugaciunile preasfintei Maicii Tale, binecuvanteaza, acum si pururea si in vecii vecilor.
Amin.

Frumos te exprimi Ioana prin cuvinte simple. Daca ar fi sa analizez omul din tine care a scris mai sus..nu pot sa spun decat ca esti o placere ptr cei din jur

In ceea ce priveste smerenia in fata Lui Dumnezeu, eu am gandurile, ideile mele. Desigur ca sunt formate din educatie, citit, slujbe. Insa eu cred ca Dumnezeu ne iubeste asa cum suntem, atata timp cat nu depasim starea de bine si tot ce inseamna bine. In lumea care traim nu putem actiona mereu ca niste smeriti, ptr ca am fi fara putere. Pot fi smeriti preotii, calugarii cei care sunt legati de biserica, care traiesc prin biserica.

Noi ceilalti suntem niste oameni simpli si ptr ca viata ne ofera surprize mereu, trebuie sa actionam ca atare. O samanta de bine insa e bine s-o avem cu noi mereu

Rugaciunea de invocare a Sfantului Duh:

"Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarului, care pretutindenea esti si pe toate le implinesti, Vistiernicul bunatatilor si Datatorule de viata vino si te salasluieste intru noi si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste Bunule, sufletele noastre."

ca sa-ti raspund ,Crisse,cuvintele simple tradeaza un om simplu,o gandire simpla.

desigur ,cum am mai spus,fiecare se roaga in felul lui,aici sunt crezuri diferite,educatii diferite,personalitati diferite,medii diferite,dar rugaciunea simplista care era in capul meu odata,nu mai este acum,cand forta credintei ma face sa urlu de durere,cand vad cat de pacatoasa sunt,de-mi vine sa ma ascund in fundul pamantului,si totusi contrar pocaintei mele permanente,ma ridica ceva,ma detaseaza,ma mangaie,ma iubeste,MA IARTA .

sigur ca nu trebuie sa pacatuim ca sa inmultim harul,cum spunea Pavel,dar pocainta sau/si penitenta,zic eu ca uneori ajuta.

pe de alta parte,exista factori lumesti care intrerup uneori comuniunea pefecta cu Dumnezeu,si care nu trebuie indepartati total,ci temporar sau neglijati,pentru ca de exemplu la noi,postul negru reprezinta un post de mancare exclusiv,ci o absinenta,ceva care te indeparteaza de trup si te leaga de Dumnezeu.dupa cateva zile de post,parca ai aripi,parca-ai fi un ingeras,care numai se strecoara prin viata asta,priveste nesemnificatia multor lucruri,pentru ca sigur nu tot ce adunam noi este si necesar ,si ca sa fim "in randul lumii"

facand o analogie,considerand ca masina este buna,si ca e de la Dumnezeu,nu i-ar fi dat lui Avraam sa se deplaseze spre pamantul fagaduintei,ca sa ajunga mai repede?sigur,putem divaga pe tema asta .

va pup,si va doresc o binecuvantare vesnica.

este interesanta si incitanta propunerea de a descifra anumite intelesuri ale anumitor pasaje. de exemplu "intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea" din ps. 50. am intilnit undeva explicatia ca exprimarea s-ar referi la faptul ca maica mea ar fi pacatuit cind m-a facut!! s-au celebra eroare cu fericirea 1 "fericiti cei saraci cu duhul...", in care "duhul" este vazut ca "minte" iar "saraci cu duhul" e inteles ca "prostuti". totusi observ ca putini din cei care participa la forum trateaza acest aspect, al descifrarii locurilor ascunse, neintelese din rugaciunile pe care le facem sau din cuvintul Domnului sau cuvintele sf. Parinti, pe care le citim sau le auzim...

cit despre smerenie, trebuie sa fim smeriti tot timpul, nu numai cind ne convine noua. poti fi smerit chiar si atunci cind trebuie sa contrazici pe cineva sau cind trebuie sa combati ceva. nu e bine de facut pauze sau salturi...

cea mai buna definire a smereniei eu am gasit-o in "razboiul nevazut" al lui Nicodim Aghioritul. El zice, in esenta ca smerenia inseamna 2 lucruri care se petrec, neaparat, in acelasi timp
1. o neincredere cvasitotala in fortele proprii de a face cel mai marunt bine.
2. o supunere cvasitotala in fata voiei lui Dumnezeu.
combinatia celor 2 aspecte duc la smerenie. primul fara cel de-al doilea duce la deprimare, deznadejde.al doilea fara primul duce la ingimfare, la mindrie.

sa auzim de bine!

, caa!

La punctul 1 as adauga "dar o incredere cvasitotala ca Dumnezeu poate realiza Binele si prin intermediul nostru."

Ce zici?

RZA Completarea ta este de fapt punctul 2 din definitia sfantului Nicodim Aghioritul

O revelatie similara a avut sfantul Siluan Athonitul (transmisa chiar de Mantuitorul)

"Tine mintea in iad, si nu deznadajdui!" Exista deja munti de lucrari stiintifice pe marginea acestei fraze, atat in teologia ortodoxa cat si cea catolica.

multumesc pt urarile de bun sosit la han.

m-am gindit si eu de multe ori care ar fi rugaciunea care imi place mie cel mai mult si mereu eram nedumerit de ce nu ajung la un raspuns concret, sa zic: asta! M-am lamurit (am fost?) ca depinde f. mult in ce stare esti. uneori imi pica bine una, alteori alta, toate au ceva divin in ele, iar divinul te poate atinge cind te astepti mai putin. oricum, nu am vazut pomenit aici ps 142. merita amintit, pt. ca se ridica la nivelul celorlalte minunate rugaciuni pomenite de voi.

imi cer scuze, dar mi-a ramas in minte un mail in care e recomandata abandonarea temporara a smereniei atunci cind necesitatile vietii lumesti o cere, chestie pe care n-o inteleg...

eu cred ca viata noastra trebuie sa fie o rugaciune neintrerupta, ca o rugaciune neintrerupta, iar o rugaciune nu se poate face doar prin cuvinte. si simplul semn al crucii e o rugaciune. si simplul gind catre dumnezeu, facut cu o anumita traire interioara e o rugaciune. ori ca sa te rogi iti trebuie straduinta de a fi smerit. ai lasat-o deoparte, ai "deviat de la subiect"...

frumos,profund si corect spus!

bine-ai venit!

Rugăciunea pe care o pomeneşte RZA (eu o cunosc ca fiind între rugăciunile începătoare ale pravilei zilnice...) are, într-adevăr, efect deosebit în ceea ce mă priveşte.

Recomand celor interesaţi „reţeta” mea: se spune „Împărate ceresc” apoi se face o pauză de meditaţie; te poţi gîndi la cît de Împărat e D-zeu, la Atotputernicia Lui, la cît de Ceresc este, cît de deosebit e pămîntul de cer, la D-zeu-Tatăl, la relaţia Cer-tu, la ce vrei tu. Apoi continui cu „Mîngîietorule” şi te gîndeşti la Duhul Sfînt, la toate mîngîierile pe care ţi le-a dat Cel de Sus de cînd te ştii sau numai în ultimul timp. Zici apoi „Duhul Adevărului” şi apoi cugeţi la marele adevăr pe care l-ai descoperit cîndva în ceea ce priveşte...ş.a.m.d.

Vreu, deci, să zic că reţeta înseamnă o alternanţă „cuvîntul rugăciunii-meditaţie personală”, cu accentul pe meditaţie, aş îndrăzni să spun.

Nu vă grăbiţi şi nu vă faceţi probleme că nu o să aveţi la ce vă gîndi sau că nu vă va veni nimic în cap sau că nu veţi simţi nimic. Va avea grijă Cineva să nu rămîneţi nemîngîiaţi...

Iar dacă veţi rămîne totuşi reci – ceea ce-mi vine greu să cred – veţi avea totuşi ocazia să vă faceţi proces de conştiinţă pe chestia asta şi tot nu rămîneţi...în pagubă!

caa:
La reteta ta, mi-a putea permite sa adaug urmatoarele:
- inspiratie profunda dupa "Imparate Ceresc"
- rostirea urmatoarelor cuvinte in ritmul respiratiei normale, incercand pe cat posibil ca pe inspiratie sa fie rostite cele de invocare ("vino", "salasluieste", "curateste", "mantuieste") iar pe expiratie cele de evocare ("Mangaietorule", "Duhul Adevarului")
- concentrarea pe senzatii si nu pe idei
- cand se reuseste ca aceasta rugaciune (si oricare alta) sa devina o suita de senzatii bine ordonate, putem considera ca nu mai suntem "amatori" in a ne ruga

Nu cred ca l-a intalnit nimeni pe Duhul Sfant sa spuna cum lucreaza exact, ceea ce ai spus nu cred ca se gaseste in canoanele Bisericii Ortodoxe Rasaritene asa ca am gasit de cuviinta sa sterg acel "detaliu tehnic", sper sa nu te superi

Doamne ajuta!

Va multumec tuturor pentru ceea ce scrieti, caci minunate sunt cuvintele voastre
Bine ai venit Caa !

Clopotel sunt de-acord cu tine:
"Si in pacate m-a zamislit mama mea", adica mama era pacatoasa (nu se refera la actul sexual ca ar fi un pacat in sine, caci nu e asa), nefiind in stare de har sfintitor, si mai mult copilul inca din momentul conceptiei este pacatos, avand pacatul originar care se iarta numai la Botez.
"Fericiti cei saraci cu duhul" - cei smeriti, cei simpli in credinta.

pentru mine,psalmul 50,cel al pocaintei,cel mai reprezentativ de fapt,este scris de David dupa pacatul ingrozitor de a gresi in fata lui Dumnezeu,prin Urie si sotia lui.

cand proorocul Natan ii dezvaluie supararea lui Dumnezeu,David care realizeza ce facuse,se caieste atat de mult,incat spune ca de la nastere a fost un pacatos ,si ca ar trebui sa se ascunda din fata lui Dumnezeu.deci,pentru mine, incepurtul psalmului este o hiperbola pentru a accentua gravitatea pacatului,recunoasterea ca omul in sine e pacatos,si mereu supus greselii.

deci,daca Isus a spus :"lasati copiii sa vina la mine,caci cei ca ei vor mosteni Imparatia cerurilor",de ce-ar fi spus daca,ad-literam,psalmul ar insemna nasterea direct in pacat?

1. Mulţumesc RZA pentru noutăţile (pt. mine) pe care le-ai adus în privinţa lui “Împărate ceresc…” Dacă-mi permiţi o glumă, mi-ai tăiat răsuflarea!
2. Ai perfectă dreptate Clopoţel, din punctul meu de vedere, în tot ceea ce spui referitor la psalmul 50 şi la fericirea 1. Totuşi, atunci cînd mai eşti tentat să spui că ai descoperit singur cutare semnificaţie adu-ţi aminte că: “Fără Mine nu puteţi face nimic.”
În legătură cu ps. 50 mi-e mie complet neclar înţelesul duhovnicesc al pasajului final: “atunci vor pune pe altarul Tău viţei.”
Partea cea mai interesanta: “Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.”
3. Părerea mea în legătură cu Axionul, menţionat de Mihai: foarte bine îi stă în cadrul liturghiei. În afara liturghiei, parcă lipseşte ceva, e ca o nestemată scoasă din montura ei, valoroasă dar… nepusă suficient în valoare. La fel stau lucrurile cu “Pre Tine te lăudăm…”, o altă “bijuterie a coroanei”.
4. Ioanei, mulţumesc pt. apreciere, am degustat delicateţea modului tău de a te exprima. Îmi aduce aminte, stilul tau de a scrie, de rugăciunea sf. Bernard “Adu-ţi aminte o, Preablîndă Fecioară Marie…” (dacă te interesează, şi n-o ştii, o voi spune altădată).
5. Aş dori succinte lămuriri de la TreRegnum despre limba latină vizavi de limba română. De ce simte nevoia să spună Regina Coeli în limba latină?
6. De asemenea, dacă vreţi, spuneţi-mi părerea voastră vizavi de traducerile psalmilor în special, a Noului Testament, în general (varianta ortodoxă, cea catolică şi celelalte care mai sînt).
Iată (de exemplu) de ce vă spun asta: avem Psalmul 31. Zice varianta ortodoxă, la versetul 10 (sînt cuvintele Domnului): “Nu fi ca un cal şi ca un catîr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frîu fălcile lor voi strînge, ca să nu se apropie de tine.” Acelaşi verset în var. catolică: “Nu fiţi asemenea calului şi al catîrului, lipsiţi de pricepere; ale căror fălci le strîngi cu zăbală şi cu frîu, altfel nu vin după tine.” În privinţa “fălcilor” e cu totul altceva într-o parte faţă de cealaltă, nu vi se pare?
7. Am scris prea mult pt. un proaspăt muşteriu? Îmi cer scuze, da’ parcă nu-i chiar rău aici, la han!

19. Fã bine, Doamne, întru bunã voirea Ta, Sionului, si sã se zideascã zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptãtii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tãu vitei.

deci ,parerea mea personala ,desigur, asupra finalului acestui psalm, proorocul David vorbeste de venirea lui Mesia,prin care orice inima care crede in El,va fi o jertfa placuta adusa lui Dumnezeu,oricine in urmeaza pe El,isi va aduca viata in dar lui Dumnezeu,noile porti ale Ierusalimului vor fi zidite pe baierile inimii,nu pe altarele de piatra,viteii jerfitii vor fi duhurile innoite,arderile de tot vor fi lacrimile mantuitoare.

prinosul -inchinarea (supunerea) de buna voie lui Dumnezeu,prin jertfa inimii,devotamentul si admiratia Tatalui ,si in slujba Tatalui,toate spre lauda vesnica a celui care ne-a facut copii ai Lui,si suntem,si care a iubit atat de mult lumea ,incat a dat mortii pe Fiul Sau,jertfa dreptatii ,iar vietii a dat arderile de tot,prinosul ,si altarele inimii noastre.

O zi buna tuturor si Doamne ajuta!

As avea aceeasi intrebare pe care a pus-o si caa pentru TriRegnum referitor la folosirea limbii latine, precum si rugamintea de a se limita la editarea doar a acelor mesaje care contravin regulilor acestui subforum, nu si a celor care contravin parerilor si volumului de cunostinte personale.
Multumesc.

exista rugaciunea facuta dupa ce intri in camara ta si inchizi usa dar exista si rugaciunea facuta acolo unde 2 sau 3 se aduna in numele Lui, adica la biserica. nu vi s-a intimplat sa va spuna vreun cunoscut "roaga-te si pt. mine cind te duci la biserica"? cum ati facut-o? Cum va rugati la biserica? Ii simtiti pe fratii vostri ca fac un "corp comun" cu voi cind se spun rugaciuni? Il simtiti pe Isus ca este in mijlocul vostru, al bisericii privita ca adunare de credinciosi?

Ce trairi aveti la liturghie, unde rugaciunea este "la ea acasa"?

Iarta-ma TriRegnum, vroiam sa stiu daca tu simti nevoia sa te rogi in latina, nu care e pozitia si traditia bisericii. vreau ceva de la tine, din interiorul tau. de ce tu, cind esti singur si te rogi, simti dorinta s-o faci in latina?

daca citesti cu atentie paragraful cu falcile vei observa ca intr-o varianta e vorba de falcile lor iar in cealalta e vorba de falcile celui care asculta cuvintul Domnului. diferenta nu mi se pare minora. se schimba intelesul binisor...

parerea mea, de muritor de rind: variantele ortodoxe au multa "literatura", multe arhaisme, care fac textele frumoase dar intelesurile mai greu de gasit; cele catolice sint mai clare ca inteles dar tind spre neologizare si spre un stil "stiintific" de exprimare care merge mai greu la suflet; in alte "parti" e visibila traducerea cuvint cu cuvint, care duce la un stil deosebit de abrupt, grosolan chiar cu inteles destul de limpede dar uritit de graba traducatorului...

@TriRegnum

Nu trebuie sa-ti ceri iertare ca nu m-ai suparat cu nimic.
Eu cand ma rog o fac de obicei in romana, la Vecernie in latina (Panem de caelo praestitisti eis ...) si cand mai e prescris la Liturghie. Cand imi place mult o rugaciune in latina si o simt in suflet, atunci ma rog in latina.

Si am auzit teoria asta cu Duhul Sfant care ar intra in suflet prin respiratie....
Dar am mai auzit si un lucru, cum ca, comunicarea cu divinitatea s-ar face printr-un punct situat pe frunte, la doua degete deasupra sprancenelor, in locul unei chackre, dar nu-i mai stiu numele, e ceva cu A...

Ei bine, uneori cand ma rog, ma concentrez la acel punct si simt o ameteala imediat. Nu pot sa stau mult concentrat asupra acelui punct. As fi interesat sa inteleg mai mult...

Apoi mai este si chackra aceea de la gat, despre care am citit ca ar fi tot o comunicare, dar de la persoana la divinitate. Eu nu pot constientiza deloc acel punct.

Nu stiu daca aceste informatii sunt corecte, sau bine prezentate de mine, dar poate cineva stie mai multe si ne spune si noua

PS: Am avut in minte si tehnicile de rugaciune cand am propus acest topic, si ma bucur ca aici sunt cel putin doua persoane foarte valoroase, una este TriRegnum, care are caderea sa spuna si sa ne lamureasca din punct de vedere religios, cel putin oficial, si cealalta persoana este RZA, evident , care ... stie el ce stie...

Clopotel, din partea mea te asigur ca vei gasi intotdeauna disponibilitate pentru astfel de discutii. Nu vreau insa sa scriu si dupa aceea sa vad ca mi-a fost editat postul. Despre chakrele mentionate de tine ar fi multe de spus, inclusiv in legatura cu subiectul nostru - rugaciunea. Astept insa parerea moderatorului despre o astfel de abordare a topicului.

Intreaba pe Mihai daca iti da voie; eu iti voi da intr-o oarecare limita, poti scrie tehnici de meditatie orientala aplicate in crestinism daca stii (se practica in ambele Biserici surori), dar fara subiecte gen reincaranre, aura, acuze gen inventii bisericesti si altele care nu sunt in conformitate cu Biserica Crestina(crestinismul)

Dragii mei, eu zic ca daca fiecare isi spune parerile si doreste sa ajute, si nu face aluzii rautacioase, atunci acest lucru nu poate sa incalce regulamentul si nici sa supere pe cineva. Religia si credinta nu sunt simple si nici la indemana oricui. Sunt multe tehnici pe care unii le-au invatat de la altii sau le-au descoperit singuri practicand.
O rugaciune presupune multa concentrare, mult suflet depus. Conteaza pozitia corpului, conteaza respiratia - corpul, mintea si sufletul trebuie sa fie una, in acele momente. Oficial eu nu am intalnit explicate astfel de invataturi. In Biblie nu se descriu aceste posturi.

De ex. in Biserica, la Sfanta Liturgie, eu ma "conectez" mai bine, daca stau cu mainile apropiate, cu degetele impletite in felul urmator: cu degetele intinse si cu palmele intreptate spre corp, dar degetele ambelor maini stau fata in fata, indoi putin spre interior degetul mijlociu si inelarul de la mana dreapta, iar apoi imping palmele unele in altele. In acest fel degetele se incruciseaza de la sine. Iar degetele mari le apropii si le pun, natural, peste degetul aratator de la mana dreapta. Sper ca am explicat clar. Ei bine in aceasta pozitia a minilor eu ma simt foarte bine. Altii am vazut ca isi apropie palmele pur si simplu cam cum se vede pe unele icoane. Capul este drept, impins in sus astfel incat sa am senzatia ca cel mai inalt punct este partea din spate a crestetului capului si nu fruntea. Apoi corpul este drept, picioarele apropiate cu calcaiele apropiate, iar varfurile departate putin. Iar fesele usor incordate, natural, mai ales in partea de jos si spre interior, spre picioare. Astfel pot sa stau si 2 ore fara sa fac un pas, chiar si cu ochii inchisi, si nu simt nici o jena sau oboseala, si nici nu ma dezechlibrez, desi pozitia are parea cam lipsita de echilibru...

In aceasta pozitie mie imi place sa ma rog cand stau in picioare, mai ales in Biserica.

Eu cred ca tarie ca astfel de tehnici ajuta. De aceea am vrut sa aduc in discutie aceste lucruri. In acelasi timp nu pot sa deranjeze pe nimeni. Daca aici vine cineva, budhist de ex., si ne explica vreo tehnica de-a lui, fara sa ne jigneasca sau sa incerce sa spuna ca tehnica lui e cea mai buna, atunci nu vad nici un motiv de a nu purta un dialog. Poate ne va folosi si noua. Daca nu, nu...
Eu zic ca putem, daca suntem deschisi, sa invatam unii de la altii

Salutare tuturor si Doamne ajuta!

Asa cum bine ai observat, Clopotel, primul lucru la care trebuie sa fii atent cand incepi o rugaciune este pozitia corpului. Sunt oameni care se roaga in genunchi, in genunchi si cu fruntea la pamant, in genunchi si cu fruntea sprijinita pe palme, in picioare, in lotus, stand pe scaun etc.

Din experienta personala, pozitia care mi-a adus intrarea cea mai rapida in stare de rugaciune este asezat pe un scaun, cu mainile asezate pe genunchi (palmele pot fi orientate in sus sau in jos, nu conteaza), cu spatele drept si capul in prelungirea coloanei (drept), gura inchisa (se respira doar pe nas), dintii atingandu-se usor, varful limbii atingand zona unde bolta palatina intalneste incisivii maxilarului superior, ochii inchisi, privirea atintita inainte (dar nefocusata). Aceasta pozitie coincide cu cea recomandata de Zazen. S-ar putea obiecta ca pozitia de rugaciune in genunchi arata mai multa smerenie, insa cand ne rugam sufletul trebuie sa stea "in genunchi", nu trupul. Acesta din urma trebuie sa fie perfect relaxat - si sa nu ne preocupe, sau sa ne provoace dureri - pentru ca sufletul sa realizeze ceea ce Sfintii Parinti numesc "rapirea mintii in Duh", de asemenea nu se recomanda incrucisarea mainilor sau picioarelor (si implicit a unor nadis-uri) deci personal nu agreez pozitiile gen "lotus".

Pasul imediat urmator dupa ce ne-am asezat in pozitia de rugaciune in care ne simtim cel mai bine este intrarea in "starea-fara-de-ganduri", cum o numesc unii preoti, sau alungarea grijilor zilei, preocuparilor rationale. Daca nu reusim sa ne decuplam de la partea noastra rationala pentru a ne ruga cu partea noastra spirituala (cere antrenament), este bine sa ne concentram puternic asupra obiectului rugaciunii si sa nu permitem interferenta altor ganduri.

Referitor la ce ai spus tu, Clopotel, in alt post, as avea de facut niste mici comentarii.

caa,
"Simtirea" obtinuta prin rugaciune difera de la om la om. Fiecare receptioneaza si interpreteaza in felul sau efectele rugaciunii. Uite, in fazele premergatoare "rapirii in Duh" (sau, cum o numesc yoghinii, "Starea Samadhi"), la mine apare senzatia unui curent de aer, racoros, linistitor, benefic care imi intra prin crestet... (imi pare rau, dar chiar cred ca nu exista cuvinte omenesti care sa redea mai exact senzatia respectiva), iar din acel moment respiratia devine egala, usoara si regulata. Naturala, as spune. Iar orice gand dispare si simt efectiv cum Scanteia Divina din mine este cea care se adreseaza Tatalui Ceresc, din acea zona a pieptului unde se intretaie bratele crucii. Zona corespunde Anahatei, sau chakra inimii, iar acest moment corespunde fenomenului denumit in crestinism "coborarea mintii in inima". Trebuie sa recunosc ca nu-mi iese intotdeauna. Si ca am vazut si auzit anumite lucruri in astfel de momente... pe care nu le comentez.

Cred ca ar fi interesant sa aflam si alte pareri despre ce s-a simtit in momentele de maxima intensitate ale rugaciunii.

Despre "Rugaciunea lui Iisus" (sau rugaciunea inimii) am amintit totusi intr-un post anterior, in care am aratat cum il sfatuia Parintele Arsenie pe Teofil Paraianu sa rosteasca aceasta rugaciune pe respiratie.

RZA, foarte frumos vorbesti despre simtirea pe care o ai in timpul rugaciunii (curentul racoros care...). nu stiu, parca mi-ai facut un cadou prin ceea ce ai spus! e adevarat, insa, tare greu sa descrii... inexprimabilul...

Fratilor, mie de multe ori mi se "intimpla" fenomenul denumit pe undeva "uscaciunea rugaciunii". am sa revin...

Uneori nu merge şi pace! Cuvintele nu vin la gură, sau vin şi nu-mi spun nimic (Doamne iartă-mă!), nu mă pot concentra suficient şi problemele cotidiene pe care le am „trec în faţă”, gîndul îmi zboară aiurea şi... renunţ.

Doamne miluieşte! – zic atunci şi mi-e frică de capcana deprimării...

Am învăţat, de-a lungul timpului, să suport cu un fel de stoicism aceste perioade care (Dumnezeu fie binecuvîntat!) trec... cum au venit. Dar nu pot nega că ele există şi că mă supără rău de tot!

Numai cel care rabdă pînă la sfîrşit se va mîntui. Cu multă nevoinţă se ajunge în Împărăţie. Îmi vin vorbele astea (iar dacă nu vor, le silesc să vină!) în minte...

Dar este foarte greu...

Una din marile încercări ale vieţii este această luptă grea cu... noi înşine...

Amin!

Rugaciunilile si in latina nu sunt comune tuturor riturilor Bisericii Catolice dar doar celui latin si ambrozian.

In Romania exista traduceri ale Noului Testament facute de catolici( greco-catolici/romano-catolici) dintre care cea al lui Emil Pascal este cea mai utilizata si mai cunoscuta.Nu se exclude folosirea editiilor facute de ortodocsi.

Sper ca in curand sa apara o editie a Sf.Scripturi care sa fie aprobata de Conferinta episcopilor catolici de ambele rituri din Romania , editie care sa tina cont si de limba romana moderna si de micile diferente lingvistice dintre cele 2 rituri.

Salut
caa, nu exista fiinta care sa atinga treptele superioare ale rugaciunii si sa nu fi trecut prin ce ai povestit tu. Daca ai sti cat m-am zbatut si eu in lupta cu gandurile si cu evenimente care ma distrageau... Am observat (si au observat si altii) ca mereu in astfel de momente, ca un facut, apar tot felul de "intreruperi": suna un telefon, incepe sa latre un caine pe strada, trozneste o mobila s.a.m.d. de parca cineva nu vrea cu nici un chip sa ne lase sa ne rugam... sa comunicam cu Dumnezeu... sa ne smerim... sa ne mantuim... Pot sa-ti dau un singur sfat: PERSEVEREAZA. Cred ca cea mai adanca cugetare pe care am citit-o vreodata este acest stravechi proverb chinezesc: "Perseverenta e favorabila".

Din ce am mai citit, in crestinism s-au identificat 3 praguri de care trebuie sa trecem atunci cand ne rugam: rationalul (gandurile care ne perturba concentrarea), imaginarul (imaginile care apar ca niste flash-uri; atentie: nu vorbesc de fenomene ESP ci, de ex., despre un film vazut la TV, o intamplare din cursul zilei, care ne ramane pe retina etc.) si neincrederea (gandul pervers care se insinueaza in suflet si ne spune "Cine sunt eu ca sa comunic cu Dumnezeu? Sunt prea mic, prea pacatos. Nu merit!" - si atunci ne intrerupem din rugaciune).

A, sa nu uit: nu te mai ruga pronuntand cuvintele (rugaciunea limbii si a buzelor). Nici nu le mai gandi (rugaciunea mintii). Rosteste-le cu sufletul. Incearca sa simti sensul acelor idei, sa comunici prin senzatii.
Si ai incredere. Perseverand, vei reusi.
Doamne ajuta!

mai inserati, va rog, din cind in cind si rugaciuni dragi voua. Eu, cel putin, nu ma plictisesc (poate Clopotel, ca "sef de sala" ce este va dori la un moment dat sa faca o culegere cu rugaciunile celor de la han!):

Doamne, incredintez trecutul meu
indurarii Tale
prezentul meu
iubirii Tale de oameni
viitorul meu
Providentei Tale...

ps: remarc cu amaraciune numarul redus al celor interesati de acest sub-forum