Sa nu uitam ca bunatatea vine de la Dumnezeu "...ca sa nu se laude nimeni".
Am si eu coborisurile mele(destule) cu care ma lupt, incerc sa tin capul sus si asta se face numai prin rugaciune.Legatura cu Dumnezeu.Cind te indepartezi de El, incepe coborisul cu necazurile lui, cind esti aproape radiezi de fericire, esti totul numai un zimbet.

Cuvintele Domnului, în psalmul 31:

Te voi face înţelept şi te voi călăuzi
pe calea pe care vei merge.
Voi aţinti ochiul Meu asupra ta.

Nu fiţi asemenea calului şi al catîrului, lipsiţi de pricepere,
ale căror fălci le strîngi cu zăbală şi cu frîu,
altfel nu vin după tine...

Apropo de stilul exprimării, îmi vin în minte cuvintele unui forumist: "genial şi simplu, ca tot ce-i genial!"

Aşa e!

Mi se pare ca cea mai frumoasa rugaciune vine din inima, si cred ca mai curand dintr-o inima smerita. Restul... sunt cuvinte, sunt un soi de invelis (dar sigur, ne place ca si invelisul cadoului sa fie frumos, nu doar cadoul).

Fiind intr-un cor bisericesc, stiu multe rugaciuni pe muzica. Uneori sunt ca o alifie sufleteasca sa mi le amintesc si mi-e mai usor sa le repet (pe cat am timp). Si am citit si ca unii pustnici recomandau ca atunci cand rugaciunile rostite devin prea aspre, sa se intercaleze cu cantarea de psalmi, pentru a indulci inima.

Din discutiile mele cu un preot ortodox am inteles ca e pacat sa spui o rugaciune necitita, venita din inima pentru ca e riscut sa incalci "sfintele canoane", eu i-am spus ca Dumnezeu nu sta cu canoanele in fata sa verifice daca ortodoxul greseste vreun canon, ci rugaciunea din suflet e mult mai primita, insa si-a mentinut parerea.

TRI, spunei Sfintiei sale preotul ortodox, ca profund religios ma indoiesc ca Badea Cartan care a mers pe jos pana la Viena ca sa-si afle dreptatea nu s-ar fi rugat la Dumnezeu. Dar s-a rugat in simplitatea sa, de om sarman si urgisit, dar mandru, care stia ce da - si din suflet, si pentru care a primit masura. Indeplinirea dreptatii.
In Evul Mediu, cine stia de doctrina? Cei care aveau bani sau bucuria de a servi pe langa manastiri, care au fost adevarate centre culturale. Ceilalti nu se rugau? Ba da, ba chiar la multi Dumnezeu le-a ascultat rugile, asa nedogmatice, marturie fiindu-le chivoturile si mainile din aur si argint, sub care stau scrise multumirile celor mai putin instariti si ctitoriile marete ale celorlalti.
Stefan cel Mare credeti ca dupa 45 ani de Domnie si 47 de lacase de cult ortodox o fi fost refuzat - in indeplinirea rugilor Marieie Sale? Intre doua batalii si o ridicare de biserici alternata cu cararile mandrelor, nu cred ca prea mare timp avea sa silabiseasca la opait sau lumanare de seu in dosul sparturii acoperita cu besica - DOGMA.
Asta e o gaselnita de moment, aceasta dogma dogmatica, ca tot e la moda prin facultatile de profil.

I-am spus, dar nu a vrut sa inteleaga asa ca l-am lasat in pace. I-am dat un exemplu mic: relatia om-Dumnezeu e o relatie fiu-Tata. Asa cum un tata il intelege pe copilasul sau de 5 ani care nu cunoaste gramatica, la fel si Dumnezeu intelege si asculta toate rugaciunile si celor care nu stiu foarte bine dogmele.

"Din discutiile mele cu un preot ortodox am inteles ca e pacat sa spui o rugaciune necitita"

Poti sa fii mai explicit despre ce anume era vorba..pentru ca eu banuiesc ca nu e chiar asa cum prezinti tu situatia....Este ca si cum mi-ai spune ca un preot ortodox nu se roaga pe drum, sau inainte de a sta la masa...decat daca citeste din carte..etc..

Contraste cred ca te-ai aruncat prea repede...sunt sigur ca e vorba de un anumit context...toti preotii ies in fata altarului si spun Tatal Nostru impreuna cu toata Biserica fara sa citeasca rugaciunea

Calugarii care zic "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, mantuieste-ma pe mine pacatosul!"

Cum ramane cu rugaciunea inimiii?

Numai bine!

noi

Putem sa mai adaugam si Pelerinul rus la exemplele voastre.

E posibil insa sa te poti ruga si gresit. De pilda: Doamne, da lui cutare dupa inima lui. Sau: Doamne, pedepseste pe cutare, ca mi-a facut rau. Sunt rugaciuni pe care Dumnezeu nu le primeste si ma tem ca sunt si unele care se pot intoarce impotriva noastra. Cum e chiar Tatal nostru, in care spunem 'si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri'. Ca daca nu iertam gresitilor nostri, cum mai putem spune rugaciunea asta fara sa ne bagam pe noi insine la pedeapsa?

Deci se recomanda intr-o prima faza rugaciunile din carti, pentru ca ele sunt deja experimentate de Sfinti, si chiar traite de ei. Sunt, daca vreti, garantate. Plus de asta sunt si foarte frumoase, asa de frumoase cum noi poate nu ne-am gandi sa le facem.

TriRegnum, te referi la canoane ale rugaciunii... Poate tu nu iti dai seama, dar cand ii spui cuiva care nu are chiar o traire intensa a credintei de canoane, acela se si gandeste sa se lase de asta. De multe ori lumea considera canoanele ca pe o pedeapsa (si de multe ori, cred, se considera prin asta si nedreptatiti sau pedepsiti peste putere - vezi undeva discutiile care se purtau pe marginea unui sondaj despre Spovedanie, de la Han). Deci, hai sa nu le zicem canoane, si sa le luam mai degraba ca pe niste posibilitati de rugaciune care sunt mai placute lui Dumnezeu, validate de Sfinti, niste persoane cu o traire mai curata decat a noastra.

Insa cred ca Dumnezeu primeste si rugaciunea din inima. Cum se spune in Psalmul 50, 'inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi'. Adica sunt momente cand efectiv iti vine sa te adresezi direct lui Dumnezeu si cred ca asta nu trebuie impiedicat cu nimic, daca vine din curatia inimii, si nu din patima sau din razvratire.

TriRegnum si noi

In treptele superioare ale rugaciunii, nu mai poti articula nici un cuvant. Nu mai poti exprima nimic - singurul cuvant pe care-l mai poti simti este un fel de "Doamne Dumnezeule!" icnit din toata fiinta (cei care au practica in domeniul rugaciunii poate vor intelege ce vreau sa spun... cuvintele reusesc cu greu sa exprime...) Nu mai ai decat o unica senzatie de contopire cu Divinitatea, in care te topesti ca o picatura de amar intr-un Ocean de Iubire.

Daca stii sa te rogi (acest lucru e cel mai important), nu prea conteaza daca reciti rugaciuni dintr-o carte, daca le stii pe dinafara sau daca folosesti cuvintele tale. Tot acolo ajungi.

Draga TriRegnum,

Acest preot m-s socat putin, insa am vorbit si cu altii care nu sunt de-acord; exista fel de fel de pareri asa cum mereu au existat, chiar si Sfintii Parinti au avut pareri personale pe care insa nu le-au impus (spre ex: un martir pentru Cristos nebotezat daca moare ajunge in iad, la fel ca orice persoana nebotezata, ea urmand a fi botezata la sfarsitul lumii si altele).

Un martir pentru Hristos e precedat in general de particula "sfant".

Sfintii (Martiri) ajung in Rai.

Botezati sau nu.

TriRegnum nu am vrut sa spun ca minti ci ca doar ai prezentat denaturat problema...multi au inteles de la tine despre calugarul acela ca sustinea ca trebuie sa te rogi doar citind din carte.

Dupa aia ai revenit cu precizari si ai spus: calugarul sustinea ca e bine sa te rogi doar cu rugaciuni prescrise (indiferect daca sunt citite sau spuse pe de rost) care e cu totul altceva si dintr-un anume punct de vedere poate fi adevarat.

Ca sa fiu mai explicit unii calugari aleg o ascultare dura..adica sa isi alunge orice gand, orice initiativa personala..o lepadare de sine totala..si atunci aleg ca pana si rugaciunile sa nu fie cu cuvintele lor, nici cu gandurile lor pentru a nu putea zice despre ei insisi nici macar ca se roaga..

Martirii nu mor nebotezati..se boteaza automat cu botezul sangelui

Numai bine!

Da, noi am recitit si am vazut ca m-am exprimat rau...imi pare rau daca sunt uneori mai rece sau nu sunt cum trebuie, sunt intr-o perioada in care ma simt rau...se mai intampla.

Avand doctoria pocaintei, suflete al meu, apropie-te, lacrimand cu suspine si strigand catre Doctorul sufletelor si al trupurilor: Scapa-ma, Iubitorule de oameni, de greselile mele si ma numara cu pacatoasa, cu talharul si cu cel desfranat si-mi daruieste, Dumnezeule, iertare pacatelor mele si ma mantuieste!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pocainta vamesului n-am ravnit-o si lacrimile pacatoasei nu le-am castigat, ca din pricina orbirii sunt lipsit de asemenea indreptare; dar, cu milostivirea Ta, mantuieste-ma, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni!

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Preacurata Fecioara, de Dumnezeu Nascatoare, roaga pe Fiul tau impreuna cu Puterile cele de sus, ca sa ne daruiasca iertare de pacate mai inainte de sfarsit si mare mila!


Straluceste in inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea nestricacioasa a cunostintei Dumnezeirii Tale si deschide ochii sufletului nostru spre cunoasterea evanghelicestilor Tale propovaduiri; pune intru noi si frica fericitelor Tale porunci, ca astfel calcand cu totul poftele trupesti, viata duhovniceasca sa petrecem, cugetand si facand toate cele ce sunt placute Tie. Ca tu esti luminarea, si sfintirea si mantuirea sufletelor noastre si Tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Iata o rugaciune (un imn) ce se canta la Calea Sfintei Cruci din Postul Mare (ar fi bine sa meditati fiecare strofa si sa va ganditi la statiunea Crucii corespunzatoare):


Isuse cel drept si sfant
Ce-ai gresit Tu pe pamant,
Ca te vad de maini legat
Si la moarte judecat?

O Isuse, preaiubit,
Eu Te vad azi osandit,
Pentru-a mele faradelegi,
Precum si ale lumii-ntregi.

Crucea umerii Ti-i frange,
Ranile-s pline de sange.
Dar mai crancena durere
Iti fac pacatele mele.

Isuse, iti cer iertare,
Da-mi cainta si-ndreptae,
Ca sa plang al meu pacat,
Si sa nu mor ne-ndreptat.

O Fecioara-ndurerata,
Maica binecuvantata,
Primeste-ma si pe mine,
Sa plang pe Isus cu tine.

Sa plang pacatele mele
Ce te-au cufundat in jale.
Ca pe Fiul tau iubit,
Asa crunt L-au chinuit.

Cand puterile-si slabira,
Pe Simeon il silira
Sa-Ti ajute a purta,
Doamne, crucea Ta cea grea.

O, Isuse, pentru TIne,
Ajuta-voi pe oricine
Crucea vietii a purta,
Soarta grea voi usura.

Recaderea in pacate
Mult Te doare, Indurate,
Si-Ti face crucea grea,
Parca cazi din nou sub ea.

O, Isuse ma-ntareste
De caderi noi ma fereste,
Ca sa stau pan-la mormant,
Tot in harul Tau cel sfant.

Cine oare nu va plange,
Vazandu-Te-n rani si sange,
Si catre moarte mergand,
Fara glas, ca un miel bland.

O, Isuse da-mi durere,
Sa palng chinurile-Ti grele,
Si sa plang al meu pacat,
Pan-a nu fi judecat.

Sub a crucii grea povara,
Isus cade a treia oara.
Pentru-ale noastre caderi
In pacate si greseli.

Isuse, mult indurate,
Da-mi iertare de pacate
Si canon da-mi pe pamant,
Pana nu plec in mormant.

Popor crunt si ne-ndurat,
Pe Isus L-ai dezbracat.
Lui Mesia cel dorit,
Rusinari i-ai pregatit.

Isuse, Mire ceresc,
Ajuta-ma sa ma feresc
De ganduri, vorbe spurcate,
De fapte nerusinate.

Isus e pe lemn culcat,
Cuiele-n palmi ii strabat.
Sangele Lui preasfant
Curge parau pe pamant.

Am gresit, Isuse bune,
Iar Tu suferi pentru mine.
Da-mi sa plang al meu pacat,
Caci eu sunt cel vinovat.

Isuse preaindurat,
Trei ore pe cruce-ai stat;
Trei ore Te-ai chinuit,
Pana moartea Ti-a sosit.

Eu deplang a Ta durere,
Iti plang chinurile grele,
Dar deplang si-al meu pacat,
Ce moartea Ti-a cauzat.

Cand Isuse ai murit,
Maica Sfanta te-a jelit;
Cu-ale ei lacrimi Te-a spalat,
Si in giulgi Te-a infasurat.

Maica plina d-ndurare,
Fa sa dobandim iertare
De la Fiul tau preasfant,
Pana suntem pe pamant.

Cand sufletul Ti L-ai dat,
Soarele s-a-ntunecat,
Luna s-a cutremurat,
Pietrele s-au despicat.

Iar cand soarele-a apus,
In mormant, Doamne, Te-au pus.
Acolo zaci ingropat
Pentru-al meu mare pacat.

Doamne noi cu intristare
Plangem durerile Tale,
Cate-n lume le-ai purtat,
Pana ne-ai rascumparat.

Isuse mult indurate,
Chinuit pentru pacate,
Iarta-i pe toti cei gresiti
Si ne fa-n veci fericiti.

Amin!

Un mesaj - ecou :


Sfintele Taine

Iata Domnul iar S-a rastignit,
Iata Mielul iarasi S-a jertfit,
Trup si Sange se amesteca-n pahar,
E Golgota masa Sfantului Altar.

Din potirul binecuvantat,
Si din trupul cel insulitat,
Curge scumpul sange - har mantuitor,
Viata daruind intregului popor.

Voi, ce care sunteti insetati,
Si izvor de apa nu aflati,
Haideti toti si setea voastr-o potoliti,
Scumpul Sange ale jertfei, astazi Il primiti.

Voi, cei care mult ati flamanzit,
Cei ce-n lume hrana n-ati gasit,
Pentru voi azi se jertfeste Mielul Sfant,
Painea vietii astazi pentru voi s-a frant.

Din potirul sfant si luminos,
Cand primim in taina pe Hristos,
Insisi sfintii cei din slava jinduiesc,
Fericirea celor ce se impartasesc.

(Zorica Latcu - Teodosia)

Rugaciunea Sfantului Serafim de Sarov transmisa staretului Sampson in vis, in 1928.

Atotmilostiva /
Stapana mea /
Nascatoare de Dumnezeu / Marie /
Maica Domnului /
Singura si neindoielnica
Mea Nadejde /
Nu te scarbi de mine /
Nu ma departa / nu ma parasi /
Apara-ma / mijloceste /
Auzi-ma / vezi-ma /
Stapana / ajuta-ma /
Iarta-ma / iarta-ma /
Preacurata /

Rugaciune de cerere catre Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare, facere a lui Pavel Monahul din Manastirea Facatoarei de bine (care se citeste la Pavecernita Mare)

Nepatata, neintinata, nespurcata, fara prihana, curata Fecioara, a lui Dumnezeu Mireasa; Stapana, care pe Dumnezeu-Cuvantul cu oamenii, prin preaslavita nasterea ta, L-ai unit si firea cea lepadata a neamului nostru cu cele ceresti ai impreunat-o; ceea ce esti singura nadejdea celor fara de nadejde si celor biruiti ajutatoare; gata folositoare celor ce alearga la tine, si tuturor crestinilor scapare. Nu te scarbi de mine, cel pacatos si intinat, care cu urate ganduri si cu cuvinte si cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am facut; ci, ca ceea ce esti Maica iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni, milostiveste-te spre mine, pacatosul si intinatul, si primeste jrugaciunea mea, ce se aduce tie din buze necurate; iar pe Fiul tau si Stapanul nostru si Domnul, cu indraznirea ta, ca o Maica, cuprinzand, roaga-L sa-mi deschida si mie milostivirile cele iubitoare de oameni ale bunatatii Sale. Si trecand toate greselile mele cele nenumarate, sa ma intoarca la pocainta si lucrator poruncilor Sale iscusit sa ma arate. Si fii langa mine pururea ca o milostiva, milosarda si iubitoare de bine. Intru aceasta viata de acum, calda folositoare si ajutatoare; navalirile potrivnicilor oprindu-le si la pocainta indreptandu-ma. Si in vremea iesirii mele, ticalosul meu suflet pazindu-l si intunecatele chipuri ale viclenilor diavoli departe de acesta izgonindu-le. Si in ziua infricosatoarei judecati de munca cea vesnica izbavindu-ma si slavei celei negraite a Fiului tau si Dumnezeului nostru mostean pe mine aratandu-ma. Pe care sa o si dobandesc, Stapana mea, Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare, prin mijlocirea si sprijinul tau. Cu harul si cu iubirea de oameni a Unuia-Nascut Fiului tau, a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Lui Parinte si cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Duhul Lui, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, a lui Chiril Batranul din Constantinopol


Preasfanta Stapana, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe Mantuitorul si Domnul nostru Iisus Hristos, ceea ce voiesti ca toti oamenii, intru slava unuia nascut Fiului tau intrand, sa te vada pe tine, cea aleasa mai inainte de intemeierea lumii, unealta a mantuirii neamului nostru.

Eu, netrebnicul si necuratul robul tau, te rog pe tine cea mai curata decat soarele si mai cinstita decat ingerii, primeste rugaciunea mea si nu ma lepada pe mine. Caci cer de la cugetarea si asezarea ta cea milostiva si iubitoare de oameni sa te rogi Fiului tau Celui milostiv, ca una ce ai indrazneala, pentru mine, pacatosul, ca sa asculte intinata mea rugaciune pe care cu zdrobire si cu smerenie am facut-o, si sa nu o defaime pentru ca iese din inima spurcata, ci ca un indurat si multmilostiv, prin rugaciunea ta, a Preacuratei Maicii Lui, sa Se plece si, spre mine cautand, sa ma miluiasca si sa-mi ierte mie toate pacatele mele, cate in toata viata mea am nelegiuit.

Asa fa, Doamna mea, Preasfanta Fecioara, iar eu iti voi fi tie dator sa propovaduiesc de-a pururea maririle tale si darul tau cel negrait, ca binecuvantata si cu daruri daruita esti in vecii vecilor. Amin.

Toată frumoasă eşti Marie,
Şi prihană strămoşească nu este în tine!
Tu, eşti slava Ierusalimului;
Tu eşti bucuria lui Israel;
Tu eşti cinstea neamului nostru;
Tu eşti mijlocitoarea păcătoşilor.
O, Marie, o, Marie!
Fecioară preaînţeleaptă,
Maică preaîndurată.
Roagă-te pentru noi,
Mijloceşte pentru noi,
La Domnul Isus Cristos!

P. În zămislirea ta Fecioară ai fost neprihănită.
C. Roagă-te pentru noi Tatălui pe al cărui Fiu l-ai născut.

Să ne rugăm:
Dumnezeule, care prin zămislirea neprihănită a Fecioarei, ai pregătit un lăcaş vrednic Fiului tău, te rugăm ca tu, care prevăzând moartea aceluiaşi Fiu al tău, ai ferit-o de orice prihană, să faci ca noi să ajungem la tine curaţi, prin mijlocirea ei. Prin acelaşi Cristos Domnul nostru. Amin.

Infricosatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorare; cum Cel Preainalt de bunavoie S-a pogorat pana la trup, din pantecele Fecioarei facandu-Se om. Pentru aceasta, pe Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, credinciosii o marim.

Catre cine altcineva voi scapa, curata? Unde voi alerga de aici si ma voi mantui? Unde ma voi duce? Si pe cine voi afla scapare? Pe cine grabnica folositoare? Pe cine in necazuri ajutatoare? Spre tine insuti nadajduiesc; intru tine singura ma laud si spre tine indraznind, alerg.

Mireasa a lui Dumnezeu, nu este cu putinta a numara maririle tale si a spune adancul cel neurmat al minunilor tale celor mai presus de minte, care pururea sunt desavarsite, celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine si cu credinta ti se inchina, ca unei adevarate Nascatoare de Dumnezeu.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

In cantari de multumita slavesc si cinstesc nemasurata mila si puterea ta cea multa tuturor o marturisesc si facerile tale de bine, pe care le-ai revarsat asupra mea, le propovaduiesc, le marturisesc si cu sufletul si cu inima si cu gandul si cu limba, totdeauna.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Primeste rugaciunea mea cea saracacioasa si plansul si suspinul si lacrimile mele nu le trece cu vederea. Ci ma sprijineste ca o buna si cererile mi le implineste. Ca toate le poti, ca o Maica a Stapanului Dumnezeu, Cel atotputernic, numai de vei cauta spre a mea ticaloasa smerenie.

O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, surpa pe cei ce se lupta cu noi, cu drapta ta cea stapanitoare si atotputernica. Si celor ce sunt in necazuri, le ajuta; pe cei asupriti ii mantuieste si dezleaga de pacate pe cei ce se roaga tie, ca toate le poti, cate le voiesti.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.


Pentru toti te rogi, ceea ce esti buna, care scapa sub mana ta cea puternica. Caci noi, pacatosii, nu avem catre Dumnezeu in nevoi si in necazuri alta mijlocire, cei ce pururea suntem impilati de multe pacate, Maica Dumnezeului Celui Preainalt. Pentru aceea cadem inaintea, ta, sa ne izbavesti pe noi, robii tai, din toare primejdiile.

Pomeni-voi numele Tau, intru tot neamul si neamul.

A tuturor necajitilor bucurie si a asupritilor ocrotitoare, a saracilor hranitoare, a strainilor mangaiere, a celor invaluiti adapostire, a bolnavilor cercetatoare, al celor neputinciori acoperamant si sprijin, toiag al orbilor, tu esti preacurata Maica Dumnezeului Celui Preainalt. Tie ne rugam, grabeste de mantuieste robii tai.

Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita pe poporul tau si casa parintelui tau.

Bucura-te, Fecioara preacurata! Bucura-te sceptru cinstit al Imparatului Hristos! Bucura-te, ceea ce ai crescut strugurele cel de taina! Bucura-te, usa cerului si rugul cel nears! Bucura-te, lumina a toata lumea! Bucura-te, bucuria tuturor! Bucura-te, mantuirea credinciosilor! Bucura-te, aparatoarea si scaparea tuturor credinciosilor, stapana!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Bucura-te, lauda a toata lumea! Bucura-te, Casa Domnului! Bucura-te, munte umbrit! Bucura-te, grabnica scapare! Bucura-te, ceea ce esti sfesnic de aur! Bucura-te, preacurata, ceea ce esti slava credinciosilor! Bucura-te, Maica lui Hristos Dumnezeu! Bucura-te, rai! Bucura-te, masa cea dumnezeiasca! Bucura-te, Biserica! Bucura-te, nastrapa de aur! Bucura-te, bucuria tuturor!


(cantarea a 9-a din paraclisul Maicii Domnului din Psaltire)

RUGĂCIUNEA DE LUNI
Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajută să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire!
O Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă Doamne, după îndurarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi iartă pe cei vii şi pe cei răposaţi, pentru rugăciunile Sfintei Tale Biserici, şi pe toti ne învredniceşte de mărirea Ta în rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfinţii Tăi îngeri, către care zic: O, cereştilor ajutători şi păzitori ai oamenilor, vouă mă închin şi vă mulţumesc, pentru ajutorul şi conducerea ce ne-o daţi în toate zilele nouă, nevrednicilor şi păcătoşilor. Scutiţi-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, ca să nu mai păcătuiesc de acum înaintea Dumnezeului meu! Învredniciţi-mă să vă văd la moartea mea, stând în jurul meu şi să duceţi sufletul meu în cer, ca să se închine măririi Feţei lui Dumnezeu, iar vouă să vă mulţumesc acolo, pentru purtarea de grijă ce aţi avut pentru mine şi binele vostru să-l spun cu glas neîncetat în veci. Amin.

RUGĂCIUNEA DE MARŢI
Doamne Dumnezeul meu! Osândit stau înaintea Feţei Tale celei Sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie, o, Izvor dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot scoate lacrimi, să plîng, să spăl şi să c*răţesc sufletul meu de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca să-mi dai acest Dar, Stăpîne, pun mijlocitor pe înainte Mergătorul Ioan, către care zic: O, învăţătorule al credinţei şi mărite Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii, precum Însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în Sfânta Evanghelie, tu, care ai arătat poporului pe Stăpânul Hristos, tu, care L-ai botezat în Iordan şi ai văzut cerurile deschizându-se, tu, care ai auzit glasul Părintelui Ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te, ajută-mi cu mijlocirea ta, tu, care stai în cer înaintea judecătorului Veşnic, şi fă să se îndure de mine, că ai multă îndrăzneală iubirea Lui.
Întinde mâna aceea, cu care L-ai botezat şi strică cugetele mele cele rele, şi mă întăreşte să-mi petrec viaţa pe calea cea bună a lui Dumnezeu. O, Proorocule! Luminează-mi mintea cu poruncile Domnului, ca să le ţin minte şi să le păzesc, până la capătul vieţii mele. Şi să stai lângă mine în ora morţii mele, să ma duci pocăit înaintea Stăpânului meu, Dumnezeu. Roagă-te încă şi pentru toată lumea, ca Dumnezeu să dea ajutor creştinilor, şi celor vii şi celor răposaţi, şi să-i odihnească de nevoile cele multe, să le dea toate cele de trebuinţă şi să-i învrednicească Împărăţiei Sale. Amin.

RUGĂCIUNEA DE MIERCURI
Doamne Atotputernice şi Atotîndurate! Îmi aduc aminte că Te-ai născut Om din Sfânta Fecioară în peşteră şi ai fost vândut cu treizeci de arginţi de ucenicul cel viclean, ca să ne răscumperi pe noi, păcătoşii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, îndură-Te de mine, păcătosul!
Primeşte, Doamne, această mică a mea rugăciune, şi umilită a mea voinţă, că mă întristez pentru că Te-am întristat, şi mă amărăsc pentru că Te-am supărat fără de număr. La Tine, Prea Bunule Mântuitor, am toată speranţa, şi cred că Tu, care din iubire de oameni ai primit să fii vândut pentru noi, Te vei îndura şi de mine acum, ca să mă mântuieşti de chinurile cele de veci, şi să mă învredniceşti Împărăţiei Tale.
Nu Te depărta de la mine Doamne, şi ajută-mi, ca în toate să fac voia Ta, şi să nu Te mai răstignesc în toate zilele cu faptele mele cele păcătoase, nici să Te batjocoresc cu cugetele mele cele rele, precum făceau iudeii cei necredincioşi în timpul Sfintelor Tale Patimi, ci ca femeia cea păcătoasă să-Ţi spăl picioarele, cu lacrimile ochilor mei, pentru ca să mă învrednicesc a auzi şi eu din Gura Ta cea dulce: Iertate să-ţi fie păcatele... Amin.

RUGĂCIUNEA DE JOI
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sânt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.
Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel c*răţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să c*răţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu c*răţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt. Amin.

RUGĂCIUNEA DE VINERI
Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul cel dulce al sufletului meu, în această zi a Răstignirii Tale pe Cruce ai pătimit şi ai luat moarte pentru păcatele noastre, mă mărturisesc înaintea Ta, cum că eu sânt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe.
Mă rog însă Bunătăţii Tale celei nespuse, să mă învredniceşti cu Darul Tău, Doamne, ca şi eu să pot răbda patimi pentru credinţa, speranţa şi iubirea ce le am către Tine, precum Tu Cel îndurat ai răbdat pentru mântuirea mea. Întăreşte-mă, o, Doamne ca de astăzi înainte să port Crucea Ta cu bucurie şi cu mare căinţă, şi să urăsc cugetele mele şi voinţele mele cele rele. Sădeşte în inima mea întristarea de moartea Ta ca să o simt precum au simţit-o iubita ta Maică, ucenicii Tăi şi femeile purtătoare de mir, ce stăteau lângă Crucea Ta.
Luminează-mi simţirile cele sufleteşti, ca să se mişte şi să priceapă moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut făpturile cele neînsufleţite, când s-au mişcat la Răstignirea Ta, şi mai vîrtos, cum te-a cunoscut tâlharul cel credincios şi pocăit, şi ţi s-a plecat, de l-ai pus în rai. Dă-mi, Doamne, şi mie, tâlharului celui rău, Darul Tău, precum atunci l-ai dat aceluia şi-mi iartă păcatele, pentru Sfintele Tale Patimi, şi cu bună întoarcere şi căinţă mă aşează împreună cu el în rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti.
Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi pentru iubirea Ta către noi, zic către dânsa: Bucură-te, cinstită Cruce a lui Hristos, pe care ridicat şi pironit fiind Domnul, a mântuit lumea!
Bucură-te, pom binecuvântat, pentru că tu ai ţinut rodul vieţii, care ne-a mântuit de moartea păcatului. Bucură-te, drugul cel tare, care ai sfărâmat uşile iadului.
Bucură-te, cheie împărătească, ce ai deschis uşa raiului.
O, Hristoase al meu răstignit, câte ai pătimit pentru noi! Câte răni, câte scuipări şi câtă ocară ai răbdat pentru păcatele noastre şi pentru a ne da încă pildă de adevărată răbdare în suferinţele şi necazurile vieţii acesteia!
Si fiindcă acestea ni le trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, ca să ne îndreptăm şi să ne apropiem de El, şi aşa, numai spre folosul nostru ne pedepseşte în această viaţă. De aceea, rogu-mă Ţie, Stăpâne, ca la necazurile, ispitele şi durerile câte ar veni asupra mea, să-mi înmulţeşti împreună şi răbdarea, puterea şi mulţumirea, căci cunosc, că neputincios sânt de nu mă vei întări; orb de nu mă vei lumina; legat de nu mă vei dezlega; fricos de nu mă vei face îndrăzneţ; pierdut de nu mă vei cerca; sclav de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu Darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc, acum, şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGACIUNEA DE SIMBATA
Doamne lisuse Hristoase, Judecatorul meu Preadrept! Cunosc ca pacatele mele sint fara de numar. De aceea Te rog in aceasta zi, in care de Iosif si de Nicodim pus fiind in Mormint, Te-ai pogorit in iad cu Sfintul si Indumnezeitul Tau suflet si de acolo ai departat intunericul cu lumina Dumnezeirii Tale si ai adus bucurie nespus de mare stramosilor nostri, caci i-ai mintuit de sclavia cea cumplita si i-ai suit in rai.
Ingroapa pacatele mele si cugetele mele cele rele si viclene, ca sa piara din mintea mea si sa nu se mai lupte cu sufletul meu. Lumineaza intunecatul iad al inimii mele, alunga intunericul pacatelor mele, si suie mintea mea la cer, ca sa ma bucur de Fata Ta. Asa Doamne, primeste umilita mea rugaciune ca o tamiie mirositoare, pentru rugaciunile iubitei Tale Maici, care Te-a vazut pe Cruce pironit intre doi tilhari, si de durerile Tale cumplite i s-a ranit inima; care impreuna cu ucenicii si cu mironositele Te-au pus in mormint, care a treia zi Te-au vazut inviat din morti si la inaltarea Ta Te-a vazut suindu-Te de la pamint la cer, insotit de Sfintii Tai Ingeri.
Indura-Te, Doamne, si de cei vii si de cei raposati, pentru rugaciunile Sfintilor Tai, catre care zic si eu, nevrednicul: 0, fericiti servitori ai lui Dunmezeu! Nu incetati a va ruga Lui, ziua si noaptea pentru noi, nevrednicii, care pururea gresim cu atitea nenumarate pacate! Mijlociti pentru noi Darul si ajutorul lui Dumnezeu, pe care nu stim a-l cere dupa cuviinta.
Nu incetati a va ruga, pentru ca prin rugaciunile voastre, pacatosii sa cistige iertare, saracii ajutorul, intristatii mingiiere, bolnavii sanatate, cei slabi la minte intelepciune, cei tulburati liniste, cei asupriti ocrotire, si toti impreuna Darul lui Dumnezeu, spre folosul cel sufletesc, in marirea lui Dumnezeu Celui in Treime laudat, Caruia i se cuvine cinste si inchinaciune in veci. Amin.

RUGACIUNEA DE DUMINICA
Ziua Duminicii imi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stapine, cu care ai zidit lumea si ai rascumparat pe om. Tie deci, iubitorule de oameni, Doamne, ma inchin si-Ti multumesc foarte pentru Darurile cele mari ce ai facut si le faci tuturor fapturilor Tale.
Inima mi se bucura si se desfateaza cind stau si cuget cum ca numai Tu Insuti esti Dumnezeu Atotsfint, Atotintelept, Atotputernic, necuprins, incit nici o bunatate si nici o marire nu-Ti lipseste. Tu esti Unul Dumnezeu in Trei Fetze: Tatal, Fiul si Duhul Sfint. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevarat si Te marturisesc si Te maresc, Tie ma inchin si-Ti servesc pururea, cu toata inima si cu toata puterea.
0, Parinte Sfinte, indura-Te de noi! 0, Binecuvintat Fiu al lui Dumnezeu, mintuieste-ne de iad! 0, Duhule Sfinte, da-mi Darul si acoperamintul Tau!
Mult indurate Stapine, rogu-Te, sa uiti pacatele mele cele multe, dupa multimea indurarilor Tale. Multumesc din toata inima pentr-u bunatalile ce-mi trimiti in toate zilele, mai virtos insa pentru rabdarea Ta cea mare, ca nu m-ai pedepsit dupa multimea pacatelor mele, ci astepti cainta mea, ca un iertator Atotbun si indurat.
Doamne Iisuse Hristoase, da-mi Darul, ca sa petrec bine si crestineste in aceasta saptamina si sa nu mai pacatuiesc Tie, nici cu cugetarea, nici cu cuvintul nici cu fapta intru marirea si onoarea Invierii Tale celei de-a treia zi si a venirii Duhului Tau Celui Sfint asupra Apostolilor.
Indeosebi ma rog pentru ajutorul Tau, Prea Bunule Stapine, ca sa ma cunosc pe mine, sa ma caiesc de pacatele mele si sa ma indreptez cu marturisirea; iar in ora mortii sa fiu aflat pregatit, cuminecat si cu inima curata, si sa fiu aflat demn de Imparatia Ta cea vesnica. Amin.

@ Denise - imi pare rau ca TriRegnum nu mai este cu noi; ai deschis un subiect si atunci de intreb pe tine; exista cartea, pe care incerc sa o citesc de cate ori am ocazia - se numeste Psaltirea - si acolo sunt catismele - de la 1 la 20. Si, la fiecare catisma, aceasta este insotita de o rugaciune...Iti dau exemplul rugaciunii dupa a noua catisma...Nu te supara, dar un profan, ca mine, nu intelege sensul cuvintelor ...si citez (pag. 129 -
"..."Dupa A Noua Catisma"
Sfinte Dumnezeule,,,,Preasfanta Treime...Tatal nostru...
....
Apoi troparele, glasul al 2 -lea
.....etc. ce sa inteleg...

Acestea sunt inceputuri ale unor implorari (invocari) catre Divinitate (scuza-mi exprimarea - ca nu mi-a venit alta in minte) si dupa aia incepe rugaciunea in sine, bineintzeles dupa citirea psalmilor catsimei ( in acest caz ps. 64 - 69) ???

Exista o explicatie teologica cu implicatii asupra unor proani ca ine ca acestea toate, sa fie citite. Am gasit, toate aceste invocari introductive la acatistul sf. Mina. Acolo eraureproduse in intregime...
Deci...sunt ontrebari ale unui profan care crede. Stiu ca suna a erezie, dar vrea sa stiu si de ce trebuie sa cred astfel si nu altfel. Undeva Mantuitorul a spus cauta si vei gasi, bate si ti se va deschide...
Daca am gresit in exprimare - rog iertare
Eu caut si sper sa gasesc; eu intreb si sper sa mi se raspunda...
Pacat ca la alte topicuri, acest demers al meu a fost interpretat pe dos....Ei au gresit nu eu, ca mi-am permis sa doresc sa cunosc...
Cu mult drag si iertare pentru timpul rapit - ...

Cactus, departe de a fi experta in domeniu...
Din cate stiu catisma este o sectiune din Psaltire, o parte, o diviziune (pe modelul capitolelor) iar troparul o cantare bisericeasca mai scurta, de obicei de lauda a unui sfant sau a unei sarbatori bisericesti.
Sper sa iti fi fost de folos... Ah, da.."glasul" e ceva legat de muzica bisericeasca, dar aici chiar nu ma pricep -probabil o cheie muzicala...

PS. Si eu ii simt lipsa lui Tri...

Multzam: oricum, eu le citesc; cate o catisma pe zi. Ceva imi spune ca Tri revine, intr-o forma sau alta...in sensul bun - vreau sa spun. Nu ne lasa el....Itzi spun io ca vine. Poate cu alt nume, dar vine...

Nu ai pentru ce...sa speram ca va reveni

Vine el; crede-l pe taica cactus; precis....

GLORIA IN EXCELSIS DEO

Mărire în cer lui Dumnezeu si pace pe pământ oamenilor de bună voinţă.
Te lăudăm.
Te binecuvântăm.
Te adorăm.
Te preamărim.
Doamne, Dumnezeule, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atotputernic, îţi mulâumim Ţie pentru slava ta cea mare.
Doamne Fiule, Unul-născut, Isuse Cristoase, Doamne Dumnezeule, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui.
Care iei asupra Ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi.
Care iei asupra Ta păcatele lumii, primeşte rugăciunea noastră.
Tu care şezi de-a dreapta Tatălui, miluieşte-ne pe noi.
Fiindcă Tu singur eşti Sfânt.
Tu singur Domn.
Tu singur Preaînalt, Isuse Cristoase.
Împreună cu Duhul Sfânt † întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

Exista pe undeva pe internet slujbele crestine (botez, cununie, etc.) ? Ma intereseaza atat slujbele ritului occidental cat si oriental.

Scuze daca sunt off-topic dar nu stiu unde altundeva as fi putut pune intrebarea.

Va exista undeva pe Internet, insa nu stiu.
Ele sunt destul de asemanatoare, desi rugaciunile ca forma exterioara difera putin, ele in esenta reprezinta acelasi lucru.

Inorog, incerca o cautare pe Google. Uite ce am gasit deocamdata (dar sunt mai multe rezultate), sper sa-ti foloseasca.

http://scararai.tripod.com/slujba.html
http://www.desprecopii.com/info.asp?id=302

Multumesc ! Voi mai cauta.

Psalmul 30:

(...) Cîtă vreme am tăcut, se topeau oasele mele
în urlet, ziua întreagă.
Că zi şi noapte apăsa peste mine mîna Ta;
făcutu-sa vlaga mea ca paiul în dogoarea verii...

Atunci păcatul meu ţi l-am dezvăluit
şi greşeala mea nu am acoperit-o.
Zis-am: "voi mărturisi Domnului, împotriva mea,
fărădelegile mele".

Iar Tu ai iertat vina păcatului meu. (...)

Psalmul 50:

(...) Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrîntă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi (...)

Psalmul 142:

(...) Degrabă m-auzi Doamne, că a slăbit duhul în mine. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în morminte. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu (...)

PSALMVS 42

Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul păcătos, eliberează-mă de omul nedrept şi viclean.

Căci Tu, Dumnezeule, eşti tăria mea: pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mâhnit când duşmanul meu mă necăjeşte?

Trimite lumina Ta şi adevărul Tău: ele m-au povăţuit şi m-au condus la muntele tău cel sfânt, şi la tabernacolul Tău.

Şi voi merge la Altarul lui Dumnezeu: la Dumnezeu care bucură tinereţea mea.

Pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul meu, Te voi lăuda în harpă, pentru ce eşti mâhnit suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?

Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci îl voi lăuda pe El: mântuirea feţei mele şi Dumnezeul meu.

Slavă tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh.

Precum era la început, acum, şi în pururea şi în vecii vecilor. Amin.


- acest Psalm se canta mereu la Liturghia Romana inainte de a fi reformata, avea loc la piciorul Altarului, si alterna intre Preot si cantor.

Da ... Şi totuşi, între 2 rugăciuni dragi sufletului meu se inserează adeseori perioade de "secetă"... Atunci cuvintele nu-mi spun nimic, nu au nici o rezonanţă şi mă simt foarte "nebăgat în seamă". Evlavia coboară la minim, în ciuda eforturilor mele de a o resuscita. Am puternica impresie de "moară care macină în gol". Iar aceste momente nu sînt nici chiar atît de rare şi nici chiar atît de superficiale cum ar putea părea la o primă vedere. Multă vreme am simţit ca o mare durere suma acestor momente. Pînă într-o zi cînd cineva mai cunoscător decît mine mi-a spus cu blîndeţe: "Cum te simţi atunci?"; "Ca un cîine cu coada între picioare, părinte", am răspuns... "Şi cum te-ai simţi dacă în permanenţă, atunci cînd te rogi, ai simţi mîngîierea harului? Nu cumva te-ai simţi ca un cîine fudul, care ar privi pe toată lumea de sus şi pe el însuşi ca pe cineva? Ia seama fiule la smerenie!"

De atunci m-am liniştit. Voi fi fiind eu cu coada între picioare. Dar acum ştiu de ce. Şi - mai important - ştiu ce am de făcut!

Asemenea perioade au toti oamenii, chiar si persoanele consacrate indiferent de religie/confesiune, insa trec, numai Sfintii au fort in comuniune permanenta cu Dumnezeu insa nu de la inceputul vietii spirituale, ci treptat, ai rabdare si roaga-te.

Iti recomand o rugaciune oranduita prin vointa divina, data noua de Sfanta si Preacurata Fecioara Maria, rugaciune care face minuni: e vorba de Sfantul Rozariu.

Nici nu încape discuţie!

De altfel, în legătură cu Sf Rozariu, am "păţit-o" astă toamnă: mă întorc într-o seară de la serviciu obosit şi cătrănit de nu mai aveam suflu. Acasă, singur. Mă prăbuşesc într-un fotoliu, sleit. Înaintea ochilor, în bibliotecă, atîrna rozariul. Cam fără chef, recunosc, îl iau şi... încep să mă rog. Efectiv am simţit cum toată oboseala îmi dispare şi mă întremez şi fizic şi psihic!! Mai tîrziu, ca să fie şi un "capac" pus la toată "isprava", mă uit întîmplător pe calendar: era Sf Maria, regina Rozariului!

Nu ştiu dacă asta se cheamă minune, dar mi-au căzut tare bine acele momente!

Dragii mei,
Citind cartea "ICOANE SMERITE - din Sfanta Ortodoxie Romaneasca" de Ieromonah Petroniu Tanase, am gasit urmatoarea intamplare simpla, care m-a impresionat destul de mult, recunosc, de aceea... nu am nici puterea de a comenta ceva pe marginea ei... poate, insa, o faceti voi...

Părintele Ieromonarh Isidor
Nu se bucură de prea mare cinste în ochii confraţilor săi. Când mai ia un pahar este bun şi generos cu toţi; dar este om paşnic, smerit, cu chip cuvios, cu îmbrăcăminte curată şi îngrijită şi slujeşte la Sfântul Altar. Odată, după ce slujise la un Sfânt Maslu, o credincioasă care participase îmi spune: „Ce slujbă frumoasă şi ce preoţi cuvioşi; părintele cu barbă albă parcă-i sfânt". Şi acela era părintele Isidor.
Iata o intamplare din viata sa:
— într-o zi - povesteşte monahul Visarion, intrat de c*rând în cin şi care îşi dăruise mănăstirii toată agonisita sa de viaţă -, eram mâhnit sufleteşte şi am plecat singur prin livadă. Am ajuns şi la chilia părintelui Isidor. Sfinţia sa era afară lângă chilie şi cânta cântări bisericeşti. Când m-a văzut, s-a bucurat, m-a chemat înăuntru şi a vrut să mă cinstească cu ceva. I-am spus de mâhnirea mea iar el mi-a spus mai întâi câteva cuvinte de mângâiere, apoi a luat epitrahilul şi mi-a citit câteva rugăciuni înaintea icoanelor. Pe urmă a îngenuncheat şi el lângă mine şi a început a se ruga:
„Doamne, mângâie şi dă sănătate fratelui Vasile, că este om bun şi tot ce a avut ti-a dăruit ţie; Doamne, dă-i sănătate lui, iar boala lui să vină peste mine, că eu sunt păcătos, beţiv şi stricat. Eu să sufăr în locul lui, iar el să se facă sănătos, că este om bun şi nu un rău ca mine!"
„M-am cutremurat de rugăciunea părintelui Isidor - zice părintele Visarion; m-am uşurat şi mi-a fugit toată mâhnirea din suflet. Mi s-a întipărit pe veci în suflet, nu voi uita niciodată dragostea părintelui Isidor."

Frumos exemplu de sfintenie a sat parintele Isidor.

Sper ca nu te superi ;TriRegnum ,cind ai expus continutul psalmului :Nu este psalmul 42 ci psalmul 43 dupa biblia pe care eu o citesc!E adevarat?Oricum sint cuvinte frumoase si daca ajungem sa le rostim si sa stim caci Dumnezeu este cel ce ne ocroteste si ca din partea lui primim Lumina,intradevar credinciosia Lui ar trebui sa ne calauzeasca si dupa cum descrie in psalmul 42 cu 1 la 11 ar trebui ca sufletul nostru sa il doreasca Pe Dumnezeu!Da intradevar prin rugaciunile noastre daca am adresa din sinceritate aceste cuvinte atunci am sti caci El este mintuirea noastra si Dumnezeul nostru!Dar continutul psalmului 40 cu 1 la 17 ce spune?

Rugaciunea Sf. Ioan Hozevitul - Romanul

"Dumnezeule vesnic si Facatorule al tuturor lucrurilor Care, in neajunsa Ta bunatate, m-ai chemat din nefiinta la aceasta viata, Care mi-ai daruit harul botezului si al noii nasteri de sus, Care ai pus pecetea Sf. Duh pe madularele trupului meu in taina mirungerii, si Care mi-ai dat dorinta de a Te cauta, Tu, Singurul Dumnezeu adevarat, auzi rugaciunea mea.

Eu n-am viata, lumina, bucurie, intelepciune sau putere decat numai in Tine Dumnezeule. Nu indraznesc sa ridic ochii spre Tine din pricina nedreptatilor mele. Dar Tu ai spus ucenicilor Tai: " Tot ce veti cere cu credinta in rugaciune, veti primi ", si inca: "Tot ce veti cere in numele Meu, voi face", de aceea indraznesc sa Te chem: Curateste-ma de toata spurcaciunea trupului si a sufletului si invata-ma cum sa ma rog Tie.
Binecuvinteaza aceasta zi pe care mi-ai daruit-o mie, nevrednicului Tau rob. Prin puterea binecuvantarii Tale, fa-ma vrednic, in toata vremea si in tot locul, de a vorbi si de a lucra intru slava Ta cu suflet curat, cu smerenie, rabdare si dragoste, cu blandete, pace, fermitate si intelepciunea de a fi intotdeauna patruns de prezenta Ta. In nemarginita Ta bunatate, Doamne, arata-mi calea voii Tale, si daruieste-mi sa pasesc fara de pacat sub privirea Ta.

Doamne, Tu Care cercetezi inimile, stii de ce am nevoie, Tu cunosti orbirea si nestiinta mea, vezi necredincioasia si ratacirea mea; dar Tu cunosti si durerea mea, durerile inimii mele si suferintele sufletului meu. De aceea, Te rog, asculta-mi rugaciunea, si prin Sfantul Tau Duh arata-mi calea in care voi merge. Si cand inima mea vicleana ma va conduce pe alte drumuri, nu ma cruta, Doamne, dar da-mi putere pe calea sfinteniei Tale.

Prin puterea dragostei Tale, daruieste-mi sa ma alipesc de bine.
Pazeste-ma de tot cuvantul si de toata fapta aducatoare de moarte sufletului meu, de orice miscare ce ar putea sa Te jigneasca sau sa raneasca pe fratele meu. Invata-ma ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc. Si daca voia Ta este sa tac, inspira-ma sa pazesc tacerea intr-un duh de pace care sa nu pricinuiasca nici o intristare si nici o paguba aproapelui meu.

Intaraste-ma pe calea poruncilor Tale, si pana la ultima mea suflare, nu ingadui sa ma departez de la lumina cuvintelor Tale, astfel ca poruncile Tale sa devina unica lege a fiintei mele atat in lumea aceasta, cat si in viata vesnica. Da, Doamne, Te rog, ai mila de mine, cruta-ma in necazul si in deznadejdea mea si nu-mi ascunde calea mantuirii.

Multe si mari sunt cererile mele, Doamne, si totusi eu nu uit uraciunea pacatului meu. Ai mila de mine, nu ma lepada de la Fata Ta din pricina indraznelii mele, ci mai vartos sporeste in mine aceasta indrazneala si daruieste-mi mie, celui mai rau dintre oameni, sa Te iubesc asa cum ai poruncit: cu toata inima mea, cu tot sufletul meu, cu toata mintea mea, cu toata puterea mea si cu toata fiinta mea.

Da, Doamne, prin Duhul Tau Cel Sfant, invata-ma bunatatea, viata dreapta si cunostinta; da-mi sa cunosc adevarul Tau, inainte de a ma pogari in mormant, lungeste-mi viata in aceasta lume pana ce-ti voi oferi o pocainta adevarata. Nu ma smulge la jumatatea zilelor mele, nici in rastimpul cand sufletul meu este inca orb. Si cand Iti va placea sa pui capat zilelor mele, spune-mi ceasul mortii mele pentru ca sa-mi pot pregati sufletul sa Te intalneasca. In acest ceas de temut, fii cu mine, Doamne, si daruieste-mi bucuria mantuirii Tale. curateste-ma de gresalele mele cele ascunse si de toata nedreptatea tainuita in mine, si daruieste-mi raspuns bun inaintea infricosatei Tale judecati.

Da, Doamne, in marea Ta milostivire si in nemarginita Ta iubire de oameni, primeste-mi rugaciunea".

Doamne ajuta!

Amin, Thelma!

SI EU SPUN UN ;AMIN!!Si intradevar ar fi placut si si intelept ca prin rugaciunile noastre sa staruim mereu in aceste lucruri si sa nu uitam caci sfintele scripturi sint insuflate de DUMNEZEU SI DE FOLOS ,CA SA NE INVETE,SA NE MUSTRE , SA NE INDREPTE SI SA NE DEA INTELEPCIUNE IN NEPRIHANIRE!Deci atunci noi in vietile noastre ca sa fim binecuvintati si rugaciunile noastre sa primeasca raspuns ce trebuie sa facem si cum sa traim?Cuvintele psalmistului din psalmul 128 cu 1 la 2 ce spune?Deci dragii mei continuati sa faceti ceea ce este scris in psalmul 136 cu 1 la26Fiinca ;In veac tine indurarea LUI!

Poate că o să zîmbiţi (sau şi mai rău...): uneori doresc să mă rog cînd sînt departe şi de casă şi de biserică, atunci cînd am timp liber şi cînd sînt întrunite condiţiile necesare de linişte, concentrare, insuflare etc. Printre rugăciunile mele favorite se află şi cea a Rozariului, rugăciune care presupune, printre altele, repetarea ciclică a lui "Bucură-te Marie...".

Problema e că de obicei folosesc acel şirag de bobiţe (numit tot aşa, rozariu), şirag ce nu prea poate fi purtat mereu şi mai ales nu poate fi "scos la vedere", întrucît stîrneşte cel puţin priviri curioase. Problemă!

De curînd cineva mi-a dat o idee năstruşnică: "Utilizează nene, telefonul mobil. Nimeni nu va schiţa nici o cît de mică curiozitate dacă va vedea că stai cu el în palmă". Mi-a arătat apoi cum să folosesc tastele în locul bobiţelor...

Am probat de curînd "metoda" şi mi-a plăcut! Funny, doesn't it?