Habar n-am, Hîncu n-a dat detalii.

... de ţestoasele ninja.

de Portugal
de dimineţile când credeam în diverse

De copilarie, de bunici si serile/zilele de la Borsec...

de china...

mi dor de noptile de vara in Oradea, de clubul meu, de muzicanti mei, de Lulu...

foşnetul oceanului (mării) dimineaţa şi seara

o zi în care să nu aud câini
muzică live (nu concert în sală, ci într-un local)
o cafea pe plajă
o ţară civilizată...

de Wiesbaden...

să culeg scoici

oameni care nu mint
portugal
portugal
portugal

Ai intalnit oameni care nu mint?

Si eu am un dor, dor de mine.

Îhî. Puţini.

De vremurile in care corespondam prin scrisori, nu prin e-mail. Nu mai stiu de cati ani n-am mai scris o scrisoare.
De studentie cand aveam timp si nu apreciam. Timpul era de partea mea si o ora parca era incomparabil mai lunga decat in prezent.
De vacantele cu cortul. De fapt, a fost una singura. Dar suficienta pentru a le prinde gustul. Am plecat trei saptamani in Apuseni si am innoptat (o saptamana din trei) la prieteni care nu ne-au cerut nici un ban si ne-au pus in fata mamaliguta cu branza, placinte si toate bunatatile. Insa dupa ce m-am angajat, am practicat, cu cateva exceptii, numai turism de week-end.

Mi-e dor de oameni cu suflet frumos. Nu ştiţi dacă se mai fac?

Valabil și pentru mine

Mi-e dor de liniste, de linistea aceea perfecta in care nu stai cu sufletul in gat ca cineva porneste bormasina sau asculta manele la maxim. De linistea in care te cuibaresti cu sosete nashpa in picioare si pijamaua jerpelita da' tare draga in care stai ca un melc si asculti ploaia ce bate in fereastra.