Io, cred ca-mi trag bostanul ala verde pe fatza. De-aia.

Tocmai am constatat ca mustatzile lui DQ sunt mai mari ca ale Felinei.

asa ceva nu pot pentru ca sa permit!

M-am gandit sa-ti las aici ceva dulce pentru ceaiul tau

Oiski, merci, arata super, si sint sigura ca-s tare delicioase. Azi am facut un chec care s-a mancat in 5 minute.
O sa incerc gogosile, as fi facut si azi daca nu umplam creanga.

Azi am simtit ca am inima. A luat-o razna rau de tot. Vinovata sint Doamne pentru revolta ei. Lista cu ce nu trebuie sa fac e mai mare decat cea cu ce trebuie sa fac. Nu am intrat in panica. Am baut la apa cu zahar, poate dau in diabet si astfel ma vindec prin transferul bolii. De fapt asta nu e o boala, e doar o consecinta a unor factori.....

Don Quijote, ai grija de tine. Ai o singura viata. Traieste-o!

Apa cu zahar bea si bunica, dar am inteles ca, desi pe moment calmeaza, pe termen lung face de fapt mai rau. Vezi mai bine ce spune un cardiolog.

Ovidius, Felina, multumesc de sfaturi. Chiar trebuie sa tin cont de ele. Offf, inima mea, eu nu am tradat-o niciodata

nu

Nu as vrea sa se inteleaga ca eu as fi cine stie ce pretiozitate inestimabila care tinde la nemurire. Departe. Da nici sa plesnesc ca o pastaie de mazare nu-mi surade.
DE MAINE NU MAI FUMEZ. Nu , nu tip la nimeni. Nu.....

"DE MAINE NU MAI FUMEZ"

eh! cum merge?
si eu: DE MAINE NU MAI FUMEZ

Acum as vrea sa vorbesc despre prietenie. Daca as face-o acum as vorbi mai mult despre interesele care intretin o prietenie si nu e normal sa fie asa. Inca nu vreau sa trag concluzii, dar am impresia ca niste prieteni dupa acest criteriu se orienteaza. Azi voi face verificari desii detest acest lucru dar vreau sa ma lamuresc. Daca am dreptate voi fi foarte trista.

Am vorbit, m-am lamurit, din fericire totul e cum trebuie sa fie. Ma bucur ca sant adepta discutiilor deschise, altfel tot felul de presupuneri ar duce la intrebari imaginate si scenarii neavenite.

Pentru ca ploua ar trebui sa fiu trista ? Nu, dar nici expuberanta motanului meu nu o am, prin urmare incerc sa fac un lucru bun din ceea ce-mi ramane. Adica o intreaga zi de sambata. E ca si cand as avea in fata un tort delicios, din care pot sa aleg sa mananc cu mana sau sa tai felii gratioase si sa le savurez la fel de gratios. Normal ca astazi mi-am cumparat prajitura la care tot visez de ieri, normal ca am muscat din ea cu pofta. Deci, am ales prima varianta. Se anunta o zi interesanta.

Cine naiba m-a pus, dupa patru ani sa-mi citesc jurnalul ? Ce am facut in tot acest rastimp ? atunci eram " floarea de cires " si se pare ca toate vanturile si toate iernile au aflat asta. Unele sertare odata incuiate asa trebuie sa ramana pentru totdeauna.

corect

Don Quijote e iar in sa. Adica calare pe cal. Calare. Face bine la sistemul nervos, prin urmare e plin de respect si consideratie pentru augusta-i persoana. Bine asa.

Don Quijote e iar in sa. Adica calare pe cal. Calare. Face bine la sistemul nervos, prin urmare e plin de respect si consideratie pentru augusta-i persoana. Bine asa.

Astazi aerul are aroma de zambile. Primavara are un efect tonic asupra mea, prin urmare simt ca lumea e a mea. Nu ma enerveaza nimic, nu ma indispune nimic, poate doar niste mofturi fitzoase ale unor pretiozitatzi neintelese si pe vecie deprimate. Treaba lor la urma urmei daca poarta ochelari fumurii tot timpul si treaba cui o vrea sa le gadile talpile cu pana de paun. Asa.
In rest, primavara asta superba ma face sa-mi deschid aripile si sa bat la toate ferestrele inchise sa aduc vestea ca primavara se cere celebrata macar cu un zambet.

Hai înapoi.

Am venit. Greu. In concluzie ori mi-s toanta ori mi-s toanta. Am avut compul in service o vreme luuunga cu un TROIAN calare pe el. Apoi mi s-au dus ( injuratura ) toate din el. Apoi am uitat parola. Apoi nu am dat de Mihai. Apoi am trimis S.O.S. catre Carmelita pe culinar si iata-ma aici plin de rani si cu amorul propriu tare sifonat. Intre timp , butonand aici mi-am inundat bucataria. Asa ca daca vedeti un om vai de viata lui bantuind pe aici sa nu-l alungati ca eu sint. in toata " splendoarea " mea. Mai bine dati-mi o halba cu bere.

Cu plãcere ! Ciocnim?

Contraste, da cum sa nu ciocnim asemenea tentatii......

O, Don Quijote, tare mi-a mai fost dor de tine!
Prin cele ce ai trecut tu, se numesc "ametelile de primavara" iar astea se trateaza cu leacuri pe masura.
Cunosti zicala "cui pe cui se scoate"..., serveste cu incredere si vei simti din nou ca viata e frumoasa.

Merlina, draga mea, inebunitoare tratatie imi oferi. Multumesc de salut, mi-a fost tare tare dor de voi.

Razi tu razi Carmelito.

Cunoasteti genul de femeie " tarancuta dospita cu mamaliga " ( Hanibal Lechter ) - doar expresia - oresenizata ? E asemenea unui gablont stralucitor etalat cu nesimtire, interesant pentru necunoscatori, dezgustator pentru cei cu bun simt. Intamplarea face sa am " in studiu " un astfel de specimen. Se pretinde blazat si sofisticat. E seaca (,)a ca o nuca brumata. Se vrea erudita si cultivata, fiind doar cunoscatoare a catorva sloganuri care i-au devenit obsesie. Se vrea interesanta si enigmatica dar e nuda ca o injuratura sanatoasa. Aspectul exterior ramane la aprecierea fiecaruia. Venita dintr-o zona folclorica unde autobuzul era vehicul de lux, s-a pus pe judecat si criticat. Asta nu-mi place, asta nu e buna, totul e ori prea strident ori prea sters, nimic nu o multumeste si nu o satisface. Si atunci ce face ? ofteaza...greu, permanent, teatral, poate si niste zbateri de pleoape, si o privire piezisa spre naivii rataciti in apropiere. Daca careva intinde o batista se vede refuzat, daca careva aduce o vorba buna se vede apostrofat. Si uite asa ramane gagicutza sa scoata sunete in spatele unor vitralii inchipuite, la adapost de viata reala din care se autoexclude dar pe care o toaca marunt cu vorbe otravite.

Alta situatie: femeie 36 de ani, 4 copii. Locuieste la tara si are o viata cumplita. Lucreaza doar ea pe minimum pe economie, acasa are parte doar de scandaluri si batai. Nu va divorta niciodata. Idealul ei e ca atunci cand va ajunge la pensie sa plece la oras si sa se plimbe cu tramvaiul avand gratuit. Atat. Trist.

E trist ca nu-l lasa pe nenorocit.

DonQ, ce sa fac, muncesc cica, iar in pauze citesc pe internet jurnale si bloguri. Nu stiu de ce nu mai scriu asa ca inainte, dar de citit citesc tot.

Bine ai revenit zano!

Ametita cum sunt, abia acum am observat ca ai venit si abia acum am realizat ca din ceea ce-mi lipseste faceai parte si tu

Si pe mine m-a mancat sa-mi recitesc jurnalul cap coada si la multe chestii ma intrebam ce puii mei am vrut sa zic acolo, la altele imi venea sa ma bag sub masa de rusine desi citeam singura , altele m-au facut sa zic: uau, ce minunata am fost, dar la cele mai multe ma intrebam cand naiba s-au intamplat
Asa ca, concluzia mea este: e bine sa fie scris. E bine ca trecutul sa ramana trecut, dar nu strica sa ne amintim, nu de alta, dar avem de invatat din trecutul propriu si personal

Te tzuc frumoaso si bine ai revenit Poci sa ma abonez si io la o bere ?

Buna Afro, fata cu vise curcubeu. Si bine ai venit la mine in jurnal si normal ca esti invitata la o cana cu bere. Intre timp am descoperit o chestie foarte interesanta. Amintirile. Le-am inchis intr-un cufar cu o mie de lacate candva. Acum le scot una cate una si le pun frumos pe pervazul ferestrei. E ca si cand m-as recompune. Nu imi mai este teama de ele. Nu poate sa-mi fie teama de mine nu-i asa ?
Eu te citesc mereu si imi faci impresia unei flori inmugurite cu radacinile tinute in palma si nehotarata unde sa iti pregatesti inflorirea. Oricum peste tot sint furtuni, peste tot este soare.
Sa ne auzim cu bine.

Constat ca incep sa seman cu avatarul meu.

Daca o sa ajungi sa semeni cu avataru' tau, io o sa te pup de 1000 de ori pe zi, ca tare haios e pisoiu din poza

Sarna de invitatie Acu' servesc cu drag si placere o Stella, mai am 3 vrei si tu una?

Ma bucur ca tu te descurci cu amintirile tale, io cu ale mele suntem ca o tornada cu toate chestiile adunate de ea ... As vrea sa-mi pot da format c: adica format creier si s-o iau de la zero... sa-mi pastrez numai invataturile, dar nu si amintirile...

Hmm, radacinile nu-s tinute in palma de nimeni... Iar inflorirea? ... Chiar ca nu am habar incotro sa mi-o indrept... Poate ar fi bine spre soare,nu? Ce zici? Desi problema ar fi sa gasesc soarele...
si numai bine