Merci Mihai,merci ca existi,merci ca ma dagi in seama.Ce tare m-ai bucurat.Merci de flori...s-au primit cu drag.

Asa.Alta dimineata insorita.Imi beau cafeaua si constat cu tristete ca nu mai am libertatea de a scrie asa cum gandesc.Mi-e necaz pe mine si pe cei ce m-au lasat influentati de progmatismul si realismul lor de carton si m-au facut sa nu ma mai pot juca cu(,)cuvintele asa cum as vrea.Unde esti Diana sa ma ajuti?Teoria mea si nu numai probabil ca nimeni nu poate traii o viata impusa ma sacaie tot mai des si vreau sa rup gratiile intre care m-am lasat prinsa.Vad in jurul meu oameni blazati si resemnati si nu vreau sa ajung asa.Chiar daca gresesc sa fie greseala mea facuta pe raspunderea mea nu sa platesc pentru o situatie in care m-am lasat tarata.
Adevarul e ca simt nevoia de libertate totala,intotdeauna m-am descurcat mai bine pe cont propriu.
Uneori compania cuiva e mai grea dacat toata singuratatea din lume.
Offf,dar vad ca devin introspectiva si pesimista asa ca inchei,mi-am terminat si cafeaua si pot sa spun ca mai cred in steaua mea.

Uite aici sint, si iti alung norii din fata soarelui...
Uite cit e de frumoasa, a inflorit NUMAI pentru tine !
Nu fi trista !

Multumesc.Brandusile copilariei mele.Nostalgii....o farama de vis in mintea mea,un zambet fugar pe buze...undeva-candva culegeam minunea asta de mov si dormeam cu ea la cap.
Esti o comoara.

Eu ?!
Comoara?!

Io-s o belea !
...dar tare mi-esti draga si am pentru tine un locsor special-special in inima mea!

BUNA DIMINEATA, SOARE !

Salutare Diana. Ce de lucruri frumoase imi trimiti tu mie...merci. Azi e o zi de luni luuuuunga.....si sint tare amortita si am inceput ziua amestecat.
1. Mi s-a stricat fermuarul de la scurta.
2.Am gasit niste bani pe strada.
3.Pe verde era sa dea o masina peste mine....cat pe ce! noroc ca m-a prins de mana un tip.
Aici e soare si frig.
Sper ca esti mai bine.Nu am inspiratie, sint ca un ziar plictisitor.Te pup.

Inebunita de-atata galben,
Floarea soarelui
isi scuipa dintii
unul
cate
unul.
Un anotimp,
ea chiar a crezut
ca e Lumina.

seamana a versificatzie japoneza; faina maaaa

Multam fain.
Io am scris-o si seamana cu mine.

Am recitit ...frunze-n vant.
Oare chiar asa eram eu cu nu mult timp in urma? Acum nu mai am timp de postari,trebuie sa plec, dar maine vreau sa revin la mine sa vad unde m-am pierdut pe drum,pe cine am lasat sa-mi fure sufletul si sa-l vanda pe doi bani.

Biroul meu este linga o piata mare care are un parc plin cu porumbei.Aici mai ies din cand in cand la o tigara,ca doar trec soseaua.Ieri era soare asa ca pentru 10 minute mi-am luat o pauza si stand pe o banca fumam. Vine un copil si incepe sa hraneasca porumbeii cu graunte.Frumos.Chiar se straduia. De fiecare data cand porumbeii coborau se apleca si ii privea atent. La un moment dat vad ca trage ceva. Facuse un lat, o sfoara subtire si a prins o pasare.A tras-o spre el si a fugit cu ea din parc. Totul s-a petrecut fulgerator de repede.Mi-e greu sa-mi imaginez ca aceea pasare a devenit friptura. Mi-e greu sa cred ca a avut alta soarta. Cruzimea nu are varsta.

dificila...faptul ca tu ai vazut asta..el traieste..cumva..nu a murit...

imi cer scuze ca am dat buzna asa..dar simteam nevoia sa-ti marturisesc..ceva...te citesc..si imi placi..nu stiu cat de mult te incanta asta..dar ...inca ceva..nu mai fi trista..viata e un vis..si nu numai eu o spun

am plecat..sa nu te ..prea tare..so..gogogo

Bine ai venit Inya, la masuta mea din han ai un loc linga mine, numai sa vrei sa stam , sa povestim, sa radem si chiar sa ne intristam sufletele la o cana cu vin.Multumesc pentru porumbel.
....dar....
dimineata acesta m-au trezit tipetele cocosilor isterizati de mereu amanata si promisa primavara. Oglina mea ma tradeaza...de un timp incoace imi arata o cuta adanca, verticala intre sprincene, o cuta ca un stigmat, ca un semn de avertizare pentru toate pacatele facute si gandite de mine. Am mereu impresia ca viata pe care o duc e ca o ciorna, ca o repetitie pentru acel ceva pe care il tot amanam.

fragment pentru tine dintr-o pagina de-a mea care se asteapta scrisa...

Ai deschis fereastra spre absolut si ai adus indoiala in oscilatia mintii si in valul credintei …

Cactus, tentatia paginii albe e ca vointa unui sinucigas. Daca se intampla trebuie sa reuseasca.
Fereastra are in fata o tufa de caprifoi cu fluturi ametiti de noapte.Fluturi cu aripi betege, arse de lumina lunii spre care si-au incercat norocul.

Nu-i a lu cactus - da-i faiiina

Mi-am simtit obrazul inrosit
De lumina curcubeului tacerii
Mi-am amintit de tine si am ramas
pentru o clipa suspendata in culori.

Rosul era mai intens decat sangele
Si galbenul atat de gelos
Violetul sufletului tau atat de singur
Doar verdele era crud si tacut .

M-am ascuns in spatele cerului
Sa pot atinge fiecare culoare
Si sa ii dau putin din sufletul meu
Ca sa iti dea putere si credinta .

Amintiri si dezamagiri
Iubiri pierdute si iluzii copilaresti
Toate le-am simtit pentru o clipa
In culorile curcubeului tacerii.

....priveste in zare...invaluita in mirajul curcubeului femeia asteapta imbratisarea...atat de departe....atat de aproape...

... iar prin ochii ei, lumea nu mai pare atit de murdara...
Aripa de nemurire, lacrima curata pacatele...

....pacatele ne-au fost ursite de la nastere de ursitoare nebune si trebuie sa le implinim pentru a ne elibera sufletul de amintiri netraite si pentru a putea merge mai inainte purificati prin regrete...
Dimineata aceasta are miros de narcise, e prima felie de primavara care se daruie tipand de bucurie.

...Si o primim, nefericitii, cu sufletul deschis...
...Iar altii, coplesiti de troiene prea grele si prea vechi, ascunsi sub raceala viscolului din suflete, ii neaga prezenta, de parca soarelui i-ar pasa de cei care ii fac umbra...

...sint cei blestemati sa-si tipe vesnic nelinistile si zbaterile, sint cei ce nu stiu darui un zambet si o floare, sint cei ce stau pe marginea drumului si arunca cu pietre.

...Si grele, pieterele se intorc spre cei care le-au aruncat, impovarindu-i si mai mult...
Si stanele cad, grele, reci, marcind noi hotare trecute in drumul devenirii...
Printr-o minune a Firii, cei loviti, se ridica si pleaca pe carari luminate... iar urmele loviturilor se transforma in boboci de roze pe trupul celor care stiu ce e durerea, dar nu lasa sa se piarda in van nici un zimbet, nici o raza de soare si nici o dimineata pura de April...

...cine e cel de linga mine? de ce are floarea aceea in mana? de ce are mana intinsa spre mine?
...intorc fata de la zambetul lui...
sau,
intind bratele si ma aplec sub greutatea florilor...
noi alegem.

Azi ma simt ca o piatra pe care nu o arunci in apa. In schimb valurile sint in mine enorme, stavilite, blocate. Cuvintele raman in intentia buzelor de a le rostii, privirile le simt negre si fulgerate. "Astazi" s-a nascut zbuciumat si carcotas.
Hai, luati careva piatra aceea si dati cu ea in apa.

Azi sint trista, departe de realitate, nu vreau sa inteleg sau sa accept nimic. Ziua va fi asa cum va vrea ea, nu vreau sa intervin, nu vreau sa fac nimic, azi raman spectator. Imi permit luxul acesta deoarece in ultimul timp am asistat la o multime de situatii anormale si deplasate incat nimic nu ma mai poate face sa ma simt vinovata de neinplicarea mea. Am intilnit oameni care isi masoara valoarea in bani si "relatii",oameni fara bun simt si eu as vrea sa nu mai fac parte din lumea asta artificiala. Azi astept sa se intample ceva direct legat de viata mea, astazi cineva trebuie sa demonstreze ca ii pasa ca traieste pe acest pamant, ca ii pasa de ceilalti. Am asa o presimtire ca astept degeaba incit sint deja pregatita pentru o dezamagire. Abia de maine totul va devenii interesant si da-mi Doamne puterea sa fac ce e bine.

Sint obosita. O oboseala nejustificata, grea, apasatoare, mi-e greu si sa gandesc. Nu am cu cine vorbi, m-am saturat de discutiile despre ce e si ce nu e "trendy".Pe unde or fi oare oamenii destepti?
Primavara asta nu se hotaraste sa apara odata, ieri seara o furtuna foarte puternica nu a reusit sa spulbere florile unui cires. A doua zi era proaspat si luminos in limpezimea diminetii si m-am bucurat pentru el. Intr-un fel si eu sint asa, "furtunile" ma pun intr-o lumina buna.

Ieri ma simteam asemenea unei corzi de arc intinsa la maxim.Astazi sint vanatul din fata sagetii.Asa cum ma asteptam,ziua de ieri a venit si a trecut aducandu-mi o mare dezamagire.Ma tot intreb daca nu ar fi cazul sa merg la psihiatru...
Solutia o am.Conform convingerii mele ca viata nu o traieste nimeni in locul nostru, stiu ca voi merge mai departe, dar pana voi pornii va trebui sa fac o "extractie"fara anestezie.Acum nu ma lamentez dar vreau sa vad cum arata scrise gandurile mele.(Disperate).

Da-o incolo de disperare, prea lasa un gust amar dupa ce trece.

Merci Nefe. Asta incer sa fac.In acest moment as bea o cana cu vin rosu,din ala salbatic de la tara. Aspru sa-mi intunece mintile si sa-mi readuca zambetul.E asa un soare aici la mine ca e pacat sa-mi ascund sufletul sub un nor si pentru ca disperarea nu trece o ascund dupa umbra mea si plec mai departe...pana unde?...pana cand...

Mie
Dimineata
am inceput sa impart
paine.
Locul
se umple
de cei ce n-au.
La amiaz,
palmele degete nu mai aveau.

Ploua.De doua zile ploua fara intrerupere, o ploaie rece, ostila, sacaitoare.Imi vine sa ma ascund de toata lumea. Imi vine sa plec undeva departe. De cateva nopti am un vis care tot vrea sa-mi spuna ceva si nu-l inteleg.E un vis aiurea, cu pasajul garii din oras,o atmosfera de furtuna, si eu care astept un tramvai. Mereu acelasi vis, obsesiv, teama ce ramane atunci cand ma trezesc. De obicei visele mele au un mesaj. Din pacate am capacitatea de a anticipa evenimente cu mare precizie si mi-e frica de acest sentiment. Stiu ca va urma ceva neplacut, stiu si ce si sint curioasa daca se va adeverii ceea ce simt. Se pare ca tot mai des apelez la acest jurnal, nu vreau sa devin dependenta de el dar pe moment e singura forma de comunicare pe care o doresc.

Scuze ca ma bag pe aici... Eu sunt genul de om care este marcat de un vis urat si sunt totusi de parere ca nu trebuie sa te gandesti prea mult la semnificatia unui vis pentru ca de fapt nimic nu se va intampla. Incearca sa te iei cu treaba sa iti ocupi cat mai mult timpul si sa te culci seara mai obosita. Mie mi se intampla ca un vis urat sa capete oarecare tente realiste atunci cand raman fixat pe aceasta problema si cred ca pe undeva imi influentez subconstientul si mai departe destinul.
Nu te mai gandi ca o sa fie ceva rau, ca nu o sa fie, da?
Si ca sa fii si mai linistita, nu te mai du la pasajul garii, evita-l, mergi pe jos o statie...

Merci mult de vorbele bune. Culmea e ca eu nu am drum deloc prin zona respectiva. Visul ma urmareste el pe mine. E ca un fir de praf in ochi, dar eu sint o mare optimista.

Sper sa nu deranjez nici eu, dar vreau sa intaresc cele spuse de skysurfer.

Bine-ai venit Zoro.
Visul acesta este foarte "insistent". Sint curioasa daca revine si ce mesaj duce cu el.

Bine te-am gasit!
Esti sigura ca mesajul contine intamplari din viitor? Nu cumva reflecta el starea ta sufleteasca din prezent?

Nu stiu. E vorba de acel pasaj mereu pustiu, lumina aceea de furtuna. Pasajul e cu piayra cubica galbena in vis, e o curba si eu de fiecare data traversez strada spre tramvaiul in care stiu ca nu voi urca. Tramvaiul vine si visul se intrerupe. S-ar putea sa ma ajuti cu o interpretare?

Probabil ca visul are legatura cu ceva ganduri pe care nu ti le poti lamuri, dar care persista sa te macine....dar hai ca deja am depasit limitele postand atat de mult in jurnalul tau

Zorro, jurnalul e deschis.Nu exista limite.

Tot mai des caut linistea in somn. Felul in care imi relaxez trupul sub plapuma usoara imi aduce liniste.Inchid ochii si lumea din jur dispare, eu pot sa fiu oriunde si orice. Pot sa fiu fericita cautind urmele copilariei pe o strada plina de praf cu caisi pe marginea drumului, pot sa redevin micul hat care fura zmeura din gradina vecinilor, pot sa fiu mica razvratita din satul bunicilor, pot sa fiu frumoasa misteruoasa d-intr-un scenariu imaginar, pot sa fiu orice....
In fata blocului ciresul imprastie petale si mirosuri proaspete.

Tradatoare primavara asta! De dimineata a trimis o raza de soare sa-mi lumineze privirea si-acum imi palmuieste obrajii cu stropi reci de ploaie. Prea isi joaca norocul anotimpul acesta bastard.
Si drept rasplata am scos din mine amintirea altor curate primaverii, ma ascund in spatele pleoapei si o insel in cel mai cumplit mod. Cu ceea ce a fost canva.

Am citit jurnalul tau ... Asa sintem toti , oscilam intre pesimism si optimism , intre primavara si toamna ...
Nu sint crizanteme ...

Bufnitza draga,multumesc.
Acum ma simt ca un scaiete dus de vant pe o stepa pustie, toti vad doar spinii care ii apara inflorirea si frumusetea.
Punctul de echilibru e undeva in noi dincolo de cuvinte si gesturi.Poate in priviri si lacrimi....sau suras....

Cineva m-a acuzat ca sint prea ' literara' ca exprimarea mea este falsa si prelucrata,elaborata....ca un om normal nu gandeste si nu scrie asa. O fi. Lumea e plina de astfel de 'ganditori' care au in loc de creer un simplu intestin gros. Si uite,pentru ca lumea mea reala ma da la o parte atunci cand o las sa traga cu ochiul in sufletul meu,ma blazez din nou si articulez asa cum le place lor.Mo-no-si-la-bic. Folosesc doar atatea cuvinte cat un veritabil papagal vorbitor si in rest....treaca de la mine.

Viata mea este ca o carte in care azi am citit ultimul capitol.Doamne cate carti am citit...........

Pe unde ratacesti, suflete?

Sal'tare Nefe.Pe ici pe colo,ca un inger care isi cauta aripile intr-o lume plina de ispite.
Tu?

Heeei!

Cred ca la fel, doar ca mai disimulez .

... si eu la urma urmei, dar nu recunosc.