Salutare cameron,ce mai faci tu ? sint in pana de idei si asa mai bine tac,am intrat doar sa te salut.

dificila..
Si mie mi se intampla sa tac..chiar daca sunt sau nu in pana de idei..
Lipsa de timp si de directionare a prioritatilor imi provoaca o crunta lipsa de idei..
Ehh.. sper in vremuri mai bune.. din punctul asta de vedere..
Restul este OK! Tu cum mai esti?? Sper ca bine..

E duminica.. si eu am o asa mare lene-lehamite pe mine..
Mai am doar 2 zile pana la examenul de piete financiare ( examen greu pentru ca profa e scarbosenia intruchipata.. stilul ala care striga in timpul examenului "mainile sus!"...bleahh..) si eu nu am chef azi ..n-am chef de nimic..Si daca ma gandesc ca mai am cam o saptamana pana incep serviciul imi plang de mila.. cu lacrimi de crocodil..
Nu stiu de ce am senzatia ca sunt undeva in mijlocul uneu tornade.. totul se invarte ametitor in jurul meu..iar eu stau in loc. Stau nemiscata...Privesc..Atat. Si ma bucur ca mai am un pic de ragaz..pana ma prinde vartejul..in forta lui..mai am doar cateva secunde..si trag de ele..trag..

Foarte bine faci. Bucura-te de fiecare clipa de care poti sa tragi acum.

Parfumul teilor se stinge cu fiecare zi, este din ce in ce mai slab..
Eu am inceput serviciul de o saptamana si sunt cumplit de derutata, obosita, risipita, agitata..
Mai cu chiu, mai cu vai..incerc sa-mi gasesc ritmul, incerc sa ma acomodez dupa o pauza de 6 luni..
Sesiunea am terminat-o.. cu o restanta.. ..dar oricat de mult imi doresc sa-mi iasa toate din prima,..sunt doar un biet om..si atat.
In urma cu doua saptamani am fost trista, trista, trista..
O persoana foarte draga, colega si prietena... si-a curmat viata in mod violent si fara nici o explicatie... lucru care m-a bulversat infiorator. S-a aruncat de la etajul 6 al sediului unde lucra. Avea o cariera stralucita, era jurista, o familie frumoasa..
Am incetat sa caut posibile explicatii.. acum nimic nu mai conteaza..
Uneori dimineata imi aducea flori, alteori prajituri... acum tresar cand vad semnatura pe diverse contracte..ufff...si am senzatia ciudata ca o vad pe holul din fata biroului..

Ce dor mi-a fost de tine!
Sa-ti traiasca bebe!
Si spor la treaba...si eu am am inceput srviciul cand avea puisorul meu 6 luni...acum are 2 ani.
Am terminat primul an de facultate si sunt prima din grupa...n-am nici o restanta...


Pupici multi.

Mara
Flower, felicitari!
Eu am ramas cu o restanta..sper sa o rezolv la toamna.
Poate anul viitor ne vom vedea la cursuri..
La serviciu .. e ok dar foarte obositor. Mi-am intrat in ritm si nu mai este chiar atat de greu. Sper sa rezist.
Noaptea ies pe balcon..fumez o tigara, inchid ochii, si imi imaginez ca undeva dincolo de blocul din fata mea este marea .. linistita si alba.

Mara
Flower, felicitari!
Eu am ramas cu o restanta..sper sa o rezolv la toamna.
Poate anul viitor ne vom vedea la cursuri..
La serviciu .. e ok dar foarte obositor. Mi-am intrat in ritm si nu mai este chiar atat de greu. Sper sa rezist.
Noaptea ies pe balcon..fumez o tigara, inchid ochii, si imi imaginez ca undeva dincolo de blocul din fata mea este marea .. linistita si alba.

Bine ca esti sanatoasa si ca ai putere de munca. Pana a facut pruncul meu 6 luni ma puteai gasi in curte( eu stau la casa) la orice ora din noapte, la o tigara...ca nu dormea bb deloc...acum s-au mai schimbat lucrurile.

Te pup.

O zi normala.
ora 05.50. Suna ceasul.
Il opresc..sa sune totusi la 06.10. Inca 20 de minute..inseamna mult cand tragi de pleoape dimineata.
Dupa 5 minute nu adorm..si ma ridic din pat.
My love doarme.. bebe mic..la fel. Merg la baie..ma inviorez..deschid pc-ul si vad pe un forum de bebeii apelul unei mame disperate al carui copil de 6 luni are cancer. Ma cutremur!!! E cumplit!
Inchid pc-ul ..alerg pe balcon , iau camasa ce o pusesem la uscat la 1.30 noaptea, o calc. Ma imbrac, dau bebeului sa manance ( el are chef de joaca!), chem un taxi si alerg la serviciu.
Ajung la serviciu (sunt atenta sa nu-mi uit naravul in taxi..ca ieri uitasem 2 iaurturi..), fac repede cafeaua, listez mailuri..impart hartiute si contracte.
Telefonul suna ca la nebuni.
Sun acasa sa vad daca a ajung maman sa aiba grija de bebe cat baby sitter e plecata la facultate sa duca dosarul de practica. Maman nu ajunge la timp, baby sitter pleaca, my love intarzie..(el zice ca nu s-a suparat).
Trebuie sa afisez un mail cu ajutorarea sinistratilor.
Suna brother nr.1 sa ii trimit bani ca nu are cu ce sa mai vina acasa de la Vama Veche. Sun la informatii sa aflu adresa Of. postal 1 Mangalia.Rezolv..dar ma suna sa ii trimit bani si pentru prietenul lui. Il bomban..si trimit si pentru prietenul lui.
Tipa de la aprovizionare vine cu o delegatie la semnat. Imi amintesc ca sotul ei lucreaza la Romtelecom si o rog sa il sune pentru ca tel meu fix nu merge de o luna... Tipul imi raspunde ca nu figureaza nici un abonat pe acest numar..din 2004. Stupoare.. Dupa o ora de conversatii se lamureste ca tampitii mi-au taiat telefonul aiurea..drept pentru care de luni imi promite un alt numar de telefon. Asta e..
Suna fratele nr.2..sa verific ce este cu prietena lui..ca apare la facultate ca exmatriculata. Asta o rezolv maine..sau luni.
Vine Sanducu de la E&P sa monteze standul pentru ziarele companiei. Profit si il abramburesc de cap sa-mi aduca juma' de magazie de rechizite. Imi aduce.
Colega care e in conced..ma suna sa ii iau salaru'. Casiera nu e. Apare.. ii iau banii colegei, decontul de transport directprului de productie (caruia ii cer 20 mii rest..in loc de 2000..).
Mai fac mapa pt luni..plec acasa.. fac cumparaturi, mancare, prepar cereale, curat, spal copilu'..ma pregatesc pentru maine de inscris copilu' mijlociu la facultate, de vizita la nevasta fostului sef...si habar nu am ce o sa mai fac.
Cred ca sunt cam obosita..

Culmea..inca visez..aiurea. Nu am pic de loc de poezie in viata mea.. si totusi..

Micile fapte eroice de zi cu zi.
Poezia nu asteapta sa-i faci tu loc. Poezia esti tu.

P.S. Pupici lui scumpilici cel mic.

Denise.. cam tarziu iti multumesc pentru cuvintele tale..dar poate ma ierti!

A trecut aproape o luna de cand nu am mai deschis jurnalul.
Toamna se apropie, stiu asta pentru ca respir aerul usor amarui de sfarsit de vara.
Totul este in schimbare, totul se roteste innebunitor.
Am senzatia ca stau intr-o camera de sticla ai carei pereti se apropie sufocandu-ma.
Culmea e ca-s tare calma.
Obosesc din ce in ce mai usor, dar nu am timp sa-mi revin.
Chiar de zambesc, vin la serviciu, gatesc, plimb bebe in parc sau sterilizez biberoane.. sunt cumva absenta.
Nu stiu unde sunt.
Habar nu am.
Vreau la mare.. dar anul acesta nu am vazut marea decat la televizor.
Vreau.. sa ascult "Cool". Imi place.
Sunt o..dezlanata la ora asta.
Am gadurile desirate.
O sa mai ma adun eu vreodat'?

...vine toamna...chiar daca noi ne-am schimbat acest anotimp ni se ofera cu aceasi splendoare si voluptate, ispitindu-ne cu tentatii ascunse. Fa-ti copilul sa iubeasca acest anotimp si regaseste-te pe tine ascunsa dupa o umbra de ceata.

Hai sa facem un club al tomnaticilor!


Incearca sa zambesti
Far'sa te-amagesti
Si sa iti doresti
Un lucru usor
Fiindca-i trecator.

Daca iei un strop de ploaie
In palma ai sa vezi
Ca nu-i atat de greu sa speri.
Fur-o raza de lumina,
Incearca-n ea sa crezi
Si ridica-ti fruntea spre cer.

Eu vin cu un cos de mere coape, ratacite printre firele de crizanteme argintii, cu miros de ceata in par, la cantatul cocosilor voi bate nucii si voi umple zarea de fumul de cucuruz copt pe jar.

Eu aduc niste struguri negri parfumati. Stii cum miros seara strugurii copti?! O betie de arome.

....si zdremte de vant sa amestece gandurile cu stropii de vin ...si undeva departe lupii sa se cheme bezmetic in haite...

... iar noaptea cu miros de frunze arse sa imprastie licaririle de stele multe multe multe peste racoarea ce iti infioara simturile...

...sa-ti fie frig, frig, sa simti roua cum te invaluie si sa astepti dimineata stiind ca va venii.Sa ai curajul sa furi lunii un vis si sa ti-l faci bratara in jurul gleznei sa te calauzeasca in drumul spre zi....

Sunteti extraordinare!!!

Bineinteles ca o sa incerc sa ii deschid copilului meu setea pentru toamna, culoare, sunet, lumini, cuvinte..
O sa ii arat cum sa priveasca cerul ca si cand acolo ar fi marea cu valuri plutind deasupra noastra, sa asculte ruginiul din frunze, sa creasca odata cu verdele, sa viseze la soare, sa se bucure de ploaie, sa nu-si ascunda niciodata aripile..

Salutare Cameron.Ma bucur ca ai revenit, sper sa intri mereu pe aici, mi-e dor de discutiile nostre.

E luni..
Chiar daca aceasta luni urmeaza unui sfarsit de saptamana obositor..in care am rasturnat casa.. ma simt suspect de bine.
Vineri am avut un re la contabilitate aprofundata ( dealtfel singura restanta),..si am aflat ca l-am luat..asa ca.. SUNT IN ANUL 5!!!
Cand am inceput facultatea ma gandeam cu groaza.. 5 ani... mi se parea cumplit de mult.. dar timpul a trecut, mintea mi s-a dezmortit..iar acum aproape imi pare rau ca a mai ramas atat de putin.
Acum 2 saptamani am sustinut al n-spelea interviu..de data asta cu un omv-polonez.. si tot asteptand am aflat de la managerul de project ca raspunsul este ok..si asteptam hartiile oficiale.
Aproape nu mai speram.. dadusem o groaza de interviuri.. dar ma mai chemau la inca unul..si la inca unul..de ajunsesem sa nu mai inteleg nimic..
Asa ca iar sunt in fata unui nou inceput. Daca totul iese ok..voi lucra in headquarter..si sincera sa fiu de-abia astept!!
Colegii ma condamna (ca de ce.. ca aici ti-e superbine, ca nu vei mai avea libertate) dar eu vad lucrurile prin alta prisma. Intr-adevar aici sunt pe schema noii organigrame si nici cu buldozerul nu ma poate misca nimeni ... dar deja m-am plictisit facand acelasi si acelasi lucru, m-am plictisit de fetele blazate ale colegilor..care nu stiu decat sa se vaite si sa priveasca iminentul drob de sare..
Acolo o iau din nou de la zero, voi fi nevoita sa-mi pun engleza la punct (in companie limba oficiala este engleza), voi fi nevoita sa invat ceea ce nu stiu la pc.. probabil in viitorul nu foarte indepartat voi reusi sa lucrez la centul pe sud esul Europei..
Proiecte sunt multe..ramana sa vad cate din ele voi realiza..
In rest e toamna inghetata.. curand frunzele imi vor asterne covor peste gri, ploaia va incepe sa cada rece facandu-mi in ciuda ca nu vrea sa urce spre nori, soarele va zambi din ce in ce mai discret...

Nu-mi amintesc cum era marea cand am vazut-o prima data.
Cred ca aveam 4-5 ani..
Nu am nici un fel de amintire de atunci decat cateva poze din care o fetita subtirica ma priveste incruntata si suparata ca fotograful o imbracase precum o sorcova intr-un costum arabesc..
Marea nu se regaseste nici in fotografii, nici in vreo umbra de amintire..
De atunci ani intregi nu am mai vazut marea.
Parintii mei erau tot plecati peste mari si tari, in acest rastimp eu locuind cu bunica la tara.., anii treceau... marea era o notiune indepartata si incetosata.. si nu insemna aproape nimic pentru mine.
Cand aveam vreo 8 ani.. am stat ceva vreme in Oran si am vazut acolo un colt de Mediterana incredibil de albastru cristal..
Dar era cam departe si in afara de culoarea fascinanta nu m-a surprins nimic altceva.
Cand m-am angajat, o buna prietena colega de serviciu imi povestea siderata despre mare.. marea nostra Neagra..era innebunita si era in stare sa stea acolo o mie de vieti..
Asa ca.. la 20 de ani..m-am hotarat sa o vad..
Cred ca mai aveam inca 100 de kilometrii pana la Constanta dar eram in stare sa ies cu totul pe fereastra trenului doar-doar zaresc ceva...
Nu am vazut-o..dar apropiindu-ma de destinatie am simtit un miros ciudat..sarat..inedit...subjugant..
Asa ca mai intai m-am indragostit de mirosul marii.. mirosul acela inconfundabil de alge verzi..
Cand am vazut-o.. a fost aproape un vis... pentru prima data aveam in fata ochilor materializata notiunea de nemarginire..
Valuri zbuciumate, calme, nehotarate, tulburi, inspumate, limpezi.. toate incercau sa-mi vorbeasca, sa ma vrajeasca, sa-mi creeze o dependenta ciudata..
De atunci .. in fiecare an merg sa o vad, sa o respir, sa ma las invaluita de soaptele purificatoare, sa stau nemiscata ore intregi pe tarmul pustiu noaptea si sa incerc sa numar stelele cazute in apa..
Insa cele mai minunate sunt zilele ploioase cu cerul gri-plumburiu ce se sprijina pe luciul perfect fara valuri, nisipul ud cu milioane de hieroglife misterioase scrise de urmele de pasi, cu pescarusi fericiti ca plaja e doar a lor..
Obsesie albastra? Posibil..

Imi era dor de tine.

Si mie imi este dor de tine Misti, .. acum un an eram la terasa aceea superba.. dar cine stie.. poate ne vom mai vedea..
Mi-e dor si de Vegas, de Afro, de Diana, Rose, Dificila Nefertiti, Denise, Geni, Blaky, Cain, .. de toata atmosfera aceea minunata... de timpul pe care acum nu il mai am..

La ora asta am o stare ciudata de furie, nerabdare, lehamite, agitatie, toate amestecate intr-o combinatie iritant-suficanta.
Dau continuu send/receive; send/receive..dar se incapataneaza sa ramana impasibil.
Ma innebunesc micile mari probleme pe care le rezolv greu, cum rezolv una apar o mie in loc, am obosit, ma obosesc eu insami, probabil m-as ura daca n-as fi atat de egoista.
Stiu ca ar trebui sa am rabdare, sa nu mai intreb , sa regasesc notiunea de diplomatie... dar unde? unde sa o gasesc?

Uite ceva dragut.

Multumesc mult Nefertiti!
Exact cand tu imi daruiai superbul buchet de culoarea toamnei.. primeam si email-ul mult asteptat!
Asa ca.. a fost ca un semn minunat!
Multumesc!

O dimineata de octombrie rece..
O dimineata in care incerc sa citesc putin si sa scriu cateva cuvinte.. fiind atenta la ochiul de vultur al sefului meu ce trece ca un fulger prinn birou scanand dintr-o privire cele 17 monitoare uriase..
Important este ca imi place noul loc de munca, important este ca incerc sa ma obisnuiesc cu stilul lor de lucru..
Nu sunt obisnuita sa stau in birou cu atat de multe persoane.. si asta ma streseaza..
Uff..
Revin..

17 persoane intr-un singur birou...noi suntem 3 si parca uneori e prea mult...in special in zilele(nu ptine la numar) in care celelate 2 colege se impung, subtil.

Eu trebuie sa stau pana in martie 2006 cu un olandez in birou( sa vezi ce mai scriu atunci pe han!)...

Pupici si watch out!

Flower.. ai mei expati au viza de sedere pana in 2008 sau 2010..
Boss-ul are totusi un birou mai mic separat in spatiul acesta imens (bossul este polonez), dar kw - pakistanezul ma sacaie continuu..unde e viza, sa sun la ambasada din Islamabad, de ce nu ii merge cablul tv acasa, sa sun soferul (ala nu il intelege ce zice) sa astepte, sa ia copii de la scoala, sa ii repare cauciucul, ca ce de i-a dat amenda politia.., ca nu are caldura in dormitorul portocaliu si la caloriferul x, ca sa ii rezerv zborul y peste 5 luni...
Io nu mai zic nimic de ei.. ca blog-urile sunt urmariteee..
Tu cand ajungi la facultate? Ne vedem..?

E luni azi si stiu ca nu-ti place sa scrii. Dar am citit tot ce-i aici. Prin tine am descoperit Hanul si e primul meu post. Nu am la indemana un buchet atat de frumos precum al lui Nefertiti, dar sa stii ca o floare exista si ti-o ofer cu toata placerea!

Dupa zile nebune.. azi am parte de putina liniste la serviciu. Chiar daca este liniste .. nu o simt. Sunt obosita, innourata, risipita..
As vrea sa-mi revin.. dar nici nu pot, nici nu am cum.. nici eu nu stiu ce ar trebui sa fac..
A trecut aproape o luna de cand am inceput serviciul la noul loc de munca, am constatat ca trebuie sa iau aproape totul de la zero, experienta de pana acum nefiindu-mi de mare folos..
Este alt stil de lucru, este o alta lume..
Multi cunoscuti, fosti colegi, ma intreaba :“Ei..cum este? Te-ai obisnuit? E greu? Iti place?“
Adevarul este ca mi-am dorit atat de mult sa lucrez aici.. ca ar fi de-a dreptul absurd sa spun ca nu imi place. Imi place. Si incerc sa fac totul cat mai bine posibil.. pentru ca am de gand sa raman aici multa vreme de-aici incolo..cel putin cativa ani.
Ma scoate uneori din sarite sefu’ meu.. pe care il aud vorbind cu alti colegi intr-o romana aproape perfecta.. dar cand eu “scap” ceva in romana..zice “Sorry..??”.. dar..asta e..! Imi imaginez ce parere are el de engleza mea.. dar ma rog.. din moment ce m-a acceptat la interviu.. trebuie sa aiba rabdare.. multa rabdare..
In rest.. toamna batrana, ruginita, frunze impietrite de frig, culori intunecate de cerul plumburiu.
Ma simt legata, am impresia ca un imens paianjen a tesut haotic in jurul meu fire de-argint, reci..
Gandurile-mi scapa, evadeaza stalucitoare si fragile..de parca ar fi baloane de sapun..
Curand vad ca si ele incep sa fie cuprinse de plasa metalica si rece.. si cad spargandu-se de mocheta albastra si indiferenta..
Heloo.. trezeste-te..” k“ se apropie..si cine stie ce a mai inventat..
Daca iar vrea sa rezerv ceva sau sa anulez vreo rezervare .. il bat! Se razgandeste in fiecare zi..
Voi reveni..

E marti. Revin la jurnal. Inca nu imi este clar daca am voie sa accesez net-ul ..dar la ora asta nu am nimic urgent de facut, boss nr.1 nu e la office azi..
De azi dimineata butonez prin visio, am facut deja o organigrama, un calendar, un building plan... si m-am plictisit.
Mai am doar o tigara.. la job nu mai fumez decat 5 in 9 ore..asa ca asta e un semn de cuminteala.
Incerc cu disperare sa gasesc solutii la probleme strasnic innodate.. si mai am doar un firicel de speranta ca le voi da de capat.
Am obosit sa caut, sa caut, sa caut.. de parca as fi in galerii intunecate si stramte, tarandu-ma disperata dupa un strop de aer.
In fine.. poate astazi voi avea o veste buna.

Pe mine cautarea ma stimuleaza, tentatia urmatorului pas e mai mare decat stergerea urmelor inegale din urma, as vrea sa ma dezbrac intr-o dimineata undeva pe o stepa si sa-mi las trupul si sufletul posedate de vant, de ceata, de lumina.Sa iau linia orizontului cu mine si sa ma risipesc pe drumuri neumblate dar cautate de nebunii visatori.

oiski.. multumesc!
Ma frustreaza teribil problemele care in mare parte sunt generate de propria-mi tempenie. Poate ca merg pe un principiu eronat :rezolv-o pe asta de azi..ca vezi tu ce faci cu cele de maine.
As fi ingrata sa nu recunosc ca 95% din viata mea nu ar fi peste asteptari..dar exista un 5% strict administrativ ..care nu merge.
dificila..am momente in nu-mi amintesc ce inseamna visare. Posibil sa fie o amnezie temporara la capitolul acesta.
Am momente (scurte ce-i drept..) cand evadez in umbre, lumini, culori, le impletesc, privesc nori, frunze (cat mai sunt..)
Trag de fiecare clipa, respir toamna rece, admir crizantemele violet de pe birou, plantele aristocratice din biroul in care-mi petrec majoritatea timpului, ma enerveaza ca nu avem voie sa ascultam muzica.. si uite asa ne trece viata.. probleme, iritari, bucurii mai mici, mai mari..

oiski - sunt genul de persoana care vede doar partea plina a paharului.. chit ca paharul e aproape gol. Stiu sa apreciez ceea ce am, am cam tot ceea ce mi-am dorit,..dar probabil ca-s cam carcotasa cateodat'..absolut gratuit.
De-aia am aici jurnal.. sa ma pot lamenta cand si cum am chef. Chit ca peste 5 minute am uitat cu desavarsire ca ceva anume ma stresa..
Acceptatul realitatii este lectia nr. 1 pe care am invatat-o.. aia cu visatul este stropul de vers.. condimentul ..
Muzica imi lipseste..pentru ca imi lipseste..si pentru ca instalatia de climatizare e deranjanta..

cameron ce placere sa te putem citi ! Sanatate, si sa-ti traiasca (sa ne traiasca !) cel mai mic forumist !

Multumesc mult Calfa!!

Si pe cand poze cu forumistul nostru mititel? Ca a trecut ceva vreme de cand le-am vazut pe ultimele...

Mara .. daca dai click pe albumul de poze (cel din semnatura mea) cred ca sunt..ceva mai recente acolo..
Oricum.. multumim mult ca nu ne-ati uitat!

Uite ce festin a iesit aici!!

Si sa nu venim cu mana goala :

Saru-mana!!!!!
Norocul meu ca nu am avut azi sefi'..ca altfel trageam doar cu coada ochiului la voi.. 5 secunde han..inchis repede..si gata!

Gwen Stefani - Cool

It's hard to remember how it felt before
Now I found the love of my life...
Passes things get more comfortable
Everything is going right

And after all the obstacles
It's good to see you now with someone else
And it's such a miracle that you and me are still good friends
After all that we've been through
I know we're cool

We used to think it was impossible
Now you call me by my new last name
Memories seem like so long ago
Time always kills the pain

Remember Harbor Boulevard
The dreaming days where the mess was made
Look how all the kids have grown
We have changed but we're still the same
After all that we've been through
I know we're cool

And I'll be happy for you
If you can be happy for me
Circles and triangles, and now we're hangin' out with your new
girlfriend
So far from where we've been
I know we're cool

JAMES BLUNT

"You're Beautiful"

My life is brilliant.

My life is brilliant.
My love is pure.
I saw an angel.
Of that I'm sure.
She smiled at me on the subway.
She was with another man.
But I won't lose no sleep on that,
'Cause I've got a plan.

You're beautiful. You're beautiful.
You're beautiful, it's true.
I saw your face in a crowded place,
And I don't know what to do,
'Cause I'll never be with you.

Yeah, she caught my eye,
As we walked on by.
She could see from my face that I was,
Flying high,
And I don't think that I'll see her again,
But we shared a moment that will last till the end.

You're beautiful. You're beautiful.
You're beautiful, it's true.
I saw your face in a crowded place,
And I don't know what to do,
'Cause I'll never be with you.

You're beautiful. You're beautiful.
You're beautiful, it's true.
There must be an angel with a smile on her face,
When she thought up that I should be with you.
But it's time to face the truth,
I will never be with you.