-X- Optiuni

[exergy33]

Zilele astea n-am avut nici o chemare pentru a scrie ceva nou ... in schimb am citit carti, m-am amuzat pe unele situri de limba persana - cum este si acesta cu caricaturi inspirate din tipologia femeilor intalnite in metroul din Teheran, si am gasit idei pentru a redecora locuinta.
Chiar daca textele sunt in persana/farsi, imaginile vorbesc destul de convingator.

http://paintworldd.persianblog.ir/posts
http://paintworldd.persianblog.ir/pages/1/

Tuturor celor ce veti trece pe aici va doresc un An Nou, nou in toate

Acest topic a fost editat de exergy33: 30 Dec 2012, 07:20 PM

[Frisky]

Foarte amuzante caricaturile!

Iti doresc la randul meu sa ai un an nou plin de sanatate, voie buna, noroc si sa ne povestesti macar tot pe-atat cat in anul ce maine se stinge. Esti un om frumos si ramai unul din motivele pentru care poposesc in han cu placere si surprindere.

[Erwin]

La mulți ani, exergy33! Să fii la fel de neobosită și în 2013! Chiar dacă sunt puțini cei ce mai scriu în han încă mai sunt destui cititori.

[Promo Contextual]

[exergy33]

Frisky & Erwin

Multumesc pentru urari.
V-as fi oferit un platou cu prajituri (din acelea care-mi plac mie cel mai mult ... cu frisca, nuca de cocos, boabe de rodie glazurate, felii de kiwi confiat si nuci macinate amestecate cu zahar ars), insa "virtualul" ma impiedica.

Acum ca v-am facut sa va lase gura apa nu-mi ramane decat sa va doresc un an nou pe masura prajiturilor descrise

La Multi Ani !

[andra_v]

La multi ani! Pace si liniste Orientului Mijlociu si intregii lumi!

Acest topic a fost editat de andra_v: 2 Jan 2013, 06:13 PM

[exergy33]

@andra
Multumesc pentru urari
La randul meu iti doresc un an in care dorintele si asteptarile sa prinda viata.

**********************************************





Poate ca obiceiurile legate de ceremonialul inmormantarii bakhtiarilor nu constituie cel mai potrivit subiect pentru a fi postat la inceput de an nou, dar il aveam in minte de cateva saptamani bune si de aceea vreau sa ma eliberez de aceasta povara informativa.
Poate ca nu atat povara cat enigma ...

Amintisem de cateva ori de pustile bakhtiarilor, puști ce-i insotesc in munti, la nunti si petreceri, la intreceri intre triburi ... dar si pe drumul cel din urma.

Fotografia pe care tocmai o priviti am descoperit-o pe net. Pot spune ca mi-a lasat o impresie stranie deoarece in răstimpul petrecut in Iran mi-am 'acomodat' mintea cu ritualul de inmormantare practicat de iranieni, un ritual islamic la baza dar cu adaugiri specifice.
Cred ca de aceea imaginea in berna a portretului pastorului bakhtiar, incadrat de doua capre salbatice, fara nici un simbol islamic prin preajma, mi-a epurat zgura imaginilor precedente inmagazinate in memorie, imagini cu inmormantari vazute la televizor sau la fața locului - unde din varii motive a trebuit sa fiu prezenta.
Dintr-o data am realizat ca paralel cu Iranul urban, islamizat si apoi modernizat, exista un Iran independent, ancestral, conservat pana in ziua de azi tocmai datorita acestor pastori nomazi, oameni ai muntilor si ai naturii.

Imi amintesc una din frazele lui Zarathustra/Zoroastru care, in urma cu milenii, afirma ca cel ce va distruge Natura nu v-a fi iertat niciodata de Ahura Mazda/Dumnezeu.

Spusesem deasemeni ca cea mai mare parte a triburilor de luri bakhtiari au imbratisat religia islamica, insa 'religia' lor adevarata e cea a Naturii. Nu stiu daca as putea-o numi "pagână" caci bakhtiarii nu s-au inchinat niciodata la idoli din piatra.
Inainte de islam au fost zoroastrieni ... deci il venerau pe Ahura Mazda - simbolul luminii, binelui si cunoasterii.
Statuile din piatra de pe mormintele lor, denumite lei, desi unele mi se par ca seamana mai degraba cu porci mistreti , au rolul de a marca locul celui inmormantat ... nu mai mult.


... ...

imagini din cimitirele bakhtiarilor (primele doua din provincia Chahr Mahal-e Bakhtiari ... adica cele patru meleaguri ale bakhtiarilor sau cele patru tinuturi ale bakhtiarilor, a treia din apropierea orasului Shahr-e Kord din aceeasi provincie)


Pe nici unul din aceste morminte nu se vede vreun simbol legat de islam ... nici unul cat de mic.
Bakhtiarii, de regula, nu le pun copiilor lor nume islamice. Numele copiilor bakhtiari sunt nume vechi ce se regasesc in inscriptiile din piatra ale sasanizilor, in Cartea Regilor/Shah Name a lui Firdowsi, in Avesta, in flora muntilor Zagros, in natura inconjuratoare sau in cantecele lor traditionale.

Fetele lor se numesc Rudabeh (râul plin de apa), Soudabeh, Setareh (Stela), Manijeh, Laleh, Yaseman (Iasomie), Narghes (Narcisa), Baran (Poaie), Aseman (Cer), Morvarid (Perla), Marjan (Mărgean), Chaman (Pajiște), Tishlar (Îngerul Ploii), Firoozeh (Peruzea), Mahtab (Lumina Lunii), Mahnaz (Frumoasa ca Luna), Mahdohkt (Fata Lunii), Tahmineh, Bahar/Bahareh (Primavara), Roshanak ( Steaua Zorilor ... de unde a derivat numele Roxana), Yalda (noaptea solstitiului de iarna), Mahvash (misterioasa ca Luna), Shabnam (Roua Nopții), Iran, Iran-Dokht, Mah Banou (Doamna Lunii sau Stăpâna Lunii), Parisa (Paradisiacă), Ahou (Caprioara), Susan/Sousan, Banafsheh (Violeta), Go(u)har (Nestemata), Mehranghiz (cea care aduce dragostea), Shirin (Dulce .. Dulcineea), Pari/Parivash (Zâna), Makhmal (Catifea), Spenta (Sfântă), Arezoo (Dorință), Arta (credincioasă, corectă ...), Farzaneh (Învățată), Robab, Katayun, Purandokht, Simin (Argintată), Simindokht (Fata de Argint), Zarin/Zareen (Aurită .... Aurica), Delbahar (Inima Primaverii), Delshad (Inima Vesela), Golbadan (cu trup de floare), Golnar (Rodie), Golbanou (Doamna Florilor), Shahbanou (regină ... soția shahului, doamna shahului), Golzar (pajiște înflorită), Golafshan (Inflorescență), Dinbanou (Doamna Credinței), Shirdel (cea cu inima de leoaica) ...

Baietii poarta nume ca : Sasan, Ardeshir, Babak, Iraj, Bahram, Khosrou, Keyomars, Bijan, Jamshid, Houshang (inteligent, isteț), Kamran, Mehran, Nariman, Surin/Surena, Yiima, Kaveh, Sarvin (înalt ca ciprul), Rostam, Sohrab, Khorshid (Soare), Dariush, Toufan (Furtuna), Kurush (Cyrus), Siyavash, Behruz, Ramdin, Khordad ( a treia luna a calendarului iranian), Fereydun, Zurvan (Timp), Kayvan (Univers), Noruz (Anul Nou iranian ce coincide cu echinoctiul de primavara), Touraj, Arash, Behzad, Syamak, Burzin, Firdous (Paradis), Ardavan, Delawar, Farhad, Pirooz (Învingătorul), Gudarz, Ramin, Bahman (Avalanșă), Parviz ... sau nume derivate din cuvântul "shah" - Shahin (regal), Shapour (fiu de rege/shah), Shahzad (de viță regeasca), Shahrokh, Shahryar ...






In ceea ce-i priveste pe lurii bakhtiari cred ca se potriveste la fix vechea zicala romaneasca : câte bordeie, atâtea obiceie
Despre cateva dintre cele mai ciudate voi vorbi pe parcursul urmatoarelor postari.

In unele triburi de bakhtiari exista obiceiul ca femeile si fetele sa vina la morminte imbracate cu haine in culori vesele si apoi sa cante, sau chiar sa danseze, la capataiul celor disparuti.
Aceasta credinta veche, cum ca astfel s-ar inveseli sufletul celui mort, poate parea nelalocul ei in contextul religiilor monoteiste ... dar tocmai acest 'nelalocul lui' confirma vechimea practicii ce e posibil, dupa parerea mea, sa fi existat chiar in epoca de piatra, deci cu milenii inainte de aparitia invataturilor lui Zarathustra.


...

Acest topic a fost editat de exergy33: 5 Jan 2013, 10:55 AM

[exergy33]

Leii din piatra ai bakhtiarilor se gasesc raspanditi in aproape toate vaile importante ale lantului muntos Zagros dar si in sudul Iranului, mai bine zis in provincia Khuzestan.
Acesti lei din piatra sunt denumiti shir-e sanghi in persana, bard-shir in dialectele bakhtiarilor.
E cunoscut faptul ca leul reprezinta animalul ce a fost reprezentat pe numeroase insemne ale dinastiei ahemenide si nu numai (flamuri, scuturi, basoreliefuri, cupe, arme, inscriptii in piatra sau bijuterii) ca in cele din urma sa devina un simbol national (Shir-o Khorshid ... Leul si Soarele ).
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Lion_and_Sun


Ei marcheaza locurile in care au fost ingropati oameni viteji, eroii sau mai marii comunitatilor lor ce au decedat in timpul transhumantei (kooch), deci la departare de sute de kilometri de zonele de bastina.


...
imagini din Chahar Mahal-e Bakhtiari

Cea mai mare parte a statuilor nu au inscriptii si de aceea identificarea si interpretarea corecta a simbolurilor e destul de dificila. Mormintele mai noi, adica din perioada islamica de dinaintea primului razboi mondial, au unele insemne si decoratiuni in negru.
Reza Khan, aka Reza Shah, a fost primul om politic ce a interzis bakhtiarilor sa-si ingroape semenii in munti si i-a obligat sa aiba cimitire - la fel ca restul populatiei sedentare (urbane si rurale).
Regimul islamic a continuat politica dinastiei Pahlavi in ceea ce priveste ritualul de inmormantare si eliberarea certificatelor de deces.
In sfarsit, in ciuda tuturor restrictiilor mai exista pastori batrani care lasa cu limba de moarte dorinta de a fi inmormantati in munti, uneori in cripte naturale asemanatoare unor pesteri miniaturale, iar urmasii in viata, pentru a respecta ultima dorinta a rudei lor, la cateva zile dupa inmormantarea legala ii fura cadavrul din cimitir spre a-l duce in munti.




imagine din Izeh, provincia Khuzestan

Mormintele foarte vechi au lei pe al caror corp se mai pot observa pumnale si sabii ... incizii abia vizibile, roase de vanturi, precipitatii si de sagetile de fier inrosit ale soarelui de august.

... ...

Pe mine ma surprinde asemanarea in ceea ce priveste redarea picioarelor dorsale a animalelor si interesantul echilibru creat prin acest tip de reprezentare.
Leii descoperiti pana acum se incadreaza in doua mari categorii : cei cu corpuri rotunjite (fusiforme) si cei cu corpuri paralelipipedice (uneori cu muchii foarte ascutite).
S-a emis ipoteza ca aceste reprezentari statuare au fost facute de slefuitori in piatra profesionisti ce ar fi trait pe rutele de migratie ale bakhtiarilor. Deci statuile nu ar fi fost cioplite de catre pastorii nomazi.

Personal ma indoiesc temeinic de adevarul afirmatiei in cauza, chiar daca a fost emisa prin canale autorizate stiintific si reprezinta inmanuncherea concluziilor specialistilor ce au analizat pietrele in amanunt.



imagine din Aligoudarz, provincia Lurestan ... si salutul nomazilor bakhtiari

In ciuda diferentelor dintre reprezentarile statuare nu pot sa nu remarc "un ceva comun".
E interesant faptul ca statui realizate inainte de crestinism sunt identice cu altele din perioada domniei safavide (sec XVI-XVII) ... chiar daca distanta dintre locatiile geografice in care au fost amplasate depaseste 500 km.




Lurii Bakhtiari traiesc raspanditi in provinciile Chahar Mahale Bakhtiari (cele patru meleaguri ale Bakhtiarilor), Lorestan/Luristan, Khuzestan/Khuzistan, Isfahan, Kohgiluyeh - Boyer Ahmad ...

... iar denumirea de "boyer", inexistenta in dictionarul limbii persane si in toponimia Iranului, chiar ma calca pe nervi datorita alaturarii numelui "Ahmad"

Prin "Boyer Ahmad" e desemnat numele unui yil (ramura de familii, confederatie ) ce a avut candva in stapanire teritoriul de azi al provinciei.
Numele initial al zonei a fost Aryobarzan ... vechi si original nume iranian.

Acest topic a fost editat de exergy33: 6 Jan 2013, 04:33 PM

[Marduk]

Curioasa asemanarea cu ritualul ingroparii mortilor la momarlani si cu ritualul marcarii locul mortii. Cea mai mare asemanare imi pare a fi intre palariile ciobanilor romani si ci bakhtiari.

Acest topic a fost editat de Marduk: 6 Jan 2013, 03:35 PM

[exergy33]

Interesant ce ai spus in legatura cu momârlanii si sincera sa fiu nu stiam ca exista in Romania un grup etnic cu o asa denumire ciudata.
Aseara am cautat pe net informatii si am gasit cateva idei, chiar bune, pe care trebuie sa le diger in tihna la sfarsitul saptamanii.

Revin la bakhtiari cu imagini dintr-un alt cimitir, din Izeh, de data asta un cimitir cu pietre funerare ce arata ca acolo au fost ingropate femei.

Izeh este o localitate in sudul Iranului, in provincia Khuzestan/Khuzistan, si locul in care pastorii nomazi bakhtiari din zonele reci vin cu turmele la iernat.
La Izeh iarna aproape ca nu exista ... doua trei saptamani pe an, poate nici atat, cu zapezi ce se topesc de la o zi la alta.
Prima data cand am auzit numele Izeh, de fapt l-am citit intr-o agentie de turism pe un poster ce infatisa o campie foarte verde si cateva umbre negre ce se deplasau in directia unui copac, fara sa vreau m-am gandit la Valea Izei din Maramures ... bineinteles ca nu exista nici o legatura.
In vechime oraselul se chema Ida.


...


Chiar si acest cimitir cu pietre funerare vesele, in culori vii, cu desene naive, mi-a amintit de cimitirul vesel din Sapânța ... iarasi trebuie sa spun ca nu exista nici o legatura.
Sau mai bine zis legatura o constituie matricea spirituala a oamenilor ce traiesc infratiti cu natura si ca parte inalienabila a ei.




Aceasta piatra de mormant transmite cateva mesaje pictografice relativ usor de decodat.
Dupa cum va dati seama e vorba de o femeie.
Ea tine in mana o foarfeca si un pieptene, obiecte necesaree la ajustarea covoarelor persane. La picioarele ei e intins un gherghef orizontal, unul din acele "sisteme ingineresti" deosebit de simple ce permit femeilor din triburile pastorale aflate in transhumanta sa teasa chilimuri, scoarte, invelitori pentru corturi si chiar covoare persane in toata regula.
Deci e vorba de o tesatoare renumita in grupul de triburi din care facea parte.
Deasupra capului ei a fost reprezentata o rodie sau poama de granata. Rodia e fructul ce e asociat cu tineretea, cu sangele tânăr ... de unde se poate deduce ca acea femeie a murit la varsta cand mai mai putea avea copii, cand mai avea ciclu menstrual.
Cele doua simboluri de sub triunghiul in care a fost incadrata rodia nu stiu sa le interpretez


In contradictie cu batranetea si moartea, ca inevitabila stație in tramvaiul vieții, stau chipurile copiilor si ale celor tineri.

...

Cateva imagini, cum e si cea a baiatului bakhtiar cu zambet senin si pusca pe umar, am luat-o de pe un site al orasului Izeh.
Fata aceasta cu ochii de un verde adanc si intunecat a fost fotografiata de un turist in trecere prin Masjed-e Soleyman - un alt oras din sudul Iranului in care bakhtiarii au avut intotdeauna un cuvant greu de spus.




Acest topic a fost editat de exergy33: 7 Jan 2013, 06:32 PM

[exergy33]

... ...
......................................................... juriul unui concurs de calarie

Postez aceasta fotografie cu pastori bakhtiari din zona orasului Izeh (provincia Khuzistan) pentru a putea analiza mai bine fizionomiile lor. Urmatoarea imagine, luata de pe situl zaglor - situl lurilor/lurilor bakhtiari ce populeaza lantul muntos Zagros - demonstreaza inca o data identitatea spirituala a bakhtiarilor nomazi care, in orice spatiu ar trai, poarta aceleasi haine traditionale si pastreaza aceleasi obiceiuri.




In ultimele doua postari am vorbit despre lurii bakhtiari din Izeh si Masjed-e Soleyman, doua orase din provincia sudica Khuzistan, dorind sa ating in treacat si problema petrolului deoarece primul zacamant petrolier iranian a fost descoperit in arealul aflat la acea data sub controlul armat si administrativ al khanilor bakhtiari.
As mai dori sa spun ca in opinia lui Roman Ghirshman, arheolog de al carui nume se leaga importante desoperiri de situri si artefacte, Masjede Soleyman ar fi fost cea mai veche capitala a Imperiului Ahemenid.
Parsomash reprezinta numele original al orasului si are in componenta radacina "pars".
Masjed-e Soleyman, nume ce s-ar putea traduce prin "Moscheea lui Solomon", reprezinta un nume pus in circulatie dupa cucerirea Persiei zoroastriene de catre arabii abbasizi musulmani.

Povestea incepe la inceputul anilor 1900 ... ani in care un britanic are convingerea ca se va putea imbogati in Persia.
Aflat la un pas de faliment, dupa ce cheltuise toate sumele imprumutate destinate forarii, William Knox D'Arcy da lovitura.
El descopera la Masjed-e Soleyman o importanta resursa de petrol.
Obtine acordul bakhtiarilor de a exploata zacamantul si in urmatoarea faza intra in negocieri cu Mozaffar-Din Shah pentru a incheia un acord legal.
Dansul reuseste ca in 1908 sa incheie acest prim acord care pune dealtfel si bazele industriei petroliere in Iran, Persia la acea data.
Vreau sa spun ca in respectiva perioada istorica, perioada de sfarsit a dinastiei Qajare, triburile de bakhtiari erau deosebit de puternice ... erau un fel de stat in stat ... shahul neputand sa-si impuna vointa in teritoriile controlate de ei.
Descoperirea petrolului in arealul bakhtiar a sporit si mai mult importanta lor pe scena politica iraniana.
Bakhtiarii, cunoscuti datorita spiritului lor de cinste si dreptate, au realizat imediat faptul ca profitul realizat din exploatarea respectivelor resurse se cuvine impartit in mod echitabil intre comunitatile de pastori din zona. Acest lucru nu a placut deloc shahului qajar si acolitilor acestuia.
In orice caz, la Masjed-e Soleyman a fost deschisa o prima unitate ... eu nu i-as zice rafinarie caci acolo nu se efectua rafinarea petrolului crud ci doar "desararea" lui.

Ma vad nevoita sa repet anumite repere istorice pentru a ma face inteleasa.
Dinastia Qajara va fi inlaturata de la putere in 1923 si va fi urmata de dinastia Pahlavi care, la randul ei, va fi inlaturata in 1979 de fortele revolutiei islamice.
Trebuie sa spun ca atat Reza Shah cat si fiul acestuia, Mohammad Reza Shah, au crezut ca vor putea consolida dinastia Pahlavi daca vor ingradi drepturile pastorilor nomazi ... bakhtiari, kurzi, shahsavan, turcmeni, etc.
Politica lor a fost dura in ceea ce-i privea pe pastorii nomazi si khanii lor.

Bakhtiarii vor fi dezarmati de catre shahii dinastiei Pahlavi iar capii lor (khanii locali si khanii cei mari) vor fi dusi in inchisori sau vor fi executati ca tradatori.

Ocazional am sa mai vorbesc despre acest aspect.

In finalul postarii de azi vreau sa amintesc de Dr. Mossadegh, prim ministru al Iranului in perioada 1951-1953, cel care a reusit nationalizarea petrolului.
Iranul a devenit astfel singura tara din Golful Persic ale carei resurse de petrol si gaze au fost declarate bun national si au trecut din mana catorva familii super-instarite in proprietatea statului.

Dr. Mosaddegh a fost inlaturat de la putere printr-o masinatiune politica instrumentata de CIA si MI6; e vorba de Operatiunea Ajax.

Cand am descoperit faptul ca tatal lui Mossadegh a fost unul din importantii khani ai bakhtiarilor, am inteles mai bine efortul acestui bakhtiar scolit in Franta si Elvetia - tara unde si-a dat doctoratul in Drept - de a face cumva dreptate neamului sau.

Acest topic a fost editat de exergy33: 11 Jan 2013, 07:17 PM

[andra_v]

Gandurile mele au ramas la pisica aia care se vedea leu in oglinda.

[exergy33]

Gandurile mele au ramas la pisica aia care se vedea leu in oglinda.

Mi-e neclar ce vrei sa spui si nu-mi pot da seama ce legatura ar (putea) avea cu postarea precedenta

[exergy33]

... ...


La dans, la cratita sau cu pusca in mana, femeile bakhtiare au fost mereu la inaltime




O mancare traditionala iraniana, denumita ashi, poate fi gatita in zeci de variante.
E un fel de ciorba, i-as zice mai degraba fiertura, in care se pot pune mai multe ingrediente ... functie de zona geografica, sezon calendaristic, darea de mana sau ocazia pentru care e gatita.
In mod normal contine boabe de naut, verdeturi precum ar fi prazul salbatic, menta, mararul si busuiocul, bucati de carne maruntita, taitei de casa, mirodenii si sos de rosii - sau smantana - dupa preferinta bucatarului/bucataresei.
Se mai pot pune caise, prune sau visine uscate, boabe de grau, migdale taiate sub forma de aschii, etc.

Pastorii nomazi din arealul muntilor Zagros pregatesc aceasta mancare intr-un mod mai special deoarece pun in ea anumite plante care cresc spontan in vaile si la poalele muntilor (cimbru, kangar, usturoi salbatic, sarv-e kouhi /ienupar comestibil, shambalileh ... o planta inrudita cu molotrul, macris, etc ) iar apoi dreg totul cu o smantana groasa si gustoasa.

Am mancat un astfel de ashi in zona orasului Kermanshah, un ashi asezonat cu kangar (anghinare salbatica ).
Kangarul tocat se adauga si in iaurt dar si in tocatura de chiftele sau in omlete.

Acest topic a fost editat de exergy33: 29 Jan 2013, 03:23 PM

[Marduk]

....

Pare mai degraba o ciulama, sau o tocana, nautul ii da consistenta, carnea sigur este de miel, oaie, capra, vita sau pui, trebuie sa fie delicioasa cu lipie.

Acest topic a fost editat de Marduk: 29 Jan 2013, 05:21 PM

[exergy33]

Nu este vorba de ciulama sau vreo mancare asemanatoare si in nici un caz nu se foloseste carne de pui si nici faina pentru a ingrosa smantana.

De fapt ash-ul original se prepara fara carne, doar cu boabe (fasole, naut, linte, mazariche), cereale (orz, grau), verdeturi (patrunjel, marar, telina, cimbru, praz, ceapa, spanac, anghinare, macris, molotru, menta, coriandru) fructe uscate, kashk (un fel de urda uscata), smantana, doogh (un fel de iaurt fermentat), sos de rosii, sos de rodie, ulei de masline ...
Se pot utiliza diferite condimente : piper negru, usturoi proaspat sau uscat, sofran, curcuma, scortisoara, cuisoare, lamai mici uscate (lime nu lemon), oregano, seminte de coriandru ...

La preparare se poate adauga putina carne pentru gust, insa doar carne rosie (oaie, vitel), care trebuie sa fie tocata cu satarul. In unele zone, din carnea tocata si putina faina de naut sau de grau se fac bilute mici, de dimensiunea cireselor, care se adauga apoi in fiertura.

Ash-ul a fost cea mai importanta mancare a persanilor. O dovedeste chiar vocabularul ... cuvinte ca bucatar, adica ash-paz ( cel ce stie sa gateasca ash), bucatarie - ash-paz khane, sau arta culinara - ash-pazi, deriva de la ash(i)

Exista nenumarate variante ale acestei mancari : ash-e reshteh (cu taitei), ash-e jow (cu orz decorticat), ash-e anar (cu boabe sau sos de rodie), ash-e doogh, ash-e ashrafi (ashraf inseamna nobil) cu prune, caise, visine si cirese uscate, decorata cu migdale, ash-e alu (cu prune uscate), ash-e qoureh (cu agurida), ash-e mash (cu mazariche), ash-e gandom (cu grau), ash-e kadoo (cu dovlecei), ash-e qalam qoumri (cu gulioare), etc.

Pe net apar multe retete de ash, inclusiv cu carne de pui, insa cea mai mare parte a lor sunt inventate de oameni care habar nu au de regulile bucatariei iraniene.
In restaurantele din Iran nu exista ashi cu carne de pui, exista doar supa de pui identica cu supele din bucatariile europene.

Pentru cei care doresc sa iasa din rutina meniului zilnic dau un link ce mi-a inspirat incredere :
http://familyspice.com/recipes/recipe/?recipe_id=126

Kashk-ul poate fi inlocuit cu smantana nedegresata. Nici eu nu folosesc kaskh, desi se gaseste ambalat si pasteurizat, sub forma de cubulete sau la borcan, pentru ca mi se pare ca are miros de oaie ... chiar are miros de oaie

Pentru a decora farfuria cu mancare, dar si pentru a-i spori aroma, dezvalui un mic secret.
Se incing intr-o tigaie cinci sase linguri de ulei. In uleiul incins se adauga doua linguri de menta uscata sub forma de pudra. Se mesteca pudra de menta in ulei timp de 10-20 secunde dupa care, asa sfaraind, se adauga una sau doua linguri de menta incinsa in fiecare farfurie cu ash in care anterior s-au pus pe deasupra doua trei lingurite de smantana.

In mod traditional aceasta mancare se serveste nu in farfurii ci in niste castronele ceva mai inalte, cu baza ingusta, denumite "kase-e ash" in limba persana.
In trecut oamenii cu stare aveau castroane pentru ash din portelan, taranii si mestesugarii de rand din ceramica ... insa ash-ul mancat dintr-un vas de ceramica e mult mai gustos.

Unele restaurante traditionale iraniene (sofreh khane) servesc mancarea in vase de ceramica.

Acest topic a fost editat de exergy33: 29 Jan 2013, 10:46 PM

[Marduk]

Am cautat pe Google "restaurante cu specific iranian", asta a fost raspunsul domnului Google, desi la o cautare mai atenta am gasit alte oferte mai interesante. Eu nu cred ca exista in Bucuresti un restaurant 100% cu specific iranian, persan, iar cand ma gandesc la chestia asta imi aduc aminte de micul magazin al iranianului din zona mea, deschis prin anii '95 unde gaseam tot felul de bunatati, dar mai ales gaseam un sfat pentru o reteta cu naut sau linte.

Acest topic a fost editat de Marduk: 29 Jan 2013, 10:13 PM

[exergy33]

Fata cu pusca din postarea precedenta poarta un lant cu banuti de aur prins direct pe val sau pe bentita de pe frunte.
Privind-o mi-am zis ca nu ar fi rau sa prezint un set complet de bijuterii traditionale bakhtiare, purtate in special la nunti sau cu prilejul diverselor sarbatori.

Setul se compune dintr-o salba sau un colier - care poate fi facut din aur simplu sau din aur cu diverse pietre (turcoaze/peruzele, cornalina, agate, ametist, jasp (yashm in persana), opal, rubin, smarald), sau chiar cu perle, margean, mai rar fildes - o pereche de cercei lungi ce in mod obisnuit ating linia umerilor, un lant cu bani de aur si bentita de pe frunte impodobita in trecut cu perle veritabile sau cu pietre semipretioase.

Pentru ca am amintit de bijuterii cred ca e un bun pretext de a vorbi despre nunta si despre obiceiurile de nunta ale pastorilor nomazi bakhtiari.
Voi vorbi la modul general desi, din cele citite si auzite, stiu ca pot exista unele particularitati interesante sau deosebiri de la un clan de pastori la altul.

La nomazii sau ashayerii bakhtiari exista mai multe 'procedee' de a incheia o casatorie. Folosesc termenul juridic "a incheia" deoarece vreau sa scot in evidenta seriozitatea acestui act in comunitati de oameni ce traiesc dupa regulile impuse de stramosii lor cu milenii inainte, pentru ca la acesti pastori casatoria inseamna si posibilitatea de a incheia noi aliante cu clanul sau taifaua viitorului ginere sau a viitoarei mirese.
Pastorii bakhtiari, indiferent de avere sau pozitie in cadrul clanului, au o placere deosebita in a cauta noi modalitati de a incheia tot felul de aliante.
Casatoria reprezinta una din sansele cele mai bune. Atat tatal baiatului, cat si cel al fetei, cumpanesc bine viitorul copiilor lor.
Citind despre istoria si obiceiurile lor eu personal am avut impresia ca in cadrul comunitatilor nomade bakhtiare casatoria avea o mare valoare strategica.

Exista(u) mai multe feluri de a obtine mana unei fete.
Cel mai raspandita modalitate o reprezinta petitul
Baiatul caruia ii cade cu tronc o fata din taifaua lui nu-i ramane decat sa trimita pe cineva mai in varsta din familie ca sa obtina acordul tatalui fetei pentru a veni in petit.
Daca tatal isi da acordul, baiatul trebuie sa-i trimita niste daruri cum ar fi : un cal, o pusca, o oaie.
Darurile sunt in functie de posibilitatile materiale ale pretendentului.
Aceste daruri marcheaza doar inceputul negocierilor referitoare la casatorie.
Daca din diverse motive petitul nu se va incheia cu o casatorie, tatal fetei va restitui darurile primite in prima faza a negocierilor.

Faza a doua presupune petitul propriu zis si obtinerea acceptului mamei, prin platirea acelui shir-baha. Shir-baha inseamna pretul laptelui, valoarea laptelui ...
Acest obicei reprezinta un obicei anterior islamului si s-a practicat pe intreg teritoriul Persiei pana la islamizare.
Se practica si azi, in mod simbolic, fara valoarea lui originala, caci a fost inlocuit de mehrieh - suma de bani sau proprietati pe care sotul se angajeaza in momentul casatoriei ca sa o plateasca sotiei, si nu doar in caz de divort.
Din pacate femeile din lumea islamica nu-si cereau mehrieh-ul decat in situatia in care ajungeau la divort.
Respectiva lege koranica s-a vrut a fi o masura de garantare a unui venit material pentru femeile divortate, un fel de asigurare sociala ... si a reprezentat o inovatie in lumea araba.

In Persia, inainte de invazia araba, femeile aveau propriile legi (nescrise) care le protejau drepturile.
Una din aceste legi o reprezenta pretul pe care il platea petitorul pentru a obtine mana fetei.
Pretul era cerut de mama si reprezenta pretul de a fi crescut-o si educat-o pe fiica ei dar in acelasi timp reprezenta si o garantie ca fiica ei va fi tratata corespunzator de catre familia sotului.

Mesajul acestui obicei era foarte clar pentru petitor:
Atentie! Fata pe care o iei nu a crescut pe marginea drumului cu apa de ploaie si caldura de la soare. Ea are valoare prin faptul ca niste parinti au crescut-o si educat-o. N-ai nici un drept sa ridici mana asupra ei, caci daca o vei face ea te va parasi si se va intoarce la ai ei si-si va duce traiul din shir-baha, nu se va lasa umilita de tine si nu-ti va suporta toanele.

Pretul pentru shir-baha putea fi stabilit in monezi de aur, in animale (cai, oi, catari etc), in proprietati cum ar fi terenuri agricole, livezi, si, incepand de prin secolul al XIX-lea, proprietati imobiliare si actiuni bancare.

Faptul ca mama hotara daca baiatul e potrivit sau nu pentru fiica ei, facea ca dansa - ca mama si femeie, sa aiba o voloare deosebita in ierarhia sociala a comunitatii.
Mama se putea opune casatoriei, chiar daca tatal fetei ar fi dorit prin orice mijloace sa incheie o alianta cu o familie foarte bogata, daca isi dadea seama ca fata nu doreste sa se casatoreasca cu acel baiat. In acest caz mama si fiica deveneau aliate impotriva tatalui.
Era suficient sa ceara un shir-baha astronomic

Se mai intampla ca tatal sa faca presiuni pentru ca fata sa accepte sa se casatoreasca cu cineva anume, sau ca mama sa se opuna casatoriei cu toate ca fata il placea pe baiat, insa in final ceea ce conta era doar consimtamantul sau refuzul fetei.
Pastorii bakhtiari, de-a lungul timpului si al existentei lor cu transhumante deloc usoare, au acumulat destula intelepciune astfel incat sa fie convinsi ca dragoste cu sila nu se poate.
Casatoriile impuse au fost putine si intotdeauna au fost condamnate de membrii comunitatii.

La bakhtiari, petitorul nu are nici un fel de pretentie in legatura cu zestrea.
A veni in petit echivaleaza cu faptul de a fi gata pentru a lua fata respectiva doar cu hainele de pe dansa.
In mod obisnuit, orice fata de pastori ajunsa la varsta maritisului poseda o mica zestre ... obiecte de prima necesitate unei vieti noi.
E obligatoriu ca petitorul sa plateasca pretul laptelui inainte de incheierea casatoria.

Asta nu inseamna ca banii sau proprietatile obtinute din shir-baha raman definitiv la dispozitia parintilor fetei.
Dupa o perioada de timp ei trec totul pe numele fiicei si al copiilor rezultati din casatorie.

Asa cum spuneam la inceputul postarii, obiceiul de a plati shir-baha pentru mama fetei s-a pastrat intr-o forma simbolica in toate regiunile Iranului. Petitorul daruieste viitoarei soacre o bratara, o pereche de cercei sau niste monezi de aur. Nici pe departe nu se compara cu insemnatatea actului respectat si in momentul de fata de comunitatile pastorilor nomazi bakhtiari.

Sa ne intoarcem la bakhtiari
Daca pretul laptelui/shir baha a fost acceptat, se anunta in mod oficial data nuntii.
Pastorii din ambele tabere, mirelui si miresei, incep pregatirile. Pun deoparte cele mai bune animale pentru ospatul de nunta, fac provizii de orez, cumpara fructe si zaharicale.
La masa de nunta isi aduce contributia fiecare membru din comunitatea pastorilor. Cheltuielile nu sunt suportate doar de familia baiatului.
Acest mod de a organiza nunta intareste spiritul de comunitate.
In trecut nunta tinea cel putin trei zile, exact ca in povesti

In ziua nuntii mireasa primea diverse daruri, in special bijuterii din aur, materiale pentru rochii sau diverse alte obiecte.
Aurul primit in dar reprezinta proprietatea ei exclusiva si nimeni nu avea dreptul sa-i dicteze ce sa faca cu mica avere obtinuta.

In cazul in care petitul ramane fara finalitate, tatal fetei inapoiaza petitorului darurile primite, cu scuzele de rigoare, iar eticheta pastorala impune ca cele doua familii sa ramana in termen de amicitie si sa nu-si poarte pica ... ceea ce presupun ca e destul de greu.

Daca baiatul doreste sa se casatoreasca cu o fata dintr-o alta taifeh (confederatie tribala locala), el trebuie sa obtina acceptul khanilor locali inainte de a-si face cunoscuta intentia parintilor fetei.
In acest caz lucrurile se cam complicau in vechime, mai ales daca cele doua confederatii se aflau in conflict deschis sau daca vreunul din khanii locali avea oarece interese personale.

Data viitoare voi vorbi despre casatoriile neconventionale incheiate de pastorii bakhtiari. Chiar foarte neconventionale...

Acest topic a fost editat de exergy33: 1 Feb 2013, 08:31 PM

[exergy33]

Astazi voi vorbi tot despre casatoriile pastorilor nomazi bakhtiari.

Anterior, nu o singura data, pomenisem faptul ca bakhtiarii sunt crescuti in spiritul dreptatii si ca structurele lor tribale, de la mai-marele clanului si pana la khan, sunt alcatuite din oameni alesi prin vot direct de catre ei insisi.
Averea in oi, cai, monezi de aur, teren agricol si alte proprietati, sau provenienta dintr-o familie sus-pusa, nu garanteaza accederea la o functie in cadrul comunitatii pastorale.
Meritocratia e cea care-si spune cuvantul ultim.
Acest lucru se oglindeste in modul in care au inteles bakhtiarii sa acorde sanse egale celor lipsiti de sansa, celor vitregiti de soarta ...

Pe aceasta linie se inscrie un tip de casatorie putin mai ciudat, daca luam in considerare traditiile si obiceiurile celorlalte etnii de pe cuprinsul Iranului.

La bakhtiari s-a practicat pana la al doilea razboi mondial un tip de casatorie mai ciudat, denumit "ham-bari", ce se incheia intre o fata de pastori si un servitor al acelei familii sau al clanului din care facea parte familia fetei.
Acesti servitori, in mare parte copii orfani - bakhtiari sau ne-bakhtiari - erau crescuti de bakhtiari iar cand ajungeau la o varsta corespunzatoare (in general noua sau zece ani) erau "plasati" fie ca servitori in casele khanilor si mai marii clanurilor, fie ca ajutoare pentru pastorii plecati in transhumanta, fie ca ajutoare pentru bakhtiarii ce-si duceau marfa la bazar cu carele sau pe catari, fie ca un fel de "copii de trupa" pe langa regimentele de pastori inarmati ce asigurau protectia arealului clanului sau tribului lor.
Cu timpul acesti servitori ajungeau sa fie considerati ca facand parte din trib, ca fiind unii dintre ai lor.

Un baiat servitor avea permisiunea de a cere mana unei fete de bakhtiari, inclusiv mana fetei khanului, iar daca familia fetei il considera de incredere ii dadea fata de sotie.
Bakhtiarii considerau ca prin purtarea buna, prin munca depusa si increderea dobandita de-a lungul anilor, un baiat servitor, fara nici un fel de avere personala, si-a castigat dreptul de a se casatori cu aleasa inimii lui.
Ei considerau ca in acest caz, adica unui baiat loial, trebuie sa i se acorde o sansa in viata.
Membrii clanului erau constienti de faptul ca nu averea face dintr-un baiat un ginere bun sau un sot bun pentru fiicele lor.

Daca fata dadea un raspuns afirmativ, ceremonia petitului se incheia foarte repede deoarece baiatul nu trebuia sa daruiasca tatalui fetei nici un cadou si nici nu trebuia sa plateasca shir-baha.
Ba mai mult decat atat, dupa incheierea casatoriei jumatate din bunurile fetei treceau in proprietatea baiatului.
Cuvantul ham-bari se compune din "ham" care inseamna impreuna, laolalta si "bar" care are un sens dual in limba persana : bar = greutate sau bar = incarcatura, bunuri, avere.
Acest parteneriat de egalitate spune mult despre conceptia de viata a unei societati pastorale in care increderea reprezenta unul din atributele vitale ale supravietuirii.

Stateam si ma gandeam ca o familie trebuia intradevar sa aiba mare incredere in acel baiat incat sa-i dea fata in astfel de conditii ... nu doar fata ci si o serie de bunuri.
Analizand acest aspect al casatoriei mi-am format o falsa impresie cum ca acest tip de casatorie ar fi reprezentat o mezalianta sau o alianta maritala inferioara casatoriei obisnuite.
Discutand cu persoane mai informate decat mine, apoi consultand diverse articole in limba persana, am descoperit ca "ham-bari" reprezenta un tip de casatorie cu nimic mai prejos decat celelalte tipuri.
Nici fata si nici familia ei nu erau privite 'nu stiu cum' de catre restul membrilor comunitatii.

Deci respectivul act fusese ceva normal in randul bahktiarilor, ceea ce nu se poate spune despre celelalte comunitati etnice, sedentare sau nomade, iranice sau turcice, de pe teritoriul Iranului.

La nomazii turcmeni (origine turcica) mai exista totusi o sansa pentru baiat ... sa fure fata
Daca reusea sa o fure, mai-marii tribului considerau ca si-a castigat dreptul de a deveni sotul ei.

Acest topic a fost editat de exergy33: 5 Feb 2013, 04:03 PM

[andra_v]

S-o fure pe bune, sau este vorba numai despre o farsa?

[andra_v]

Am cautat pe Google "restaurante cu specific iranian", [url="http://www.funromtour.ro/atractii_oras_361/restaurante_cu_specific_iranian.htm"]
Eu nu cred ca exista in Bucuresti un restaurant 100% cu specific iranian, persan, iar cand ma gandesc la chestia asta imi aduc aminte de micul magazin al iranianului din zona mea, deschis prin anii '95 unde gaseam tot felul de bunatati, dar mai ales gaseam un sfat pentru o reteta cu naut sau linte.

Mai este deschis magazinul respectiv?

[Marduk]

Nu, la demolat Basescu cand era primar. N-am regretat disparitia buticurilor, dar de asta iranian, mi-a parut rau ca l-au desfiintat.

[exergy33]

S-o fure pe bune, sau este vorba numai despre o farsa?

La nomazii turcmeni fata se fura 'pe bune', cu conditia ca dansa sa-i fi dat de inteles baiatului ca il place.
In caz contrar, adica daca baiatul fura o fata de care-i placea, fara consimtamantul ei , actul era considerat rapire de persoane iar in trecut, adica in secolul trecut, pe respectivul 'viteaz' il astepta moartea caci era invinuit de lezarea onoarei fetei.

[andra_v]

Reglementarea juridica este similara cu legea mediavala romaneasca. Conform dreptului canonic de sorginte bizantina, lipsa acordului parintilor constituia un impediment la casatorie. Prin urmare, unica portita pentru indragostit ramanea furatul miresei. Acceptata de catre obiceiul pamantului, fapta era, prin legea scrisa, pasibila de pedeapsa capitala. Pe de alta parte, odata oficiata de catre preot, casatoria, considerata sacra, nu putea fi desfacuta pentru acest motiv.

[exergy33]

Azi voi vorbi despre un mod de casatorie de neinteles pentru mine si altii ca mine - crescuti intr-o societate sedentara si educati pe alte principii morale.
Cand am luat cunostinta pentru prima data de "khoon-ba'as" l-am clasificat drept un act de tortura psihica impus de mai marii comnitatilor de pastori bakhtiari.

Acest tip extrem de casatorie a reprezentat o alianta maritala unica pe teritoriul Persiei. Spun ca a reprezentat deoarece dupa venirea la putere a dinastiei Pahlavi (1923) a fost interzisa prin lege.
Nu ma indoiesc de faptul ca au mai existat casatorii de acest gen si dupa aceea, e posibil sa se incheie si astazi, dar faptul ca sunt aproape disparute se datoreste in primul rand pierderii puterii politice a triburilor nomade, dezarmarii lor de catre sahii dinastiei Pahlavi, necesitatea ca pastorii sa respecte legile statului iranian si nu in ultimul rand evolutiei sociale a pastorilor.

Dar despre ce este vorba?
E vorba despre casatoria denumita khoon-ba'as.
Cuvantul khoon-ba'as se compune din khoon care inseamna sange si ba'as care reprezinta o forma prescurtata a cuvantului basta.
Deci khoon-ba'as s-ar traduce prin "gata cu varsarea de sange", "basta cu varsarea de sange".

Acest tip de casatorie se incheia in conditii extreme, deosebit de dureroase pentru familiile in cauza, si avea drept scop oprirea varsarii de sange si a actelor de razbunare dintre doua familii/clanuri/triburi aflate in conflict.

De-a lungul istoriei lor zbuciumate pastorii bakhtiari au ajuns de multe ori in situatia de a se razboi "unul la unul". Cauzele au fost multiple : necesitatea de a intari pozitia clanului in cadrul tribului, a tribului in cadrul unei taife sau a unei taife (cea de provenienta) in cadrul ill-ului (confederatiei).
Mai existau cauze legate de impartirea averii, a unor drepturi comune sau cele legate de apararea drepturilor/onoarei unei femei din clanul lor ce a fost data de sotie unui membru al altui clan sau trib.
Uneori cauzele au fost de-a dreptul stupide : certuri din nimic, minciuni referitoare la o persoana care nu a putut tolera faptul ca un altul din comunitate spune neadevaruri referitor la dansul, refuzuri in casatorie, excrocherii in negotul bunurilor comune, etc

Deci s-a ajuns la situatia ca un pastor sa-l omoare pe un altul intr-o confruntare directa si personala, nu in razboi, ceea ce ducea la ridicarea punctului de fierbere in ambele comunitati : cea a victimei (dorind razbunarea) si cea a ucigasului (tinindu-i partea in actiune).

In aceste cazuri extreme mai marii comunitatilor de pastori bakhtiari au apelat la o invoiala greu de acceptat pentru un om dintr-o tara civilizata.

Intr-o prima faza ei faceau presiuni asupra familiei victimei ca aceasta sa-l ierte pe ucigas. Atat tatal cat si mama victimei, uneori si fratele sau sora cea mai mare, trebuiau sa acorde "rezayat", adica sa declare ca nu au nici un fel de pretentie de razbunare.

Daca familia accepta faptul de a-l ierta pe ucigas, ceea ce deseori se intampla - mai ales daca ucigasul nu si-a planuit actiunea, crima intamplandu-se datorita temperamentului iute al celor doi sau al diverselor circumstante - urma faza a doua a actiunii.

In cea de a doua faza, dupa caz, o femeie necasatorita, ruda de gradul intai cu ucigasul ( sora lui, fiica sau nepoata) trebuia sa se casatoreasca cu un barbat ruda de gradul unu cu victima ( fratele lui, fiul sau nepotul).
In cazul in care nici o ruda feminina de gradul intai din familia criminalului nu era disponibila (fiind deja casatorita), trebuia ca o verisoara de-a lui sa intre in alianta maritala cu familia victimei.

Dupa cum spuneam, actul mi s-a parut de o cruzime greu de descris.
Imi inchipui ce insemna pentru o tanara fata, cu atatea sperante pentru viitor, sa se trezeasca peste noapte sotia unui barbat de care nu o lega nici un sentiment. Ce insemna sa intre intr-o familie in care toti, de la mic la mare, sa vada in primul rand in dansa pe sora celui ce a luat viata fiului, fratelui, unchiului sau bunicului lor.

Imi inchipui ce insemna pentru o femeie sa-si priveasca nora si, datorita ei, sa aiba mereu in fata ochilor imaginea celui ce i-a omorat fiul.
Iar mai apoi sa-si priveasca nepotii rezultati din casatorie si sa nu uite nici o clipa ca in vinele lor curge sangele celui care i-a omorat fiul. Si datorita faptului ca-i sunt nepoti, si au acelasi sange, sa-i iubeasca impotriva trecutului tragic.

Acest supliciu zilnic nu cred ca putea fi suportat de oricine. Doar cei cu o inima intradevar mare puteau deschide usa iertarii lasand afara razbunarea.
Faptul in sine presupune o altfel de intelegere a vietii, unii ar denumi-o poate "intelegere crestina", o intelegere de care nu stiu daca, eu personal, as fi in stare.

Vreau sa spun ca act marital khoon - ba'as nu prindea viata fara acordul fetei. Bineinteles ca 'sacrificata' avea dreptul de a refuza sa fie sacrificata. Dar ea stia prea bine ca refuzul ei ar fi insemnat alte varsari de sange, alte vieti curmate si alte familii indoliate.
Deci ce-i ramanea de facut decat sa-si asume in mod constient sacrificiul?

[mos lacusta]

Azi voi vorbi despre un mod de casatorie de neinteles pentru mine si altii ca mine - crescuti intr-o societate sedentara si educati pe alte principii morale.
Cand am luat cunostinta pentru prima data de "khoon-ba'as" l-am clasificat drept un act de tortura psihica impus de mai marii comnitatilor de pastori bakhtiari.

Acest tip extrem de casatorie a reprezentat o alianta maritala unica pe teritoriul Persiei. Spun ca a reprezentat deoarece dupa venirea la putere a dinastiei Pahlavi (1923) a fost interzisa prin lege.
Nu ma indoiesc de faptul ca au mai existat casatorii de acest gen si dupa aceea, e posibil sa se incheie si astazi, dar faptul ca sunt aproape disparute se datoreste in primul rand pierderii puterii politice a triburilor nomade, dezarmarii lor de catre sahii dinastiei Pahlavi, necesitatea ca pastorii sa respecte legile statului iranian si nu in ultimul rand evolutiei sociale a pastorilor.

Dar despre ce este vorba?
E vorba despre casatoria denumita khoon-ba'as.
Cuvantul khoon-ba'as se compune din khoon care inseamna sange si ba'as care reprezinta o forma prescurtata a cuvantului basta.
Deci khoon-ba'as s-ar traduce prin "gata cu varsarea de sange", "basta cu varsarea de sange".

Acest tip de casatorie se incheia in conditii extreme, deosebit de dureroase pentru familiile in cauza, si avea drept scop oprirea varsarii de sange si a actelor de razbunare dintre doua familii/clanuri/triburi aflate in conflict.

De-a lungul istoriei lor zbuciumate pastorii bakhtiari au ajuns de multe ori in situatia de a se razboi "unul la unul". Cauzele au fost multiple : necesitatea de a intari pozitia clanului in cadrul tribului, a tribului in cadrul unei taife sau a unei taife (cea de provenienta) in cadrul ill-ului (confederatiei).
Mai existau cauze legate de impartirea averii, a unor drepturi comune sau cele legate de apararea drepturilor/onoarei unei femei din clanul lor ce a fost data de sotie unui membru al altui clan sau trib.
Uneori cauzele au fost de-a dreptul stupide : certuri din nimic, minciuni referitoare la o persoana care nu a putut tolera faptul ca un altul din comunitate spune neadevaruri referitor la dansul, refuzuri in casatorie, excrocherii in negotul bunurilor comune, etc

Deci s-a ajuns la situatia ca un pastor sa-l omoare pe un altul intr-o confruntare directa si personala, nu in razboi, ceea ce ducea la ridicarea punctului de fierbere in ambele comunitati : cea a victimei (dorind razbunarea) si cea a ucigasului (tinindu-i partea in actiune).

In aceste cazuri extreme mai marii comunitatilor de pastori bakhtiari au apelat la o invoiala greu de acceptat pentru un om dintr-o tara civilizata.

Intr-o prima faza ei faceau presiuni asupra familiei victimei ca aceasta sa-l ierte pe ucigas. Atat tatal cat si mama victimei, uneori si fratele sau sora cea mai mare, trebuiau sa acorde "rezayat", adica sa declare ca nu au nici un fel de pretentie de razbunare.

Daca familia accepta faptul de a-l ierta pe ucigas, ceea ce deseori se intampla - mai ales daca ucigasul nu si-a planuit actiunea, crima intamplandu-se datorita temperamentului iute al celor doi sau al diverselor circumstante - urma faza a doua a actiunii.

In cea de a doua faza, dupa caz, o femeie necasatorita, ruda de gradul intai cu ucigasul ( sora lui, fiica sau nepoata) trebuia sa se casatoreasca cu un barbat ruda de gradul unu cu victima ( fratele lui, fiul sau nepotul).
In cazul in care nici o ruda feminina de gradul intai din familia criminalului nu era disponibila (fiind deja casatorita), trebuia ca o verisoara de-a lui sa intre in alianta maritala cu familia victimei.

Dupa cum spuneam, actul mi s-a parut de o cruzime greu de descris.
Imi inchipui ce insemna pentru o tanara fata, cu atatea sperante pentru viitor, sa se trezeasca peste noapte sotia unui barbat de care nu o lega nici un sentiment. Ce insemna sa intre intr-o familie in care toti, de la mic la mare, sa vada in primul rand in dansa pe sora celui ce a luat viata fiului, fratelui, unchiului sau bunicului lor.

Imi inchipui ce insemna pentru o femeie sa-si priveasca nora si, datorita ei, sa aiba mereu in fata ochilor imaginea celui ce i-a omorat fiul.
Iar mai apoi sa-si priveasca nepotii rezultati din casatorie si sa nu uite nici o clipa ca in vinele lor curge sangele celui care i-a omorat fiul. Si datorita faptului ca-i sunt nepoti, si au acelasi sange, sa-i iubeasca impotriva trecutului tragic.

Acest supliciu zilnic nu cred ca putea fi suportat de oricine. Doar cei cu o inima intradevar mare puteau deschide usa iertarii lasand afara razbunarea.
Faptul in sine presupune o altfel de intelegere a vietii, unii ar denumi-o poate "intelegere crestina", o intelegere de care nu stiu daca, eu personal, as fi in stare.

Vreau sa spun ca act marital khoon - ba'as nu prindea viata fara acordul fetei. Bineinteles ca 'sacrificata' avea dreptul de a refuza sa fie sacrificata. Dar ea stia prea bine ca refuzul ei ar fi insemnat alte varsari de sange, alte vieti curmate si alte familii indoliate.
Deci ce-i ramanea de facut decat sa-si asume in mod constient sacrificiul?

sper sa vi se para interesante urmatoarele si sa va starneasca curiozitatea; vi se cere ajutorul pt traducerea avestei, ar fi nevoie de cunostintele d-voastra; v-am scris in august 2011 si o repet acum; poate veti putea avea timpul si puterea de a pune intr-o forma sistematizata cunostintele, intuitiile d-voastra, etimologice, etnografice, socio-umane, comportamentale, ..., ce leaga spatiul si populatiile iranice de azi si din trecut, de romani

da ....... , imi pare rau dar nu stiu cum sa atasez cele 4 pagini scanate; nu ma descurc; poate ma ajutati; oricum emailul e moslacusta@yahoo.com

sunt f interesante, educative si inedite si aceste postari ale d-voastra desprte iran

[mos lacusta]

Azi voi vorbi despre un mod de casatorie de neinteles pentru mine si altii ca mine - crescuti intr-o societate sedentara si educati pe alte principii morale.
Cand am luat cunostinta pentru prima data de "khoon-ba'as" l-am clasificat drept un act de tortura psihica impus de mai marii comnitatilor de pastori bakhtiari.

Acest tip extrem de casatorie a reprezentat o alianta maritala unica pe teritoriul Persiei. Spun ca a reprezentat deoarece dupa venirea la putere a dinastiei Pahlavi (1923) a fost interzisa prin lege.
Nu ma indoiesc de faptul ca au mai existat casatorii de acest gen si dupa aceea, e posibil sa se incheie si astazi, dar faptul ca sunt aproape disparute se datoreste in primul rand pierderii puterii politice a triburilor nomade, dezarmarii lor de catre sahii dinastiei Pahlavi, necesitatea ca pastorii sa respecte legile statului iranian si nu in ultimul rand evolutiei sociale a pastorilor.

Dar despre ce este vorba?
E vorba despre casatoria denumita khoon-ba'as.
Cuvantul khoon-ba'as se compune din khoon care inseamna sange si ba'as care reprezinta o forma prescurtata a cuvantului basta.
Deci khoon-ba'as s-ar traduce prin "gata cu varsarea de sange", "basta cu varsarea de sange".

Acest tip de casatorie se incheia in conditii extreme, deosebit de dureroase pentru familiile in cauza, si avea drept scop oprirea varsarii de sange si a actelor de razbunare dintre doua familii/clanuri/triburi aflate in conflict.

De-a lungul istoriei lor zbuciumate pastorii bakhtiari au ajuns de multe ori in situatia de a se razboi "unul la unul". Cauzele au fost multiple : necesitatea de a intari pozitia clanului in cadrul tribului, a tribului in cadrul unei taife sau a unei taife (cea de provenienta) in cadrul ill-ului (confederatiei).
Mai existau cauze legate de impartirea averii, a unor drepturi comune sau cele legate de apararea drepturilor/onoarei unei femei din clanul lor ce a fost data de sotie unui membru al altui clan sau trib.
Uneori cauzele au fost de-a dreptul stupide : certuri din nimic, minciuni referitoare la o persoana care nu a putut tolera faptul ca un altul din comunitate spune neadevaruri referitor la dansul, refuzuri in casatorie, excrocherii in negotul bunurilor comune, etc

Deci s-a ajuns la situatia ca un pastor sa-l omoare pe un altul intr-o confruntare directa si personala, nu in razboi, ceea ce ducea la ridicarea punctului de fierbere in ambele comunitati : cea a victimei (dorind razbunarea) si cea a ucigasului (tinindu-i partea in actiune).

In aceste cazuri extreme mai marii comunitatilor de pastori bakhtiari au apelat la o invoiala greu de acceptat pentru un om dintr-o tara civilizata.

Intr-o prima faza ei faceau presiuni asupra familiei victimei ca aceasta sa-l ierte pe ucigas. Atat tatal cat si mama victimei, uneori si fratele sau sora cea mai mare, trebuiau sa acorde "rezayat", adica sa declare ca nu au nici un fel de pretentie de razbunare.

Daca familia accepta faptul de a-l ierta pe ucigas, ceea ce deseori se intampla - mai ales daca ucigasul nu si-a planuit actiunea, crima intamplandu-se datorita temperamentului iute al celor doi sau al diverselor circumstante - urma faza a doua a actiunii.

In cea de a doua faza, dupa caz, o femeie necasatorita, ruda de gradul intai cu ucigasul ( sora lui, fiica sau nepoata) trebuia sa se casatoreasca cu un barbat ruda de gradul unu cu victima ( fratele lui, fiul sau nepotul).
In cazul in care nici o ruda feminina de gradul intai din familia criminalului nu era disponibila (fiind deja casatorita), trebuia ca o verisoara de-a lui sa intre in alianta maritala cu familia victimei.

Dupa cum spuneam, actul mi s-a parut de o cruzime greu de descris.
Imi inchipui ce insemna pentru o tanara fata, cu atatea sperante pentru viitor, sa se trezeasca peste noapte sotia unui barbat de care nu o lega nici un sentiment. Ce insemna sa intre intr-o familie in care toti, de la mic la mare, sa vada in primul rand in dansa pe sora celui ce a luat viata fiului, fratelui, unchiului sau bunicului lor.

Imi inchipui ce insemna pentru o femeie sa-si priveasca nora si, datorita ei, sa aiba mereu in fata ochilor imaginea celui ce i-a omorat fiul.
Iar mai apoi sa-si priveasca nepotii rezultati din casatorie si sa nu uite nici o clipa ca in vinele lor curge sangele celui care i-a omorat fiul. Si datorita faptului ca-i sunt nepoti, si au acelasi sange, sa-i iubeasca impotriva trecutului tragic.

Acest supliciu zilnic nu cred ca putea fi suportat de oricine. Doar cei cu o inima intradevar mare puteau deschide usa iertarii lasand afara razbunarea.
Faptul in sine presupune o altfel de intelegere a vietii, unii ar denumi-o poate "intelegere crestina", o intelegere de care nu stiu daca, eu personal, as fi in stare.

Vreau sa spun ca act marital khoon - ba'as nu prindea viata fara acordul fetei. Bineinteles ca 'sacrificata' avea dreptul de a refuza sa fie sacrificata. Dar ea stia prea bine ca refuzul ei ar fi insemnat alte varsari de sange, alte vieti curmate si alte familii indoliate.
Deci ce-i ramanea de facut decat sa-si asume in mod constient sacrificiul?

nu se intelege nimic; interesante erau paginile scanate care depasesc cei 75 k si dupa cum observ nu le pot micsora pana la necesar; nu stiu cum sa fac

[exergy33]

Sunt nevoita sa fac cateva observatii :
Avesta e scrisa intr-o forma veche a limbii persane ( Avestana) care in prezent e o limba moarta, utilizandu-se exclusiv in serviciile religioase ale comunitatilor zoroastriene.
A cere unui vorbitor/cunoscator al limbii persane moderne (Farsi) de a traduce Avesta e ca si cum ai cere unui roman sau moldovean sa traduca din latina versurile lui Ovidiu

E adevarat ca unele cuvinte din Avesta s-au pastrat neschimbate in limba moderna insa cea mai mare parte a lor ori s-au pierdut ori au patruns intr-o forma substantial modificata.
Un alt aspect se refera la scriere.
Avesta e scrisa intr-un alfabet ce nu are absolut nici o legatura cu alfabetul arab adoptat si imbunatatit de catre persani dupa islamizarea Persiei.

Variantele din Avesta, in transcriptie cu litere latine - care circula in mediile europene si pe care le-am vazut si eu, sau cele rescrise in alfabet persan - ce sunt utilizate/studiate in Iran, reprezinta variante carora nimeni nu le-a putut garanta autenticitatea interpretarii.

Putini sunt cei ce pot citi textele originale scrise cu litere cuneiforme, dar si cei ce le citesc nu sunt convinsi ca le citesc corect suta la suta deoarece metoda de notare fonetica a eclipsat vocalele dintre anumite consoane.
Atat timp cat limba a fost vie nu au existat greutati in citire. Acum ca limba e moarta dificultatile s-au inzecit.
Marii preoti sau magi ai religiei zoroastriene, religie ce functioneaza pe baza invataturilor lui Zoroastru/Zarathustra, sunt cei mai avizati in acest domeniu insa ei considera interpretarea cartii lor sfinte o taina ce nu trebuie dezvaluita celor din afara.

Exista o serie de specialisti onesti, unii care au trudit doua trei decenii la interpretarea Avestei luand ca baza textele originale, nu transcriptionate in litere latine, dar care, la randul lor, au dubii ca interpretarea lor ar fi cea corecta.

Asa că eu, ca simpla muritoare vorbitoare de persana, pot cel mult sa citesc Avesta in varianta transcriptionata si sa identific acele cuvinte care au ajuns peste veacuri pana in persana moderna sau cele care, in mod surprinzator, se regasesc in vocabularul limbii romane.

Pentru a posta un comentariu in jurnal nu e necesar sa citezi postarea anterioara in intregime si sa ingreunezi pagina fara nici un folos

[mos lacusta]

atat poate scanerul ca text nu ca imagine, pt a ma putea incadra in cei 75 k de atasat; a modificat multe litere si cuvinte dar poate se intelege ceva

Descarca fisierul/ele

 proba.txt ( 3.11K ) Numar descarcari: 9

 

[mos lacusta]

„.... eu, ca simpla muritoare vorbitoare de persana ....” ; d-voastra nu sunteti deloc simplu vorbitor de persana cel putin din cauza ca stiti si romana, ceea ce conteaza covarsitor in demersul dat; probabil cunoasteti (multe) alte limbi; aveti un fel de „intuitie, fler lingvistic” l-as denumi eu; aveti curiozitatea de a va pune intrebari si a cauta raspunsuri; posedati cultura generala ce va permite a face conexiuni, a observa similaritati sau discrepante

in opozitie la modestia d-voastra va povestesc urmatoarele: in bucuresti locuiesc si traiesc (probabil min.) cateva sute de familii mixte romano iraniene, inca mai multe de fam romano kurde; unii dintre acesti romani, romance au studii superioare; niciunuia dintre acesti romani (care stiu bine persana sau kurda) nu i-a trecut prin cap sa „spuna cu voce tare”, sa ramana consemnat ca exista cuvinte, notiuni, atitudini de viata, mentalitati comune; obiceiuri populare si proverbe comune ce nu-si au corespondent in occident

niciunul nu a „mers sa intrebe la academie, ma ce faceti voi aici, pa ce va luati banii ?!?”; cat veti mai tine in etimologice o caruta de cuvinte cu provenienta de origine limba turca, in timp ce ele sunt in vocabularul de baza, in limbile nemodernizate si in romania si in persia, chiar mai departe; la majoritatea, saracii turci nu sunt nici macar carausii lor, sau al conceptului, ci sunt „cei care s-au asezat in drum”ca sa zic asa; si atentie momentan ar fi bine sa vedem ce cu cine este comun, sa se aseze astea intai si vedem dupa, in viitor, care loc, grup uman sau civilizatie si in ce context a exportat si care a receptat; asta-i „alta mancare de peste mai complicat de gatit” si mai frumoasa totodata ca prima

chiar sunt curios daca d-voastra ati gustat in iran kavurma sau/si kokoreç (in denumire comerciala turceasca de istanbul) si daca da cum se cheama p-acolo; mi-au zis si niste armani ca ar cam sti despre ce-i vorba; teoretic ar trebui sa fie pe la pastorii montani; in romaneste le zice sloi de oaie si rotogoale de berbec; eu am mancat de cand eram mic in spatele ceahlaului, la durau, pe la niste mosnegi; stie si radu anton roman (in cartea lui de bucate) de mancarile astea; in ultimii ani au bagat (destul de rar, ca n-are cerinta) si sibienii (de fapt sunt de la jina si asta-i iarasi alta poveste, care n-are nici in clin nici in maneca, cum ca asa ca ei, ar fi adica oamenii de pe la sibiu) in magazinele lor cu specific care-au impanzit bucurestiul; apropo, acesti jinari sunt pa partea cealalta a dealului de gugulanii si momarlanii care-si ingroapa pe „cel trecut in ailalta lume” in dosu casei, in ograda, ca de-aia nici nu prea or vrut sute de ani sa vanda din locuri

un simplu vorbitor nu va face vreodata gandirea si legatura dintre gardanu persan si zgardanu osean (maramures, bihor); nu va spune si altora ca povestea culeasa de ion creanga la 1860 in moldova, se ingana si in kurda in 2010, peste mari si tari; daca d-voastra nu lasati marturie despre acestea, f probabil altcineva nu o va putea/ dori face, sau va mai dura zeci, sute de ani ..., timp in care alte lucruri se vor pierde

in peregrinarile pe la marea caspica parca ati zis ceva si despre exploatarile de petrol si gaze, despre poluare si despre scaderea nivelului apei; daca gresesc sa ma corectati; p- aicea cred ca a trait unu de-i zice agni , ruda sau egal (un fel de dedublare tip socola) cu apam napat; la origine probabil ceva scapari de gaz metan arzand din sau langa malul caspicei si impresionand oamenii; a facut turism persistent si insistent in subcontinentul indian; a avut si copii care „au plecat” in multe limbi europene; pe urmasi ii cheama in general igni...(ignifug, ignitie, ....)

tipu asta a vorbit in viata lui limbi ciudate (unele moarte) si a crezut in chestii si mai ciudate unui european din zilele noastre

o sa repovestesc alineatele anterioare in romaneste: tipului asta din orient, care se credea zeul focului, agni sau igni pe nume real, ii placea functie de conjunctura sa se prezinte si ca fiind „nepotul apei”; o fi avut sau nu si aceasta calitate asta nu o mai stiu; turist invederat, si-a zis sa o ia si in partea cealalta fata de india; si asa, mergand usor pe jos (noroc ca nu erau turcii atunci p-aicea, ca ar fi zis lingvistii bravi ca tipu-i turc sadea), am impresia ca a ajuns si pe meleagurile noastre

unde ?!?; pai tocmai la medias

motivul ?!?; pai cred ca era cam certat cu legea si-i placea sa puna si sa vada valvatai de focuri

de ce la medias ?!? cred ca stiti; pt ca, sa zicem, printre altele, azi ar fi p-acolo centrala gazului metan din romania; probabil inainte era surplus de gaze caruia sa-i dea foc ciudatii astia de piromani; sau poate a venit sa-si controleze puturile de exploatare ?!?

o sa ma intrebati daca am vreo dovada ?!? eu as zice ca da

oricum, ciudatul a avut noroc ca nu a venit in zilele noastre ca il amendau comunitarii pt. degradare de bunuri publice

de ce ?!?

pai cand a venit, mai degraba decat cand a plecat, de bucurie ca in zare se vad flacarile, s-a scrijelit pa toate gardurile cetatenilor din „agni-ta”, asa ca sa stie lumea peste ani, daca va avea minte si ca sa rationeze, nu doar ca sa repete ineptiile lui cihac de ex

e posibil ca atunci cand a plecat, sa nu o fi luat direct inapoi, sa o fi luat pe malu muresului la vale, pe stanga sunt jinarii cu oile, pe dreapta sarea de la ocna sibiu, pe stanga orastia cu decebal si aurul, pe dreapta muntii metaliferi cu zlatna, pe stanga gugulanii si momarlanii, pe dreapta muntii metaliferi cu fier si cupru, pe stanga poiana rusca, pe dreapta muntii zarandului

„habar n-am” (expresie turceasca in romana, da ea-i si prin pastu, si prin urdu, si prin tamil, mi se pare ca pana prin malaezia, indonezia prin indo-china ?!?) pe unde-i rosia montana gold corporation, dar „va jur” ca ce vrea compania asta au vrut si „alte companii” de acum multe mii si mii de ani

si asa cine stie cat o fi intarziat p-aicea nepotu apei, gura casca la toate minunatiile astea aproape de agnita

poate si-a luat un alt nume dupa obicei si a ramas aici, da sigur daca-l prind jandarii ia si o amenda ca a sarit din viza; marea problema este ca nu vor sti unde sa-l expulzeze

invatati-ma cum sa atasez cateva pagini scanate de 300 k fiecare pe acest forum, sau cum si unde le pot trimite in alta parte, astfel incat sa va parvina

Acest topic a fost editat de mos lacusta: 21 Feb 2013, 04:58 PM

[Cla]

„.... eu, ca simpla muritoare vorbitoare de persana ....” ; d-voastra nu sunteti deloc simplu vorbitor de persana cel putin din cauza ca stiti si romana, ceea ce conteaza covarsitor in demersul dat; probabil cunoasteti (multe) alte limbi; aveti un fel de „intuitie, fler lingvistic” l-as denumi eu; aveti curiozitatea de a va pune intrebari si a cauta raspunsuri; posedati cultura generala ce va permite a face conexiuni, a observa similaritati sau discrepante

in opozitie la modestia d-voastra va povestesc urmatoarele: in bucuresti locuiesc si traiesc (probabil min.) cateva sute de familii mixte romano iraniene, inca mai multe de fam romano kurde; unii dintre acesti romani, romance au studii superioare; niciunuia dintre acesti romani (care stiu bine persana sau kurda) nu i-a trecut prin cap sa „spuna cu voce tare”, sa ramana consemnat ca exista cuvinte, notiuni, atitudini de viata, mentalitati comune; obiceiuri populare si proverbe comune ce nu-si au corespondent in occident

niciunul nu a „mers sa intrebe la academie, ma ce faceti voi aici, pa ce va luati banii ?!?”; cat veti mai tine in etimologice o caruta de cuvinte cu provenienta de origine limba turca, in timp ce ele sunt in vocabularul de baza, in limbile nemodernizate si in romania si in persia, chiar mai departe; la majoritatea, saracii turci nu sunt nici macar carausii lor, sau al conceptului, ci sunt „cei care s-au asezat in drum”ca sa zic asa; si atentie momentan ar fi bine sa vedem ce cu cine este comun, sa se aseze astea intai si vedem dupa, in viitor, care loc, grup uman sau civilizatie si in ce context a exportat si care a receptat; asta-i „alta mancare de peste mai complicat de gatit” si mai frumoasa totodata ca prima

chiar sunt curios daca d-voastra ati gustat in iran kavurma sau/si kokoreç (in denumire comerciala turceasca de istanbul) si daca da cum se cheama p-acolo; mi-au zis si niste armani ca ar cam sti despre ce-i vorba; teoretic ar trebui sa fie pe la pastorii montani; in romaneste le zice sloi de oaie si rotogoale de berbec; eu am mancat de cand eram mic in spatele ceahlaului, la durau, pe la niste mosnegi; stie si radu anton roman (in cartea lui de bucate) de mancarile astea; in ultimii ani au bagat (destul de rar, ca n-are cerinta) si sibienii (de fapt sunt de la jina si asta-i iarasi alta poveste, care n-are nici in clin nici in maneca, cum ca asa ca ei, ar fi adica oamenii de pe la sibiu) in magazinele lor cu specific care-au impanzit bucurestiul; apropo, acesti jinari sunt pa partea cealalta a dealului de gugulanii si momarlanii care-si ingroapa pe „cel trecut in ailalta lume” in dosu casei, in ograda, ca de-aia nici nu prea or vrut sute de ani sa vanda din locuri

un simplu vorbitor nu va face vreodata gandirea si legatura dintre gardanu persan si zgardanu osean (maramures, bihor); nu va spune si altora ca povestea culeasa de ion creanga la 1860 in moldova, se ingana si in kurda in 2010, peste mari si tari; daca d-voastra nu lasati marturie despre acestea, f probabil altcineva nu o va putea/ dori face, sau va mai dura zeci, sute de ani ..., timp in care alte lucruri se vor pierde

in peregrinarile pe la marea caspica parca ati zis ceva si despre exploatarile de petrol si gaze, despre poluare si despre scaderea nivelului apei; daca gresesc sa ma corectati; p- aicea cred ca a trait unu de-i zice agni , ruda sau egal (un fel de dedublare tip socola) cu apam napat; la origine probabil ceva scapari de gaz metan arzand din sau langa malul caspicei si impresionand oamenii; a facut turism persistent si insistent in subcontinentul indian; a avut si copii care „au plecat” in multe limbi europene; pe urmasi ii cheama in general igni...(ignifug, ignitie, ....)

tipu asta a vorbit in viata lui limbi ciudate (unele moarte) si a crezut in chestii si mai ciudate unui european din zilele noastre

o sa repovestesc alineatele anterioare in romaneste: tipului asta din orient, care se credea zeul focului, agni sau igni pe nume real, ii placea functie de conjunctura sa se prezinte si ca fiind „nepotul apei”; o fi avut sau nu si aceasta calitate asta nu o mai stiu; turist invederat, si-a zis sa o ia si in partea cealalta fata de india; si asa, mergand usor pe jos (noroc ca nu erau turcii atunci p-aicea, ca ar fi zis lingvistii bravi ca tipu-i turc sadea), am impresia ca a ajuns si pe meleagurile noastre

unde ?!?; pai tocmai la medias

motivul ?!?; pai cred ca era cam certat cu legea si-i placea sa puna si sa vada valvatai de focuri

de ce la medias ?!? cred ca stiti; pt ca, sa zicem, printre altele, azi ar fi p-acolo centrala gazului metan din romania; probabil inainte era surplus de gaze caruia sa-i dea foc ciudatii astia de piromani; sau poate a venit sa-si controleze puturile de exploatare ?!?

o sa ma intrebati daca am vreo dovada ?!? eu as zice ca da

oricum, ciudatul a avut noroc ca nu a venit in zilele noastre ca il amendau comunitarii pt. degradare de bunuri publice

de ce ?!?

pai cand a venit, mai degraba decat cand a plecat, de bucurie ca in zare se vad flacarile, s-a scrijelit pa toate gardurile cetatenilor din „agni-ta”, asa ca sa stie lumea peste ani

e posibil ca atunci cand a plecat, sa nu o fi luat direct inapoi, sa o fi luat pe malu muresului la vale, pe stanga sunt jinarii cu oile, pe dreapta sarea de la ocna sibiu, pe stanga orastia cu decebal si aurul, pe dreapta muntii metaliferi cu zlatna, pe stanga gugulanii si momarlanii, pe dreapta muntii metaliferi cu fier si cupru, pe stanga poiana rusca, pe dreapta muntii zarandului

„habar n-am” (expresie turceasca in romana, da ea-i si prin pastu, si prin urdu, si prin tamil, mi se pare ca si pana prin malaezia sau indonezia prin indo-china ?!?) pe unde-i rosia montana gold corporation, dar „va jur” ca ce vrea compania asta au vrut si „alte companii” de acum multe mii si mii de ani

si asa cine stie cat o fi intarziat p-aicea nepotu apei, gura casca la toate minunatiile astea aproape de agnita

poate si-a luat un alt nume dupa obicei si a ramas aici, da sigur daca-l prind jandarii ia si o amenda ca a sarit din viza; marea problema este ca nu vor sti unde sa-l expulzeze

invatati-ma cum sa atasez cateva pagini scanate de 300 k fiecare pe acest forum, sau cum si unde le pot trimite in alta parte

Ai luat-o tare, draga. La fel ca toate muierile.
Ce-ar fi s-o spui pe sleau de care-i vorba?

[mos lacusta]

in caz ca prin cele 2 randuri anterioare, din care n-am inteles nimica, vreti "dovezi adevarate", uitati-le:

6.1. CONDITIILE FIZICO-GEORGRAFICE:

Intr-un perimetru relativ restrans ( aproximativ 9622 ha), orasul AGNITA dispune de resurse naturale variate: de apa, de vegetatie, de sol, de resurse minerale (gaz metan, sare, ape minerale) etc.

GAZUL METAN:
reprezinta cea mai importanta resursa minerala existenta in teritoriul orasului. El era cunoscut inca din Antichitate sub denumirea de „ FOCURILE SFINTE” sau „FOCURILE VESNICE”. In scrierile sale , STRABON , amineste ca in ARABELA ( BABYLON), se gaseau mai multe focuri, ce se iveau prin crapaturile pamantului.
In ceea ce priveste existenta resurselor de gaz metan pe teritoriul TRANSILVANIEI, autorul unui articol, care a aparut intr-un calendar din 1914, face o introducere, , afirmand: „ in Transilvania, izvoarele de gaz sunt cunoscute de cateva secole.” Deja in ultimele decenii ale secolului trecut, se vehicula intens printre specialistii geologi austro-ungari, ideea potrivit careia, in bazinul transilvan, inconjurat de masive de sare, ar trebui sa se gaseasca si resurse de gaze naturale.
Astfel, primele forari au loc in 1908 in zona localitatilor SARMAS si SARMASEL. Puritatea exceptionala a gazului metan transilvan, de peste 99% metan ( CH4) si puterea calorica mare ( 8.500 cal/m3), erau relevate deja inca din anul 1910, de catre publicatiile timpului.
Prin infiintarea in 1915 a U.E.G. ( SOCIETATEA UNGARA DE EXPLOATARE A GAZULUI METAN), se pun bazele industriei extractive a gazului metan din Transilvania, industrie care in perioada celor doua razboaie mondiale v-a cunoaste o dezvoltare remarcabila, atat in sine, cat si ca factor favorizant al dezvoltarii industriei romanesti in general.
Astfel, au fost intreprinse studii ample in zona HARTIBACIU si OLT, pana la NOCRICH, ca si cele din GHIJASA de SUS si RUSI.
Concomitent cu studiile intreprinse in BAZINUL TRANSILVANIEI, au loc si lucrari de constructie a conductelor de gaz, prin care se dirijeaaa gazul metan spre marile centre consumatoare. Astfel, lucrarile de constructie a conductei AGNITA-BOTORCA, au fost incepute la 27 octombrie 1947. Ea a fost terminata in afara de probe si astuparea urmelor la 5 decembrie 1947, iar la 10 decembrie 1947, ora 12, au fost terminate si probele la presiunea de 50 de atmosfere. Intre localitatile amintite, conducta are o lungime de 43 de km. Realizarea lucrarilor in timp de toamna tarzie, deosebit de ploioasa, intr-o regiune lipsita de cai de acces, a avut de intampinat dificultati serioase. Acestea au fost insa surmontate, gratie in special noilor tehnici si metode de lucru, dublate de contributia muncii voluntare a tineretului, cu care s-a acoperit nevoia de mana de lucru nespecializata.
Desi lucrarea executata nu respecta proiectul initial ( datorita lipsei tuburilor de 20 de toli in diametru care nu se produceau in tara), ea reprezinta un efort remarcabil efectuat de caile ferate romane, intr-o perioada in care acestea se confruntau si cu dificile actiuni de refacere a liniilor distruse in cursul celui de-al doilea razboi mondial.
Conducta se indreapta spre FAGARAS-CODLEA-BRASOV, apoi pe VALEA PRAHOVEI, ajungand pana la BUCURESTI. De la BOTORCA la BUCURESTI insumeaza o lungime de 298,5 km.
Pentru orasul AGNITA, cele mai apropiate zacaminte se gasesc pe VALEA OLBOC, la vreo 5 km S de oras. Pe marginea anticlinalului bogat in SARE si in gaz metan ( BLAJ-ILIMBAV), apar la suprafata vulcani de mal si izvoare sarate-iodate, pe care le exploateaza BAILE SARATE AGNITA. Ele apar si in satele DEALU-FRUMOS, BARGHIS etc. In toponimia locului se intalneste DEALU SARAT, SARATURA, SALZBERG.
Mai importante sunt insa exploatarile de gaze naturale, langa ILIMBAV, in domul din DEALUL DUMBRAVII, situat la 14 km SV de AGNITA. Incepand din 1953, sase sonde alimenteaza orasul SIBIU, fabrica de sticla din AVRIG si MARSA. Exploatarile de gaz metan s-au extins si la TELINE, MERGHINDEAL, iar mai nou la BARGHIS, RETIS etc.
La 2,5 km, in gura VAII COVESULUI, in 1955 s-a dat in exploatare o sonda. La 800 m, s-a gasit gaz metan, iar la 1200-1300m SARE. De asemenea, tot la COVES, pe VALEA ROVITA exista TURBA de buna calitate si in cantitate suficienta, dar inca neexploatata.
La GHIJASA de SUS, 6 km de la statia de cale ferata se semnalizeaza LIGNIT, apoi la BENESTI si DEALU FRUMOS, sunt izvoare cu un continut bogat in clorura de sodiu, exploatate in mod rudimentar de catre localnici; mai exista si la CHIRPAR, dar nu sunt exploatate.
Ca urmare a extinderii masuratorilor geofizice si a cercetarilor geologice in 1986 se infiinteaza SECTIA AGNITA, care are in exploatare mai multe structuri gazeifere. Este vorba de statia AGNITA-BARGHIS unde si-a inceput lucarile de extractie in 1985, apoi CHIRPAR, NOCRICH, RETIS, TELINE toate date in exploatare dupa 1986. Cele mai vechi statii de extractie si care apartin de sectia AGNITA, sunt NOUL SASESC si ILIMBAV, date in exploatare in anii `50.
Productia de gaz metan a scazut in ultimii 15 ani, datorita mai multor cauze, cum ar fi: declinul natural care duce la variatia cantitatii de gaze in campurile gazefiere noi, date in exploatare; consumul de gaz diminuat al combinatelor chimice de la FAGARAS si VICTORIA; consumul casnic scazut in lunile de vara.
Astfel, daca incepand din 1989 pana in 1992, productia de gaz a fost cam aceeasi, cifrandu-se in jurul valorii de 600 mil mc de gaz, in 1993 ea scade la 520 mil mc ( cu 13,3% mai putin). In perioada anilor 1994-1997 productia se mentine in jurul valorii de 400 mil mc/an, deci cu 200 mil. mc mai putin fata de anul de referinta 1989. In 1998 productia de gaz metan scade sub 400 mil mc, mai exact la 350 mil mc, valoare ce se mentine si in anii urmatori ( 1999-2005).
Productia de gaz metan este dirijata spre consumatorii industriali din oras, spre consumatorii casnici si spre alte centre urbane din judetele invecinate si din sudul tarii.
O alta bogatie importanta a orasului o reprezinta APELE MINERALE CLORURO-SODICE , din partea de SE a orasului, unde s-a amenajat inca din 1924 o statiune balneara de interes local.
Resursele minerale existente in zona sunt insa insuficient exploatate, fiind necesare importante surse financiare pentru exploatarea lor.

Sursa: http://www.scrigroup.com/geografie/ORASUL-...grafic35915.php

cam asta este ceea ce am vrut sa spun prin faptul ca majoritatea oamenilor vad, aud dar nu inteleg; si primaria, istoricii, le impuie capu locuitorilor ca numele orasului se trage de la nus ce sfanta agatha, adusa de sasi pa la o mie si ceva; asta-i cireasa de pe tort !!!

Acest topic a fost editat de mos lacusta: 21 Feb 2013, 04:43 PM

[Marduk]

...cateva sute de familii mixte romano iraniene, inca mai multe de fam romano kurde; unii dintre acesti romani, romance au studii superioare; niciunuia dintre acesti romani (care stiu bine persana sau kurda) nu i-a trecut prin cap sa „spuna cu voce tare”, sa ramana consemnat ca exista cuvinte, notiuni, atitudini de viata, mentalitati comune; obiceiuri populare si proverbe comune ce nu-si au corespondent in occident...
.....cam asta este ceea ce am vrut sa spun prin faptul ca majoritatea oamenilor vad, aud dar nu inteleg; si primaria, istoricii, le impuie capu locuitorilor ca numele orasului se trage de la nus ce sfanta agatha, adusa de sasi pa la o mie si ceva; asta-i cireasa de pe tort !!!

Mosule, nu stiu daca ti-a urat cineva bun venit la han, daca n-a facut-o nimeni, iaca ti-oi ura eu, bine ai venit. Ceva, ceva sti dumneata, iar zisele se leaga oarecum de istoria dacilor, partilor, mezilor etc. Dar dupa cum banuiesc ca sti, istoria are nevoie de dovezi. Colega noastra de han, ne scrie cand si cand despre cei ce traiesc in Iran azi, nu trebuie sa te superi daca si-a declinat competenta pe tema respectiva. Cat despre Agnita, poti sa deschizi un topic pe tema asta si discutam acolo, las-o pe exergy33 sa-si continue povestirile despre aceasta lume framantata de la margine imperiilor, probabil ca inaintea multor altora, aceasta lume era ea insasi un mare imperiu, dar cum dovezile lipsesc, in ceea ce ne priveste pe noi romanii, presupusi mostenitori ai dacilor, nu putem decat sa speculam ceea ce ne place.

Acest topic a fost editat de Marduk: 21 Feb 2013, 09:09 PM

[Cla]

@ mosu:´si Marduk: Nu exista persana, vorbim farsi si urdu.
Si limba kurda e un alt fel de-a face, turceste, de fapt din Anatolia, de la lacul Van. Turcia, Siria, Irak, Liban, etc.

[exergy33]

Nu stiu cui si cu ce am gresit ...

[Frisky]

Si daca ai gresit sau nu ceva, cuiva, sigur o sa-i treaca.