Lectura placuta!
Versiune completa:-X-
Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37
Scrieri, ganduri, amintiri din viata lui exergy33 veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta!
Lectura placuta!
Mihai , multumesc mult .
Am acceptat un pariu din partea cuiva ... şi l-am pierdut . Drept urmare sīnt nevoita sa scriu un jurnal , īn care sa postez cel puţin o dată pe saptămīnă .
Nu ştiu exact ce voi scrie . In momentul de faţă mintea mea este o nebuloasă .
L- am intitulat Trecatorul -X-
Acest trecător ar putea sa fie oricine dintre noi , un necunoscut trecīnd grabit de la o zi la alta ... de la o īntrebare la alta .
Personajele mele sīnt personaje reale , deşi multe dintre ele nu mai sīnt īn viata ... au rămas ascunse , undeva , īn amintirea mea .
Dacă uneori voi povesti pe un ton romantic , sau trist ... poate chiar ironic , sau poate cu o detaşare rece , nu e vina mea . Voi povesti totul prin prisma personajului care eram la vremea cīnd s-a īntīmplat fiecare eveniment.
Nu am scris niciodată un jurnal .
Am acceptat un pariu din partea cuiva ... şi l-am pierdut .
Drept urmare sīnt nevoita sa scriu un jurnal , īn care sa postez cel puţin o dată pe saptămīnă . Nu ştiu exact ce voi scrie . In momentul de faţă mintea mea este o nebuloasă .
L- am intitulat Trecatorul -X-
Acest trecător ar putea sa fie oricine dintre noi , un necunoscut trecīnd grabit de la o zi la alta ... de la o īntrebare la alta .
Personajele mele sīnt personaje reale , deşi multe dintre ele nu mai sīnt īn viata ... au rămas ascunse , undeva , īn amintirea mea .
Dacă uneori voi povesti pe un ton romantic , sau trist ... poate chiar ironic , sau poate cu o detaşare rece , nu e vina mea . Voi povesti totul prin prisma personajului care eram la vremea cīnd s-a īntīmplat fiecare eveniment.
Nu am scris niciodată un jurnal .
Buna Exergy. Am fost surprinsa placut sa-ti vad jurnalul.
wow, 
exergy are jurnal 
exergy are jurnal
Abia astept sa citesc! Succes! 
Pentru inaugurare!
Succes exergy, inceputul e promitator! 
Odiseea primei amintiri (1)
Intr-o zi ca oricare alta , jucīndu-mă prin curte , mi-a străfulgerat prin cap o īntrebare : care e primul lucru pe care mi-l amintesc din prima zi cīnd am venit pe lume ?
Cred că şi voi v-ati pus , măcar odată , īntrebarea asta .
Am stat īncordată cīteva minute căutīnd sa-mi amintesc ... prima amintire .
După mai multe dusuri şi īntorsuri prin memorie am găsit ceva.
Īmi aminteam , cum stateam pe un pod sub care curgea o apă īnvolburată . Mă uitam in jos , printre interstiţiile unei balustrade de beton , avīnd grijă sa nu mă lipesc prea mult de betonul īncă ud , ca să nu- mi murdăresc rochia croşetată , pe care de curīnd o primisem cadou .
Īn acel moment şi-a făcut apariţia o a doua īntrebare : oare cīţi ani aveam īn acel moment ?
Am aflat de la mama ca īntīmplarea asta avusese loc cu trei ani īnainte . Rochia o primisem la aniversarea de trei ani .
Am ieşit din nou īn curte complet pierdută in noua mea descoperire .
Nu ştiu ce mecanisme ciudate declanşeaza scurgerea amintirilor din subconştient spre conştient . Nu ştiu care e capacitatea de introspecţie a unui copil de şase ani ... dar īn acel moment , īntr-o fractiune de secundă am realizat două lucruri :
- că viaţa are un īnceput si un sfīrsit
- ca trăisem jumătate din viaţa mea , făra să-mi amintesc nimic .
Prima descoperire nu m-a şocat atīt de mult cīt cea de a doua .
Deci trăisem sase ani . Prima mea amintire era de la trei ani ... Ce se intīmplase īnsă īnainte de trei ani ?
De ce nu-mi amintesc nimic ?
Cum e posibil să fi trăit jumătate de viaţă fără ca să-mi amintesc măcar un lucru , oricīt de neīnsemnat să fi fost el ?
Īntrebarea asta īmi stăruia pe creier făcīnd să nu mă pot concentra la nimic altceva . Aveam senzaţia că am băut jumătate dintr-un pahar plin cu ceva dulce şi gustos , făra ca sa-i pot simţi gustul .
Am declanşat o adevărată navigare īn memorie . Eram convinsă că voi găsi amintirea numarul 1 .
Zile īntregi mă plimbam de la un capăt la altul al curţii , mă īnvīrteam de zeci de ori prin mica noastra livada , scotoceam prin toate ungherele minţii ... fără nici un rezultat .
Cīteva luni mai tīrziu , in timp ce coloram o carte , o imagine fugară ... ca un flash .. a trecut prin faţa ochilor mei .
Ştiam că am văzut-o cīndva īn realitate . Priveam cum nişte picături de apă se scurg īncet pe frunzele verzi ale unui copac . Ştiam că sīnt īntinsa īntr-un pat , şi prin rama ferestrei priveam de jos īn sus la acel copac firav ... si aşteptam să se scurgă picăturile de apă .
Descoperirea īmi produsese o asemenea emoţie că nu puteam inspira normal aerul , de frică să nu se destrame imaginea .
Imediat īnsă am realizat ca jur īmprejurul casei , nu avem nici un copac aproape de ferestre .
Logica īmi spunea să abandonez ideea ... să caut altceva . Īnsă o voce interioara mă făcea să cred că amintirea mea era una reala . Că odată , demult , eu am privit aievea la copacul acela , că am văzut īn realitate picaturile care se rostogolesc ritmic pe frunzele de un verde aproape transparent .
Imaginea mi-a revenit de zeci de ori īn fata ochilor . Aproape că se lipise de retină .
Dorinţa mea era simplă şi imposibilă . Cineva să-mi demonstreze că am dreptate .
Făcusem o descoperire , şi nu vroiam să renunţ la ea .
Intr-o zi ca oricare alta , jucīndu-mă prin curte , mi-a străfulgerat prin cap o īntrebare : care e primul lucru pe care mi-l amintesc din prima zi cīnd am venit pe lume ?
Cred că şi voi v-ati pus , măcar odată , īntrebarea asta .
Am stat īncordată cīteva minute căutīnd sa-mi amintesc ... prima amintire .
După mai multe dusuri şi īntorsuri prin memorie am găsit ceva.
Īmi aminteam , cum stateam pe un pod sub care curgea o apă īnvolburată . Mă uitam in jos , printre interstiţiile unei balustrade de beton , avīnd grijă sa nu mă lipesc prea mult de betonul īncă ud , ca să nu- mi murdăresc rochia croşetată , pe care de curīnd o primisem cadou .
Īn acel moment şi-a făcut apariţia o a doua īntrebare : oare cīţi ani aveam īn acel moment ?
Am aflat de la mama ca īntīmplarea asta avusese loc cu trei ani īnainte . Rochia o primisem la aniversarea de trei ani .
Am ieşit din nou īn curte complet pierdută in noua mea descoperire .
Nu ştiu ce mecanisme ciudate declanşeaza scurgerea amintirilor din subconştient spre conştient . Nu ştiu care e capacitatea de introspecţie a unui copil de şase ani ... dar īn acel moment , īntr-o fractiune de secundă am realizat două lucruri :
- că viaţa are un īnceput si un sfīrsit
- ca trăisem jumătate din viaţa mea , făra să-mi amintesc nimic .
Prima descoperire nu m-a şocat atīt de mult cīt cea de a doua .
Deci trăisem sase ani . Prima mea amintire era de la trei ani ... Ce se intīmplase īnsă īnainte de trei ani ?
De ce nu-mi amintesc nimic ?
Cum e posibil să fi trăit jumătate de viaţă fără ca să-mi amintesc măcar un lucru , oricīt de neīnsemnat să fi fost el ?
Īntrebarea asta īmi stăruia pe creier făcīnd să nu mă pot concentra la nimic altceva . Aveam senzaţia că am băut jumătate dintr-un pahar plin cu ceva dulce şi gustos , făra ca sa-i pot simţi gustul .
Am declanşat o adevărată navigare īn memorie . Eram convinsă că voi găsi amintirea numarul 1 .
Zile īntregi mă plimbam de la un capăt la altul al curţii , mă īnvīrteam de zeci de ori prin mica noastra livada , scotoceam prin toate ungherele minţii ... fără nici un rezultat .
Cīteva luni mai tīrziu , in timp ce coloram o carte , o imagine fugară ... ca un flash .. a trecut prin faţa ochilor mei .
Ştiam că am văzut-o cīndva īn realitate . Priveam cum nişte picături de apă se scurg īncet pe frunzele verzi ale unui copac . Ştiam că sīnt īntinsa īntr-un pat , şi prin rama ferestrei priveam de jos īn sus la acel copac firav ... si aşteptam să se scurgă picăturile de apă .
Descoperirea īmi produsese o asemenea emoţie că nu puteam inspira normal aerul , de frică să nu se destrame imaginea .
Imediat īnsă am realizat ca jur īmprejurul casei , nu avem nici un copac aproape de ferestre .
Logica īmi spunea să abandonez ideea ... să caut altceva . Īnsă o voce interioara mă făcea să cred că amintirea mea era una reala . Că odată , demult , eu am privit aievea la copacul acela , că am văzut īn realitate picaturile care se rostogolesc ritmic pe frunzele de un verde aproape transparent .
Imaginea mi-a revenit de zeci de ori īn fata ochilor . Aproape că se lipise de retină .
Dorinţa mea era simplă şi imposibilă . Cineva să-mi demonstreze că am dreptate .
Făcusem o descoperire , şi nu vroiam să renunţ la ea .
flori , Titus Herbert , tikky si Erwin , multumesc pentru incredere .
Dar cred ca stiti si voi proverbul acela romanesc care spune ca ... la sacul laudat , sa nu te duci cu sacul !
Dar cred ca stiti si voi proverbul acela romanesc care spune ca ... la sacul laudat , sa nu te duci cu sacul !
exergy33, si eu am fost framintata de ideea primelor amintiri si mi-am strofocat mintea cit am putut, dar mai departe de 3 ani n-am reusit sa-mi amintesc...totusi ca o amintire cu care parca am venit pe lume, ma obsedeaza si-mi este foarte familiara o imagine cu vegetatie subacvatica si niste caluti de mare care parca se uita curiosi la mine...si culmea nu mai stiu de unde ...cred ca la un test pe internet, am aflat ca intr-o viata interioara as fi fost cautator de perle! 
Straniu!
Straniu!
| QUOTE |
| la sacul laudat , sa nu te duci cu sacul |
uppps! poate ai vrut să zici: "la sacul lăudat să nu te duci cu pomul"
am o amintiri mai vechi decāt de la 3 ani īnsă nu mai ştiu care ar fi prima...
se pare că la 3 ani e vārsta medie la care īnvăţam să ne amintim despre trecut... pānă atunci īnvăţam despre prezent...
| QUOTE (flori @ 24 Sep 2006, 10:57 PM) |
| ...si culmea nu mai stiu de unde ...cred ca la un test pe internet, am aflat ca intr-o viata interioara as fi fost cautator de perle! Straniu! |
Viata anterioara ?... anterioara la ce ?
Constiinta noastra de moment nu ne poate da un raspuns in care sa ne incredem .
Odiseea primei amintiri ( 2 )
Voi sări īn timp pīna la vīrsta de 10 ani . Acum sīnt īn vacanţa de vară şi din cauză că am mīna īn ghips nu pot pleca īn tabără . Nu pot pleca la apă , nu pot īnota ... iar ăsta e un adevărat chin .
Īntre timp am īnvaţat să mănīnc şi să scriu (cīt de cīt ) cu mīna stīnga .
Am o stare de nedescris , amestec de blazare şi nervozitate
Poate din cauza asta mama mea s-a gīndit că ar fi cazul sa-mi onoreze o promisiune pe care mi-a facut-o de mai multe ori , şi anume că mă va duce īn satul īn care a locuit ea īn primii ei ani de īnvaţămīnt . Doi ani īnainte să se căsătorească , şi un an şi jumătate după . De multe ori povestea ce greu i-a fost să lase confortul oraşului şi să se acomodeze cu viaţa aspră dintr-un colţ uitat de lume .
Ştiam că locuise īn casa unei foste īnvăţătoare care era văduvă şi care ieşise la pensie .
Eram curioasă să văd casa in care locuisem şi eu pentru că īn subconştient nutream speranţa să găsesc acolo prima mea amintire .
Mama insista pe ideea că este imposibil , pentru ca am trăit acolo numai un an şi jumătate , iar la acea vīrsta copii nu au o memorie de lungă durată , spunea ea .
Oricum , ziua mult promisă a venit .
Este 15 august , iar in acel sat se ţine hramul bisericii ... de Sānta Mărie , cum īi zic localnicii .
Nu am ochi, nici urechi , pentru nimic altceva decīt casa mea . M-am trezit cu acest cuvīnt pe buze ... incredibil !
Doamna Mara ne aşteaptă in staţia de autobuz . Sīnt surprinsă de voiniciunea ei , desi este īn vīrstă .
După cīteva minute de mers alene am ajuns in faţa casei .
Intrăm īn casă . Mă mir că nu am nici un sentiment de emoţie . Totul este curat şi pus la punct .
Mă uit cu atentie pe pereţi īn căutarea a ceva care să mă ducă spre trecut . Nimic .Linişte totala a memoriei.
După mai multe minute , plictisită să ascult o discuţie care pe mine nu mă interesa absolut deloc , mă ridic şi pornesc să cercetez casa . O bucătărie , o sufragerie şi două dormitoare .
Unul din dormitoare este plasat exact la colţul casei . Intru şi mă aşez pe pat . Mă prinsese plictiseala ... şi eram dezamăgită .
M-am īntins pe pat .
Nu pot explica de ce aud cum īmi bate inima īntr-un fel anume . Ca īnaintea unui eveniment fericit . Īn acel moment privesc , de jos īn sus , prin fereastra īntredeschisă .
Doar o fracţiune de secundă ... atīt ... dar in chenarul ferestrei nu se zăreşte nici un copac .
Nu ştiu de unde īncăpăţīnarea mea īn a crede că prima mea amintire s-a născut īn camera aceasta . O idee mi se furişează īn creier .
Mă īntorc in sufragerie şi astept un moment prielnic ca să pun o īntrebare .
Cu un ton sigur intreb : ce s-a īntīmplat cu copacul de la colţ ?
Mama se uita mirată spre mine ...
Doamna Mara explica supărată că atunci cīnd au schimbat stīlpii de lemn cu cei de beton , inginerul de la IAR a cerut să se taie copacul pentru că nu puteau trage sīrmele .
"A ramas doar un biet trunchi " spune ea . " Vrei sa-l vezi ? "
Spun ca da ... şi mergem īn curte . Īn iarba necosită se zăreste un ciot . Ating bucata aceea uscată de lemn . E dovada amintirii mele . Unica dovadă palpabila .
"A fost un măr de toată frumuseţea " ... spune ea .
Mă ridic din iarbă şi mă duc īnapoi īn casă . Mă īntind pe pat şi privesc de jos īn sus prin cadrul ferestrei .
Amintirea mea prinde viaţă de la sine ... văd frunzele verzi şi picăturile de ploaie cum se preling de pe o frunză pe alta .
Aştept ca să cadă picaturile ... iar ele cad , ritmic , alungindu-se şi deformīndu- se , se preling undeva īn interiorul meu , răcoroase si calde īn acelaşi timp.
Cine ştie cīte persoane au privit cīndva la copacul acela , īnsă amintirea mea e unică , īmi aparţine numai mie ... s-a născut īn mintea mea şi se va stinge odată cu mine .Pot intra pe poarta acestei amintiri ori de cīte ori simt nevoia ... fără să cer voie de la cineva , fără să mă deranjeze cineva , fără să mă judece cineva
Si cred ca aşa este fiecare amintire pe care o purtăm cu noi ... o posibilitate de evadare īn perimetrul fiinţei noastre , a acelei fiinţe care am fost odată, cīndva , demult , care am vrea să mai fim ... dar care nu mai putem fi .
Spune-mi ce-ţi aminteşti , şi-ţi voi spune cine eşti .
Voi sări īn timp pīna la vīrsta de 10 ani . Acum sīnt īn vacanţa de vară şi din cauză că am mīna īn ghips nu pot pleca īn tabără . Nu pot pleca la apă , nu pot īnota ... iar ăsta e un adevărat chin .
Īntre timp am īnvaţat să mănīnc şi să scriu (cīt de cīt ) cu mīna stīnga .
Am o stare de nedescris , amestec de blazare şi nervozitate
Poate din cauza asta mama mea s-a gīndit că ar fi cazul sa-mi onoreze o promisiune pe care mi-a facut-o de mai multe ori , şi anume că mă va duce īn satul īn care a locuit ea īn primii ei ani de īnvaţămīnt . Doi ani īnainte să se căsătorească , şi un an şi jumătate după . De multe ori povestea ce greu i-a fost să lase confortul oraşului şi să se acomodeze cu viaţa aspră dintr-un colţ uitat de lume .
Ştiam că locuise īn casa unei foste īnvăţătoare care era văduvă şi care ieşise la pensie .
Eram curioasă să văd casa in care locuisem şi eu pentru că īn subconştient nutream speranţa să găsesc acolo prima mea amintire .
Mama insista pe ideea că este imposibil , pentru ca am trăit acolo numai un an şi jumătate , iar la acea vīrsta copii nu au o memorie de lungă durată , spunea ea .
Oricum , ziua mult promisă a venit .
Este 15 august , iar in acel sat se ţine hramul bisericii ... de Sānta Mărie , cum īi zic localnicii .
Nu am ochi, nici urechi , pentru nimic altceva decīt casa mea . M-am trezit cu acest cuvīnt pe buze ... incredibil !
Doamna Mara ne aşteaptă in staţia de autobuz . Sīnt surprinsă de voiniciunea ei , desi este īn vīrstă .
După cīteva minute de mers alene am ajuns in faţa casei .
Intrăm īn casă . Mă mir că nu am nici un sentiment de emoţie . Totul este curat şi pus la punct .
Mă uit cu atentie pe pereţi īn căutarea a ceva care să mă ducă spre trecut . Nimic .Linişte totala a memoriei.
După mai multe minute , plictisită să ascult o discuţie care pe mine nu mă interesa absolut deloc , mă ridic şi pornesc să cercetez casa . O bucătărie , o sufragerie şi două dormitoare .
Unul din dormitoare este plasat exact la colţul casei . Intru şi mă aşez pe pat . Mă prinsese plictiseala ... şi eram dezamăgită .
M-am īntins pe pat .
Nu pot explica de ce aud cum īmi bate inima īntr-un fel anume . Ca īnaintea unui eveniment fericit . Īn acel moment privesc , de jos īn sus , prin fereastra īntredeschisă .
Doar o fracţiune de secundă ... atīt ... dar in chenarul ferestrei nu se zăreşte nici un copac .
Nu ştiu de unde īncăpăţīnarea mea īn a crede că prima mea amintire s-a născut īn camera aceasta . O idee mi se furişează īn creier .
Mă īntorc in sufragerie şi astept un moment prielnic ca să pun o īntrebare .
Cu un ton sigur intreb : ce s-a īntīmplat cu copacul de la colţ ?
Mama se uita mirată spre mine ...
Doamna Mara explica supărată că atunci cīnd au schimbat stīlpii de lemn cu cei de beton , inginerul de la IAR a cerut să se taie copacul pentru că nu puteau trage sīrmele .
"A ramas doar un biet trunchi " spune ea . " Vrei sa-l vezi ? "
Spun ca da ... şi mergem īn curte . Īn iarba necosită se zăreste un ciot . Ating bucata aceea uscată de lemn . E dovada amintirii mele . Unica dovadă palpabila .
"A fost un măr de toată frumuseţea " ... spune ea .
Mă ridic din iarbă şi mă duc īnapoi īn casă . Mă īntind pe pat şi privesc de jos īn sus prin cadrul ferestrei .
Amintirea mea prinde viaţă de la sine ... văd frunzele verzi şi picăturile de ploaie cum se preling de pe o frunză pe alta .
Aştept ca să cadă picaturile ... iar ele cad , ritmic , alungindu-se şi deformīndu- se , se preling undeva īn interiorul meu , răcoroase si calde īn acelaşi timp.
Cine ştie cīte persoane au privit cīndva la copacul acela , īnsă amintirea mea e unică , īmi aparţine numai mie ... s-a născut īn mintea mea şi se va stinge odată cu mine .Pot intra pe poarta acestei amintiri ori de cīte ori simt nevoia ... fără să cer voie de la cineva , fără să mă deranjeze cineva , fără să mă judece cineva
Si cred ca aşa este fiecare amintire pe care o purtăm cu noi ... o posibilitate de evadare īn perimetrul fiinţei noastre , a acelei fiinţe care am fost odată, cīndva , demult , care am vrea să mai fim ... dar care nu mai putem fi .
Spune-mi ce-ţi aminteşti , şi-ţi voi spune cine eşti .
| QUOTE |
| o imagine cu vegetatie subacvatica si niste caluti de mare care parca se uita curiosi la mine |
nice flori .
Ciudate amintiri au oamenii .
Da este ciudat, totusi imaginea asta o am in memorie, inainte de orice amintire! am spus ca e posibil sa fie dimtr-o viata anterioara vieti mele actuale,i presupunind ca e valabila teoria reincarnarii...ca altfel nu cred ca in cristelnita unde am fost botezata o fi pus popa caluti de mare! 
Gata...exergy33, nu te mai sacai cu povestile mele ca de fapt aici e vorba de amintirile tale asa ca stau cuminte in coltul meu numai ochi si urechi!
Gata...exergy33, nu te mai sacai cu povestile mele ca de fapt aici e vorba de amintirile tale asa ca stau cuminte in coltul meu numai ochi si urechi!
Odiseea primei amintiri ( 3 )
A trecut şi vacanţa aceasta . Am intrat īn clasa a cincea cu sentimentul că am trecut o graniţă .
E interesant pentru mine să analizez noile mele profesoare şi noii mei profesori .
Pīnă acum fusesem obişnuită cu o singură invăţătoare .
Preferata mea este profa de romāna . Dacă ar fi mers la Holywood , probabil ar fi făcut carieră acolo . Dar nu e numai asta . Predă īntr- un stil interesant şi face nişte legături neaşteptate īntre diferite subiecte .
Din lista de lectură obligatorie mi-a sărit īn ochi un nume : Homer .
Am īnceput să citesc Odiseea .
Īl urmăresc pe Ulyses , pas cu pas , ... īn toate aventurile pe care le are .
Episodul reīntoarcerii lui īn Ithaka l-am citit de cīteva ori , pentru că vroiam să verific ceva ... un fel de sentiment , poate .
Ceva foarte neclar , ambiguu , un gīnd răzleţ ... , dar care īncet şi sigur mi se infiltrase in minte .
Aveam senzaţia că acelaşi lucru pe care l-a simţit Ulyses cīnd s-a īntors acasă , l-am simţit şi eu cīnd mi-am descoperit amintirea cu picăturile de ploaie ... poate că prima mea amintire .
Actul meu de naştere . Prima conştientizare a realităţii care exista dincolo de mine , in afara mea . Descoperirea acestei amintiri a fost Odyseea copilăriei mele .
Cu mintea mea de 10 ani īncercam să mă detaşez de cartea care īmi placuse atīt de mult şi să inţeleg ce forţă īi mīnă pe oameni să caute ceea ce e īn mintea lor , īn inima lor , să-i facă să nu renunţe , să spere , să rişte orice pentru o ambiţie de moment , sau pentru o iluzie de o viaţă ...
Oare la capătul fără de sfīrşit al fiecărei speranţe se ascunde o Penelopă ?
A trecut şi vacanţa aceasta . Am intrat īn clasa a cincea cu sentimentul că am trecut o graniţă .
E interesant pentru mine să analizez noile mele profesoare şi noii mei profesori .
Pīnă acum fusesem obişnuită cu o singură invăţătoare .
Preferata mea este profa de romāna . Dacă ar fi mers la Holywood , probabil ar fi făcut carieră acolo .
Dar nu e numai asta . Predă īntr- un stil interesant şi face nişte legături neaşteptate īntre diferite subiecte . Din lista de lectură obligatorie mi-a sărit īn ochi un nume : Homer .
Am īnceput să citesc Odiseea .
Īl urmăresc pe Ulyses , pas cu pas , ... īn toate aventurile pe care le are .
Episodul reīntoarcerii lui īn Ithaka l-am citit de cīteva ori , pentru că vroiam să verific ceva ... un fel de sentiment , poate .
Ceva foarte neclar , ambiguu , un gīnd răzleţ ... , dar care īncet şi sigur mi se infiltrase in minte .
Aveam senzaţia că acelaşi lucru pe care l-a simţit Ulyses cīnd s-a īntors acasă , l-am simţit şi eu cīnd mi-am descoperit amintirea cu picăturile de ploaie ... poate că prima mea amintire .
Actul meu de naştere . Prima conştientizare a realităţii care exista dincolo de mine , in afara mea . Descoperirea acestei amintiri a fost Odyseea copilăriei mele .
Cu mintea mea de 10 ani īncercam să mă detaşez de cartea care īmi placuse atīt de mult şi să inţeleg ce forţă īi mīnă pe oameni să caute ceea ce e īn mintea lor , īn inima lor , să-i facă să nu renunţe , să spere , să rişte orice pentru o ambiţie de moment , sau pentru o iluzie de o viaţă ...
Oare la capătul fără de sfīrşit al fiecărei speranţe se ascunde o Penelopă ?
Frumos. Succes !
Multumesc calfa .
Am crezut ca ai disparut cu totul din 'virtual' si te-ai pierdut iremediabil in 'real' .
Am crezut ca ai disparut cu totul din 'virtual' si te-ai pierdut iremediabil in 'real' .
Prin virtualul artificial am trecut doar pentru sarcini din realul apropiat. 
In virtualul natural ma poti gasi oricand.
Daca din a sta la Han nu mai reusesc sa obtin ceva, m-am gandit ca poate obtin ceva tot revenind.
Un fel de ... "Trecatorul Y".
In virtualul natural ma poti gasi oricand. Daca din a sta la Han nu mai reusesc sa obtin ceva, m-am gandit ca poate obtin ceva tot revenind.
Un fel de ... "Trecatorul Y".
@flori
| QUOTE |
| Gata...exergy33, nu te mai sacai cu povestile mele ca de fapt aici e vorba de amintirile tale asa ca stau cuminte in coltul meu numai ochi si urechi! |
Cred ca e o moda aici la Han ... oricine 'intra' intr-un jurnal , incepe sa se scuze .
Jurnalul meu e o alunecare continuua pe o circumferinta ... deci daca vei mai intra , sa stii ca nu vei avea sansa sa gasesti 'un colt' .
Amintirea de care vorbeai tu mi se pare cu adevarat interesanta .
Ai spus : "niste caluti de mare care parca se uita curiosi la mine " .
Nu stiu daca cineva a sesizat sensul celor spuse de tine ... nu tu te uitai la caluti ... tu ai realizat ca ei se uitau curiosi la tine .
Multi dintre noi isi inchipuie ca o amintire presupune,in mod obligatoriu , sa poti descrie niste evenimente , persoane sau actiuni . Sa poti reda in cuvinte ce ai facut sau ce ai zis in acel moment de timp .
Eu cred ca exista amintiri care nu pot fi redate in cuvinte .
O amintire poate fi , la fel de bine , o senzatie ( de frig , de umezeala , de arsita , de sfisiere , de plutire , etc ) , un sunet ( zgomot de tramvai , susur de apa , dangat de clopote ) , ceva legat de simturile tactile (moliciunea sau asprimea unei paturi , a unei haine , rugozitatea unui perete sau a unei jucarii) , si de ce nu , ceva legat de olfactiv ( mirosul unei mincari , a unui parfum , ...)
Acum am observat jurnalul tău.
Să īl stăpāneşti, să īl īnfloreşti, să povesteşti !
Să īl stăpāneşti, să īl īnfloreşti, să povesteşti !
Multumesc contraste .
Desi numai in urma cu o saptamina am fost pe insula Kish , m-am trezit de dimineata cu ea in gind .
Nu stiu ce putere magica zace in nisipul acela aspru , sau in apele golfului care o inconjoara ... de multe ori, aproape ca mi-e frica ca aceasta pasiune a mea sa nu se transforme intr-un drog .
Portul insulei , asa cum l-am vazut eu la asfintitul soarelui .
Imaginea este surprinsa din larg ,dintr-o barca cu motor ...
Sper ca sa se poata vedea imaginea .
Din pacate , toate imaginile incarcate la photobucket nu le pot vizualiza .
Contraste, imi pare rau ca atunci cind intru in jurnalul tau ,nu pot sa vad imaginile pe care le ai acolo.
Desi numai in urma cu o saptamina am fost pe insula Kish , m-am trezit de dimineata cu ea in gind .
Nu stiu ce putere magica zace in nisipul acela aspru , sau in apele golfului care o inconjoara ... de multe ori, aproape ca mi-e frica ca aceasta pasiune a mea sa nu se transforme intr-un drog .
Portul insulei , asa cum l-am vazut eu la asfintitul soarelui .
Imaginea este surprinsa din larg ,dintr-o barca cu motor ...
Sper ca sa se poata vedea imaginea .
Din pacate , toate imaginile incarcate la photobucket nu le pot vizualiza .
Contraste, imi pare rau ca atunci cind intru in jurnalul tau ,nu pot sa vad imaginile pe care le ai acolo.
Mi-am adus aminte de o alta fotografie ... facuta prin martie , tot la Kish .
Asteptam sa vina barca cu motor pe care o inchiriaseram , si intre timp , stind acolo pe ponton , privirea mi-a fost atrasa de pestii care se jucau in apa .
Imi place cum au iesit culorile .
Asteptam sa vina barca cu motor pe care o inchiriaseram , si intre timp , stind acolo pe ponton , privirea mi-a fost atrasa de pestii care se jucau in apa .
Imi place cum au iesit culorile .
Cat de mult ma bucur ca exista acest jurnal, exergy33 imi dai speranta ca intr-o zi voi dori sa am si eu un jurnal la Han. Deh, povestile sunt povesti - iar viata stie sa le intreaca, aproape intotdeauna.
Te voi citi zilnic.
imi dai speranta ca intr-o zi voi dori sa am si eu un jurnal la Han. Deh, povestile sunt povesti - iar viata stie sa le intreaca, aproape intotdeauna.Te voi citi zilnic.
Fantasee ,
cind am deschis acest jurnal m-am gindit la tine . Cred ca stii de ce .
... ai cobit , acolo pe tarimul basmelor tale , atunci pe 31 august.
Daca viata nu ar intrece povestile , ... ce trista ar fi ea !
Astept jurnalul tau .
,cind am deschis acest jurnal m-am gindit la tine . Cred ca stii de ce .
... ai cobit , acolo pe tarimul basmelor tale , atunci pe 31 august.
Daca viata nu ar intrece povestile , ... ce trista ar fi ea !
Astept jurnalul tau .
Daca as fi avut (-13) ani
Astazi , la prima ora , cind am intrat la Han , am citit ceva care m-a facut sa zimbesc .
Zile de Nastere Astazi
3 membri isi celebreaza ziua de nastere astazi. La Multi Ani!
axel(-13) , Superunknown(28) , maimeri(26)
M-am obisnuit sa vad ca axel are cind 90 de ani , cind 3 ani ... insa la -13 ani , recunosc ca nu m-am gindit .
Am stat si m-am gindit cum ar fi fost sa putem decide noi momentul in care sa venim pe lume . Intrebarea asta provocatoare este valabila pentru oricine dintre voi .
Daca in acest moment as fi fost exact cu 13 ani inainte de ziua in care urma sa ma nasc , si daca as fi avut puterea sa hotarasc , ce s-ar fi intimplat oare ?
As fi aminat ziua , as fi grabit-o , ... sau nu m-as fi nascut niciodata ?
Oare cit la suta din curgerea vietii noastre este datorata deciziilor si alegerilor noastre personale , si cit la suta este la cheremul 'destinului' ?
Sa zicem ca cineva mi-ar putea da sansa sa ma reintorc in timp si sa ajung in acel 'spatiu temporal', cu 13 ani inainte de a ma naste ,... ei bine ,sint convinsa ca as numara cu nerabdare clipele care odata cu scurgerea lor ma vor preschimba pe mine in fiinta .
Exact in acea fiinta care sint Eu azi , si nimic altceva .
Exista cuvinte care nu mor , si care te condamna la tacere . Exista taceri zgomotoase , pe care nu le poti auzi decit tu .
Astazi , la prima ora , cind am intrat la Han , am citit ceva care m-a facut sa zimbesc .
Zile de Nastere Astazi
3 membri isi celebreaza ziua de nastere astazi. La Multi Ani!
axel(-13) , Superunknown(28) , maimeri(26)
M-am obisnuit sa vad ca axel are cind 90 de ani , cind 3 ani ... insa la -13 ani , recunosc ca nu m-am gindit .
Am stat si m-am gindit cum ar fi fost sa putem decide noi momentul in care sa venim pe lume . Intrebarea asta provocatoare este valabila pentru oricine dintre voi .
Daca in acest moment as fi fost exact cu 13 ani inainte de ziua in care urma sa ma nasc , si daca as fi avut puterea sa hotarasc , ce s-ar fi intimplat oare ?
As fi aminat ziua , as fi grabit-o , ... sau nu m-as fi nascut niciodata ?
Oare cit la suta din curgerea vietii noastre este datorata deciziilor si alegerilor noastre personale , si cit la suta este la cheremul 'destinului' ?
Sa zicem ca cineva mi-ar putea da sansa sa ma reintorc in timp si sa ajung in acel 'spatiu temporal', cu 13 ani inainte de a ma naste ,... ei bine ,sint convinsa ca as numara cu nerabdare clipele care odata cu scurgerea lor ma vor preschimba pe mine in fiinta .
Exact in acea fiinta care sint Eu azi , si nimic altceva .
Exista cuvinte care nu mor , si care te condamna la tacere . Exista taceri zgomotoase , pe care nu le poti auzi decit tu .
frumos .
Putina filozofie la prima ora a diminetii face bine la 'constiinta'.
Tacerile sunt mistere pe care cuvintele le preschimba in nimic .
Sau mai bine spus ~ Sunt lucruri care nu se spun şi, dacă am formula totul numai prin cuvinte , valoarea cuvintelor ar scădea.~ Marin Preda
Putina filozofie la prima ora a diminetii face bine la 'constiinta'.
Tacerile sunt mistere pe care cuvintele le preschimba in nimic .
Sau mai bine spus ~ Sunt lucruri care nu se spun şi, dacă am formula totul numai prin cuvinte , valoarea cuvintelor ar scădea.~ Marin Preda
Pentru prima zi de octombrie doar aceste citeva rinduri ...
LA PLECARE
M-am aşezat īn gāndul tău , puţin ,
atāt cāt să mă odihnesc
īnainte de plecare.
Să ascult cum talazurile liniştii
se sparg īn mii şi mii de cuvinte ,
atunci cānd furioase se izbesc
de nenumăratele-ntrebări
la care n-ai găsit răspuns.
Să văd cum
ţi se destrama sufletul,
īn nuanţe cu lungimi de undă
total necunoscute mie ,
şi cum lumina lui
ţese acel negru perfect şi asimptotic -
īn spatele căruia poţi visa
fără restricţii ,
cu nepăsare .
Să aştept să le aduni pe toate
şi apoi să le aşezi
īntr-un sistem cartezian ,
de iluzii,
acolo unde suprafeţele plane
sunt absolut necesare
derapajului unor sentimente imprecise.
Suntem incompatibili pāna la disperare ,
şi tocmai de aceea te voi părăsi ,
puţin ,
pe neaşteptate , ...
lăsānd doar un surās
şi cāţiva stropi de ploaie -
care să stingă urma trecerii mele
prin visul tău,
prin fibrele fiinţei tale.
LA PLECARE
M-am aşezat īn gāndul tău , puţin ,
atāt cāt să mă odihnesc
īnainte de plecare.
Să ascult cum talazurile liniştii
se sparg īn mii şi mii de cuvinte ,
atunci cānd furioase se izbesc
de nenumăratele-ntrebări
la care n-ai găsit răspuns.
Să văd cum
ţi se destrama sufletul,
īn nuanţe cu lungimi de undă
total necunoscute mie ,
şi cum lumina lui
ţese acel negru perfect şi asimptotic -
īn spatele căruia poţi visa
fără restricţii ,
cu nepăsare .
Să aştept să le aduni pe toate
şi apoi să le aşezi
īntr-un sistem cartezian ,
de iluzii,
acolo unde suprafeţele plane
sunt absolut necesare
derapajului unor sentimente imprecise.
Suntem incompatibili pāna la disperare ,
şi tocmai de aceea te voi părăsi ,
puţin ,
pe neaşteptate , ...
lăsānd doar un surās
şi cāţiva stropi de ploaie -
care să stingă urma trecerii mele
prin visul tău,
prin fibrele fiinţei tale.
Calendar pe carapacea unei broaste testoase .
Zilnic citim zeci de lucruri , informatii de tot felul ,... ginduri , idei , curiozitati si ciudatenii .
De multe ori o stire de numai citeva rinduri ne staruie in memorie ani de zile , in timp ce povestiri sau romane de zeci , sau poate chiar sute de pagini , le uitam la scurt timp dupa ce am inchis coperta cartii .
Aceasta este o stire pe care am citit-o cu mai multi ani in urma ...insa de fiecare data cind imi amintesc de ea , gindurile mele se rasfira intr-un mod neasteptat , prelingindu-se fiecare intr-o directie noua , ... de fiecare data alta .
Broasca testoasa este considerata a fi cel mai vechi simbol sacru al triburilor de indieni (pieile rosii) din familia Anishinabe si Haudenosaunee , din America de Nord .
Ei cred ca America de Nord a fost creata pe carapacea unei testoase , si de aceea in folclorul lor se zice ca ei traiesc pe Insula Testoasei ...the Turtle Island
Prima intrebare intervine aici . Cum de stiau ei , din cele mai vechi timpuri , inainte de Columb si de Amerigo Vespucci , ca pamintul pe care traiesc este inconjurat de ape ?
Aceste piei rosii foloseau carapacea broastei testoase pentru a tine o originala evidenta calendaristica .
Pe carapace se pot vedea 13 sectoare , sau 13 domenii . Fiecare sector ,la rindul lui , contine 28 de patrate .
Pieile rosii considerau ca o luna calendaristica se intinde pe perioada dintre doua nopti cu luna plina . Asta face exact 28 de zile .
Anul lor calendaristic era compus din 13X28 zile , adica 364 de zile .
Cu numai o zi mai putin decit calendarele moderne .
Este remarcabil faptul ca oameni care nu au avut o limba scrisa , nu au avut un alfabet propriu ,.. au putut intelege atit de bine Natura si au putut sa-si transmita toate pretioasele informatii adunate pe timpul secolelor ... sau poate chiar al mileniilor , prin intermediul unor tehnici neconventionale .
Dansul magic al pielor rosii dedicat broastei testoase , poate parea ridicol pentru un om alb , ... om care nu are cunostinta de esenta simbolului si incarcatura lui informationala .
Aici intervine a doua intrebare , putin retorica : oare cel ce a putut face aceasta corelatie formidabila , intre fazele lunii , cele patru anotimpuri si 'patternele' grafice de pe carapacea unei testoase , nu merita sa stea in rind cu Galilei , cu Keppler ...sau cu Newton ?
Am incercat sa-mi inchipui cum ar putut fi fost acest om , geniu necunoscut , locuind pe un pamint necunoscut de lumea veche , traind intr-un timp necunoscut ,Om ... si el ,la rindul lui un Trecator - dar care a lasat ceva in urma ...
Daca ai trecut prin fiinta cuiva , si nu ai lasat urme care sa apese pe suflet , inseamna ca nu ai trecut cu adevarat pe acolo .
Zilnic citim zeci de lucruri , informatii de tot felul ,... ginduri , idei , curiozitati si ciudatenii .
De multe ori o stire de numai citeva rinduri ne staruie in memorie ani de zile , in timp ce povestiri sau romane de zeci , sau poate chiar sute de pagini , le uitam la scurt timp dupa ce am inchis coperta cartii .
Aceasta este o stire pe care am citit-o cu mai multi ani in urma ...insa de fiecare data cind imi amintesc de ea , gindurile mele se rasfira intr-un mod neasteptat , prelingindu-se fiecare intr-o directie noua , ... de fiecare data alta .
Broasca testoasa este considerata a fi cel mai vechi simbol sacru al triburilor de indieni (pieile rosii) din familia Anishinabe si Haudenosaunee , din America de Nord .
Ei cred ca America de Nord a fost creata pe carapacea unei testoase , si de aceea in folclorul lor se zice ca ei traiesc pe Insula Testoasei ...the Turtle Island
Prima intrebare intervine aici . Cum de stiau ei , din cele mai vechi timpuri , inainte de Columb si de Amerigo Vespucci , ca pamintul pe care traiesc este inconjurat de ape ?
Aceste piei rosii foloseau carapacea broastei testoase pentru a tine o originala evidenta calendaristica .
Pe carapace se pot vedea 13 sectoare , sau 13 domenii . Fiecare sector ,la rindul lui , contine 28 de patrate .
Pieile rosii considerau ca o luna calendaristica se intinde pe perioada dintre doua nopti cu luna plina . Asta face exact 28 de zile .
Anul lor calendaristic era compus din 13X28 zile , adica 364 de zile .
Cu numai o zi mai putin decit calendarele moderne .
Este remarcabil faptul ca oameni care nu au avut o limba scrisa , nu au avut un alfabet propriu ,.. au putut intelege atit de bine Natura si au putut sa-si transmita toate pretioasele informatii adunate pe timpul secolelor ... sau poate chiar al mileniilor , prin intermediul unor tehnici neconventionale .
Dansul magic al pielor rosii dedicat broastei testoase , poate parea ridicol pentru un om alb
, ... om care nu are cunostinta de esenta simbolului si incarcatura lui informationala .Aici intervine a doua intrebare , putin retorica : oare cel ce a putut face aceasta corelatie formidabila , intre fazele lunii , cele patru anotimpuri si 'patternele' grafice de pe carapacea unei testoase , nu merita sa stea in rind cu Galilei , cu Keppler ...sau cu Newton ?
Am incercat sa-mi inchipui cum ar putut fi fost acest om , geniu necunoscut , locuind pe un pamint necunoscut de lumea veche , traind intr-un timp necunoscut ,Om ... si el ,la rindul lui un Trecator - dar care a lasat ceva in urma ...
Daca ai trecut prin fiinta cuiva , si nu ai lasat urme care sa apese pe suflet , inseamna ca nu ai trecut cu adevarat pe acolo .
...
FLASH (3)
Sigilii de iedera verde
īncuie noaptea ,
dincolo de uitare.
Ceasul din urmă
se răstoarnă-n vīnt ,
şi odată cu el
povestea care nu a fost īncepută
nicicīnd.
Şi odată cu el
povestea care sălăşuieşte
ascunsă īntr-un gīnd.
FLASH (3)
Sigilii de iedera verde
īncuie noaptea ,
dincolo de uitare.
Ceasul din urmă
se răstoarnă-n vīnt ,
şi odată cu el
povestea care nu a fost īncepută
nicicīnd.
Şi odată cu el
povestea care sălăşuieşte
ascunsă īntr-un gīnd.
Pentru ziua de azi doar o intrebare :
Daca ar fi sa alegi intre lucididatea nebuniei si nebunia luciditatii , ce ai alege oare ?
Daca ar fi sa alegi intre lucididatea nebuniei si nebunia luciditatii , ce ai alege oare ?
Cineva m-a intrebat :ce diferenta este intre luciditate si nebunie ?
Si tot persoana in cauza dadea urmatoarea interpretare :
":)
spuneam doar ca ambele ipostaze sunt interesante si merita sa le incerci, pentru o vreme... pe de alta parte, white refugee are dreptate, nebunul ar putea fi un lucid fericit, iar lucidul un nebun nefericit. alegerea e clara in situatia asta.".
Si tot persoana in cauza dadea urmatoarea interpretare
:":)
spuneam doar ca ambele ipostaze sunt interesante si merita sa le incerci, pentru o vreme... pe de alta parte, white refugee are dreptate, nebunul ar putea fi un lucid fericit, iar lucidul un nebun nefericit. alegerea e clara in situatia asta.".
oh, eu cred că e mare diferenţă īntre luciditate şi nebunie... contactul cu realitatea... celorlalti!
S-ar putea sa ai intr-un fel dreptate .
Luciditatea este finita ... marginita de propria ei logica , deci un om lucid va capta limitat 'viata' .
Nebunia nu este ingradita de logica ... si tocmai de aceea cei atinsi de ea pot vedea lucruri care nu sint ingaduite spre a fi vazute de catre un 'lucid' .
Si in fond ce e REALITATEA ?
Luciditatea este finita ... marginita de propria ei logica , deci un om lucid va capta limitat 'viata' .
Nebunia nu este ingradita de logica ... si tocmai de aceea cei atinsi de ea pot vedea lucruri care nu sint ingaduite spre a fi vazute de catre un 'lucid' .
Si in fond ce e REALITATEA ?
Trecutul este singura realitate pe care o posedam .
Nebunia luciditatii ne face sa traim totul ~ pe viu ~ , o proiectie cu incetinitorul . Lucruri care au durat cateva clipe le poti dilata si retrai ani si ani .
Nebunul in perioadele lui de luciditate poate sa vada mai mult decat un lucid atins vremelnic de boala nebuniei .
Nebunia luciditatii ne face sa traim totul ~ pe viu ~ , o proiectie cu incetinitorul . Lucruri care au durat cateva clipe le poti dilata si retrai ani si ani .
Nebunul in perioadele lui de luciditate poate sa vada mai mult decat un lucid atins vremelnic de boala nebuniei .
Chiar daca fotografiile nu au calitatea necesara , totusi sper sa vedeti ceea ce am vazut si eu ... o uimitoare asemanare ...
Mi s-a intimplat de nenumarate ori sa vad obiecte de muzeu , obiecte traditionale , sau sa ascult acorduri muzicale iraniene ... care sa ma duca imediat cu gindul la ceva romanesc .
Imaginile acestea le-am surprins azi dimineata , intr-o zi ploioasa , intr-un oras din nord-vestul Iranului .
Pe panou se anunta deschiderea unei expozitii de artizanat , sau de industrie mestesugareaca traditionala iraniana , cu ocazia saptaminii internationale a mestesugarilor .
Pe acest tablou publicitar sint stilizate niste motive traditionale de pe ghilimurile lucrate de ashayeri.
Termenul de ashayer ii reprezinta atit pe persanii (fars-ha) , pe kurzii , sau pe azerii care practica transhumanta .
Ulciorul simplu de lut vorbeste parca de la sine .
...e ca o strofa neinceputa dintr-un catren al lui KHAYYAM.
Mi s-a intimplat de nenumarate ori sa vad obiecte de muzeu , obiecte traditionale , sau sa ascult acorduri muzicale iraniene ... care sa ma duca imediat cu gindul la ceva romanesc .
Imaginile acestea le-am surprins azi dimineata , intr-o zi ploioasa , intr-un oras din nord-vestul Iranului .
Pe panou se anunta deschiderea unei expozitii de artizanat , sau de industrie mestesugareaca traditionala iraniana , cu ocazia saptaminii internationale a mestesugarilor .
Pe acest tablou publicitar sint stilizate niste motive traditionale de pe ghilimurile lucrate de ashayeri.
Termenul de ashayer ii reprezinta atit pe persanii (fars-ha) , pe kurzii , sau pe azerii care practica transhumanta .
Ulciorul simplu de lut vorbeste parca de la sine .
...e ca o strofa neinceputa dintr-un catren al lui KHAYYAM.
| QUOTE (eu_si_tu @ 5 Oct 2006, 05:23 PM) |
| Trecutul este singura realitate pe care o posedam . |
Trecutul nu e singura realitate ; realitate(a) e tot ceea ce umple , la un moment dat , matricea atit de flexibila a sufletului nostru .
Frumos...
Exergy, tu esti in vizita in Iran sau acolo locuiesti ?
Exergy, tu esti in vizita in Iran sau acolo locuiesti ?
Locuiesc e putin spus .
Acolo traiesc .
Acolo traiesc .
Ploaia - mi va şterge
fruntea - ngīndurata ,
īn timp ce eu ,
voi silabisi pentru tine
Tăcerea ;
īn silabe de vīnt
īn silabe de dor ,
in silabe de scrum ,
īn silabe de apă .
Daca ar fi , ca dupa o comprimare a Universului si o renastere a acestuia , sa-mi inchipui din nou lumea , nu cred ca as putea porni exact de la aceleasi visuri , dorinte si idealuri pe care le-am avut inainte de comprimare .
Ar lipsi ceva , nu stiu exact ce anume , si totul mi s-ar parea artificial si inutil.
Daca ar fi dupa mine , as relua totul de la zero , indiferent de riscuri .
Tu ai fi gata sa uiti toate secventele trecutului si sa pornesti de la un zero absolut ?
Ar lipsi ceva , nu stiu exact ce anume , si totul mi s-ar parea artificial si inutil.
Daca ar fi dupa mine , as relua totul de la zero , indiferent de riscuri .
Tu ai fi gata sa uiti toate secventele trecutului si sa pornesti de la un zero absolut ?
| QUOTE |
| Tu ai fi gata sa uiti toate secventele trecutului si sa pornesti de la un zero absolut ? |
mie mi-ar plăcea mai mult să ştiu că viaţa este unică decāt că s-ar repeta ciclic... īn acel caz poate tocmai amintirile respective sunt ceea ce lipseşte īn renaştere şi atunci n-ar mai părea artificial şi inutil... dar ar fi...
WHO
Who are you , and who am I ?
Perhaps two wood puppets
dancing behind the velvet curtain .
Day to day,
two tired travelers from Hell to Paradise.
Losers and winners at the same time.
Guilty without guilt ,
Happy without happiness.
Dreamers without dreams.
QUI
Qui est-ce que tu es , et qui est-ce que je suis?
Peut-źtre deux marionnettes du bois
danser derričre le rideau de velours.
Jour ą jour,
deux voyageurs fatigués d'Enfer ą Paradis.
Perdants et vainqueurs en mźme temps.
Coupable sans culpabilité,
Heureux sans bonheur.
Rźveurs sans rźves.
| QUOTE (Erwin @ 8 Oct 2006, 01:13 AM) |
| mie mi-ar plăcea mai mult să ştiu că viaţa este unică decāt că s-ar repeta ciclic... īn acel caz poate tocmai amintirile respective sunt ceea ce lipseşte īn renaştere şi atunci n-ar mai părea artificial şi inutil... dar ar fi... |
Cred ca aici s-ar cuveni a fi date niste explicatii .
Mie nu mi-e clar ce anume ai vrut sa spui .
īn caz că ne-am retrăi existenţa, īntr-un univers ciclic, s-ar putea să nu avem amintirea existenţei din ciclul anterior şi atunci, neavānd un termen de comparaţie n-am putea constata că repetarea experientei ar fi artificiala şi inutilă. Dar repetarea īn sine, independent de voinţa noastră ar fi artificială şi inutilă. Cred ca e de preferat să ştim că universul e deschis şi nu are astfel de cicluri, cred că īn cea mai mare parte a lui este plin de lucruri unice şi fenomene irepetabile, tocmai īn asta constă frumuseţea lui:)
CAPTAM LIMITAT VIATA
Captam
imagini,
impresii,
cuvinte .
Captam limitat viata ,
doi pasi inapoi ...
un pas inainte .
As vrea sa te privesc
ca si cum ai fi primul om
pe care l-am privit vreodata ;
As vrea sa te privesc
pina la radacina sufletului ,
mai mult decit odata.
As vrea sa te privesc
prin ochii unui inger ,
prin ochii unui copil ,
printr-un ochi de apa ;
As vrea sa te privesc
pina la ultima globula
odata , si-nca odata.
Captam
senzatii ,
sunete ,
vise .
Captam limitat viata
prin inimi transparente ...
... jumatate-nchise .
Buna seara, Exergy! Eu, trecatorul W, al "n"-lea ce paseste pe aceeasi planeta cu tine, intr-un vals continuu...unul inainte, doi inapoi...pasi, bineinteles ...am vrut doar sa-ti salut poezia, imaginile si amintirile din acest jurnal.
...am vrut doar sa-ti salut poezia, imaginile si amintirile din acest jurnal.
Frisky ,
... de ce tocmai trecatorul W ?!
Calfa s-a autointitulat (ironic) 'un fel de Trecatorul Y'
Imi suride ideea unui club al ... trecatorilor .
Sper sa-ti faca placere acest catren scris de Khayyam , ...
Aş vrea să-ţi spun o taină omisă din Scripturi:
Din tină şi māhnire e omul īncropit.
Adună-aici o vreme ceva fărāmituri
Şi-pleacă apoi cu grabă īn neantul nesfārşit.
... de fapt , si el , un trecator grabit !
,... de ce tocmai trecatorul W ?!
Calfa s-a autointitulat (ironic) 'un fel de Trecatorul Y'
Imi suride ideea unui club al ... trecatorilor .
Sper sa-ti faca placere acest catren scris de Khayyam , ...
Aş vrea să-ţi spun o taină omisă din Scripturi:
Din tină şi māhnire e omul īncropit.
Adună-aici o vreme ceva fărāmituri
Şi-pleacă apoi cu grabă īn neantul nesfārşit.
... de fapt , si el , un trecator grabit !
| QUOTE (exergy33 @ 6 Oct 2006, 11:17 AM) | ||
Trecutul nu e singura realitate ; realitate(a) e tot ceea ce umple , la un moment dat , matricea atit de flexibila a sufletului nostru . |
Hmm ..
Tot ce ne-a umplut odata sufletul se va transforma in trecut . Toata viata noastra se raporteaza la trecut . Bagam in arhiva lucruri placute dar si lucruri care ne fac sa suferim .
Nu-i asa ?
Pana sa se transforme in trecut, e prezent. Si faptul ca imbatranim e o certitudine, nu numai una trecuta si prezenta.
Toti imbatranim , dar nu in acelasi ritm .
Iar prezentul nu tine o vesnicie , ci doar o clipa .
Totul este ~ trecere ~ , Titus draga .
Iar prezentul nu tine o vesnicie , ci doar o clipa .
Totul este ~ trecere ~ , Titus draga .
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.