Globalizarea presupune o uniformizare culturala, reducand diferentele culturale la minimum. Sau cel putin asa concepe Europa (spatiul cel mai laicizat de pe Planeta) procesul de modernizare, in timp ce America pune mai mult accentul pe acceptarea diversitatii, a diferentei si a respectului pentru oricare alt grup etnic, religios etc.

Inseamna sa reduci specificul local, adica sa aplatizezi tocmai ceea ce da culoare si savoare unui loc de pe fata pamantului.

Printre altele inseamna sa bati tot Bucurestiul si sa nu gasesti un restaurant care sa serveasca (mancare cu) mamaliga .... asa cum m-am vanturat si eu vreo ora prin trei intersectii din Jordan, un cartier al Teheranului, pana am dat cu chiu cu vai de un restaurant traditional. Peste tot doar Pizzerii si Fast Food-uri.

Inseamna sa fii turist intr-o alta tara si sa deschizi televizorul in fiecare seara la hotel si sa nu reusesti sa asculti nici macar cinci minute o melodie din folclorul local, sa ai 'privilegiul' de a viziona doar vedetele internationale.
Mai inseamna si sa vezi mobilier in aceeasi gama, confectionat din aceleasi materiale artificiale, presate si lacuite utilizand o aceeasi tehnologie, indiferent pe unde te duci: Romania, Germania, Spania, Polonia sau Grecia.

Inseamna ca alimentele pe care le consumi sa aiba aceasi doza de aditivi alimentari, acelasi gust si aceeasi aroma artificiala.
Printre multe altele mai inseamna si sa fii catalogat drept inapoiat (ca popor) daca nu faci ceea ce face majoritatea.

Acest topic a fost editat de exergy33: 7 Oct 2012, 07:45 PM

Nu ma consider un idealist, mai degraba un realist pesimist Idelismul are frumusetea lui asa cum a avut si cavalerismul


Globalizarea este un concept periculos, globalizarea sprijina, dezvolta, extremismul, radicalismul, care reprezinta raspunsul populatiilor, etniilor, triburilor, clanurilor fata de tot ce ceea ce li se impune din afara, ca venind drept o modernizare, o civilizare etc. Trebuie sa intelegem ca schimbarea reala, acceptarea ideilor exterioare unei civilizatii, nu poate veni decat din interiorul natiunilor, popoarelor, etniilor, triburilor, clanurilor. Schimbarea nu poate fi impusa, chiar si atunci cand se incearca asta civilizatiile, natiunile, popoarele, etniile, clanurile gasesc resursele necesare supravietuirii, pastrarii traditiilor, chiar daca le ascund sub noile religii, cutume, legi etc. dezvoltandu-se asa numitele societati paralele. Este vremea sa procedam in acelasi mod in care am invatat si inteles sa nu ne amestecam in viata salbatica a animalelor.

Acum, daca-mi dati voie, voi reveni la subiectul initial ...


...

Calul! Poate ca animalul cel mai indragit de catre om. Tovaras de lupta, tovaras de munca, tovaras de calatorie ... iar uneori tovaras de joaca.
Olimpiada pastorilor nomazi din Iran a inclus multe probe in care fetele si baietii pastorilor/ashayerilor au demonstrat cat de atasati sunt ei fata de acest animal nobil.
De la cunoscutele curse de cai la mai putin cunoscutele jocuri de polo, participantii au dovedit un lucru : nu doar regii sunt gata sa dea un regat pentru un cal

Azi voi vorbi putin despre jocul de polo pe cai deoarece acest joc a fost inventat de catre persani. In limba persana e denumit chogan.
Cele mai vechi reprezentari ale jocului au vechime de peste 2500 de ani. In perioada dinastiei ahemenide choganul era jucat deopotriva de barbati si de femei. Se crede ca popularitatea lui a crescut atat de mult incat incepuse sa fie jucat si de oamenii din alte paturi sociale.

Obiceiul de a juca chogan/chowgan s-a pastrat pana in timpul dinastiei sasanide, mai exact pana in perioada de domnie a lui Khosrow Parviz II, perioada in care regina si doamnele/domnisoarele de onoare de la curte jucau in mod frecvent polo pe cai.
Invazia arabilor si islamizarea Persiei a dus la decaderea jocului in mediile aristocratice dar, ca prin minune, el a supravietuit printre oamenii muntilor, printre pastorii nomazi care au fost mai putin afectati de regulile stricte ale islamului.





In imaginea de mai sus ii puteti vedea pe jucatorii de polo ai pastorilor nomazi. E adevarat ca poarta costumatie moderna, la standardele campionatelor mondiale, insa se intrec dupa regulile vechi ale jocului.

Spuneam de islam ...
Deci choganul intra intr-un con de umbra.
Marele poet iranian Ferdowsi/Firdousi in al sau Shah Name (Cronica Regilor) aduce informatii foarte pretioase referitor la acest joc.
El aminteste de partidele de chowgan ale sec al IX-lea AD, deci la peste 200 de ani de la islamizare, dar in acelasi timp canta in versuri gloria vremurilor apuse ( inainte de islamizare) si faptul ca regele sasanid Shapur al II-lea a invatat sa joace chogan la varsta de patru ani.
Deasemeni poetul pleaca pe firul istoric si ajunge in perioada mitologica, prilej cu care povesteste despre maiestria dovedita in jocul de polo/chogan de catre egendarul print iranian Siyavash.

Cel care va reintroduce in forta choganul in viata de la curte va fi Shah Abbas I, cel mai cunoscut shah al dinastiei safavide ( contemporan cu domnitorii Vasile Lupu si Matei Basarab), care da ordinul de a fi construita Piata Naqshe Jahan din Isfahan.
In jurul pietii au fost construite o serie de edificii unice : Palatul Ali Qapu, Moschea Shahului (Albastra) - redenumita dupa revolutie Imam Mosque, Moschea Sheikh Lotfallah si Marele Bazar.
Incinta pietii reprezenta de fapt un teren de mari dimensiuni pentru jocul de chogan.
Shahul si ceilalti membrii ai familiei regale urmareau intrecerile de pe terasa acoperita a Palatului Ali Qapu.
In aceasta perioada, datorita legaturilor cu subcontinentul indian, jocul de polo se raspandeste si capata amploare in India si pe teritoriul actualului Pakistan.

Dupa revolutia islamica, atat jocul de polo cat si cel de sah au cazut in dizgratia clericilor ajunsi la putere.
Ei au interzis respectivele jocuri deoarece aveau legatura cu domnia shahilor, considerandu-le inapropiate islamului, si au desfiintat cluburile sportive de sah si polo.
Dupa vreo trei sau patru ani au revenit asupra deciziei, dandu-si seama de absurditatea interzicerii, insa raul facut cu greu a mai putut fi remediat deoarece sediiile cluburilor, echipamentele sportive, etc ... fusesera anterior confiscate.
Caii special antrenati pentru polo au fost inhamati si pusi sa care provizii in spatele liniei frontului.

O doamna care pe timpul cand a inceput razboiul cu Irakul era eleva in clasele primare mi-a povestit ca cineva din familia ei, ce se ocupa de antrenamentul cailor la un club de polo, a facut stop cardiac atunci cand a aflat unde au fost dusi caii pe care ii ingrijea ca pe copiii lui.

Uitandu-ma cu atentie la fotografia "jucatorilor pastori" am remarcat jambierele cailor ... felul in care ashayerii au incercat sa le proteje picioarele de posibilele lovituri de crosa.

Acest topic a fost editat de exergy33: 8 Oct 2012, 07:56 PM

Olimpiada pastorilor nomazi a avut si momente de destindere : muzica, dans, povesti la foc de tabara ....

Pentru azi am ales doua imagini cu dansatori din doua ramuri etnice total diferite : kurzii si arabii.
Privindu-i de aproape se pot observa diferentele fizionomice; dar nu aceste diferente sunt esentiale.
Limba, religia, traditiile ancestrale, tabuurile, istoria ... reprezinta tot atatea puncte importante de evaluare.

Despre kurzi am mai vorbit, asa ca acum a sosit momentul sa spun cateva lucruri despre arabii care traiesc in Iran, in special despre arabii nomazi - pastori de oi sau de camile.

Adevarul e ca triburi razlete sau compacte de arabi au locuit in sudul actualului Iran si inainte de islamizarea Persiei.
Este atestat istoric faptul ca regele sasanid Shapur cel Mare a stramutat cateva triburi de arabi de la Golful Persic in zone din interiorul imperiului : Kerman, Fars, Bam, etc.
Islamizarea insa a dus la multiplicarea numerica a populatiei arabe. Pastorii nomazi au ramas arabi, insa, de-a lungul timpului, "arabii de la oras" ce lucrau in administratie si birocratie s-au persianizat, au intemeiat familii mixte si incet incet au fost absorbiti de catre populatia majoritara.

La ora actuala arabii populeaza in parte cateva provincii din sudul tarii si contrar celor ce se afirma in presa straina, nici macar acolo ei nu au reprezentat si nu reprezinta majoritatea.
Arabii, sedentari sau nomazi, pot fi vazuti in provinciile Khuzestan/Khuzistan, Bushehr si Hormuzgan. Familii de pastori arabi nomazi, in numar restrans, traiesc insa si in provinciile Fars, Kerman, Semnan si Khorasan.




pastori kurzi





nomazi arabi

Cele mai renumite familii si triburi arabe sunt Bani Ka'ab, Bani Turuf (compus din sapte triburi), Mowla'i, Hanafera, Bavi, Al Kasir si Bani Malek.

Unii sunt sunniti, altii shiiti si, cu foarte mare surprindere, am aflat ca in Iran exista triburi de arabi nomazi de religie crestina si iudaica.
Ca limba materna ei folosesc diverse dialecte ale limbii arabe. Exceptie fac triburile arabe din Khorasan care au fost persianizate astfel incat la ora actuala au ajuns sa vorbeasca persana. Doar cei foarte batrani mai pot vorbi sau pot intelege araba.

Triburile arabe din Khuzestan reprezinta de fapt cei mai vechi locuitori arabi ai Iranului ... de dinainte de islam. Sunt cei mai multi numeric si vorbesc un foarte vechi dialect al limbii arabe, denumit mesopotamian, inteligibil de catre vorbitorii limbii arabe standard.
Restul arabilor din Iran vorbesc dialecte arabe de tot felul si ferice de cei ce le inteleg graiul
Aceste dialecte sunt destul de diferite atat fata de araba moderna standard cat si fata de araba clasica.

Populatia araba din Bushehr ii cuprinde si pe cei peste 20 000 de refugiati arabi shiiti ce au primit dreptul de sedere si munca in Iran. E vorba de arabii shiiti proveniti din tari arabe sunnite ce-i persecuteaza pe shiiti.

Pastorii nomazi arabi se ocupa cu pastoritul oilor si camilelor. Femeile confectioneaza diverse obiecte de artizanat, unele chiar foarte reusite, superb stilizate, sau cu 'procesarea' laptelui si a lanii.
Arabii sedentari de la sate traiesc din productia de curmale, de trestie de zahar si din pescuit.
Arabii din mediul urban lucreaza in diverse locuri dar aproape jumatate din ei nu au o meserie si nici studii minime elementare. Deci lucreaza ca muncitori sezonieri pe diverse santiere, la irigatii, reparatii navale.
Cei stiutori de carte sau stiutori ai unor meserii tehnice si-ai gasit de lucru in rafinarii, centrale electrice, santiere navale, linii de navigatie, administratie, educatie, etc ... sau si-au pus pe picioare propriile afaceri, in special firme de pescuit si prelucrare a pestelui, firme de turism si chiar firme de investitii ce ofera servicii in toate tarile Golfului Persic.

In ceea ce priveste rata analfabetimului in Iran, arabii se situeaza in fruntea listei, maximul fiind atins de femeile arabe nomade care nu sunt lasate de mai marii triburilor sa mearga la scoala, desi scolile ambulante special puse la punct pentru nomazi folosesc exclusiv femei pentru alfabetizarea femeilor nomade.
Chiar si fetele arabe din mediul urban au in medie un nivel foarte scazut de educatie, doar cinci clase elementare, facute cu forta, si asta datorita faptului ca statul iranian i-a amendat si chiar trimis cateva luni la puscarie pe parintii ce nu si-au lasat fetele la scoala.
In paranteza vreu sa spun ca, per ansamblu, de cativa ani la rand, procentul fetelor admise la facultate este mai mare decat cel al baietilor. E unul din paradoxurile invatamantului din Iran

S-ar putea trage falsa concluzie ca triburile neiraniene (turci azeri si arabi) au o rata mai mare de analfabetism pentru ca limbile lor nu se aseamana cu persana si deci le-ar veni foarte greu sa invete intr-o limba pe care nu o inteleg, spre deosebire de lurii bakhtiari, luri, kurzi, gilaki si balouchi - ale caror dialecte se inrudesc cu persana.
Nimic mai fals.
Pentru minoritatile mari, ca de exemplu turcii azeri si arabi, guvernul iranian a tiparit abecedare si alte manuale scolare in limba materna.

Problema adevarata o reprezinta mentalitatea conducatorilor de triburi nomade si locul femeii in cadrul unor astfel de societati mobile.

Si la urma urmei poate se uita faptul ca iranienii, dupa islamizarea Persiei, au fost nevoiti sa foloseasca alfabetul arab, la care au mai adaugat cateva litere.
Mai mult decat atat, pentru a putea citi Coranul in original e nevoie de limba araba. Deci iranienii au fost obligati sa studieze la scoala limba araba, din clasele primare si pana la liceu.

Araba reprezinta prima limba straina pe care o invata orice copil in Iran.

Araba a fost dintotdeauna o limba obligatorie de studiu in Iran, ce inainte de revolutie, ce dupa.
Dar dupa revolutie situatia s-a agravat in sensul ca limba araba a devenit proba obligatorie la concursul de admitere pentru facultate, nu conteaza ce domeniu au ales concurentii : medicina, politehnica, stiinte economice sau educatie fizica.
Toata lumea da examen si la limba araba.
Odata intrati la facultate ei vor continua sa o studieze ( limba araba standard si moutun - pentru Coran ) ... si-mi inchipui ce chin trebuie sa fie pentru copiii astia care vorbesc persana, o limba extrem de usoara atat ca pronuntie cat si ca structura gramaticala, si la ce schingiuri mentale sunt supusi atunci cand trebuie sa traduca sau sa formuleze propozitii in araba.

E mult mai usor pentru un vorbitor de limba romana sa invete araba decat pentru un persan . Sunt convinsa de asta.

Cunosc sute de astfel de persani care au avut in fiecare an la scoala cel putin doua ore de araba saptamanal, apoi au mai studiat-o si la facultate, dar nu sunt in stare sa inteleaga ce scrie pe prospectul unui produs dintr-o tara araba.
... s-a prins araba de ei ca nuca de perete!

Nu as putea spune ca exista tensiuni puternice intre arabii din Iran si persani, dar nici nu as afirma ca situatia ar fi una total relaxata.
In sfarsit, si iranienii isi au partea lor de vina.
In unele cazuri au schimbat denumirile de orase, râuri si locuri geografice. In alte cazuri s-au opus ca arabii sa-si denumeasca cu nume arabe cluburile sportive, firmele, scolile, parcurile si cinematografele ...

Orasul Mohammara a devenit Khoramshahr (in persana "shahr" inseamna oras), râul Shattul Arab a fost rebotezat Arvandrud, nume consemnat pe timpurile regilor sasanizi (in persana "rud" inseamna râu), orasul Hoveyzeh a fost botezat Huzegan, dar dupa aceea s-a revenit asupra denumirii sale istorice, insula Khezr a primit numele de insula Minoo, Fallahyia a devenit Shadegan (Taramul Bucurosilor - in persana "shad" inseamna bucuros).
Arabii din zona au introdus la misto si o alta denumire : Happy-land

Unele schimbari de nume nu au avut de a face cu arabii si limba lor. De exemplu Dashte Mishan a primit numele de Dashte Azadegan ( Campia Oilor a devenit Campia Eliberatilor)

De fapt, absolut toate guvernele iraniene au operat astfel de schimbari de nume peste tot in Iran si au cautat ca orice denumiri din persana veche sau denumiri ce aveau in componenta cuvantul "shah" sa fie inlocuite, culmea, cu cuvinte arabe.
Aceste modificari au fost facute in spatiile geografice locuite de persani.

Asa se poate vedea mai limpede ca-n oglinda ce inseamna politica : in zonele cu populatie araba denumirile arabe au fost schimbate cu denumiri persane, in zonele locuite de persani denumirile vechi persane au fost inlocuite cu denumiri din Coran, din limba araba, sau cu numele unor martiri/eroi ai razboiului cu Irakul.

In cele mai multe cazuri populatia locala foloseste in mod curent denumirile istorice, nu pe cele alese de catre un aparatchik care cauta sa urce in ierarhia puterii.
Iar arabii din Iran, nesiliti de nimeni, folosesc in vorbirea curenta numele de Golful Persic, nu cel de Golful Arab - denumire pe care s-au straduit unele cercuri de interese sa o introduca in atlasele geografice.

In realitate, doleanta comuna a tuturor locuitorilor este ca numele originale, indiferent de faptul daca sunt din persana avestana, din dialectele turcice, din araba, kurda sau vreo alta limba, sa fie respectate si transmise generatiilor urmatoare in forma in care au ajuns la generatia prezenta.

Acest topic a fost editat de exergy33: 12 Oct 2012, 07:53 PM

Uitasem sa amintesc un fapt important legat de tinuta femeilor din triburile arabe care traiesc in partea de sud a Iranului.
Ele poarta pe față un fel de masca din plasa deasa ce le acopera partea de sus a fetei. Iranienii le numesc in gluma "sudorițe"
Femeile arabe din Iran, mediul rural in special, reprezinta singurele femei care ies in public cu fata acoperita.
Pe insula Kish am vazut cateva localnice dar nu am indraznit sa le fotografiez ...

Multi turisti occidentali din tarile Golfului Persic vin in vizita de o zi pe insulele Kish, Qeshm, etc ... si mare parte din ei traiesc cu falsa impresie ca asta reprezinta tinuta femeilor iraniene.
Unii chiar publica articole pe blog si, in mod voit sau nu, dezinformeaza cititorii.

... ...


Dar sa ma reintorc la olimpiada pastorilor nomazi, mai bine zis la unele probe de cvazi-atletism, cum ar fi de exemplu aruncatul pietrelor la distanta sau aruncatul cu pietre la tinta.




Pentru a diversifica paleta etnografica m-am gandit sa ma opresc putin la femeile din triburile baluchilor.
Acum nu am timp sa postez informatii referitoare la baluchi, insa va las in compania unei sportive nu tocmai tinere, invitandu-va sa-i analizati portul traditional.

Tanara doamna este extrem de distinsa. Apreciere valabila si pentru toate celelalte concurente.

Jurnalista noastra din Romania, Cristina Roncea, fotografiata alaturi de doua doamne din Shiraz:

http://nichitus.ro/wp-content/uploads/2012...itus-Roncea.jpg

Mi-e greu sa vorbesc despre baluchi (baluci) si provincia Sistan & Baluchistan pentru ca reprezinta o zona a Iranului pe care nu am vizitat-o ... nu am vazut-o cu ochii mei.
In aceasta zona estica, la granita cu Pakistanul si Marea Oman, se gasesc destule obiective istorice, unele cu o vechime multimilenara, pe care imi doresc mult sa le vad.
Printre ele se afla un oras incredibil : Shahr-e Sukhte ( Orasul Ars).

Din cauza lipsei de securitate din zona, sotul meu nici mort nu ar merge acolo.
Asa ca am fost nevoita sa trag linie, provizoriu sper, peste numele unor monumente unice.

In ceea ce priveste limba vorbita, balucii sunt inruditi cu persanii, kurzii, lurii si gilakii, pentru ca dialectul vorbit de ei e un dialect indo-iranian.
Totusi exista printre dansii triburi care afirma ca s-ar trage din familia profetului Mohammad, mai exact din familia lui Amir Hamza - unchiul lui Mohammad.
Ma indoiesc ca acest lucru ar fi adevarat deoarece triburile care sustin aceasta au utilizat dintotdeauna dialecte inrudite cu persana si nicidecum limba araba, limba materna a profetului islamului.

Balucii populeaza un spatiu geografic impartit intre trei tari: Iran (25% din populatia totala a balucilor), Pakistan (60%), Afganistan.
Minoritati importante traiesc in tarile Golfului Persic (Arabia Saudita, Oman, Qatar, Kuweit, Bahrein, Emiratele Arabe Unite), in Australia si unele tari europene ( Suedia, Norvegia, Danemarca )
Numele provinciei Sistan si Balucistan desemneaza faptul ca acest teritoriu a fost locuit de sciti si baluci.
Numele Sistan provine de fapt din vechea denumire " Sakastana", cu varianta ulterioara "Sagastan". In limba persana scitii sunt denumiti "sakka", deci Sistan inseamna "Taramul Scitilor".
Numele Sistan apare mentionat pentru intaia oara pe inscriptia in piatra de la Bisetoon (provincia Kermanshah) unde se arata faptul ca Sistanul a fost una din satrapiile estice ale imperiului lui Darius cel Mare.

Balucistan reprezinta un nume relativ nou, cred ca aparut dupa islamizare. In vechime era numit Maka, sau Maga, denumire din care a evoluat denumirea orasului Makran din Pakistan.

Provincia Sistan - Balucistan reprezinta cea mai saraca provincie a Iranului, cu cel mai scazut nivel de trai, procent de alfabetizare si siguranta. Chiar si localnicii de la oras respecta norme tribale absurde si, in general, populatia se teme mai mult de liderii locali, a se subintelege banditii din zona, decat de autoritatea statului iranian.

Tensiunile dintre shiiti si sunniti sunt evidente iar incursiunile grupurilor inarmate pakistaneze ( miscari si grupuri nationaliste inarmate) pe teritoriul iranian reprezinta ceva la ordinea zilei.
In fond acolo nu exista granite marcate sau pazite. Militari din ambele tari patruleaza din cand in cand iar traficantii de tot felul trec ziua in amiaza mare ca pe bulevard.
E un desert de nisip si piatra, uneori cu vanturi infricosatoare, dar prin care statul iranian a reusit sa construiasca sosele foarte bune.
Din pacate investitiile au fost, sunt si vor fi foarte slabe aici. Din cauza lipsei de siguranta nici statul si nici particularii nu au curajul sa intreprinda prea multe lucruri.
Zona comerciala libera de la Chabahar a mai imbunatatit situatia, dar nu foarte mult.

Dintre numeroasele triburi de baluci nu voi aminti nici unul ... caci numele lor imi sunt total necunoscute si nu am nici o chemare sa ma informez din wikipedia.
Voi reveni insa la portul traditional al femeilor baluce ... si sper sa gasesc prin arhiva cateva fotografii pe care le-am facut cu mai multi ani in urma la expozitia de vara a Muzeului de Arta Contemporana din Teheran, expozitie dedicata exclusiv portului traditional din diferite zone ale Iranului, din antichitate si pana azi.
Am cumparat un CD chiar. Un CD cu crochiuri extrem de interesante.

Dupa cum am spus, n-am vizitat niciodata zona. Am vazut insa baluci veniti in Teheran pentru a-si rezolva diverse probleme. Ma refer la balucii mai in varsta care poarta imbracamintea traditionala : camasa si pantaloni albi, cu o croiala extrem de simpla, o vesta/bundita neagra, si un turban.

Am remarcat un lucru. Imbracamintea traditionala a barbatilor din familiile/triburile iranice, adica inruditi cu persanii de ieri si iranienii de azi, are la baza culori sobre combinate cu alb, crem, cenusiu ... deci nu culori tari, vioaie, asa cum le remarcam in costumatia traditionala barbateasca a triburilor turcice sau arabe.

Numai femeile poarta vestimentatii in culori calde, uneori prea tipatoare pentru gustul meu, ornamentate cu tot felul de 'chestii' sclipitoare.
Am vazut in Teheran si o femeie din triburile nomade de baluci ce avea prinse in nas un cercel din aur si o perluta mica. Deci piercing

O perioada am lucrat cu cineva din Sistan - Balucistan si in mod indirect am mai ciugulit cateva informatii.

Pentru urmatoarele doua trei postari voi ramane pe aceasta lungime de unda ...

Acest topic a fost editat de exergy33: 21 Oct 2012, 05:18 PM

... ... ...

Pomeneam despre costumatia traditionala a balucilor, in special cea a femeilor, costumatie ce abunda in decoratiuni foarte elaborate in care s-au folosit fire colorate de ata, matase, margele mate, cioburi de sticla in culori diverse, perle, fire aurii si argintii, dantele aplicate, paiete , etc.

Nu as putea vorbi de un port traditional standard caci el difera de la trib la trib. Ba chiar si in cadrul aceluiasi trib, ce traieste in doua tari diferite - spre exemplu Iran si Pakistan, se remarca deosebiri semnificative.
Totusi vreau sa spun ca per ansamblu tinutele de sarbatoare ale femeilor sunt extrem de colorate si incarcate iar tinuta este completata de bijuterii masive din aur sau argint.
Nici in ruptul capului nu ma vad purtand asa ceva.

Portul de zi cu zi e mai simplu ... dar tot prea incarcat pentru gustul meu.
Piesele de baza le constituie camasa ( pashk sau kamiz), pantalonii (padak) si acoperamantul pentru cap (sarig). Uneori poarta un pieptar impodobit cu motive florale sau geometrice denumit "jig"
Denumirile obiectelor vestimentare in dialectul baluchilor demonstreaza inca o data, daca mai era nevoie, legatura etnica cu persanii.
Acoperamantul de cap e denumit "sarig" si este compus din doua cuvinte :"sar" = cap si "ig" = care inveleste.
In limba persana e denumit "rusari", "ru" = peste si "sar" = cap.

Pentru pantaloni baluchii folosesc cuvantul "padak", ce are la baza radacina "pa"=picior, in timp ce persanii au pierdut denumirea veche si au inlocuit-o cu cea de "shalvar" .
Iata cum se imbraca unii baluci din Pakistan:
http://www.thelovelyplanet.net/cultural-dr...-of-balochistan


Ceea ce m-a uimit pe mine a fost descoperirea unor porturi baluce ce amintesc foarte bine motivele geometrice ale porturilor traditionale romanesti.
http://baluchism.wordpress.com/tag/baluchistan/

Revin in Iran, mai bine zis ma intorc pe calea amintirilor la ziua in care am vazut de aproape un port popular din Baluchistan.
E vorba de acea zi insorita si de fereastra deschisa prin care intra o buna dispozitie invizibila. M-am trezit cu un chef nebun sa merg pe jos cat mai mult.
Nu aveam o tinta precisa, nimic clar nu mi se conturase in minte, dar si asa pasii m-au dus pe un drum deseori batut : Muzeul de Arta Contemporana.

In cadrul muzeului fusese organizata o expozitie vestimentara compusa din doua sectiuni : una dedicata portului traditional din diverse zone ale Iranului, cealalta axata pe reconstituirea vestimentatiei diverselor clase sociale din perioada antica si pana la islamizarea Persiei.

M-am imprietenit imediat cu fata din imagine, atrasa fiind si de imbracamintea ei, dar mai ales datorita felului prietenos de a vorbi cu vizitatorii.

In ciuda varstei dansa facea parte din 'triumviratul' ce organizase expozitia.
Conversand putin am aflat ca facuse studii de etnografie, ca-si daduse licenta pe tema tinutei femeilor nobile ale dinastiei sasanide si ca recent terminase un curs de design vestimentar.




De la ea am aflat ca exista o asemanare evidenta intre vestimentatia printeselor sasanide si portul popular din Rusia .

I-am admirat imbracamintea, in special broderiile aplicate pe bluza, si mare pacat ca imaginilor surprinse cu camera de filmat le lipseste calitatea.
Incantata mi-a spus ca-i vorba de o creatie proprie inspirata din costumatia traditionala a unui trib de baluci din zona orasului Zabol.




Impreuna cu ea am trecut in revista manechinele din expozitie.
A fost mai mult decat amabila si mi-a explicat cu lux de amanunte fiecare tinuta in parte.

N-am sa uit niciodata uimirea provocata de un cuvant
Imi spunea ca in Balochistan/Baluchistan femeile lucreaza luni in sir pentru a-si broda tinutele de sarbatoare.
Povestea ceva despre tehnica de a prinde decoratiuni de sticla pe panza (shishe - kari) si despre rabdarea cu care executa cusaturile/broderiile cu fir auriu (serme-duzi).

Stiam ca "duzi" (cu accentul pe 'i') provine din "dukhtan" care inseamna a coase. Nu stiam insa ce inseamna "serme".
Dansa mi-a zis ca inseamna "sim", adica sârmă.
Sârmă ? ... m-am intrebat automat in gand. Cum se poate ca in dialectul baluchilor sa existe cuvantul "serme" ... atat de apropiat de cuvantul sârmă din română.
Seara am deschis calculatorul si am dat fuga de dictionarul de pe hard
De la Dixit am aflat urmatoarele :

sîrmă (-me), s. f. – 1. (Înv.) Fir de metal prețios. – Fir de metal prețios. – 3. Fir metalic. – 3. (Olt.) Fir de mătase. Mr. [i]sirmă „mătase“, megl. sărmă „fir metalic“. Ngr. σύρμα (Roesler 576; Cihac, II, 699; cf. Vasmer, Gr., 133), posibil prin intermediul tc. surma, cf. alb. sërmë, bg. sărma, sb. srma. – Der. sîrmar, s. m. (fabricant de obiecte de sîrmă); sîrmuliță, s. f. (pește, Leucaspius delineatus).[/i]

... dar in loc sa ma lamuresc cine de la cine a luat cuvantul, mai mult m-am zapacit, pentru ca desi mi-era cunoscut faptul ca o serie intreaga de cuvinte pe care DEX-ul le da drept de origine turca sunt de fapt cuvinte preluate de turci din limba persana ( corect ar fi sa se spuna cuvant de origine persana introdus prin filiera turca ...), nu reuseam sa ma lamuresc asupra modului de raspandire al termenului.
Dar nu acest aspect imi crea probleme ci faptul ca un cuvant dintr-un dialect oarecare, vorbit la marginea de est a Persiei, a patruns cumva in limba turca ... poate tocmai datorita obiectelor vestimentare migalos realizate ce ajunsesera sa fie vanduta prin bazarele Omanului, Indiei ... de ce nu si prin orasele din bazinul Mediteranei?

Foarte interesante aceste relatări, neobosită exergy!
De ce n-ar fi invers? Balucii să fi preluat termenul din limbile vorbite în arealul Carpato-danubian, indo-europene de asemenea.

Interesanta perspectiva Balcanilor Globali...Pana in Persia, India si Pakistan...

Exergy, ma ametesti...o civilizatie indo-europeana inspre Extremul Orient! Avand si o religie mare. In plus, monoteista...

Sa nu exageram, stimabililor, civilizatie balcanica sa fie dar chiar pana in extremul orient, s-avem rezon.

Deci sa continui periplul virtual si sa dezvalui alte lucruri interesante referitoare la balucii din Iran.
Pentru inceput un link cu un motiv geometric din zona orasului Iranshahr, Iran.
http://ghiasabadi.com/pep/needlework-of-baluchistan.html

Dupa cum spuneam si inainte, zeci si zeci de triburi de nomazi baluci populeaza provincia Sistan-Baluchistan.
Balucii au ca limba materna unul din dialectele baluce si sunt de religie sunnita in timp ce 'sistanezii' sunt vorbitori de persana si au religia shiita. Ambele familii de triburi sunt de origine indo-europeana (ariana).
La ora actuala termenul de 'baluci' se aplica unui numar mare de oameni dar nu toti sunt cu adevarat baluci ... sau mai bine zis, nu toti dintre ei sunt urmasii balucilor din perioada antica.



fata 'sistani' ... adica de origine persana

Mai multe costumatii purtate de femeile persane ('sistaneze') din provincia Sistan - Baluchestan le puteti vedea la adresa de mai jos. Am introdus linkul pentru a va putea face o impresie referitor la deosebirile dintre persoanele 'sistaneze' si cele baluce.
Rog sa remarcati motivele geometrice si fizionomiile femeilor.

http://www.sistaniha.info/thread-709-page-2.html

http://www.sistaniha.info/thread-709-page-3.html

Nu doresc sa intru in detalii plictisitoare si sa ma pierd in explicatii greu de urmarit dar pentru a face putina ordine printre ideile pe care vreau sa le expun trebuie sa lamuresc un aspect : in provincia sus-amintita triburile de baluci sunt clasificate in trei mari grupe.
Inainte de a da unele informatii suscinte doresc sa spun ca femeile din toate triburile, superioare sau inferioare, sunt renumite datorita migalei si creativitatii artistice, datorita rabdarii cu care isi brodeaza hainele traditionale.

Sper ca imbracamintea acestei fetite de baluci din triburile 'de sus' sa va ajute sa va dati seama ce inseamna o tinuta incarcata ... mai ales ca o serie din motivele geometrice de pe imbracamintea fetitei se regasesc pe basoreliefurile dinastiei ahemenide.





Grupa superioara e alcatuita din triburile de baluci adevarati ( filiera genetica si limba vorbita) - triburile Hakim si Sardar ( adica triburile de conducatori si 'serdari') si de familia de triburi Jatgal (Jatt) ce au venit din regiunea Sindh, India.
Triburile Jatt/Jatgal din Iran sunt in mare masura bilingve, utilizand simultan dialectul sindh si unul din dialectele baluce.

Grupa inferioara e alcatuita din fosti sclavi din estul Africii ce au fost adusi in regiunea Chamahal de catre negustorii arabi care faceau comert intre Persia si Oman. O vreme Omanul a facut parte din imperiul persan.
Acesti africani au adoptat limba si obiceiurile balucilor si au trait raspanditi printre baluci dar, datorita culorii pielii, casatoriile mixte in perioada anterioara celui de-al doilea razboi mondial au fost aproape inexistente.
Pe de alta parte, urmasii sclavilor africani nu posedau bunuri, nu erau bogati, nu erau scoliti si nu erau buni luptatori ... deci au fost nevoiti sa lucreze ca servitori in casele balucilor bogati sau sa-i ajute la munca pe pastorii nomazi.
Nu e vorba de o segregatie rasiala in stil american.
Ei traiau impreuna, copiii invatau la aceeasi scoala, isi cumparau marfa din acelasi bazar si isi ingropau mortii in acelasi cimitir ... doar ca nu se casatoreau intre dansii.



femeie cu ascendenta est-africana

In orice caz, convietuirea a fost si este una pasnica, dar cu toate astea, la inceput de mileniu III, casatoriile intre oameni ai triburilor 'de sus' cu oameni ai triburilor 'de jos' sunt extrem de rare, chiar si in mediul urban, chiar si printre cei cu studii superioare ... fara ca pe parcursul istoriei sa fi existat vreo lege scrisa care sa interzica casatoriile de acest fel.


Din grupa de mijloc fac parte majoritatea triburilor de baluci, fie baluci originali , fie triburi mixte ( baluci, indieni sindh, pakistanezi pashto ...) ce au rezultat din amestecul populatiei locale cu diversele etnii ce au emigrat din tara lor de origine fie datorita razboaielor, fie persecutiilor religioase, fie foametei, fie datorita stramutarilor fortate.


Am fost incantata sa descopar de una singura ca acele modele de camasi baluce ce se aseamana cu camasile traditioanale romanesti, le reprezinta camasile cusute de femeile triburilor Jatgal/Jatt venite din regiunea Sindh.



Dar femeile baluce din ziua de azi au invatat sa-si stilizeze modelele si sa confectioneze piese vestimentare pe gustul fetelor de la oras.

O rochie pe care as purta-o ... daca as avea-o




Rochia e realizata de o femeie din triburile de baluci cu ascendenta africana ... e evident dupa motivele geometrice identice cu cele de pe valul femeii din a doua imagine.
http://www.sb-nomads.ir/Fa/Feature/FeatureList.aspx?c=2


Voi incheia cu un link pe care va sfatuiesc sa nu-l ratati deoarece prezinta un pictorial realizat in Iran inainte de revolutie de catre revista Vogue.
http://ra30r1.blogfa.com/post/749/%D8%A7%D...%A7%DB%8C%D8%AA

Manechinele poarta creatii vestimentare inspirate din diverse zone ale Iranului. In acea prezentare apare si regina Farah Diba, purtand un deux-piece cu motive geometrice din Baluchistan, la care si-a asortat niste cercei masivi identici cu cei purtati de femeile nomade.

Dar depre regina si gusturile ei vestimentare voi vorbi intr-o alta postare.

Acest topic a fost editat de exergy33: 29 Oct 2012, 10:10 AM

Imi cer scuze daca am transformat jurnalul tau (involuntar) in cafenea geopolitica.

Un singur lucru doresc sa adaug: a nu se intelege din consideratiile de mai sus ca admiratia mea pentru alte civilizatii (ex. cea iudaica sau civilizatia araba, fara a neglija cultura rusa) nu este (cel putin) la fel de mare.

Acest topic a fost editat de andra_v: 28 Oct 2012, 06:53 PM

Mi se pare foarte improbabila ipoteza aceasta.


@andra
Nu-mi dau seama pe ce baze ai tras o asemenea concluzie eronata.
Chiar si termenul de "Balcanii Globali" mi se pare o aberatie in toata regula.


@Marduk
Nu stiu ce intelegi prin termenul de "civilizatie balcanica" dar eu una nu cred ca se poate vorbi de o civilizatie balcanica unitara.

Acest topic a fost editat de exergy33: 29 Oct 2012, 11:10 AM

Nici eu. Peninsula balcanica a fost o regiune parte a unor civilizatii. Balcanismul s-a nascut odata cu dominatia otomana, in urma careia s-a format o cultura oarecum comuna a tarilor din acest spatiu geografic.

Doar o constructie geopolitica.

Spuneam ca la aceasta adresa, printre altele, puteti vedea o toaleta purtata de regina Farah Diba ... o toaleta inspirata din costumele populare ale ashayerilor (pastorilor nomazi) baluci.




Alte toalete sunt expuse la Palatul Niavaran din Teheran, loc unde am avut prilejul sa le fotografiez




Mai ramane sa elucidez un lucru : cine a cusut aceste tinute deosebite ?


Meșterița care a migalit cu acul nu mai e printre cei vii. A murit cu cateva luni in urma ... dar in urma acestei femei fara stiinta de carte dintr-un trib de baluci, cu ascendență amestecata, au ramas superbele toalete ce au invesmantat-o pe regina.
Rochiile realizate de dansa rivalizeaza cu cele ale marilor case de moda, cu deosebirea ca Mahtab Norouzi - in nestiinta ei de carte - visa cu ochii deschisi si apoi 'desena' cu acul ceea ce vazuse in vis.

Iata cum arata Mahtab Norouzi in anul 2007. Fotografia e facuta intr-o camera de hotel.




Povestea acestei femei, din ale carei maini au iesit rochii ca cele pe care le puteti vedea aici, o voi spune in postarea viitoare.

Acum va las in compania a doua tinute de gala. Cea alba cu motive geometrice albastre o consider aproape ca pe o uniforma. Nu din cauza culorii albastre. Din cauza ca, cu foarte multe prilejuri oficiale, regina a imbracat-o.
Cel putin mie, atunci cand cineva pronunta numele Farah, mi se materializeaza in fata ochilor aceasta tinuta.



... ...

Dati click pe imagini pentru a le vedea mai bine

Acest topic a fost editat de exergy33: 1 Nov 2012, 10:19 PM

tocmai vroiam sa -ti spun ca nu pot derula imaginile de pe linkul cu modele sistaneze,dar intr-un tarziu am constatat ca merge pe ..stga?!intri pe forumul acela?
ceea ce a lucrat iranianca "nestiutoare" mi se pare de mai mult bun gust si rafinament decat ce am vazut in vogue,zic !
astept cu interes urmarea,desi este evident ca presupune un efort considerabil din partea ta (multam),dar transpare si placerea de a o face

Stiti, chiar imi propusesem sa ma (re)apuc de cusut.

Interesant, o fi avut masina de cusut? intreb pentru ca chiar si cu masina de cusut i-ar fi fost dificil sa creeze astfel de minunatii.

Scrollul e pe stanga din cauza alfabetului persan .
Intru si citesc dicutiile de pe diverse forumuri in persana sau in engleza (ale iranienilor din diaspora) dar nu sunt membra nicaieri.

@Marduk
Masina de cusut ?!
Sper ca glumesti. Obiectele de artizanat autentice nu se fac cu masini, stante, culori artificiale, etc. Cel putin in Iran, din cate cunosc eu, obiectele realizate exclusiv manual au preturi fantastice si se vand in magazine care le garanteaza autenticitatea.
Cele realizate in serie, cu ajutorul partial sau total al diverselor masini si sisteme automate, se vand la preturi modice, sau chiar foarte ieftin, si le poti gasi la tot pasul.
Ele nu sunt considerate "sanaye-e dasti" ... adica obiecte realizate manual.

Ca sa intelegi mai bine ce doresc sa spun poti lua in considerare un covor lucrat manual si unul realizat in fabrica, la masina

La asa un covor persan manufacturat mi-ar fi si mila sa calc pe el...
edit: M-as simti ca si cum as calca pe lucrul omului, care si-a dat silinta sa faca ceva deosebit.
L-as pune pe perete sa ma uit la el.

Acest topic a fost editat de Cla: 3 Nov 2012, 09:48 AM

Broderia asta este fantastica, nu-mi imaginez cata munca ar depune un artizan sa creeze asa ceva doar cu acul si ata de cusut.

Acest topic a fost editat de Marduk: 2 Nov 2012, 09:06 PM

Cred ca imaginea asta te va lamuri si mai bine despre dificultatea de a executa astfel de 'broderii'. In limba persana tehnica se numeste suzan douzi (suzan=ac, douzi=cusut) iar insertia firelor argintii si aurii se numeste serme douzi (serme=sarma).





Modelul rochiei de receptie a fost desenat de Keyvan Khosravani si a fost executat de Mahtab Norouzi, cu mentiunea ca pentru rochia reginei s-au folosit fire din argint si din aur ... nu beteala sclipitoare

Dar asa cum am promis, sa prezint biografia mesteritei din ale carei maini au iesit zeci de rochii de gala ce au fost purtate cu diverse ocazii de regina.

Mahtab Norouzi se naste in in satul Ghasem Abad, districtul Bampur, din zona muntilor Taftan, provincia Sistan - Baluchistan.
Mahtab e un nume original persan care s-ar putea traduce prin "Lumina Lunii".
In districtul Bampur traiesc laolalta triburi de baluci, pashtun si urmasii fostilor sclavi est-africani - acum total asimilati de baluci.
Dintre triburile pashtun se remarca cei din familia Barakzai. Acestia au emigrat din Afganistan si s-au raspandit printre triburile de baluci din zona Bampur. La ora actuala triburile pashtun Barakzai si-au pierdut graiul original si au ajuns sa vorbeasca un dialect al limbii baluce.

Mahtab provenea dintr-o familie cu ascendenta amestecata dar ea s-a considerat dintotdeauna o 'balucă'.

La varsta de cinci ani ia prima oara acul in mana. Va coase din curiozitate si placerea de a vedea ce-i in stare sa faca
O scurta biografie in engleza puteti citi aici :
http://ahmadrezataheri.blogfa.com/post/349

Dar sa explic cum de a ajuns Mahtab sa coase haine pentru regina

La varsta de saisprezece ani, pentru a putea participa la un targ de artizanat, Mahtab se inscrie ca mester popular in registrul provinciei natale. In viitor va participa la alte targuri si expozitii si va reusi sa se intretina financiar din vanzarea produselor de artizanat.

Sansa ii surade deoarece cateva lucrari ii sunt retinute pentru o mare expozitie organizata in capitala.
Expozitia e vizitata de alaiul regal iar piesele executate de dansa atrag atentia reginei.
Cam in acea perioada regina Farah Diba se imprieteneste cu Mahmounir Jahanbani, o tipa ce-i deschide ochii asupra frumusetii costumelor populare ale triburilor de pastori nomazi, in special cele ale femeilor baluce/baluche.

Anterior regina se lansase intr-un proiect pentru a obtine bugetul necesar infiintarii unui muzeu de covoare persane si chilimuri, tinand cont de faptul ca tesutul covoarelor reprezinta arta prin care persanii au devenit cunoscuti in lume.

Prietenia cu Mahmounir ii cristalizeaza in minte o idee noua: aceea de a imbraca toalete inspirate din folclorul diverselor familii etnice la receptiile, evenimentele sau intalnirile la care e invitata in calitate oficiala.
Persoana care anterior isi comanda tinutele la Dior, Cartier sau YSL, isi muta centrul de interes in zona inspiratiei ethno.
Dorinta ei era de a arata lumii intregi ca haute couture nu inseamna doar Paris si ca Iranul, prin bogatia costumelor populare, poate constitui o sursa de inspiratie si un motiv de mandrie nationala.

Farah Diba nu suferea de complexul de inferioritate al consoartelor regilor si presedintilor din tarile lumii a treia, consoarte ce simteau in mod neostoit dorinta de a se purta haine, bijuterii si accesorii de la case de moda cat mai de renume pentru a demonstra lumii ce "mari doamne" sunt ele

Pentru a-si atinge scopul regina il trimite pe tanarul arhitect Keyvan Khosravani la un curs de specializare in Franta.
Cursul si calatoria de studii aveau ca scop formarea profesionala a lui Keyvan ca designer al garderobei familiei imperiale.
La Paris Keyvan se imprieteneste cu Cassandre, manechin ce lucra pentru Balmain, si prin intermediul ei reuseste sa patrunda in cercul inchis al marilor creatori de moda.

Intors in Iran el va incepe sa deseneze primele tinute de gala inspirate din folclor, tinute pe care le va stiliza si carora va incerca sa le confere glamourul toaletelor marilor case de moda.
Toate modelele din postarea de azi sunt concepute de Keyvan Khosravani si sunt executate de Mahtab Norouzi.


... ...



... ...



La mai mult timp dupa momentul in care regina admirase la expozitie lucrurile facute de Mahtab, si la ceva timp de la intoarcerea la Teheran a lui Keyvan, Farah Diba isi aduce aminte de tanara din Baluchistan ... si-i incredinteaza prima comanda desi in atelierul de croitorie al curtii regale existau cateva persoane ce-si facusera ucenicia, sau chiar absolvisera scoli profesionale, in Franta.

Asa o rochie as face-o cadou la nevasta-mea. Superba !!
O asa un fel de cusuta rochie nu e ceva, e o valoare.

Acest topic a fost editat de Cla: 3 Nov 2012, 09:40 AM

cla

cata rabdare trebuie sa aiba doamnele astea lucratoare;de fapt se apropie cumva de portul romanesc,cum ziceai si tu exergy;am avut si noi o regina ,adepta portului popular: Maria; surprinzator e ..turbanul care merge mai mult pt Iran,nu?





http://regina-maria-a-romaniei.blogspot.ro...um-popular.html

Are si portul romanesc farmecul lui, dar nu se compara cu cel oriental. Culorile, tesatura, cusatura, aranjamentul, motivele etc. sunt superioare celor din portul romanesc, care trebuie sa recunoastem este frumos dar mult mai simplu, poate ca din aceasta cauza a inceput sa plac creatorilor de moda.

Pe când eram la vreo 20 de ani am cumparat pentru prietena mea o ie din România.
I-a stat foarte bine.

Raman indatorata oricui trece pe aici si se abtine sa bata câmpii.

Cla, ajunge cat am batut noi campii, mesajul tau a fost editat.

Mersi

Aici incepusem sa prezint biografia si creatiile unei femei din triburile de baluci din Iran care, cu un ac minuscul, a realizat piese vestimentare ce au devenit exponate de muzeu.
Creatiile realizate de Mahtab Norouzi pot fi vazute la Complexul Muzeal al Palatului Niavaran si la Palatul Saad Abad, ambele in nordul Teheranului.
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...st&p=678485

Spuneam ca Mahtab Norouzi a murit in urma cu cateva luni la varsta de 78 de ani.
Cautand informatii despre dansa am descoperit un blog, insa dupa ce am citit si alte articole in persana referitoare la subiect mi-am dat seama ca autorul acestui blog e putin rautacios.
http://ahmadrezataheri.blogfa.com/post/349

E adevarat ca pana in urma cu cinci ani Mahtab Norouzi nu a primit nici un sprijin financiar din partea statului, mai exact a asigurarilor sociale sau a caselor de pensii, insa acest lucru se datoreaza in parte si dansei deoarece, pana in momentul in care a putut tine acul in mana, Mahtab Norouzi nu si-a depus nicaieri vreo cerere de ajutor.

Dar nu-i adevarata afirmatia ca nu doar statul ci si organizatiile neguvernamentale sau cele profesionale ar fi uitat-o pe cea mai celebra artizana din provincia Sistan-Balucistan si ca doar dupa moartea ei i s-a organizat la Palatul Saadabad (Pavilionul de Istorie Contemporana) o expozitie retrospectiva cu cateva obiecte existente in depozitul complexului muzeal, expozitie din care am ales aceste imagini din postarea de azi.

• ... ... ...

Daca veti da click pe a doua imagine veti putea vedea cateva fotografii ale reginei Farah Diba ce au fost rasfirate in jurul scaunului.
Dupa ani si ani de la revolutie statul iranian ii pune in locuri publice fotografiile si, cu jumatate de gura, ii recunoaste meritele pe taramul artei.
Farah nu a fost doar sotia sahului Mohammad Reza Pahlavi ... a fost regina cu putere in stat, incoronata alaturi de sah in 1967 si singura regina/imparateasa (Shahbanou) a Iranului din perioada de dupa islamizarea Persiei.
( Banou provine din ban si inseamna doamna, stapana, mai marea casei )
................................................................................
................................................................................


Cautand pe net am descoperit ca la primul congres al "artelor uitate" din Iran au fost premiati treisprezece artizani, printre care si Mahtab Norouzi, ea fiind dealtfel singura femeie printre cei treisprezece artisti populari ajunsi la apogeul creatiei.

Am mai descoperit ca Mahtab a fost mereu invitata la diverse festivaluri si expozitii de arta populara, creatie vestimentara, sau la workshopuri destinate studentilor masteranzi, cheltuielile fiindu-i acoperite de organizatiile profesionale sau de ONG-uri.

Ea a acceptat sa primeasca pensie de abia in momentul in care nu a mai putut lucra. I s-a propus sa tina ore practice de 'souzan douzi' si 'serme-douzi' pentru fetele din provincie, amatoare sa invete aceste mestesuguri deosebit de migaloase.
Ea le-a invatat pe fete alfabetul broderiilor si cusaturilor baluce dar a facut-o pe gratis argumentand ca nu are nevoie de bani ... "ce sa faca cu ei pe lumea cealalta?"

Nu as vrea sa se inteleaga gresit un lucru, cum ca Mahtab Norouzi ar fi fost o simpla executanta a modelelor desenate de Keyvan Khosravani (despre care am vorbit pe pagina precedenta).



bluza aceasta neagra imi place in mod deosebit


Expozitia de la Palatul Saadabad prezinta cateva modele concepute si executate de Mahtab Norouzi.
Cu exceptia rochiei pe fond cyclamen si a compleului alb de pe scaun, toate celelalte obiecte vestimentare, cingatori si perne decorative sunt opera mintii si mainilor lui Mahtab Norouzi.
Tinutele concepute de Mahtab au un aer ethno mult mai vizibil. Regina le-a purtat cu diverse ocazii - ca tinuta de lucru la biroul ei sau cu prilejul vizitelor facute in provinciile Iranului - si le-a apreciat comoditatea, lejeritatea si estetica.
Aceste tinute pret-a-porter nu sunt mai prejos decat cele haute couture





Keyvan Khosravani a proiectat tinutele de gala ale reginei Farah Diba, dar chiar si aici Mahtab si-a adus indirect contributia.

Pot da ca exemplu rochia cu broderii verzi (detaliu pe pagina precedenta). Aceasta trebuia executata cu ata de matase albastra, insa Mahtab ia hotararea sa o brodeze cu verde pentru ca, in opinia ei, verdele era mai potrivit cu restul culorilor si ... regina mai avea alte cateva tinute predominant albastre
Schimbarile de culori, uneori si a modelelor geometrice ce urmau a fi brodate, il infuriau de-a dreptul pe designer, insa domnul Khosravani nu avea cum interveni dupa ce modelul fusese deja brodat.

M-a intristat un amanunt pe care l-am citit pe blogul arhitectului si designerului iranian Keyvan Khosravani, acela cum ca dumnealui ar fi descoperit tehnica de realizare a broderiilor in relief.
Nu este adevarat!

El doar i-a spus reginei ca unele modele ar arata mult mai bine daca ar fi executate in relief. Dansul a propus utilizarea unor fire mai pline ... insa broderiile nu ieseau deloc asa cum ar fi vrut.
Ori apareau strambe, ori trase de colturi, ori neuniforme si grosiere.
In acel moment al povestii intervine inventivitatea lui Mahtab, pe atunci o femeie tanara, care nu stia sa scrie si sa citeasca, si care in afara provinciei ei nu vazuse altceva pe lumea asta.

Dansa e cea care va gasi solutia
Mahtab va broda mai intai modelul cu o ata de culoarea panzei rochiei. De la distanta broderia nu era vizibila. Peste aceasta prima broderie va executa broderia finala cu ata colorata si fire din aur sau argint, conform modelului dat de designer.
Broderiile au iesit uniforme, de calitate ... si cu relieful dorit.
Atunci cand a fost intrebata cum de i-a venit ideea, foarte modesta, Mahtab a raspuns ca in copilarie, la o sarbatoare locala, vazuse o femeie din familia unui han din zona care avea o rochie cu broderii in relief.
Fiind foarte curioasa, si atrasa de frumusetea imbracamintii, s-a strecurat prin multime pana a ajuns la acea doamna inconjurata de servitori, reusind sa o intrebe cum a fost cusuta rochia.
Doamna respectiva, mirata de curiozitatea pur tehnica a fetei, i-a explicat cum

Informatia aceasta am aflat-o de la ghida Complexului Muzeal Niavaran, cea care ne-a condus prin camerele palatului principal, inclusiv dormitorul si garderoba reginei.
Acolo am fotografiat minigarderoba pe care am postat-o pe pagina precedenta.

Toate imaginile referitoare la obiectele executate de Mahtab Norouzi se gasesc pe pagina precedenta.
Colajul dedicat ei trebuia sa fi aparut pe o singura pagina, nu rupt in doua, pentru ca dorisem ca cei ce vor intra in mod ocazional la Han sa-si poata face in cateva secunde o impresie despre arta lui Mahtab Norouzi ... fara sa mai citeasca explicatiile pe care le dau printre imagini.

Acest topic a fost editat de exergy33: 10 Nov 2012, 06:27 AM

Despre creatorii de moda straini ce au fost inspirati de portul traditional romanesc am inceput sa scriu mai demult aici ... si mai am material pentru cel putin inca zece postari

un francez