Film?...raspunsul l-a dat Ioana mai sus si a spus bine ce a spus.Toate la timpul lor.Eu am vrut sa dezvoltam putin subiectul(sa facem o paralela intre trecut si prezent) si in ideea ca or sa mai intre si altii sa citeasca.Se pot invata foarte multe dintr-o discutie...raspunsurile insa nu stiu de unde au venit...

dar nu e vorba despre "greu-uºor"; nu e un criteriu greutatea sau uºurinþa, ci ROSTUL e, sã merite! > un ditamai pietroiul de s-ar gãsi pe drum, nimeni nu s-ar osteni sã ºi-l care acasã, da ia sã se "întâmple" un lingou de aur pe stradã, poate ºi de-ar fi de douã ori mai greu ca pietroiul respectiv ºi sã vezi cum s-ar mai tîrî ºi pe burtã cu el...ºi în dinþi de-ar trebui l-ar duce, numai sã-ºi ducã acasã "gãsitura"; ar avea oare în vedere careva cã nu e greu sau cã e prea greu? nu, ci valoarea estimatã ar prevala ºi aºa se ºi cuvine sã fie.

"rãspunsuri exacte" foarte nu dau, cã nu-s atâta de folos, cãci nu cu gps-ul poate fi localizat Scaunul LUI de Domnie, nici cu metrul sau cu balanþa analiticã sau cu precizia microscopului electronic ori a radio-telescopului; pretenþia de precizie þine de omenesc, în vreme ce credinþa adevãratã, respectiv înþelegerea Cuvântului Sãu si a Lucrarilor LUI nu e matematicã, cã matematica e repetivitate - "clonarea" e o matematicã sau produsele de serie, obiectele fabricate de roboþi sunt "exacte", în schimb ce e VIU e ºi unic, irepetabil ºi e foare "inexact" dacã-l compari cu toate celelate forme similare de viaþã! = aºa cã "exactitatea" sau pretenþia dupã "exactitate" duce într-o direcþie ... nu optimã, în vreme ce efortul ºi implicarea, neaºteptatul la "murã-n-gurã" e mai bun (din punctul meu personal de vedere)

"Mura-n gura" nu functioneaza chiar asa, nu pui cd-ul si dai play, nu intrebi de dragul intrebarii, nici sa te afli-n treaba, ci esti.....nedumerit, nelamurit, la rascruce de vanturi. Pe care cale sa apuci? De-aia credinta vine prin auz, aici avand insa o particularitate(ce ti-e si cu tehnologia asta!), insa e de bun augur!

Este un pas de care treci, si mergi mai departe.Inteleciunea nu se toarna, dar se triaza totul.Spuneam candva, ca si cautatorii de aur, spala , spala, pana ajung sa vad metalul pretios. Asa si aici, asculti de unul altul, si pana la urma.......ceva luceste!!!!!!!!

Nu va pierdeti nadejdea!Dumnezeu va dezvalui totul la momentul potrivit, si dupa credinta fiecaruia!

Noapte buna!

Acest topic a fost editat de ioana1: 22 Jun 2007, 10:14 PM

Exact problema discernamantului si a maturitatii spirituale pe le abordam in cadrul topicului Inteligenta Spirituala. Cum selectam raspunsurile primite in functie de grila noastra de valori?

PS La Multi Ani pt. maine Ioanei, lui Ioan_v si tuturor care poarta numele Sfantului Ioan!

Offtopic:

Abia acum am vazut ca acest topic a inceput cu o intrebare asemanatoare celei puse de mine Interesant cum zboara gindurile si cad asupra noastra.Nu am decit sa citesc si sa aflu lucruri noi...
Toate la timpul lor.

Isus a mai spus ucenicilor Sãi: "Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el cã-i risipeste averea.
El l-a chemat, si i-a zis: "Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dã-ti socotealã de isprãvnicia ta, pentru cã nu mai poti fi ispravnic."
Ispravnicul si-a zis: "Ce am sã fac dacã îmi ia stãpânul isprãvnicia? Sã sap, nu pot; sã cersesc, mi-e rusine.
Stiu ce am sã fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprãvnicie, ei sã mã primeascã în casele lor."
A chemat pe fiecare din datornicii stãpânului sãu, si a zis celui dintâi: "Cât esti dator stãpânului meu?"
"O sutã de mãsuri de untdelemn", a rãspuns el. Si i-a zis: "Ia-ti zapisul, si sezi degrabã de scrie cincizeci."
Apoi a zis altuia: "Dar tu, cât esti dator?" "O sutã de mãsuri de grâu", a rãspuns el. Si i-a zis: "Ia-ti zapisul, si scrie optzeci."
Stãpânul lui a lãudat pe ispravnicul nedrept, pentru cã lucrase întelepteste. Cãci fiii veacului acestuia, fatã de semenii lor, sunt mai întelepti decât fiii luminii.
ªi Eu vã zic: Faceþi-vã prieteni cu ajutorul bogãþiilor nedrepte, pentru ca atunci când veþi muri, sã vã primeascã în corturile veºnice.

Evanghelia dupã Luca
Capitolul 16, versetele de la 1 la 9

Sincer m-am cam lovit mereu de cele scris mai sus, nu am stiut ce sa inteleg si parca mi-a fost frica sau am avut mereu o piedica sa incerc sa gindesc mai profund.Voi cum vedeti lucrurile?

Eu as zice ca intelesul este exact acelasi cu cel din urmatorul pasaj:

38 Aþi auzit cã s-a zis: "Ochi pentru ochi ºi dinte pentru dinte".
39 Eu însã vã spun vouã: Nu vã împotriviþi celui rãu; iar cui te loveºte peste obrazul drept, întoarce-i ºi pe celãlalt.
40 Celui ce voieºte sã se judece cu tine ºi sã-þi ia haina, lasã-i ºi cãmaºa.
41 Iar de te va sili cineva sã mergi o milã, mergi cu el douã.
42 Celui care cere de la tine, dã-i; ºi de la cel ce voieºte sã se împrumute de la tine, nu întoarce faþa ta.
43 Aþi auzit cã s-a zis: "Sã iubeºti pe aproapele tãu ºi sã urãºti pe vrãjmaºul tãu".
44 Iar Eu zic vouã: Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, binecuvântaþi pe cei ce vã blestemã, faceþi bine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei ce vã vatãmã ºi vã prigonesc,
45 Ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru Celui din ceruri, cã El face sã rãsarã soarele ºi peste cei rãi ºi peste cei buni ºi trimite ploaie peste cei drepþi ºi peste cei nedrepþi.

Adica eu inteleg ca nu trebuie platit raul cu rau, ci trebuie incercat sa fie facut binele in orice conditii. Ce parere ai/aveti?

Asta-i o chestie foarte interesanta... De ce anume/Cum ti-a fost frica?

E un sentiment launtric nu stiu sa il exprim exact.
Da, binele trebuie facut in orice conditie, dar din citat eu inteleg ca ia de la bogat si da la sarac.Pe cind eu vad omul ca trebuie sa fie umil sa plece capul si sa il lase pe Dumnezeu sa il slaveasca ci nu sa caute sa fie slavit de oameni.Sigur cuvintele au un alt inteles pe care eu nu il vad acum...

Hei Bubu, dacã nu te-am plictisit, dacã mai mã reziºti, încerc cu asta sã-þi fiu de folos, sã-þi rãspund adicã, poate mai inteligibil de data asta

Este o chestiune mai delicatã sã ºti, probabil de aia ºi precizeazã cã "a mai spus ucenicilor Sãi", iar nu la toatã lumea, cã numa puuuuuþin sã fi "transpirat" felul ãsta de învãþãturã "specialã", "de niºã", cã lumea "a mai credincioasã" imediat "punea capital", adicã o fãcea totalã, desigur pentru a "trage spuza pe turta proprie".
Trebuie aºadar discernãmânt pentru a înþelege cum trebuie cã "întregul" e ca un sistem din pãrþi ce trebuie menþinute într-un anume echilibru, nefiind "întregul" doar o unicã ºi indivizibilã bucatã.

Cheia înþelegerii þi-am subliniat-o în text ºi e vorba despre "bogãþiile nedrepte" sau sã le numim cu alt termen mai potrivit/contemporan: eu le zic "valori pãmânteºti", iar tu poþi utiliza ce cuvinte au mai mult înþeles pentru tine.
Astea constituie "un termen în ecuaþie" sau sunt pe un taler al balanþei puse. Implicit, balanþa avand douã talere, ºi pe celãlalt trebuie ceva sã fie pus. Nu-i aºa? ªti ce se pune "dincolo" Bubu? Gândeºte-te !

Precis ºti. Gãseºti de altfel tot în acelaº pasaj ce pus-a EL "în antitezã" faþã de "bogãþiile acestei lumi", acolo unde scrie de "corturile veºnice", adicã cele cereºti, cele ale credinþei, ale duhului, cele care aparþin de EL .
Ai aºadar uneori de cumpãnit,se ajunge ºi sã ai de ales, sã ai înainte de stabilit un echilibru, de hotãrât câte o prioritate în viaþa ta proprie ºi personalã între aceste douã pãrþi componente ale vieþii tale aici ºi acum.
Oamenii natural, de felul lor...ºti doar cã trag la þãrânã cel mai tare, maaaaaaaaai ales dacã strãluceºte a galben.
Învãþãtura LUI permanent a fost, cãtre cine s-a plecat la Înãlþimea LUI sa ia sema ce Spune, ca cele aparþinând de DUHUL sunt mai valoroase decât cele terestre,materiale, pipãibile sau vizibile.
În aceastã pildã, acelaº mesaj l-a repetat, cã acelaº lucru în fel ºi chip a trebuit sã-l tot repete pânã ce sã i se înþeleagã esenþa chiar de cãtre cei care ÎL urmau ...pentru cã nu e aºa simplu ºi nici uºor nu e a merge cumva împotriva naturii tale omeneºti !

De ce a pus mesajul în aºa niºte termeni? ...probabil celor cãrora le-a spus pilda, le era foarte de înþeles ºi nu li se pãrea ceva nefiresc un comportament atât de corupt,"nedrept", pãrtinitor, infracþional...adicã precis societatea ºi cultura ºi practicile din acele vremuri erau suficient de diferite de ale noastre de azi, încât o mulþime de lucru ne sunã nefiresc în ureche nouã, însã PRECIS erau "melodioase" în urechile celor cãrora Cuvântul li s-a adresat = asta e de crezut, de înþeles.

"Delicateþea" la care m-am referit, e cã oamenii ar putea lua înþelesul din pilda asta cum cã EL ar îndemna oamenii sã nu fie corecþi, însã NU E VORBA DE AªA CEVA!, ci de faptul cã dacã ai de ales între a fi corect înaintea LUI ºi incorect înaintea oamenilor, respectiv sã fi corect înaintea oamenilor ºi incorect înaintea LUI... o eventualitate nicidecum imposibilã, pãi de ales este... hai spune tu Bubu mai departe, dacã ai înþeles ce am spus, cam cum þi se pare c-ar fi de ales !

Merlina, ca sã te citez,

(din Evanghelia dupã Luca la 19:8) " Dar Zacheu a stãtut înaintea Domnului, ºi I-a zis : Iatã, Doamne, jumãtate din avuþia mea o dau sãracilor; ºi, dacã am nãpãstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împãtrit."
= adicã omul ãla îºi pãgubea în final patronul faþã de care nu fusese ORICUM un administrator cinstit niciodatã, însã practic în al doiºpelea ceas fãcea o restituþie/ o regularizare de conturi faþã de cei pe care deasemeni înainte, în decursul activitãþii lui îi pãgubise/nedreptãþise/jecmãnise/furase/pãcãlise/înºelase/etc. ! !

..reiau citatul tãu ºi îþi întorc întrebarea :

Aha, acum am inteles de ce aveai sentimentul ala de discomfort... Imi dau seama ca nu te-ai uitat cu atentie pe ce am postat (la fel si geriA3e)... Deci, eu zic ca nu este vorba despre un indemn la haiducie. Eu zic ca este vorba despre ceva care teoretic pare mult mai simplu si nepericulos de executat. O sa incerc sa explic mai pe larg:

In legea veche era scris ca omul trebuie sa fie rasplatit sau sa plateasca pentru faptele sale. Cum? "Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte..." (sau, bineinteles, cu o "valoare" asemanatoare, cum ar fi: adulterinii trebuiau batuti cu pietre, hotului i se taia mana etc.). Fata de cine erau socotiti a fi oamenii acestia datori? Bineinteles, in primul rand fata de Dumnezeu pentru ca de la El aveau cele 10 Porunci... Dar a venit Iisus si a spus ca la Dumnezeu este foarte multa mila si iubire si ca oamenii ar trebui sa fie mai constienti ca toate lucrurile din viata lor, de natura mai mult sau mai putin materiala, tot de la Dumnezeu le vin; deci El este Persoana Cea Bogata, iar ispravnicul cel nechibzuit poate fi oricare dintre noi pacatosii... care, ce facem, tinem "zapisele" cu tot felul de "datorii" ale semenilor nostri, adica tinem minte relele facute de ei si avem tendinta de a le plati cu aceeasi moneda... Iar Iisus a spus sa nu mai facem asa, ci sa le taiem cat mai mult din "datorii" si ne spune si cum: "Eu însã vã spun vouã: Nu vã împotriviþi celui rãu; iar cui te loveºte peste obrazul drept, întoarce-i ºi pe celãlalt.
Celui ce voieºte sã se judece cu tine ºi sã-þi ia haina, lasã-i ºi cãmaºa.
Iar de te va sili cineva sã mergi o milã, mergi cu el douã.
Celui care cere de la tine, dã-i; ºi de la cel ce voieºte sã se împrumute de la tine, nu întoarce faþa ta.
Aþi auzit cã s-a zis: "Sã iubeºti pe aproapele tãu ºi sã urãºti pe vrãjmaºul tãu".
Iar Eu zic vouã: Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, binecuvântaþi pe cei ce vã blestemã, faceþi bine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei ce vã vatãmã ºi vã prigonesc,".
Ne indeamna sa procedam astfel, "cu nedreptate"(!!!), iar in consecinta... "Faceþi-vã prieteni cu ajutorul bogãþiilor nedrepte, pentru ca atunci când veþi muri, sã vã primeascã în corturile veºnice."si "Ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru Celui din ceruri, cã El face sã rãsarã soarele ºi peste cei rãi ºi peste cei buni ºi trimite ploaie peste cei drepþi ºi peste cei nedrepþi."

Eu am alta varianta de citire a pasajului mentionat de bubu, care pune mai putin accent pe latura economico-financiara si/sau "revansarda":

Omul bogat este Dumnezeu. Ispravnicul sint eu (sau tu sau el sau oricare altul). Averea este harul, talantul pe care l-am primit de la Dumnezeu. Talant pe care... ce am facut cu el?

Prin diverse mijloace Dumnezeu are grija sa ne aduca aminte ca am luat-o "pe aratura". Ca risipim "averea" pe care ne-a incredintat-o. Si atunci, ca oameni responsabili ce sintem, ne punem intrebarea:

O intrebare de baza pentru orice rob al lui Dumnezeu...

Pasajul urmator arata metoda prin care "ispravnicul" (adica cel care face ispravi...) rezolva problema ivita: "sterge" din pacatele (= datoriile) altora. Le ia asupra sa. Si le asuma. Pune in practica indemnul lui Isus: "iubiti-va unii pe altii, asa cum Eu v-am iubit pe voi" (citat din memorie).

Metoda folosita e buna, e cea dorita de Stapin. Si urmeaza o "vorba" de meditat: fiii veacului sint mai intelepti in relatiile lor cu semenii decit fiii luminii. Eu iau asta ca pe o atentionare: mai putine vorbe "dulci", mai multe fapte "aspre"...

Si finalul-concluzie:

Fa-te prieten cu ajutorul pacatului (= bogatia nedreapta), foloseste-te de el, de pacat, pentru a te curati, pentru a te sfinti, pentru a te mintui. Cunoaste-l si trateaza-l ca pe ce este el de fapt: o boala. Nu te fa prieten cu pacatul, nu te intovarasi si coexista cu el.

Ce parere ai/aveti?

Acest topic a fost editat de caa: 28 Jun 2007, 02:30 PM

"Pãrerea mea" ... e ca sunteþi de neînþeles, da absolut de neînþeles sunteþi cei dintre voi care puneþi VREODATÃ întrebarea "Dacã EL Este UNUL, de ce sunt atâtea Biserici ºi de ce nu se înþeleg Bisericile creºtine între ele?", pentru cã nu doar vi se aratã înaintea ochilor "de ce", da chiar voi înºivã dovediþi "de ce" !


La subiect acuma spun: apreciez de bune înþelegerile ºi înþelesurile voastre. Bravo !

...daaaaaaa ...acuma-i acu: faceþi aºa cum spuneþi ?

Acest topic a fost editat de geriA3e: 28 Jun 2007, 02:34 PM

Ne straduim.

Adica sa ne folosim de celebritate, de bogatie, de frumusete si de alte valori pamintesti pentru a atrage cit mai multa lume de partea cealalta a talerului.

Sufleteste simt mai aproape de mine variantele lui Caa si Merlina care sint cit de cit asemanatoare, dar din fiecare mesaj ai de invatat cite ceva.Pacat ca mintea imi este ocupata cu alte probleme si in momentul cind vreau sa aprofundez problema gindul imi zboara la cele lumesti iar apoi cind am putin timp liber ochii mi se inchid.
Practic ispravnicul a actionat cind inca era ispravnic la omul bogat si el avea puterea asta de a ierta "pacatele"...

Acum imi vine in minte un alt pasaj cit de cit asemanator.Pilda polilor.Daca ne gindim la cald spunem ca omul a reactionat bine cind nu a riscat sa investeasca polul primit, dar daca ne gindim mai bine...ne dam seama ca el a fost necredincios in lucrul lui.Nu conteaza ce fel de oameni intilnim in viata.Trebuie sa facem ceea ce este bine sa facem si nu sa reactionam in diferite feluri in functie de oameni.

Imi pare bine ca ai observat asta... Asa ziceam si eu, ca de fapt nu sunt diferente de fond intre interpretarile noastre.

Aici nu prea inteleg ce vrei sa spui cu "mai multe fapte aspre"...

Cred ca aici apare de fapt singura diferenta intre interpretarile noastre... Desi nu cred ca e rau spus nici asa, dar trebuie sa mai meditez la varianta asta.
Deci eu nu am vazut bogatia nedreapta ca fiind pacatul... De aceea m-am si folosit de un anumit citat si, uite ca o sa-l mai folosesc o data pentru o mai buna intelegere: "Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, binecuvântaþi pe cei ce vã blestemã, faceþi bine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei ce vã vatãmã ºi vã prigonesc,". - adica in asta consta toata nedreptatea, ca trebuie sa ii oferi iubire celui ce iti ofera rautate, binecuvantare celui care te blestema, facere de bine celui ce te uraste etc., adica cumva ai risipi lucruri bune pe unele rele, cand, inainte, drept era "Sã iubeºti pe aproapele tãu ºi sã urãºti pe vrãjmaºul tãu", cu alte cuvinte nu se risipea orzul pe gaste... Si daca stau bine si ma uit, se pare ca "nedreptatile" astea nu sunt de 50%...80% cum le facea ispravnicul din pilda, ci de 120%...180%...!

Asta este foarte adevarat si se poate ca pacatul sa nu fie nevoie sa fie tratat cu mijloace agresive ca sa dispara.

Drept sa spun mie nu prea imi iese...Sa zicem ca m-as descurca cam cat ispravnicul din pilda... 50%... 80%, restul ce ramane pe "zapis" il las pentru corectia "clientului"... ... daca am cu cine discuta, daca nu, mai bine .... Cine stie, si asta s-ar putea sa fie o lauda chiar prea mare... .

Geri spune:

Pai, stati putin, nu dati cu pietre si ganditi si singuri, nu numai dupa talmacirile din carti. Luati ex.din viata de zi cu zi: daca sotul te indeamna sa faci un pacat, desi el nu tie ca-i pacat, dar tu stii, il faci, facand placul sotului, si alegandu-te cu ce? sau faci ce-I placut inaintea Domnului, si-l sfintesti si pe el prin tine?

Pentru el e o chestie de moment, si-i trece, la tine de viata vesnica, si-l tragi si pe el, caci el nu stie.

De ce poate fi ce-i corect inaintea Lui, incorect inaintea oamenilor? Pentru oamenii si-au croit un drum propriu, dantelat cu placeri, si hai sa le enumeram pe cateva: mancare, bautura, sex, imbogatire, distractii, etc.la ce se rezuma viata noatra? la "traieste-ti clipa". La infrumusetare, operatii estetice......intreba cineva :"e pacat daca imi fac operatie estetica?".........????????????? cine stie? Depinde de situatie ,daca e strict medicala,reparatorie, sau de top, etc.sa nu extrapolam!

Cui trebuie sa placem? In primul rand lui Dumnezeu, ascultand Cuvantul Sau, vom fi feriti de rau, suntem iubiti neconditionat, chiar daca ne omoram noi sa placem altora, si sa fim primii in top.Sa stam in banca noastra, multumindu-ne cu ceea ce avem, altii n-au nici atat, si gandindu-ne la sufletul nostru, unde ar trebui sa ajunga, ca de restul........Domnul se ingrijeste pentru fiecare.

Si va mai spun un lucru foarte important , pe care mi l-a spus cineva si pe care l-am pus la inima: Domnul te vede doar pe tine, nu o colectivitate, nu o tara, nu lumea, pentru fiecare are ochii atintiti asupra sa, si-l vegheaza, si-l indruma, si-l pazeste. Asta inseamna ca Domnul este cu mine mereu! Amin!

Asta in cazul in care , ce-am spus mai sus, valabil pentru mine, e si pentru voi, daca nu , treceti mai departe, dar subliniez ceva: sunt lucruri scrise pe han de maxima importanta , pe care nu le " vede" nimeni, si lucruri fara importanta, pe care le vad multi. La urma urmei ,fiecare da socoteala pentru sine.

Hehe...imi amintesc ca am mai scris odata un comentariu la pilda asta....

Cred ca ideea este sa nu te atasezi de ce vine si pleaca, ci sa le folosesti pentru a obtine ceva cu adevarat de valoare. Prietenia de exemplu "cantareste" mai mult decat o suma de bani....Iisus mai spune undeva.."cautaþi Împãrãþia lui Dumnezeu ºi tot restul se va adauga vouã"...

Hey, Gypsyhart, welcome back!

So true, man, so true!

Bubulinule ai înþeleees teribil.

la tine:
- "celebritate, bogãþie,frumuseþe ºi alte valori pãmânteºti" = mijloace,
- "atragerea" = scop.
Da? citit-am io bine?? sau n-ai scris tu suficient odihnit???
Pãi peºtele nu se atrage cu râma ce îmbracã cârligul? ºi la ce se "atrage" un peºte cu viermele, dacã nu la tigaie?
Cum dar "simþi" tu cã "atragi" cu cele "valori pãmânteºti" la "Partea Cealaltã"? Pãmântul va moºteni Împãrãþia? merge-vor cele pãmânteºti în Cer? magnetul nu "atrage" fierul? cum atragi tu aerul curat cu un magnet ?
Dã-þi dar seama cã pãmântul pãmânt atrage ºi înspre pãmânt conduce...cã e singurul drum care-i e accesibil, indiferent ce intenþie nobilã ar declama !

Haaaai sã mai fac o încercare sã "aduc la zi" pilda:
un sales manager al unei firme, invarteste afacerile cu marfa firmei, in chip suficient de necinstit; ceva informaþii de activitatile lui ilicite "se sifoneazã" cãtre patron ºi inevitabil, va urma concedierea, iar omul mai are puþin rãgaz sã predea postul ce nu ºi-l mai poate pãstra din motive evidente; cum afacerile ºi le-a fãcut în folos personal, pãgubind deopotrivã ºi firma proprie, precum ºi pe partenerii de afaceri, ultima lui soluþie este ca sã utilizeze ultimele zile ca sã restituie mãcar în parte din ce pagubã le-a fãcut clienþilor cãrora le-a provocat pierderi vânzându-le la suprapreþ sau în condiþii dezavantajoase, cã poate vreunul din ei îl va aprecia ºi o sã-i ofere un post... sau îºi face o copie dupã baza de date a firmei ºi se duce cu ea la concurenþa ce-o pãgubise anterior, sã se angajeze...sau altceva prin care face o restituire faþã de cei cãtre care mai e posibil acest lucru
= asta e pilda; înþelesul sau lãmurirea...mã bucur cã þi-ai aflat-o totuºi, chiar dacã nu de la mine

...ºi îþi mai atrag atenþia la 2 termeni ce-ai folosit:

= mediteazã totuºi puþin la cuvintele tale...cand vei avea posibilitatea !

Poate ca nu am fost suficient de odihnit sau poate imi este greu sa redau in scris ceea ce simt.Recunosc ca nu sint un bun orator si nici scriitor.

Sa incerc altfel.Un om era foarte bogat, frumos si celebru dar in acelasi timp si foarte credincios...sper ca nu am spus vre-o contradictie.El le vorbea oamenilor numai despre Dumnezeu si le spunea tot felul de invataturi.In felul acesta el a atras foarte multa lume de partea cealalta a talerului.Mai era si un om sarac lipit pamintului care nu avea unde sa doarma, dar era la fel de credincios ca cel bogat si el avea aceeasi dorinta sa deschida ochii oamenilor.
Intrebare acum!....care din cei doi oameni crezi ca are priza la public si de ce?

"Cuvintele"....acest termen folosit de tine...mediteaza si tu te rog la el si spune mi la ce concluzie ai ajuns...si am sa iti spun si eu intelesul acelor cuvinte ale mele.

Acest topic a fost editat de bubu: 29 Jun 2007, 08:23 PM

"priza la public" ? ce "priza la public"?

Tu nu glumeºti, nu? ...presupun cã nu...pãi atunci, defineºte "priza la public"! Ce treabã are? De unde ai scos-o? Asta o vezi tu de scop? Ãsta e rostul tãu cel mai înalt în viaþa asta? Pentru asta respiri?
Ia filtreazã-þi-o trecând-o prin :
1.De unde vine?
2.Prin ce se face?
3.Unde duce?

...iar dacã ecuaþia ta îþi dã cã "priza la public" vine de Sus, se face prin ceva duhovnicesc si va avea rezultate Ceresti...hai mai bine sã vorbim despre altceva !
...sau poate scri ceva atât de adânc, cã mã depãºeºte complet ! = e foarte posibil, bineînþeles,nu contest cã s-ar putea, dar aratã-mi !


Acest topic a fost editat de geriA3e: 30 Jun 2007, 08:36 PM

Observ ca usor dar sigur ne indepartam de esentialul ideii si chiar eu care vreau sa explic simt cu incep sa ma pierd in sirul interpretarilor care se pot da unor anumite exprimari.
Eu cred ca iei prea 'cum se aud' anumite cuvinte si nu reusesti sa prinzi exact ceea ce este mai important si aici am meditat cum ai spus tu la acele 2 CUVINTE pe care eu le am spus.
In primul rind nu vorbim aici de pers. mea si atunci nu vreau sa vb. pentru ce anume respir eu.EU doar am dat un exemplu infim din sutele de mii care se pot da.Prin el am vrut sa spun...nu mai stiu ce am vrut sa spun:)....dar in nici un caz nu am vrut sa spun ca prin acest exemplu reiese care este scopul nostru in viata.Pur si simplu am vrut sa arat cum un om poate sa aduca mai multi oameni pe calea cea dreapta...doar atit....NU ca numai asa se poate aduce, NU ca acel om era sau nu plin de Duhul Sfint, Nu ca este o regula asta...etc
Mi se pare mie sau prea multe cuvinte duc la mai multe interpretari si iar interpretari si iar interpretari si tot asa....

Sunt de acord atat cu interpretarea Merlinei ( apropiata de cea oferita de c atre caa), cat si cu cea a lui Gypsy, in sensul ca, pe de o parte, trebuie sa iertam aproapelui nostru, ramanand "datori" cu razbunarea, permisa de catre Vechiul Testament, si, pe de alta parte, sa nu ne atasam de lucrurile trecatoare, sa "risipim" bunurile pe care le aduna "fiii acestei lumi" (poftele, orgoliile), agonisind "comorile" cu adevarat importante, care raman dincolo de mormant.

Bubu , mai rezistã oleacã te rog !

Spus-ai tu :

... însã nu e aºa! sau dacã e aºa, atunci despre altele vorbim, nu despre învãþãturile LUI catre noi din Biblie, cã învãþãturile LUI, Cuvintele LUI (verificã te rog,nu mã crede pe mine pe postare!) sunt aplicabile, ne sunt predate sã le facem, sã le þinem, sã le implementãm noi nouã, fiecare personal, sã le trãim ºi sã le împlinim ne-au rãmas scrise; nu-s doar consemnate ca sã ºtim despre ele cã existã( iar noi aici sã discutãm despre cum ar fi vara asta sã facem plajã pe planeta Jupiter = adicã sã discutãm despre chestii fãrã nici o legãturã cu vieþile noastre reale,concrete).

Cã tu nu vrei sã aduci în discuþie persoana ta ºi viaþa ta, asta respect! E alegerea ta ºi e tot dreptul tãu ºi nici nu mã intereseazã câtuºi de puþin sã mã bag/amestec eu în viaþa ta sau a oricui, însã dacã nu îþi foloseºte aplicabil la viaþa ta ce vorbim aici, pãi la ce mai vorbim? ...sau putem desigur vorbi orice, dar sã nu ne minþim singuri c-am vorbi despre cele ale credinþei, cã nu au cum sã fie ale credinþei dacã nu þin de vieþile noastre, dacã nu ni le "personalizãm".

Acum cu "adusul oamenilor pe Calea cea dreaptã" sau cu "priza la public", doar o vorbã te întreb ce crezi: oare cu sãmânþã proastã se obþine o recoltã bunã? oare prin utilizarea "nedreptaþiilor" þi se pare þie cã se aduce îndreptare oamenilor strâmbi ?
De pildã oamenii credincioºi LUI din vremurile apostolice, s-au dus în ascultare dupa acel Saul din Tars totdeauna la fel? nu scrie oare cã dupã întâlnirea cea de pe drumul Damascului, la început "cãuta sã se lipeascã de ucenici", dar ei fugeau de el, cã "omu avea o reputaþie" stabilitã anterior? mai pe urmã, dupã ce ºi-a cãpãtat numele de Pavel, mai þi minte cum scrie cã era cãutat ºi dorit de aceiaºi ucenici? DE CE BUBULE ? cã era el "foarte bogat, frumos si celebru"? pentru cã era un orator desãvârºit sau de ce? prin ce mijloace pãmânteºti reproductibile de cãtre tine ºi mine azi,aici ºi acum avea el atâta "succes la tele_spectatori"? oare nu cumva prin minunile concrete ce se sãvârºeau prin el? socoate singur asta si vezi dacã si cât era pãmântesc în practica lui cea "aducãtoare de oameni pe Calea cea Dreaptã"!
Adicã cum exemplifici tu practic ºi concret ceea ce spui tu cã este de folosit pentru ce spui tu cã meritã fãcut?
Învãþãtura, nu trebuie sã fie susþinutã de fapte ºi de rezultate ? Aratã rezultatele ca sã verificãm cã învãþãtura e cea bunã !




Chiar nu vreau deloc sã vã plictisesc ºi sã vã obosesc, însã uite cã încã o datã mai spun cum e cu pilda de la care plecasem:
Domnul a utilizat un exemplu concret-nenominal din lumea negoþului timpului prezent de atunci, ca sã ilustreze lepãdarea omului de relele practici în care trãise pânã atunci. Punct. Asta e esenþa.E trecerea de la întuneric la luminã, întoarcerea de la rãu la bine.
Desigur, exemplul prezintã o analogie între un "ºmecher" al vremii ºi cum ar trebui sã procedeze "similar" un "fiu al luminii"; cazul prezentat, e similar cu cel al lui Zacheu, un om care a nedreptãþit oameni toata cariera lui, iar la un moment dat s-a schimbat ceva în inima lui atat de radical, ca a înapoiat ce furase; la fel, acelaº lucru spune ºi de "ispravnicul nedrept" de fapt, dacã citiþi cum trebuie!
NU AVEA DE CE SÃ-L LAUDE STÃPÂNUL DACÃ NU AR FI FÃCUT O MIªCARE INTELIGENTÃ! nu avea de ce sã-l laude tocmai "stãpânul", când a aflat ultima "manevrã" a omului sãu, cum cã "nedreptul ispravnic" l-ar pãgubit ºi la ultimele tranzacþii, DAR ia gândiþi-vã aºa: oamenii necãjiþi veneau la ispravnic sã apeleze, sã-i crediteze din averea stãpânului, sã se împrumute cu "40 de mãsuri de untdelemn", iar altul "65 de mãsuri de grâu"; normal, la urmã, la termen trebuiau sã dea înapoi cu dobândã, respectiv unu avea de restituit "50 de mãsuri de untdelemn" pentru cele "40" împrumutate, iar celãlalt "80 de mãsuri de grâu" la cele "65" luate "pe credit", cã aia era "dobânda" practicatã/stabilitã de stãpânul mãrfii; ispravnicul însã, un ºnapan fãrã pereche("pãrerea lui), sãlta dobânda, iar cum omul nu avea de ales, semna contractul chiar ºi aºa, cu termenii ãia ridicoli de cãmãtãreºti, de pleca cu ce-i trebuia; ispravnicul vira desigur partea stãpânului corect, dar diferenþa o bãga în buzunar, ca orice ºmecher, ca orice "bãiat deºtept", ca cei din administraþia nostrã româneascã ce-i vedem ºi-i ºtim fiecare cu exemple concrete; aºadar, diferenþa de la zapisul iniþial cu 100 de mãsuri de untdelemn" ºi zapisul "refãcut" cu cele "50 de mãsuri de untdelemn", era partea care o fura ispravnicul, cã-ºi trãgea pânã la 100% parte la buzunar (=un "mic copil" ar aprecia "tunarii" zilelor noastre, oamenii cu vaza din societatea romaneasca, personalitãþile de seamã, puternicii zilei), respectiv diferenþa dintre cele "o sutã de mãsuri de grâu" ºi cele revizuite de "optzeci" de mãsuri datorate legal, pe bune, fãrã "suprapreþ", fãrã ºpagã sau ciubuc sau "plic", era ce-ºi punea de-o parte pentru sine ispravnicul cel "de ispravã", descurcãreþul din pildã, ºmecherul, ºmenarul, învârtitul;Bubu a postat textul ºi nu scrie cã ispravnicul fura de la stãpân, însã precis ce a auzit stãpânul nu i-a convenit, cã-i fãcea nume prost ºi sãltând preþurile artificial, gonea clienþii, îi aducea implicit ºi lui pagubã, deci nu asta era problema, cã nu era ãla atâta de prost sã se lase jefuit de ispravnic, da nu-i convenea nici clienþii lui sã fie jupuiþi, cã "îi pierdea de muºterii"; aºa stând lucrurile, schimbarea de atitudine, de la hoþie pe faþã la aducerea la corect a balanþei comerciale pentru ambele pãrþi, a fost ceva remarcabil, ceva demn de-a fi menþionat; cineva ca Zacheu chiar a fãcut aºa, poate chiar i-a servit Domnului acela sau altul ca ºi model în compunerea pildei, cã aceiaºi schimbare de 180 de grade a atitudinii faþã de "valorile lumii ãsteia" a avut ºi Zacheu, vamaºul.
(Dupã mine aºa ceva atât de rar se petrece...atât de puþini oameni au existat ºi existã care sã treacã printr-o aºa transformare totalã - de la luat tot de pe toþi, la dat înapoi...nu ºtiu cu ce aº compara-o cât de rarisimã trebuie sã fie în lumea realã. Despre Soroº am auzit ceva în genul ãsta, însã am îndoieli serioase cã ar putea fi ceva atât de total ca în pilda Domnului.)
Uite,suplimentar mai pun un exemplu de asemenea radicalã întoarcere, unul ceva mai puþin asemãnãtor în formã, însã absolut la fel în esenþã: un fenomen tot radical de lepãdare a omului de relele fapte ce practicase consecvent pânã atunci, este la tâlharul de pe cruce, cel rãstignit alãturi de Domnul ºi care I se inchina în poate ultima secundã a ultimului minut al ceasului al 12 al vieþii lui...iar numai atât i-a fost de ajuns totuºi, tocmai din pricina radicalei lui "lepãdãri de sine"/"lepãdãri de satana"; aceiaºi rãsturnare de comportament ºi la pedepsitul acela se vede, cã-ºi recunoaºte feptele anterioare ca ce erau ºi se dezice de ele, de vreme ce se vrea alaturi cu Cel Neprihãnit, în vreme ce celãlalt tâlhar îºi rãmâne consecvent, nu se "suceºte", nu se dezice de sine, se conservã, îþi pãstreazã aceiaºi atitudine, îºi duce alegerea iniþialã mai departe, îºi urmazã comportamentul definit anterior, se apãrã pe sine, îºi respectã personalitatea ºi merge mai departe pânã la capãt în acelaº mod cum ºi pânã atunci umblase !


Ei...asta ar fi; dacã nici acum nu se înþelege ce am vrut sã vã explic , vã rog cineva sã-mi spunã ºi mie cum sã fac sã mã încriu la clasa întâia la toamnã , sã o iau cu bastonaºele, cu cârligele,cu cerculeþele, sã reînvãþ a mã exprima, sã reiau ce încã n-am deprins, poate de data asta...

Vã rog sã nu mã înþelegeþi greºit ! Cã nu sunteþi de acord cu ce v-am expus ºi vi se pare vouã altfel, e treaba voastrã ºi e perfect normal ºi în regulã din punctul meu de vedere, însã dacã e aºa cum am impresia, anume cã n-aþi înþeles aproape nici o iotã din tot ce-am scris, asta mã cam deranjeazã ºi de aia am repetat, ca sã înþelegeþi ce v-am spus eu...ºi pe urmã înþelegând sã nu fiþi de aceiaºi pãrere cu ce v-am scris, dar nu neînþelegând sã îmi ziceþi ...

Eu prefer un vocabular simplu si nu unul intortocheat.Incerc sa mi las inima sa gindeasca si nu mintea.Cind am sa si reusesc cu siguranta lucrurile imi vor fi clare.
Toate isi au timpul lor...

geriA3e wrote:

Pentru mine mesajul tau este perfect inteligibil si cu mult sens

Bine e sa avem 'urechi de auzit' si inima sa intelegem!!

Draga Bubu,

Toti ne lovim mereu de cate ceva, dar astfel devenim mai atenti si cu luare aminte, ceea ce e foarte bine
Eu, vad lucrurile cam asa cum a spus Caa, cum a zis el in prima parte, si cum a vrut sa se inteleaga in cea de-a doua
Totusi, o sa mai fac o adaugire daca nu e cu suparare...
O sa incep cu o precizare/atentionare cum vrei sa-i spui...
In primul rand "omul bogat" sau "stapanul" cum il numeste iconomul, nu este neaparat Dumnezeu. Poate fi si Dumnezeu dar poate fi si un om oarecare... Pentru ca, nu-i asa, toate sunt de la cele mici la cele mari... Dar daca e de discutat aici, in limita timpului, vom discuta...
Prin urmare, zic eu, nu este neparat bine a iscodi, aceasta pilda, in toate amanuntele, cum ca: cine este "omul bogat", cine este "iconomul", cine este cel ce la parat pe iconom?, cine este cel datornic cu 100 de masuri de untdelemn? de ce 100? de ce untdelemn? etc...Sa incercam sa ne folosim de aceasta pilda pe cat este cu putinta...
Este clar ca "iconomul" este actorul principal, ca el este in vizor pentru faptele lui cele rele in special, si atunci este usor a ne pune in locul lui, caci si faptele noastre sunt cam la fel de urate ca ale aceluia...
Prin urmare, Iisus Hristos, Domnul, a vrut sa intelegem urmatoarele:
- ca noi nu suntem stapani ai averilor, ci suntem doar "iconomi" ale bogatiilor cele materiale si ca acestea doar ne sunt incredintate noua
- ca atunci cand vom fi "parati", pentru faradelegile noastre, Stapanul o sa vrea sa ne schimbe de la "iconomia" averilor, adica sa ne scoata din viata aceasta, iar dupa mutarea din aceasta viata, vom "da socoteala de iconomie"
- daca vom fi intelepti, vom cunoaste macar acum ceea ce se cuvine a face, si atunci ne vom face noua "prieteni" din "bogatia nedreapta".
Ce este "bogatia nedreapta"? Domnul ne-a dat noua bogatia ca sa o cheltuim la trebuintele fratilor si a celor impreuna cu noi robi, dar noi tinem aceasta bogatie pentru noi, devenind astfel "bogatie nedreapta"... Este o pervertire, si daca o sa avem ocazia, o sa mai discutam si despre alt fel de pervertiri de care vorbesc Evangheliile, cum ar fi pervertirea harului...Asta e oricum alta discutie..
Aceasta pilda este foarte importanta, pentru ca ne atrage inca odata atentia, ca sa "Faceþi-vã prieteni cu bogãþia nedreaptã, ca atunci, când veþi pãrãsi viaþa, sã vã primeascã ei în corturile cele veºnice.", pentru ca aceasta "prietenie" trebuie facuta acum, cat inca suntem "iconomi", caci dupa chemarea din viata aceasta, nu mai este vreme de vreo lucrare, nici a cere nu este cu putinta, caci "fara de minte" sau "nebune" au fost numite "fecioarele" care au cerut un asemenea lucru. (Matei 25:1-13)
Asadar ce zice Domnul ca trebuie facut: sa folosim "bogatiile nedrepte" (nedrepte din lacomia noastra), pentru ajutorarea fratilor nostri, ca atunci cand vom pleca din aceasta viata ("vom fi scosi din iconomie"), sa ne primeasca pe noi saracii in "corturile cele vesnice", pentru ca saracilor intru Hristos li s-au dat spre mostenire "corturile cele vesnice" (Fericiþi voi cei sãraci, cã a voastrã este împãrãþia lui Dumnezeu Luca 6:20), in care o sa-i primeasca pe aceia care aici s-au facut "prieteni" cu ei, prin impartirea "bogatiilor nedrepte"
Ce se mai poate spune?
Inteleg ca "datornicii" sunt sarmanii caci Scriptura zice: Toatã ziua dreptul miluieºte ºi împrumutã ºi seminþia lui binecuvântatã va fi. (Ps 36:26) si Cel ce are milã de sãrman împrumutã Domnului ºi El îi va rãsplãti fapta lui cea bunã. (Pilde 19:17)
Ce se poate intelege prin: Cãci fiii veacului acestuia sunt mai înþelepþi în neamul lor decât fiii luminii., deoarece ar putea da un sens ciudat, dar nu este deloc asa...
"Fii veacului acestuia" sunt cei care cred ca toate cate le au, le sunt de folos numai pe pamant, si devin lacomi si strangatori de averi numai pentru propriul folos. "Fiii luminii"sunt aceia care doresc bogatia duhovniceasca, a trairii cu Dumnezeu in viata aceasta... "Fiilor veacului acestuia" li s-au incredintat bogatiile(averi, dregatorii etc) omenesti, si le chivernisesc cu pricepere si iscusinta, doar pentru folosul lor, iar "fiii luminii" chivernisesc averile dupa placerea lui Dumnezeu, de aceea zice ca "fiii veacului acestuia sunt mai intelepti in neamul lor", adica in lumea aceasta, "decat fiii luminii" caci sunt mai priceputi la strans bogatii omenesti. Dar acestia se pot intoarce, si pot face voia lui Dumnezeu, impartind aceste bogatii si ajutand aproapele. De aceea acolo spune atat de minunat: ªi a lãudat stãpânul pe iconomul cel nedrept, cãci a lucrat înþelepþeºte. Adica desi iconomul a fost nedrept, ca noi toti, daca lucram cu intelepciune dupa voia lui Dumnezeu, avem lauda de la Stapanul in final.
Ar mai fi cateva lucruri, pe care eu le consider importante, dar ma opresc aici, caci am scris prea mult...

Facerea Lumii sau Geneza

... imi e neclar tipul de asemanare ...

dacã luãm Geneza ad-literam, ne umflã râsul la fiecare frazã... ºi plânsul pentru cei ce cred asta... mie mi-a fost clar lucrul ãsta la primul contact cu Biblia...

adãugat:
nu înþeleg de ce oamenii de acum 2000 de ani n-au fost în stare sã fie mãcar de acord cu ºtiinþa vremii atunci când au scris Geneza, ºi un copil îþi poate arãta zeci de inadvertenþe pe o singurã paginã, ºi nu se poate da vina pe transcrieri ºi traduceri...

Acest topic a fost editat de Erwin: 2 Jul 2007, 01:48 AM

Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau[/u]; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie.

... imi e neclar tipul de asemanare ...


Mie imi este neclar scopul acestei interventii. Daca e facuta pentru a concluziona ca Erwin nu mai e nimic de adaugat. Daca chiar e facuta in scop de cunoastere eu as avea (fara suparare) 2 observatii de facut (prima fiind mai importanta):

1. Intrebarea arata o insuficienta abordare a credintei crestine. Intrebarea aceasta si-o pune oricine citeste Biblia (mai ales ca apare la inceputul ei dar si ca este foarte importanta) si oricine este chemat la credinta. Si si-o pune la inceput, pentru ca are nevoie neaparata de un raspuns pentru a "continua"...
2. Raspunsul (din punctul meu de vedere) este greu de dat intr-un post, doua, pe han deoarece cuprinde mai multe aspecte, destul de "complicate". In plus acele aspecte trebuie cit de putin traite, experimentate si meditate.

Parerea mea: e o problema in a da un raspuns satisfacator la acea nelamurire... asa... in fuga unei tastari...

Totusi, ca sa nu par a vorbi "pe de laturi", iti sugerez 2 locuri de unde (poate) sa iti faci macar o idee aproximativa:

Locul 1 (recomand acel site tuturor celor care doresc sa-si clarifice anumite neclaritati biblice)
Locul 2[I][/I]

Acest topic a fost editat de caa: 2 Jul 2007, 08:32 AM

Da, Caa þi-a rãspuns bine: despre duh este vorba, acolo e "asemãnarea".


( grozave linkuri Caa !)

Am pus intrebarea la modul cel mai serios ... si nu m-am gindit sa trag nici un fel de concluzii, nici ca Erwin, si nici ca altcineva.
Nu e prima data cind pun aceasta intrebare. Am pus-o orideciteori mi s-a oferit ocazia.

Multumesc pentru linkuri, dar trebuie sa spun ca raspunsul dat acolo mi se pare un raspuns de suprafata ... raspunsuri asemanatoare am gasit si eu anterior pe net.

Poate ca sunt eu mai chitibusara decit media ... insa in aceasta traducerea mi-a sarit in ochi expresia "animale domestice".
Animalele domestice (vezi etimologia domos care inseamna casa ) sunt reprezentate de animalele care traiesc pe linga casa omului si care au fost domesticite de catre om. Strict vorbind, animalele domestice nu puteau exista inaintea omului.
E clar ca aici este vorba de o traducere inexacta, la fel cum este si aceasta :

... stii cum suna acest pasaj din biblia in limba persana ?
Aproximativ cam asa : şi din sămînţa lui Adam s-a născut Set, asemănător in toate cu sămînţa tatalui său ...

In trei cuvinte, omul se aseamana cu Dumnezeu, fiind liber , rational si capabil de iubire.