Draga Exergy33,

Intr-adevar sunt multe de spus, si cine poate spune ca stie tot?! Sau ca scopul scrierii biblice este sa stim toate tainele lui Dumnezeu?
Dar pe scurt, din cat de putin stiu eu, voi spune cam asa:
- este deosebire intre "chip" si "asemanare", stiu ca sunt unii care nu sunt de acord cu aceasta, dar putem dezbate, daca se considera folositor
- "chipul" se refera la insusirile omului ca spirit, libertate, ratiune, constiinta morala, tinderea spre absolut etc.
-"asemanarea" se refera la starea de sfintenie, la dobandirea Harului lui Dumnezeu, asemanarea dupa Har cu Dumnezeu.

Din Facerea inteleg ca Adam a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, caci Biblia zice:
26 ªi a zis Dumnezeu: "Sã facem om dupã chipul ºi dupã asemãnarea Noastrã, (Facerea 1)
iar mai apoi zice:
31 ªi a privit Dumnezeu toate câte a fãcut ºi iatã erau bune foarte. (Facerea 1)
Prin urmare, cate a zis sa se faca s-au si facut.
Cu precizarea ca omul nu a fost facut ca restul Creatiei...
Si cu alta precizare, ca daca omul a fost facut dupa "chipul si asemanarea lui Dumnezeu", aceasta nu inseamna nici pe departe ca ar fi la fel ca Dumnezeu.
"Chipul si asemanarea lui Dumnezeu" este modelul Om.
2 Bãrbat ºi femeie a fãcut ºi i-a. binecuvântat ºi le-a pus numele: Om, în ziua în care i-a fãcut. (Facerea 5)
Iisus Hristos, Domnul si Dumnezeul nostru, a luat acelasi chip desavarsit de Om, ca si Adam la facere...
14 Ci a împãrãþit moartea de la Adam pânã la Moise ºi peste cei ce nu pãcãtuiserã, dupã asemãnarea greºelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea sã vinã. (Romani 5)

Draga Caa
Referitor la primul link pe care l-ai dat, pot sa spun ca desi sunt de acord cu ce zice acolo in principiu, totusi sunt si unele fraze mai putin inspirate, zic eu, ca de pilda:
Astãzi, noi pãstrãm asemãnarea lui Dumnezeu (Iacov 3:9), dar mai purtãm cu noi ºi cicatricile pãcatuluiOri eu stiu ca nu este asa, noi astazi nu mai pastram asemanarea cu Dumnezeu, ci doar chipul Lui....
Odata ce Adam a cazut, a pierdut si asemanarea cu Dumnezeu. Noi astazi, suntem chemati si incercam sa ajungem din nou la asemanarea cu Dumnezeu. Poate ca si aici ar fi utila o discutie.
La Iacov 3:9 , parerea mea, nu zice nicidecum ca noi pastram asemanarea cu Dumnezeu, ci zice: Cu ea binecuvântãm pe Dumnezeu ºi Tatãl, ºi cu ea blestemãm pe oameni, care sunt fãcuþi dupã asemãnarea lui Dumnezeu. Eu inteleg ca oamnii sunt facuti dupa asemanarea cu Dumnezeu, nu ca am fi noi astazi asa, la fel cum si Adam a fost facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dar asta nu inseamna ca la cadere era tot in asemanarea cu Dumnezeu.

Draga Erwin

Te inteleg cumva, si eu aveam uneori acelasi sentiment la matematica cand nu intelegeam si nu puteam rezolva vreo problema. Ma gandeam ca si tine ca problema aceea e gresit pusa, are inadvertente, nu are o rezolvare posibila, si ca sa scap de ea, conchideam ca e o tampenie si nu are rost sa-mi mai bat capul cu o prostie. Si totusi, cand aflam rezolvarea mai tarziu, vedeam ca de fapt eu eram prostul...
Hai sa vedem ce "inadvertente" ai gasit tu la problemele biblice, ca poate cine stie... n-o fi chiar asa...

...dar tu iti dai oare seama cât de zadarnic poate fi sã doreºti ºi încerci a afla un rezultat ("tipul de asemãnare" în cazul ãsta) al unei ecuaþii cu 2 termeni, când unul din termenii ecuaþiei îþi e þie necunoscut ºi nedeterminabil?(iar în cazul ãsta, chiar MODELUL cu Care noi "ne asemãnãm"), cã dacã te-ai fi lãmurit cu privire la Original, pe noi oamenii ºtiindu-ne cum suntem, nu mai aveai întrebarea asta de pus = presupun; aºadar, poate abordarea e de vinã cã n-ai ajuns la rezultat ºi poate altfel procedând...

Oricum, io zic sã nu renunþi a întreba încã, cã poate... cine ºtie, într-o zi...

Ar fi poate utila o discutie, nu zic nu. Dar intram in probleme teologice grele, in care intervin parti-pris-uri confesionale, ceea ce pe mine unul nu ma incinta deloc.

Cunosc punctul de vedere ortodox asupra problemei chipului si asemanarii. Stiu cite ceva si despre ce spun catolicii (difera un pic, dar nu asa de tare cum vor s-o arate...unii).

Tu ai subliniat bine citeva aspecte duhovnicesti ale problemei. Astea eu le gasesc mai interesante decit etimologii, analize pe text sau interpretari din diverse alte unghiuri. Sigur ca pe altii poate ca ii intereseaza si unghiurile alea...

Asta e: fiecare cu preocuparile lui...

DA. SUNTEM!

Imitatio Dei. E unul si acelasi lucru: "Iubiti-va unii pe altii precum si Eu v-am iubit pe voi!".

"ªi zicea cãtre toþi: Dacã voieºte cineva sã vinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea în fiecare zi ºi sã-Mi urmeze Mie;
Cãci cine va voi sã-ºi scape sufletul îl va pierde; iar cine-ºi va pierde sufletul pentru Mine, acela îl va mântui.
Cã ce foloseºte omului dacã va câºtiga lumea toatã, iar pe sine se va pierde sau se va pãgubi?
Cãci de cel ce se va ruºina de Mine ºi de cuvintele Mele, de acesta ºi Fiul Omului se va ruºina, când va veni întru slava Sa ºi a Tatãlui ºi a sfinþilor îngeri.
Cu adevãrat însã spun vouã: Sunt unii, dintre cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, pânã ce nu vor vedea împãrãþia lui Dumnezeu. "

Voi ce intelegeti din mesajul bolduit?

Matei 16,27-28:

Comentariu: Domnul nostru Iisus Hristos, la treizeci ºi trei de ani de la naºterea Sa, ºi în al treilea an al propovãduirii Sale, apropiindu-se de patima cea de bunã voie, pentru mântuirea noastrã, S-a dus în Cezareea lui Filip ºi, dupã cuvintele pe care le-a zis Petru acolo: „Tu eºti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Matei 16, 16), a început a spune ucenicilor sãi cã se cade sã meargã la Ierusalim, sã pãtimeascã mult de la farisei, de la arhierei ºi de la cãrturari ºi sã fie omorât. Din aceastã pricinã, ucenicii sãi s-au întristat, mai ales Petru, care-L oprea, zicându-I: „Fie-Þi milã de Tine, sã nu Þi se întâmple aceasta” (Matei 16, 22). Atunci, ridicând mâhnirea lor, a fãgãduit unora dintre ei cã, dupã puþine zile, le va arãta lor Slava Sa, zicând: „Sunt unii din cei care stau aici, care nu vor gusta moartea, pânã nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împãrãþia Sa”

Surse:

http://www.geocities.com/cortodox/arhiva/2002/08/schimb.htm
http://www.bor-sfarhangheli-montreal.com/s...?id=4_2_8Rusali

ps (si off): Blestemat fie omul care se încrede în om ºi îºi face sprijin din trup omenesc ºi a cãrui inimã se depãrteazã de Domnul. ; parerea mea: trunchierea acestui citat poate duce la o concluzie nesanatoasa...

Acest topic a fost editat de caa: 7 Jul 2007, 07:34 AM

Aºa a fost. Cuvântul acela al LUI s-a împlinit.

"Împãrãþia lui Dumnezeu" este(ºi era) o expresie mai cuprinzãtoare: de pildã, afarã de alte înþelesuri, chiar EL-HRISTOSUL era atunci ºi acolo pe pãmânt "Împãrãþia lui Dumnezeu" (dar numai unii au vãzut pânã la urmã în EL ceea ce EL Era, alþii nevãzând decât un om umil, fiul unui oarecare tâmplar, un galilean, etc.); dacã înþelegi asta sau o poþi crede(admite), atunci e relativ simplu de fãcut legãtura cu cei asupra cãrora, dupã rãstignire, Înviere ºi Înãlþare, la sãrbãtoarea "Cincizecimii" s-a pogorât Duhul LUI Sfânt, cã schimbarea vieþilor lor din clipa aceea a fost remarcabilã, se cunoaºte din ce a rãmas consemnat: aceia au fost cei care pe pamant in viata asta încã fiind, "au vãzut Împãrãþia LUI".
(ºi nu au rãmas ei singurii...)


Bubu ?

Acest topic a fost editat de geriA3e: 7 Jul 2007, 05:20 PM

Da, atunci putem egala cele 2 expresii: "pânã ce nu vor vedea împãrãþia lui Dumnezeu." cu "pânã ce nu vor vedea pe Fiul Omului, venind în împãrãþia Sa."

Poate sa fie si on mesajul tot la nelamuriri intra.
Semnatura mea s-a vrut sa fie ca un mesaj de descifrat, desi dur in aparenta am pus totusi ghilimelele si punce puncte.Esenta mesajului este "nu judeca si nu vei fi judecat"...adica e bine sa nu tragem concluzii pripite, sa judecam lumea pt. ca nu avem nici un drept.Pina la urma Adevarul iese la iveala.
Imi aduc aminte acum cit de grele trebuie sa fi fost pt. oamenii acelor vremuri cuvintele lui Isus cind a spus despre piine ca aceasta este trupul meu, luati de mincati si la vin a spus ca acesta este singele meu luati de beti....

Draga Bubu,

Intai se cuvine a arata ca fraza bolduita de tine se regaseste in Evanghelia dupa Matei 16:28, Marcu 9:1, Luca 9:27.
Citatul dat de tine este din Luca 9:23-27.
Iti spun din capul locului ca vis a vis de acest citat, exista mai multe opinii. Daca esti interesat o sa ti le insir pe scurt, sunt vreo 5, cele ce le-am aflat eu.
Personal, urmand intelegerea Sfintilor Parinti, imi asum urmatoarea intelegere, din cele 5, pe care eu o vad ca fiind cea adevarata.
In primul rand trebuie sa remarci unde este localizat acest citat in diferite Evanghelii: La Matei este localizat la sfarsitul capitolului 16, urmand ca in capitolul 17 sa inceapa cu "Schimbarea la Fata", iar la Marcu este chiar primul vers din capitolul 9, care cuprinde imediat si "Schimbarea la Fata". Iar la Luca este undeva la mijlocul capitolului 9.
Sfintii Parinti spun clar ca acest vers are directa legatura cu Schimbarea la Fata a Domnului pe muntele Tabor, insa exista opinii, pe care eu le consider eronate, care sustin ca nu ar avea legatura cu Schimbarea la Fata, deoarece la Matei este scris la sfarsitul capitolului iar Schimbarea la Fata este in alt capitol, si prin aceasta inteleg ei ca nu ar avea legatura, si acuza Biserica de falsificarea Evangheliei dupa Marcu cum ca ar fi introdus intentionat acest vers in capitolul 9. Evident este o tampenie sa sustii asa ceva, dar cumva trebuie sa-si sustina si ei ideile...
Ok.. deci luat mot a mot acest mesaj bolduit de tine, spune clar ca din cei de fata atunci unii vor vedea Imparatia lui Dumnezeu. Cine sunt aceia - "cei de fata": Pai sunt Petru, Ioan si Iacov. Spune asta in urmatorul vers:
28 Iar dupã cuvintele acestea, ca la opt zile, luând cu Sine pe Petru ºi pe Ioan ºi pe Iacov, S-a suit pe munte ca sã Se roage.
Si ce au vazut acestia?:
29 ªi pe când se ruga El, chipul feþei Sale s-a fãcut altul ºi îmbrãcãmintea Lui albã strãlucind.
...
32 Iar Petru ºi cei ce erau cu el erau îngreuiaþi de somn; ºi deºteptându-se, au vãzut slava Lui
Acum e usor de inteles ce zice prin: "pânã ce nu vor vedea împãrãþia lui Dumnezeu", adica slava in care vor fi Dreptii. Aceasta s-a vazut prin Schimbarea la fata, chip al slavei celei de Sus, care o sa fie, caci asa cum cu preaslavire a stralucit Iisus, asa vor straluci si Dreptii.
Deci: Sunt unii (Iacov, Pentru, Ioan), "dintre cei ce stau aici", care nu vor gusta moartea, pânã ce nu vor vedea împãrãþia lui Dumnezeu (adica pana cand nu vor vedea slava in care vor fi cei ce Il marturisesc pe Iisus Hristos, iar de vazut, au vazut-o la Schimbarea la fata a Domnului)
Mai sunt si altii care s-au invrednicit a vedea Imparatia lui Dumnezeu pana a nu fi gustat moartea. Despre cativa din ei chiar Biblia spune:
Unul din ei este chiar Sfantul Apostol Pavel:
2 Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu ºtiu; fie în afarã de trup, nu ºtiu, Dumnezeu ºtie – a fost rãpit unul ca acesta pânã la al treilea cer.
3 ªi-l ºtiu pe un astfel de om – fie în trup, fie în afarã de trup, nu ºtiu, Dumnezeu ºtie –
4 Cã a fost rãpit în rai ºi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sã le grãiascã.
5 Pentru unul ca acesta mã voi lãuda; iar pentru mine însumi nu mã voi lãuda decât numai în slãbiciunile mele. (2 Corinteni 12)
Un altul este Sfantul Stefan, primul mucenic:
55 Iar ªtefan, fiind plin de Duh Sfânt ºi privind la cer, a vãzut slava lui Dumnezeu ºi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
56 ªi a zis: Iatã, vãd cerurile deschise ºi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu! (Fapte 7)
De asemenea in Vietile Sfintilor avem destule exemple de sfinti, care urmand dreapta credinta au stralucit in lumina taborica si au vazut slava lui Dumnezeu, pana ce nu gustasera inca moartea.
Dar si aici ar mai fi de spus, atat la cele dinaintea aceastui citat (cel bolduit de tine la Luca 9:27), cat si la cele de dupa el, mai ales pe latura duhovniceasca.
Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Ce te face sa crezi ca oamenilor acestor vremuri le vin acele cuvinte mai la "indemina"?...

Asa simt eu, atunci au fost spuse pt. prima oara, acum dupa aprox. 2000 de ani eu cred ca si-au atins scopul...pina si un ateu le intelege dar nu le crede.

Nu stiu ce vrei sa spui prin "simt". Ai o intuitie ca aproape toata lumea intelege? Ce inseamna intelege? Euharistia este taina, deci greu sau aproape imposibil de inteles chiar si pentru credinciosi. Ea poate fi traita, simtita, dar explicata....? Si aici chiar sunt curios citi o simt caci acesta simtire ar putea fi cel mai bun inceput al dreptei credinte...

Simt egal traire ceva ce vine din interior, daca as incerca sa explic mai mult, sigur nu as putea.Nu pot sa spun ca aproape toata lumea intelege dar pot sa spun ca aproape toata lumea care trebuie sa inteleaga, intelege.
A intelege in cazul ateului inseamna a vedea lucrurile doar la suprafata, pe cind la un credincios lucrurile se vad si in profunzime.

Acest topic a fost editat de bubu: 8 Jul 2007, 09:00 PM

Ca "imparatia lui Dumnezeu" este in PREZENT.

Da,da, intr-un anume sens poate fi luat si asa cum spune gypsyhart: sint unii dintre noi (poate chiar dintre noi cei de pe han!) care chiar si pina inainte de a muri vor avea ocazia deosebita sa intre intr-un fel sau altul in Imparatia lui Dumnezeu.

Bun, As vrea sa pun spre dezbaterea "juriului" un alt pasaj biblic, pasaj care am observat (inclusiv la han) ca e o "piesa de rezistenta" in diversele contraargumentari ale ne-crestinilor si anti-crestinilor. E vorba de Matei 10, 34-37, "reluat" un pic diferit in Luca 12, 51-53. iata-le pe amindoua:

si

Sigur, am scos pasajele din context, dar asa si sint folosite de obicei. Si principala acuza este: "cum adica Isus, care propovaduieste legea iubirii poate sa zica asemenea cuvinte; inseamna ori ca e duplicitar (iarta-ma Doamne!) ori ca apare o contradictie flagranta intre diverse grairi ale Sale". Si, foarte rapid, pe baza aceasta se trage "foc de voie" si in crestini si in Isus si in credinta crestina.

Haideti sa vedem cum privesc crestinii "situatia". Si sa ne asumam apriori remarca pe care o ghicesc deja pe anumite buze: "mai, ia scuteste-ma, ca voi mereu le intoarceti din vorbe ca sa iasa p'a voastra!"...

E Isus Domnul pacii sau al sabiei si dezbinarii?

Acest topic a fost editat de caa: 9 Jul 2007, 02:23 PM

DE control> ãsta e la tine un test, nu? tu deja ºti dinainte rãspunsul tãu, este? nu ai nici o nelãmurire cu privire la cele scrise acolo, aºa e ?

caa

Adevarul este sabia. E in natura sabiei sa taie! Dar..precum se spune, sabia are doua taisuri....Pentru unii adevarul e relaxare, pace, integritate, unitate...pentru altii e sursa de stress... . E chestie de stil de viata pana la urma.....daca esti orientat mai mult spre adevar un om ca Iisus te va intari, iti va da putere....daca nu...nu.

@geri

Nu geri, nu am nici o nelamurire. Dar ma oboseste (si ma enerveaza, na!) apelarea la pasajul acela pentru argumentari gresite. Ma oboseste (si ma enerveaza, na!) de asemenea si apelarea la "fericiti cei saraci cu duhul" pentru a defini prostii.

Si apoi este totusi si un factor de tensiune sau mai bine zis un test, un mare test pentru noi, cei care credem: putem sa-L urmam intr-adevar in situatia limita cind tatal/fiul/mama/etc ne impiedica intr-un fel sau altul?

Tu poti geri?...

...si sa nu ma intrebi pe mine acelasi lucru! Ca ma enervez, na!

... ... ...

Ar trebui sa ma odihnesc un pic, nu?

@gypsyhart

Stii, pt mine nu e in functie de ce fel de om esti; din momentul in care Isus te-a ales si tu nu te pui de-a curmezisul acestei alegeri, "lucrurile" devin clare, ne-duale; si mai cred ca nu tu iti alegi stilul de viata, ori il accepti pe cel primit ori nu. Si cind nu il accepti atunci e momentul in care spui cu penibila mindrie: "EU am ales urmatorul stil de viata; EU raspund; EU fac si dreg..."

Ma rog, e o parere personala...

@caa

Fara alegere nu e posibila maturizarea.....Cine POATE sa aleaga evolueaza, cine nu, nu.
Stii vorba aceea "cand ucenicul e pregatit, maestrul apare!". Asa ca nu e vorba daca te alege Iisus sau nu....de ce nu te'ar alege?
De ales alegi oricum....ideea este sa o faci cu "ochii larg deschisi", cat mai constient.

PS. Sabia este cuvantul rostit. Dincolo de cuvant mai este totusi ceva....

Mda, mi se pare ca vedem lucrurile un pic (?) diferit. Uite cum vad eu: maturizarea o faci dupa ce ai fost ales. Cred ca nu te maturizezi tot alegind la nesfirsit sau alternind alegerea cu razgindirea...

Problema cu "alesul" e spinoasa rau si, recunosc, inca nelamurita pt mine (iaca, o nelamurire!). De ce nu te-ar alege Isus? Nu stiu zau. Dar se pare ca sint unii pe care nu-i alege, e mai mult un feeling decit o certitudine, "navighez" in ape cu ceturi aici...

Eu mai vad asa: esti ales (in afara credintei si in alt context se spune "de soarta"...) si astfel capeti o directie, un sens, o motivatie, o speranta...o credinta. Inauntrul acestei alegeri (care nu e a ta) ai marja de actiune proprie, astfel incit de data asta chiar alegi tu ce sa faci. Daca chiar vrei poti sa si anulezi (Doamne fereste!) prima alegere, aia care nu ti-a apartinut.

Of, nu-mi dau seama, vorbesc dezlinat, se intelege ceva din ce spun?...
... ...

cand ucenicul e pregatit, maestrul apare! - nu, sorry, nu am auzit vorba asta; eu stiu ca Maestrul e tot timpul prezent, de-a pururi si ca ucenicul e pregatit inca de la inceput, de la crearea lui. De catre Maestru...

@caa
E absurd sa te maturizezi daca alege altcineva in locul tau. Nu conteaza ce nume sau forma ia acel "ceva". Fie ca sunt parintii tai sau "Dumnezeu". Daca stau sa ma gandesc..si aceasta idee ca ai fost ales da nastere orgoliului si mandriei de care ziceai. Iti autoservesti singur lauda....

"Esti ales" de acele lucruri de care nu esti constient (pe deplin). Rezonanta functioneaza in univers fie ca o constientizezi fie ca nu. Daca te afli in a doua situatie nu mai esti sclavul ei.

Aici gresesti. Nu poti sa anulezi ceva care nu iti apartine. Totul se intoarce din sursa in care a plecat.....

Era un fel de a spune ca fiecare om primeste ce are nevoie (inclusiv in domeniul spiritual)...Acuma o sa spui ca n'avem nevoie de nimic...

PS. Nu poti renunta la liberul arbitru. Poate asta ai vrut sa zici:).

Of, cit de deosebit "gindim" gypsy... Daca alege altcineva in locul meu? Ia spune, cine a ales sa te nasti? Unde sa te nasti? Cine a ales sa cresti cum ai crescut pina la o anumita virsta? Tu, ai ales tu, ai avut ocazia sa alegi tu? Alegi tu societatea in care traiesti, te intreaba des cineva daca esti de acord cu normele ei politice, sociale sau morale? Si daca te intreaba (se mai intimpla si greseli ) tine cont de parerea ta?... Deci, dupa logica ta e absurda viata noastra, nu? Cel putin o buna, o groasa bucata din ea...

"aceasta idee" nu da nastere orgoliului din 2 motive:
-nu ai de unde sti daca ai fost ales sau nu; asta se certifica mai tirziu, mult mai tirziu si aproape nimeni nu poate sti cu precizie ca a fost sau ca nu a fost ales...
-virtuala/posibila/dorita alegere implica responsabilitate si exigenta; e ca si cum ai fi primit la colegiul de mare renume X pt studii; daca nu te ridici la inaltimea standardelor esti trimis la plimbare...

Ce lauda sa-mi servesc? Sau crezi ca nu ma vad "in oglinda"?

Ba pot daca acel ceva mi-a fost incredintat mie, pentru ca privesc situatia din punctul meu de vedere. Si da, totul se intoarce la sursa dar nu asa cum a venit de acolo...

Sincer imi pare rau: e un limbaj pe care nu-l inteleg. E prea metaforic si prea strain mie. Imi cer scuze,,,

Acest topic a fost editat de caa: 10 Jul 2007, 07:13 PM

am presupus corect aºadar...

Te înþeleg, da nu cred cã eu am fost ãla... cel puþin nu-mi aduc aminte(ºi oricum nici nu recunosc nimic )...aºa cã nu te înþeleg de ce þi-a cãºunat pe mine cu asta ce þi-au fãcut alþii ? ce vinã am eu sã plãtesc oalele sparte de alþii în capul tãu? nu ie corectu sã ºtii

Þine asta de om ºi vreme: cât am fost mic, probabil nu puteam ºi n-am fost pus la încercare sã verific efectiv, dar dupã ce am crescut suficient, am ajuns sã pot... ºi... cumva am ºi fãcut-o !
Rãspunsul e : da, este posibil.

...deci ºti înþelesul corect al celor scrise acolo. Bãnuiam.
O sã-l întãresc totuºi, mai ales cã nimeni n-a completat explicit deocamdatã ce-ai solicitat tu.
DA, EL ESTE DOMN AL PÃCII. De asta a venit: pentru a instaura o pace interioarã si exterioarã ca premisã ºi cale a mântuirii, în cei care vor sã ia seama !
"Dezbinarea" e un "efect secundar", cã pentru a se umple omul de luminã, trebuie sã se separe interior ºi chiar exterior de întuneric...ºi de cei ai întunericului.
Noi fiecare cu rudele noastre suntem nemuri, neamuri de sânge eventual, însã numai dupã trup, cã dupã duh...se poate sã fim foarte strãini ºi foarte neînrudiþi chiar copii cu pãrinþi = e o chestie muuult mai frecventã decât s-ar presupune, iar dacã cei de origini ºi destinaþii spirituale diferite se þin "la braþ" ºi umblã împreunã nedezlipiþi... cineva va ajunge unde nu-i va place sã ajunga...aºa cã "dezbinarea", mai ales cea moralã,spiritualã,principialã, e singura soluþie ca nimeni sã nu fie împiedicat sã-ºi urmeze calea,destinul propriu.
Un fel de exemplificare plasticã gãsim in poezia "Moartea Cãprioarei", unde pãrintele funcþioneazã interior ºi exterior într-un registru, iar copilul în cu totul altul; pãrintele desigur cã-ºi educã copilul sã-i calce pe urme, iar copilul de va ceda, de va renunþa la sinele sãu de o naturã diferitã faþã de a pãrintelui ºi va urma pilda concretã a propriului sãu tatã trupesc... va ajunge la fel ca acela, însã cu ceva "dezbinare", se poate ºi altfel sfârºi povestea generaþiei urmãtoare!
Depinde de fiecare cum îºi alege ! Depinde ce pune fiecare mai presus, cand ajunge la opþiune.

Cu siguraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaanþã
ar cam trebui sã te cam "odihneºti" de atâta enervare ºi atâtea enervãri !
Îþi spun io cã NU SE MERITÃ !
Fã-þi dar bine ºi "dezbinã-te" de "enervãrile" tale, ca sã fi în partea "Domnului Pãcii" !

Mie pasajele imi par, ca sa le spun asa, profetice...
Stiti ca exista niste zicatori cu privire la caracterul omului, cum ar fi:"Aschia nu sare departe de trunchi" sau "Ce naste din pisica soareci mananca" etc., aparute cel mai probabil din observarea faptului ca o persoana mosteneste in general zestrea de naravuri si prejudecati a parintilor ei. Eu cred ca Iisus stia ca va rasturna in buna masura aceasta "zestre", ca va trezi constiinte, si ca altele... nu se vor trezi, acestia din urma ramanand cu incapacitatea de a intelege comportamentul diferit al celor cu care, "pana mai ieri" , impartaseau aceleasi obiceiuri, porniri si idei... Iar reactiile de respingere la asemenea transformari au putut merge de la simple batjocuri pana la violente extreme - am in minte acum cazul Sfintei Filofteia ucisa de tatal ei pentru ca a miluit niste sarmani.

Acest topic a fost editat de Merlina: 11 Jul 2007, 04:20 PM

am scris "dacã luãm ad-literam"...
totul þine de interpretare, e un text metaforic, criptic, arhaic, ce vroiam sã subliniez este cã din punct de vedere al cunoaºterii ºtinþifice conþine erori greu de admis chiar ºi pentru vremea când a fost scrisã... iar interpretarea... hmmm, e subiectivã, aparþine fiecãruia aºa cã orice discuþie pe tema asta ar trebui sã aibe o bunã dozã de toleranþã, decodificarea unui astfel de text din perspectiva unui outsider în problemele religioase nu ºtiu dacã ar fi binevenitã aici...

dar dacã tot m-am bãgat singur ca musca ºtiþi voi unde, iatã ce zic despre "chipul ºi asemãnarea":

omul ºtia cã orice vieþuitoare naºte dupã chipul ºi asemãnarea sa... de ce atunci naºterea primordialã sã fi fost în afara acestei legi (în aparenþã) imuabilã? faptele demonstreazã fãrã putinþã de tãgadã cã toate câte sunt pe lume au o cauzã primarã, vin de undeva, nu apar din neant, nici nu sunt create din nimic, nu dispar fãrã urmã ºi nici nu trãiesc veºnic... care e cauza primarã dacã a existat undeva-cândva un început?

e logic, simplu, clar.

doar cã lucrurile nu sunt ceea ce par a fi...

@caa

E absurd sa crezi ca poti evolua lasand pe altii sa aleaga pentru tine. Ma repet...
Ce crestere se poate intampla acolo unde nu ai nici un cuvant de spus? Una MECANICA! Si da, in acest caz duci o viata absurda...Dar cred ca deja stii asta...

Acuma spui ca nu ai de unde sa stii....pai daca nu ai cum sa stii, la ce bun sa mai faci presupuneri? Si mai ales cum poti sa construiesti ceva pe o nesiguranta de baza?

Vorbeam de cel care se crede "ales de Iisus"...la modul general. Pai asta: ca te consideri mai altfel, un pic mai sus poate decat restul, din moment ce Iisus te'a ales...Pentru ce..nu se stie...

Nu prea are sens (prima parte)...dar ma rog....

Dau un exemplu....
Un om e in autobuz, se gandeste la ce o sa faca atunci cand ajunge acasa, la ce a facut cu cateva ore inainte...si in acest timp cineva ii baga mana in buzunar si ii fura banii. Cand ajunge acasa isi da seama ca a fost furat. Adica devine constient de acest fapt. Daca era mai atent poate ca nu s'ar fi intamplat. Din acest motiv, hotul a ales in locul lui....Cam la fel e si cu rezonanta...Daca nu esti constient de "vibratiile" interioare dar si exterioare functionezi mecanic. "Ti se intampla" lucruri..si atat.

ok, gypsyhart

Si totusi par sa existe si momente de fatalitate cand liberul arbitru pare a fi practic nul. Care este credincios(cine stie, poate ca si un necredincios) inalta atunci o rugaciune, acesta fiind singurul lucru pe care il mai poate face in acel moment, care poate fi de grea cumpana, dar cursul evenimentelor se pare ca este decis "de sus"...
Imi spunea cineva mai demult ca de la nastere si pana la... cativa ani mai tarziu, liberul arbitru al omului este zero, apoi pana pe la 25 de ani liberul arbitru este de doar 25%!!!, dupa care incepe sa creasca odata cu inaintarea in varsta, dar cica niciodata nu va ajunge sa fie de 100%... Si chiar daca acest liber arbitru creste, cica ar fi oameni care nu vor fi ocoliti de momente de fatalitate, iar altii probabil ajung sa nu stie niciodata ce sunt acelea.

Da, ai si tu dreptate....de fapt libertatea poate fi definita, inteleasa doar raportata la ceva manifest. Si cum orice manifestare are un inceput si un sfarsit, inainte respectiv dupa exista un gol in care nu mai e nimic de facut:D.

... Pai, si de ce nu, golul asta, lipsa, poate fi si "in timpul"...

Oare? Nu stiu ce este inainte dar dupa se mai poate face cite ceva, daca ai ajuns sa stii cum merg lucrurile. Ma gindesc la sfinti, crezi ca ei au fost anihilati de acel capat al existentei in timp? Eu nu cred asta. Daca intr-adevar suntem crestini stim ce este dincolo de manifestarea in lumea aceasta, prin credinta si uneori prin certitudinile unor experiente deosebite, poate chiar minuni, prezente, ale unor sfinti trecuti la cele vesnice in viata noastra.
O viziune in care golul este in tot ce e dincolo de timp este una care nu transcede timpul. Ori aproape toate credintele religioase au la baza chiar oferta trecerii dincolo de limitarile timpului si de moarte. "Daca Hristos nu a inviat, zadarnica e credinta noastra".

@Merlina

Mda..pentru un ochi fin....

@IoanV

Da..se mai poate...poti sa admiri peisajul . E vremea ODIHNEI.
Si anihilarea asta e un fenomen absolut necesar. Bine ca sunt trepte si trepte......1..2..3 4...5...6..7 8...9...10 11....12...13......14 samd...................................................................................................................

@ gypsyhart

Am dat exemplul sfintilor ca sa ne aducem aminte ca exista perspective diferite asupra acestor lucruri. Perspectiva orientala cu ciclurile spune una, as zice inca dintr-o viziune tributara timpului (de ex. il pune deasupra sfinteniei), cea crestina difera, sfintenia e deasupra timpului...

Eu am adoptat si cred in viziunea crestina.

Revenind la pasajul biblic postat de caa, poate se refera si la lupta interioara cu viciile. Este vorba de razboiul nevazut pe care il poarta omul credincios pentru despatimire si dobandirea virtutilor.
Intr-un alt sens, versetele sunt profetice daca avem in vedere multimea martirilor pentru credinta din primele veacuri crestine, din inchisorile comuniste, sau din alte regimuri totalitare.
In ambele situatii, este vorba de lupta, uneori pana la sange, pentru a ajunge la asemanarea cu Iisus, Imitatio Dei, lupta cu sine, cu fortele intunecate si cu lumea care nu sufera persoanele care ies din mediocritatea morala: "In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea!". Amintiti-va si de Socrate, condamnat la moarte pentru nobletea sufleteasca si superioritatea sa morala.

Draga Caa,

...

Dupa mine, crestinii adevarati, privesc aceasta "situatie", si nu numai aceasta, in sensul si intelesul dat de Iisus, si nu ca sa serveasca anumite interese. Desigur, pentru cineva care nu e crestin, versetul:
34 Nu socotiþi cã am venit sã aduc pace pe pãmânt; n-am venit sã aduc pace, ci sabie. (Matei 10) ar putea sa-l deruteze putin, ca doar mai inainte cu cateva capitole spune: 44 Iar Eu zic vouã: Iubiþi pe vrãjmaºii voºtri, binecuvântaþi pe cei ce vã blestemã, faceþi bine celor ce vã urãsc ºi rugaþi-vã pentru cei ce vã vatãmã ºi vã prigonesc, (Matei 5)
Mai mult, la Isaia 9:5, Iisus Hristos este numit direct "Domn al pãcii"...
Deci, dupa mine, lucrurile devin clare in ceea ce zice Iisus Hristos...Si evident nu este vorba de nici cea mai marunta contradictie...
In primul rand trebuie sa vedem despre care pace este vorba... Oare toata pacea este buna? Oare nu si calcatorii de lege, cand fac faradelegi impreuna,sunt in pace? Oare nu sunt in pace intre ei chiar si diavolii? Este aceasta pace buna? Evident ca nu... Doar pacea intru Hristos, Dumnezeu, este buna, insa nu despre aceasta zice Iisus Hristos acolo.
Spune ca "a venit sa aduca sabie", si poate cineva crede ca e vorba de vreo sabie de metal cu care se fac omorurile. Nu, nici pe departe asa ceva...
Pentru exemplificare o sa dau cateva intelesuri pentru cuvantul sabie, in context duhovnicesc:
12 Cãci cuvântul lui Dumnezeu e viu ºi lucrãtor ºi mai ascuþit decât orice sabie cu douã tãiºuri, ºi pãtrunde pânã la despãrþitura sufletului ºi duhului, dintre încheieturi ºi mãduvã, ºi destoinic este sã judece simþirile ºi cugetãrile inimii, (Evrei 4)
Iar la Apocalipsa 1:16, despre Iisus Hristos zice: În mâna Lui cea dreaptã avea ºapte stele; ºi din gura Lui ieºea o sabie ascuþitã cu douã tãiºuri,
In contextul nostru, "sabie" are sensul de dezbinare...
Este vorba despre dezbinarile ce vor avea loc in sanul familiei, si nu numai:
35 Cãci am venit sã despart pe fiu de tatãl sãu, pe fiicã de mama sa, pe norã de soacra sa.
36 ªi duºmanii omului (vor fi) casnicii lui.
37 Cel ce iubeºte pe tatã ori pe mamã mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeºte pe fiu ori pe fiicã mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. (Matei 10)
Spune acestea pentru ca din acele timpuri, si pana astazi, multi cred in tot felul de idoli, iar copiii lor, de vor crede in Hristos, se va crea dezbinare in acele familii. Altfel evident va fi pace. Dar o pace stricacioasa. Acea pace stricacioasa o va taia Iisus Hristos, intorcand pe unii catre Dumnezeu cel Adevarat, iar ceilalti se vor impotrivi acestui lucru.
Acest lucru este profetit inca mai de dinainte:
34 ªi i-a binecuvântat Simeon ºi a zis cãtre Maria, mama Lui: Iatã, Acesta este pus spre cãderea ºi spre ridicarea multora din Israel ºi ca un semn care va stârni împotriviri.
35 ªi prin sufletul tãu va trece sabie, ca sã se descopere gândurile din multe inimi. (Luca 2)
Prin urmare, cei ce vor incepe sa creada in Iisus Hristos, vor crea dezbinare intre ei si pagani, vor fi prigoniti si osanditi: toþi care voiesc sã trãiascã cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniþi. (2 Timotei 3:12)
Aceasta se va intampla in familie, in societate, intre diferie grupari religioase, ba si mai mult, chiar in sanul Ortodoxiei se intampla aceasta , atunci cand unii lupi in piei de oaie sunt dati in vileag Atunci cand un "preot", de fapt popa, caci preotii sunt doar ai lui Hristos, refuza sa faca cele poruncite de insusi Iisus Hristos Dumnezeu, pentru lacomia lui de bani; atunci cand un inalt prelat, se lafaie in vreun palat si se plimba cu vreo limuzina, lasand saracii de la usa lui flamanzi si fara adapost. Aici e nevoie de sabia lui Hristos sa taie aceasta pace a faradelegii...

Acest topic a fost editat de Clopotel: 13 Jul 2007, 06:09 PM