Da multumesc, la capitolul referitor la spatiul romanesc am gasit fotografia unui roman "neaos". Nu stiu ce sa zic, voi cauta mai multe date. Sa fiu de origine traca, latina, iraniana, accept, dar sa fiu inclus in tribul tiganilor, inca nu sunt pregatit, cel putin d.p.d.v. stiintific. Dar daca National Geogrphic asa considera ramane sa mai auzim si pe altii.
La multi ani, multa sanatate si fericire



Acest topic a fost editat de marduk: 31 Dec 2007, 03:29 PM

Mda, acu am vazut si eu poza stramosilor. Nu faptul ca e tigan m-a deranjat ci faptul ca poza e a unui om total neingrijit, de parca asta ar fi reprezentativ pentru Romania.

PS: exergy33, scuze maxime pentru offtopic. Daca consideri, poti sterge mesajele mele.

marduk, calfa & ovidius ... multumesc pentru urari, urari pe care as vrea sa le intorc inzecit

@marduk
... am auzit de Constantin Daniel, si foarte demult, inainte de 2000, am citit o carte de-a lui ... nu mai tin minte titlul. Din colectia Bibliotheca Orientalis nu am citit nimic, insa lucrarile lui Silviu Sanie imi sunt cunoscute, si sunt de acord cu multe din ideile promovate de el.
Daca esti interesat, cred ca te pot pune in legatura cu cineva care incearca in momentul de fata sa scrie o lucrare pornind tocmai de la ideile si interpretarile lui Sanie. Iar micul meu merit este ca i-am atras atentia asupra unor interpretari si i-am trims prin mail unele articole publicate de Silviu Sanie, fara sa-mi treaca prin gind ca i-as putea influenta atit de mult parerile pe care le avusese anterior referitor la acest subiect.

@Ovidius
Povestea cu National Geographic nu e noua pentru ca sunt vreo doua decenii de cind se tot lucreaza la reconstituirea migratiilor si genotipizarea natiunilor. Ce ma deranjeaza la ei este faptul ca devin din ce in ce mai politizati. Personal nu cred in valoarea stiintifica a multor articole publicate sub egida lor.

Dar daca sunteti interesati de subiect de ce nu deschideti un topic nou? ... sau e mai placut sa schimbati pareri prin jurnale?


... niciodata nu m-am vizualizat pe mine ca pe "o prada" ... si in plus de asta, cind nu ti-e de cineva, poate sa-ti aduca si luna de pe cer ... ca tot degeaba!


Che qadr? ... va chera?
Nemidonam, nemidonam.

از آمدن و رفتن ما - سودي كو
وز تار اميد عمر ما پودي كو
چندين سروپاي نازنينان جهان
مي‌سوزد و خاك مي‌شود دودي كو

Cateva titluri dun colectia "Bibliotheca Orientalis" :
- "Gandirea Egipteana Antica in Texte" C-tin Daniel
- "Gandirea Asiro-Babiloniana in Texte" Athanase Negoita
- "Limba si Gandire in Cultura Indiana" Sergiu Al-George
- "Orientalia Mirabila" C-tin Daniel
- "Cantarea Cantarilor" Traducere Ioan Alexandru
- "Scripta Armaica" C-tin Daniel
- "Cultura si Filozofia Indiana in Texte si Studii" Theofil Simenschy
- "Filozofia Araba in Texte"
- "Filozofia Ebraica in Texte"
- "Filozofia Persana in Texte"
- "Rolul Filozofiei Orientale In Formarea Conceptiei Europene Moderne" Idel Segall
C-tin Daniel mai are si alte carti "Civilizatia Feniciana"; "Civilizatia Asiro-Babiloniana"
Aceste carti mi-au confirmat o ipoteza draga mie si anume ca nicio civilizatie nu se naste din nimic. Toate civilizatiile acestei lumi au avut la baza cunostintele altor civilizatii, cu care au intrat in contact fie prin intermediul schimburilor comerciale fie prin conflicte militare.

De Siviu Sanie nu am citit decat "Culte Orientale in Dacia Romana"

Nu stiu, practic am renuntat la "carti", mai deschid cate una din cand in cand doar pentru a confirma o idee sau alta, nu cred ca mai am timp si pentru altceva.


M-a deranjat foarte mult prezentarea celor de la NG. Le pregatesc o scrisoare de protest fata de modul de a aborda si prezenta un studiu de o asemenea importanta.

Am sa vad daca exista un topic despre acesta tema si de ce nu, putem deschide un nou topic.

Piatra devine ploaie,
devine amagire,
devine nisip,
caci dincolo de esenta zborului,
nu mai exista
Nimic.

firesc si nefiresc

Nu lumina este cea care ne desparte de intuneric, ci neputinta noastra de a curge in matca lucrurilor firesti, acele lucruri pe care genele noastre ar trebui sa ni le dicteze fara greseala, asa cum ne dicteaza numarul de batai al inimii, temperatura optima a corpului, pH singelui, ritmul in care respiram ...

Dar in matca lucrurilor nefiresti nu pot curge lucrurile firesti. Nu poate curge nepasarea, teama de a te dezvali asa cum esti, nu poate curge disperarea sau dorinta de a avea cit mai mult din ceea ce nu ti-ar folosi la nimic.

Numai lipsa aerului - timp de citeva minute, lipsa apei - timp de citeva zile sau lipsa hranei- timp de citeva saptamini il poate nimici pe om .... in rest nimic. Caci omul e cel mai rezistent animal, stind acolo sus in virful piramidei trofice si sfidind balenele sinucigase sau fluturii ce mor ucisi de excesul de ultraviolete.

El poate trai mult si bine fara multe cele ce cindva ii pareau sau ii erau intradevar necesare.
Poate trai fara generozitate, fara mila, fara afectiune, fara teama, fara indrazneala, fara increderea in semeni, fara respectul lor, fara puterea de a ierta, fara nevoia de a condamna cele mai reprobabile lucruri, fara altruism sau fara scop.
El poate trai pur si simplu ... uneori fara sa-si dea seama de greutatea ce o face propria-i umbra pe fata pamintului.

Acest topic a fost editat de exergy33: 9 Jan 2008, 03:26 PM

misteriosul olandez

De "n" ori am vizitat si rasvizitat The Fine Art Museum din Teheran, care de fapt se afla in incinta palatului Saadabad, pentru ca acolo imi gasisem un ciudat prieten.
Nu e vorba de un prieten in carne si oase ... e vorba de un tablou care exercita asupra mea o atractie electrizanta. Privirea batrinului parea sa se schimbe de la o vizita la alta. Uneori mi se parea ca zimbeste cu subinteles, alteori ca ma priveste cu ostentantie ... uneori avea o privire trista, dar in acelasi timp mustratoare ... alteori mi se parea sugubat, sau plin de ironie.
Ajunsesem sa depind intr-un fel de privirea lui care printr-un limbaj mut de culori, lumina si umbre, imi dadea raspunsuri uluitor de precise la intrebarile pe care mi le puneam in acea perioada.



Primul contact a avut loc in urma cu unsprezece ani, si de atunci incolo, indiferent de indepartarea orasele prin care mi-am depanat firul vietii, imi faceam timp sa vin sa-l vad.
Atunci cind au probleme, unii oameni merg la biserica, minastire, templu sau moschee ... altii la psiholog ... altii se destainuie rudelor sau prietenilor de incredere.
Eu veneam la muzeu, si de fiecare data il regaseam acolo ... de parca m-ar fi asteptat sa-l mai intreb cite ceva, sa-i mai povestesc la ce ma gindesc ... ce planuri am.
De fiecare data imi spuneam, si ii spuneam : "am sa descopar cine esti! ... am sa descopar cine te-a pictat! "
Si de fiecare data aveam impresia ca el da sa izbucneasca in ris, intrebind la rindul lui : "la ce ti-ar folosi? "




Dar sa va fac cunostinta cu acest tablou. Iata informatiile de pe placa insotitoare:
Painter : Anonymous Foreigner
Genre : oil on canvas
Epoch : 17 century
Country : Netherland
Dimensions : 38x28 cm

Curiozitatea nu-mi dadea pace, mai ales dupa ce am aflat de la doamna care in acea perioada era custodele sectiei de pictura a muzeului ca tabloul fusese expertizat de paisprezece ori ... ca experti din Anglia, Elvetia, Rusia, Franta, America, Olanda si alte citeva tari nu ajunsesera la un numitor comun.
Asa am ajuns sa rascolesc prin pinacotecile virtuale ale Olandei, sa fac cunostinta si cu ceilalti pictori olandezi, nu numai cu van Gogh pe care il admiram inca din copilarie.
Mi-am restrins cercetarile la pictorii olandezi din secolului al XVII-lea, dar cu cit imi largeam baza de date, cu atit mai mult aveam senzatia ca alunec in necunoscut.

Din pacate, fotografiile facute de mine nu pot reda nici pe departe expresivitatea tabloului.

Acest topic a fost editat de exergy33: 12 Jan 2008, 12:04 PM

Gând Răzleţ (2)

Sufletul -
Moara la care
zi şi noapte
ne macinăm visele.

.....atâta timp cât mai avem unele.

Acest topic a fost editat de exergy33: 15 Jan 2008, 04:28 PM

@iedera

el, nu ... eu, da.


indragostitii din Tabriz





Echipa care efectua lucrarile de consolidare la vechea moschee a orasului Tabriz, cunoscuta si sub numele de moscheea albastra de la Tabriz, a nu se confunda cu celebra moschee albastra din Isfahan, au descoperit la o adincime de opt metri doua schelete.

Arheologii care au venit la fata locului au efectuat niste analize sumare si au datat scheletele ca avind in jur de trei mii de ani vechime. Analizele ulterioare au confirmat aceasta virsta. Este vorba de scheletele a doi tineri indragostiti, o fata si un baiat, care cu buna stiinta au baut vin otravit, prin acest gest sinucigas reusind sa ramina de-a pururi impreuna. Pozitia in care au fost descoperiti este exact pozitia care se vede in fotografie. Ei au stat imbratisati timp de trei milenii. Ulcioarele cu vin erau asezate linga ei ca o marturie de netagaduit a actului sinucigas.

Povestea acestor schelete a facut cu repeziciune inconjurul orasului si peste noapte foarte multi locuitori s-au trezit ca au abilitati politiste, cautind sa reconstituie evenimentele. Cei mai multi au presupus ca ar fi fost vorba de un caz similar cu cel al lui Romeo si al Julietei. Altii au avansat ideea ca cei doi s-ar fi aflat pe trepte sociale diferite care nu le permitea casatoria. Altii, mai indrazneti, au afirmat ca e posibil ca fata sa fi fost o prada de razboi ce ar fi trebuit sa fie data in dar unui personaj cu functii inalte, iar baiatul ar fi fost un simplu soldat care s-a indragostit de ea. Aceasta ultima ipoteza parea foarte plauzibila si oarecum in concordanta cu decizia extrema pe care au luat-o cei doi, constienti fiind de faptul ca nu au unde sa fuga ... unde sa se ascunda.

Nimeni nu stie, si nici nu va sti vreodata, ce s-a intimplat cu trei mii de ani in urma ... dar toti cei care au privit imaginea lor au fost scuturati, fie doar si pentru citeva clipe, de un fior imposibil de controlat.

Am descoperit un poet chinez, mai bine zis ...taiwanez . E vorba de Li Minyong

Visul

Dupa noaptea neagra
Realitatea are o fisura
Prin care am
Fugit,
Chiar daca tu m-ai
Inchis
Ca pe un detinut condamnat pe viata
Totusi sunt
Liber.
Dupa evadare
Tu nu poti prinde liniile din palma ale iubirii mele
Tu nu poti prinde urmele pasilor urii mele

Acest oras

Ne-am ascuns
In multimea de oameni
In vazduhul poluat
Ne-am tainuit grijile
Ne-am ascuns cupiditatea
Perdeaua de sticla a dezvaluit privirea noastra pierduta
Metale grele ne apasa sufletul nelinistit
Acest oras in continuare racoarea imprastie
In continuare creste instrainarea
Nu exista o limba comuna
Luminile verde si rosie de la intersectie si-au pierdut
in mod egal intelesul
Ne putem bizui doar pe semnele mainilor
Reciproc schimbam semnale
Reciproc si banuitor ne uram
Ne-am inchis in camere cu ferestre si usi zavorate
Campul nostru vizual depinde de televizor
Cunoastem o lume contrafacuta si astfel inchisa
Acceptam dispozitiile partidelor conducatoare din tara
Nu ne gandim la nimic, ne scufundam
linistiti in cosmaruri nocturne

în altă parte



Uneori am impresia ca nu am suficient timp sa-mi traiesc viata, ca toate aluneca pe linga mine si eu nu pot face nimic, dar absolut nimic, sa le incetinesc curgerea. Nu e prima data cind incerc sentimentul ciudat ca viata mea e in alta parte si eu nu pot ajunge la ea.

... e una din starile acelea de doi bani bucata care se asorteaza perfect cu un citat din Cioran, cu rochia mea frantuzeasca din crep neagru, cu Capriciul nr 24 al lui Paganini - interpretat de Vanessa Mae, si cu restaurantele de lux in care femeile vin nu ca sa se simta bine, ci vin sa isi numere una alteia diamantele si ridurile.

Ma intreb: ce caut eu aici?


imagine de Ghadirian Shadi

Acest topic a fost editat de exergy33: 26 Jan 2008, 12:14 PM

aici nu se referea la Hanul Ancutei ... se referea la restaurant .

M-am gindit sa continui seria de imagini cu Palatul Golestan din Teheran.
As vrea sa reamintesc faptul ca in arhitectura traditionala iraniana/persana exista trei elemente de o importanta deosebita. E vorba in primul rind de mozaicuri, iar imaginile cu fatadale pe care le-am postat pe pagina anterioara ilustreaza foarte bine acest lucru.
In al doilea rind este vorba de sticla, fie ea sub forma vitraliilor colorate , fie sub forma oglinzilor si a candelabrelor.

Vitraliile dau o nota de eleganta nu numai palatelor si vilelor ci si locuintelor in care traiesc oameni simpli.


una din nenumaratele ferestre ale palatului





un vitraliu impunator din Sala Tronului


iar aici o portiune din mozaicul de pe holul din aripa dreapta a cladirii ...

In final vreau sa arat cum apare o arcada lucrata in cioburi de oglinda ... la anumite ore din zi, atunci cind razele soarelui fac un unchi corespunzator cu peretele, vitraliile si cioburile de oglinzi intra intr-o rezonanta cromatica care iti ia ochii. Ai impresia ca lumina e vie si ca e compusa din scintei rosii, albastre, portocalii si verzi care se hârjonesc in mod continuu in incapere.



Acest topic a fost editat de exergy33: 28 Jan 2008, 06:26 PM

dublu catren
(lui Omar Khayyam)

În timpuri împletite, cu rost sau fără rost,
Nu are rost să cauţi ce-a fost sau nu a fost.
Un cerc care se-nchide e viaţa mea şi-a ta,
Circumferinţă care nu poate-a-ne-ncăpea.

Ce-i sfera ? ... de nu un simplu cerc ce se roteşte,
Şi viaţa ? ... Absurdul ce ne doare atunci când se sfârşeşte.
Şi voi ? ... Şi noi? ce suntem ? ... Nimicuri in mişcare.
Lumină şi-ntuneric ; Venire şi Plecare.

Suntem cioburi de oglinzi care aşteaptă lumina să le dea mişcare şi strălucire.

Ce greu învăţăm să trăim prezentul...

@Frisky

exista in curgerea timpului anumite clipe esentiale in care se concentreaza probabilitatea tuturor intimplarilor viitoare, dar e suficient sa gresesti cu o milionime traiectoria pe care-ti orbitezi existenta ca le pierzi pentru totdeauna.

-X- ... Jurnalul unei mari pasionate de ... Timp ...

Cu voia ta (sau nu ?) incerc sa brodez putin ...

Prezentul ar fi singura certitudine, hmm! Ar fi daca nu ar fi miscarea permanenta ... a clipei. Care miscare ? A cui ?

Exista de fapt "curgerea timpului" ? Prezentul schimbator, in miscare, permanentele transformari, ne dau de fapt o astfel de impresie ? "probabilitatea tuturor intimplarilor viitoare" ar putea fi "concentrata" in orice clipa ? Chiar exista clipe esentiale sau de fapt e vorba de momente in care ne constientizam prezenta, constientizare e prezentei careia ii dam numele de prezent ?

Nu caut raspuns.

Oricat ne amagim, nu simtim ca timpul trece... observam doar schimbari.

Ca timpul trece, si eu cred ca nu simtim, eu cel putin nu simt ...

Simt in schimb atunci cand traiesc in prezent, altfel decat atunci cand ma las luat de val.

Acest topic a fost editat de calfa: 5 Feb 2008, 06:29 PM

Poate nu simti ca trece, dar (nu) simti cum trece, cand astepti, cand te plictisesti la un curs ( ) trece greu, cand esti fericit trece repede, cand ...
Cand observi nu mai simti, ca a trecut deja (daca ai imbatranit il simti in oase).

Totusi, nu e vorba despre a simti timpul cum trece. Ceea ce simtim este fie iminenta incheiere a unei perioade de fericire, apropierea parca prea a momentului in care o activitate placuta se va termina, etc., fie prea indepartata incheiere a unei perioade de asteptare, plicisitoare, etc.

Adica simtim efectul imaginilor pe care ni le cream despre trecerea timpului, nu direct trecerea lui.

Acest topic a fost editat de calfa: 5 Feb 2008, 06:31 PM

vad ca s-a incins o adevarata masa rotunda virtuala pe tema timpului ... pentru continuarea discutiilor rog accesati aici .

passsenger, imagina postata de tine, pentru care iti multumesc , inlocuieste cu succes cuvintele.

Am studiat portretul postat de tine, nu cred ca este un olandez, mai degraba un evreu batran din Amsterdam sau Antwerp. Este doar o parere.

Sunt fascinat de cunostintele tale despre Iran si istoria sa, ma intriga faptul ca nu intri in discutiile despre situatia actuala din Iran si din lumea musulmana in general. Prezinti imaginii magnifice din Iran, cultura, poezie, filozofie, etc. dar ai un punct la care te opresti atunci cand vine vorba de noul Iran. Dupa cum am mai afirmat sunt un admirator al culturii persane, iraniene, am citit multe despre Samarkand si mi-as dori sa-l vizitez. Cum sa fac ca visul sa devina realitate cand Iranul de azi este stapanit de furie si dorinta de razbunare impotriva occidentului. De ce? De ce in Iran sunt omorate femei cu pietrele, de ce in Iran nu ai voie sa-ti exprimi dragostea pe strada, de ce, se intampla toate astea intr-un stat care are o istorie milenara si pe care multi ar dori sa o viziteze. Asta sa fie viitorul umanitatii in cazul in care in conflictul dintre religii ar castiga islamul. Femei frumoase care merita privite, acoperite cu voalul habotniciei. Misoginismul impins pana la extremis, ce va face din femeie sluga supusa a barbatului sau. Informatiile acestea ma fac sa ma uit in gradina mea ortodoxa, unde exista femei care vin la biserica imbrobodite, care respecta cu strictete regulile bisericesti. Acesta sa fie oare pamantul, "Edenul" pe care Isus si Mahomed ni l-au harazit?

( Ii poti cere lui Mihai sa stearga ceea ce am scris noi. )

Dar si tu, vrei sa ne trimiti tocmai in gura ... Filozofilor ...

Acest topic a fost editat de calfa: 6 Feb 2008, 06:29 PM

Cine te opreste?
Un simplu Search urmat de un click te-ar fi lamurit ca Samarkandul se afla in Uzbekistan, nicidecum in Iran.


Am impresia ca faci o confuzie de neiertat intre Iran si Afganistanul care in trecut era controlat de talibani.
In Iran nimeni nu a impus purtarea de voaluri pe fata sau pe corp. Religia islamica spune ca femeia trebuie sa aiba capul (parul) acoperit, insa nu specifica in ce fel, iar atunci cind vin in Teheran, strainii din tarile vestice mai ales, sunt pur si simplu socati de imaginea pe care si-o facusera despre Iran navigind pe net, si ceea ce vad cu proprii lor ochi. Sunt socati de eleganta femeilor.
Pacat ca nu mai trece carpatic pe la Han ca sa-ti spuna si el cum sta problema cu femeile si barbatii din Iran , si ca mentalitatea familiei si societatii iraniene nu se aseamana cu cea din tarile arabe, cu exceptia familiilor fundamentaliste care asigura "imaginea" regimului de la Teheran.

Exista o patura considerabila care se imbraca in negru, sunt femei crescute in familii extrem de religioase si nu ai cum sa le schimbi mentalitatea. Sunt periculos de inapoiate.

E suficient sa intri pe site-urile unor reviste, ziare, societati stiintifice, universitati, galerii de arta sau mari companii din Iran si sa citesti lista membrilor. Poate ca atunci vei realiza ce numar important de femei se afla la aceste nivele.
2007 a fost al saselea an consecutiv cind in Iran numarul de fete care au reusit la facultate il surclaseaza pe cel al baietilor, si al doilea an consecutiv cind numarul fetelor admise a depasit procentul de 65%.
Anul acesta la facultatea de medicina fetele au reusit sa ia 72% din locuri, record absolut. Numarul mare de medici femei, si lipsa medicilor barbati, nu este privita ca pe un lucru bun deoarece bolnavii-barbati nu se simt in largul lor atunci cind merg la cabinetul unui medic-femeie. Iarasi chestie de traditie si mentalitate.
Asa s-a ajuns la situatia ca la cabinetele medicilor barbati (mai ales la sectia de interne si cardiologie) gasesti cozi interminabile in timp ce la cabinetele medicilor femei, care sunt extrem de multe la numar, bolnavii sunt mult mai putini.
Si am mai observat o chestie interesanta. Marea parte a medicilor barbati lupta sa faca o specializare, chiar daca nu au absolvit facultatea cu o medie stralucita, in timp ce majoritatea medicilor femei se plafoneaza in situatia de medic generalist.

Pe vremea cind imi consumam caloriile la topicurile de politica externa sau drepturile femeilor, altii nici macar nu erau inscrisi la han.

Ca intrebare de cultura generala : stie cineva cind a fost ultima oara omorita cu pietre o femeie in Iran? Care a fost cauza?
De la instaurarea regimului islamic in 1980 si pina azi, cite femei au fost omorite cu pietre ?
Au fost ele omorite doar pentru prostitutie? ... sau au comis alte crime?
Iranul care recunoaste oficial ca are in evidente vreo douazeci de mii de prostituate, de ce nu le omoara cu pietre in piata publica ?

Eu sunt impotriva pedepsei cu moartea, indiferent cite crime ar fi savirsit cineva, pentru ca am convingerea ca un om nu are dreptul sa ia viata altui om, si mai mult decit atit, sa execute pe cineva crezind ca astfel a facut dreptate.
Dar in Iran majoritatea covirsitoare a populatiei este de acord cu pedeapsa cu moartea ... si e de neinteles de ce si cei scoliti in vest o aproba si chiar o cer. Cei mai multi sunt convinsi ca pedeapsa cu moartea e singurul lucru care poate frina criminalitatea, traficul de droguri, cel de carne vie si delapidarile de sute de milioane de dolari.


in alta ordine de idei ... credeam ca jurnalul e un loc in care te retragi atunci cind ai ceva de spus, si ca ai libertate deplina sa scrii ce vrei, ce simti sau ce-ti place, ... nicidecum sa fii interogat mai ceva decit la tribunalul de la Nurenberg/Nurnberg

care e vina mea?
Faptul ca stau in Iran ma obliga cumva sa particip la toate discutiile despre Iran, islam, terorism, Orientul Mijlociu, Orientul Apropiat, ...etc, etc ..?!?!?!?!
Nu cred.
Ar fi si culmea sa dau cuiva socoteala despre ce am de gind sa scriu pe orisicare din forumuri.

Si cred ca trebuie sa-i multumesc lui calfa ca mi-a dat ideea cu stersul .

Acest topic a fost editat de exergy33: 13 Feb 2008, 08:09 PM

ce ciudat sa vrei sa treci peste un esec asezindu-te la o masa de lemn la capatul careia sa-ti zimbeasca cu subinteles Indiferenta ...
Ea e persoana aceea misterioasa care te cunoaste cel mai bine. Nici nu banuiesti cit de bine te cunoaste!
Si nu-i de mirare ca a fost prima care a descoperit dublura identitatii tale.

E destul sa-i intorci zimbetul si vei fi vaccinat pentru totdeauna impotriva dezamagirilor viitoare.

... nu-ti va folosi la nimic daca vei afla pe de-a-ntreg tot ceea ce-i lipseste adevarului.

Bazarambam ...

De cite ori se tulbura apele prin Balcani imi propun sa citesc asa cum trebuie istoria popoarelor balcanice, dar din pacate, niciodata pina acum nu mi-am dus la bun sfirsit lectura.

De data aceasta am inceput sa citesc:
THE BALKANS - A History of Bulgaria, Serbia, Greece, Romania and Turkey

by Nevill Forbes, Arnold J. Toynbee, D. Mitrany, D.G. Hogarth

Globusz Publishing
New York • Berlin

Am trecut direct la capitolul despre Romania, care este scris de un maghiar, dar care, culmea, a scris unele lucruri care m-au uimit pentru ca el, de multe ori, ii pune pe romani intr-o lumina favorabila.
In capitolul scris de Mitrany am descoperit citeva lucruri interesante.
Iata unul din ele :

De multe ori viata pare complicata ... o insiruire haotica de traiectorii alambicate pe care le alergi zilnic si la capatul carora nu gasesti ceea ce ai cautat.
Oricit de mult as incerca sa simplific totul, nu voi putea ajunge niciodata sa inteleg de ce la un anume moment de timp eu nu am fost la locul potrivit, si de ce, intr-un anume loc, nu am ajuns la timpul potrivit.

Defazajele acestea succesive, dar niciodata repetabile, m-au facut sa inteleg ceva esential: apa vietii nu curge intotdeauna in albia sapata de dorinte.

Ma cam mira concluzia asta... asa...abia acum... La cit de mestesugit iti lucreaza mintea credeam ca ai găbjit-o mai demultisor...

Io unu' m-am facut inotator, de la o vreme, prin apele astea. Ca e albia dorintei mele (sau nu), ca e cam tulbure apa (sau nu), ca pare a duce la o... cascada... (sau...) samd au trecut pe locul 2. Preocuparea primordiala e sa pot inota cit mai eficace in orice conditii...

Eheeheii, Exergy, cine spunea ca inotul face bine la sanatate... adevar mare graia!...

... ... ...

Sa fii fericita si sa te bucuri din plin si deplin de puterea deosebita pe care o ai de a gindi, de a judeca, de a analiza, de a sintetiza etc. Eu zic ca ai merita treb'soara asta!

apa vietii nu curge intotdeauna in albia sapata de dorinte.

Superb zis!

Desi sunt calator vechi pe-aici pe la han, n-am ramas niciodata peste noapte..
Mi-am facut cont special ca sa-ti scriu tie niste randuri.
Stiu ca iti displac complimentele si totusi lasa-ma sa spun vorbele astea: CE OM FRUMOS ESTI TU, EXERGY!!!

Ar trebui sa te urasc ca reusesti sa exprimi atat de bine lucruri pe care eu doar le gandesc sau simt.
Atat.

De ieri ma tot chinui sa incropesc citeva rinduri de raspuns. Orice as adauga ar insuficient ca sa redea starea de surpriza pe care mi-ai creat-o, stare ce se pare ca se va prelungi pe o perioada nedeterminata de timp.
As avea o singura intrebare: locuiesti cumva in Ottawa?

@coconut

@milimetru

... nu credeam ca e atit de vizibil felul in care imi lucreaza mintea ... aproape ca ajunsesem la concluzia ca mai mult stagneaza decit lucreaza.

Nu, sunt ceva mai la sud, pe langa Marile Lacuri...langa Detroit. Nu cred ca ne-am mai intalnit pe alte forumuri. Eu, cel putin, numai de aici te stiu.

Dar... mai spune-ne ceva din copilaria ta, sau poate din adolescenta.

METEORA.....exergy33 se pare ca inafara de talentul de a scrie, are si un pic din "vrajitoare" in ea!!

Am fost in Michigan si am stat la Muskegon.......la sud de acest orasel se afla Ottawa...deci nu a fost departe

exergy33...All best regards....

Sorin.

"Coane" Sorin, (am vazut ca-ti place apelativul ... ) ce-i al ei, e-al ei... noroc ca o avem printre noi!

Si apropo, chapeau si tie! Te am si pe tine in vizor de ceva vreme, deprindere profesionala sa vad cum e cu amestecul asta de duritate si sensibilitate...

Dar acum, sssssttttt, sa o lasam pe exergy la treaba....

zgomot cromatic

Prima lectie de desen din clasa a V-a ... parca a fost ieri. Si ieri parca e azi

Imi amintesc ca usa s-a deschis incet si profesorul, cu miinile incarcate de niste albume uriase, a intrat in clasa. Le-a asezat pe toate pe catedra apoi a tras scaunul exact in fata clasei. S-a asezat. Iar in acel moment a devenit cumva egal cu noi.
Era tinar, cred ca nu implinise treizeci de ani. Vorbea foarte calm si in timp ce vorbea se uita la noi, luind rind pe rind in vizor cite un profil. Avea un mod simpatic de exprimare pentru ca dupa fiecare idee expusa adauga ... foarte bine, deci sa mergem mai departe.

Tocmai incepuse sa ne vorbeasca de primele picturi facute de om, picturile de pe peretii pesterilor. Si-a continuat explicatiile deschizind un album in care am putut vedea niste imagini cu animale. Era vorba de celebrele picturi de la Lascaux.

Vorbea cu intonatie si-mi placea sa ascult cum suna numele unor pictori, tari sau curente importante din istoria artei.
Nume ciudate curgeau unul dupa altul in timp ce filele diverselor cataloage se intorceau fosnind cu importanta.

Cam asta tin minte din acea prima lectie : Leonardo da Vinci - zimbetul Giocondei, Titian - rosu, Michelangelo - madona cu pruncul, Rafael - o aglomerare umana pe un fond bleu, Boticelli - o femeie goala cu o scoica uriasa la picioare, El Greco - un guler alb din care iese capul unui om uscativ, Rubens - femei prea pline, Renoir - negru, obscuritate, Goya - ceva ce n-as vrea sa visez noaptea, Vermeer - ferestre la stinga, un om la o masa cu niste planse, femeia cu scrisoare, Holbein - portretul cuiva cu un lant cu medalion, Rembrandt - autoportret, Tonitza - copii ... ochi ca doi nasturi negri, Paul Gaugain - imagini prea viu colorate si femei cu plete negre, Modigliani - oameni cu gitul alungit, Utrillo, van Gogh, ... nu-mi amintesc mare lucru, parca ar fi plouat pe picturile lor amestecindu-le culorile, .. ba da!, e vorba si de un portret cu capul bandajat ... Degas - balerine cu rochii bleu si roz, Marc Chagall - niste vaci plutind prin aer, un violonist cu fata verde, Gustav Klimt - niste femei ciudate cu rochii si mai ciudate, Picasso - o femeie cu doua capete si buze de negresa, Salvador Dali - niste ceasuri ce se topesc, un calaret desirat ingenuncheat in fata unui cal, Matisse - o ie romaneasca, Grigorescu - car cu boi, o fata intinsa pe o lavita, ... Barbizon, numele asta a fost rostit de citeva ori ... aha, padurea de la Barbizon ... peisajele lui Andreescu ... toate pareau sa se invirteasca intr-un carusel pe care nu-l poti urmari cu privirea fara sa nu ametesti ... renastere, impresionism, expresionism, cubism, pointilism, modernism, post-modernism, ... iar insiruirea parea ca nu se mai termina.

Ma durea capul din cauza bombardamentului informatic, si ochii, din cauza celui imagistic. Ma gindeam cu oroare ca ni se va cere sa le memoram pe toate, si numai acest gind imi provoca antipatie fata de lectia de desen.

La un moment dat m-am trezit cu un album pe banca. Profesorul impartea printre elevi cataloage, carti si reviste. L-am deschis la intimplare si ochii mi-au cazut pe niste imagini ciudate viu colorate. Semanau mai mult cu niste instalatii industriale decit cu cele de arta.
Conducte, elice, robinete, cuburi si piramide de culoare rosie, albastra, alba, galbena si verde, strapunse de niste sirme negre, stateau gata sa intre in miscare. Aveam senzatia ca aud zgomot metalic de lanturi si roti dintate. Se auzea scrisnet si huruit de hala industriala. Am dat cu repeziciune pagina la o parte.
Pe fila urmatoare insa zimbea o femeie ... am recunoscut-o cu uimire ... era Gioconda sau Mona Lisa. Era insa o altfel de Gioconda ... si avea o legatura de chei. Clinchetul lor imi intra in ureche. Iar acea Mona Lisa integrata in decorul modern mi se parea mai aproape sufleteste decit aceea venita din Evul Mediu.



Silabiseam cu voce tare explicatiile de sub imagini ... Fer-nand Le-ger ... apoi oprindu-ma am privind din nou imaginea. Nu puteam intelege mare lucru din tablou, insa privindu-l, undeva, intr-un ungher intunecat al mintii mele incepea sa se faca lumina.

In acel moment am inteles ca arta nu inseamna tablourile cu mere, struguri si pepeni si nici vasele de flori pe care le vazusem cu zecile prin sufrageriile caselor in care fusesem in vizita. Incepeam sa inteleg ca arta inseamna altceva decit imagine. De fapt adevarata arta e dincolo de ceea ce se vede, dincolo de imaginea propriu zisa. Imaginea e doar suportul pe care pictorul scrie un veritabil eseu filozofic ce se cere citit in liniste.