Te-ai prins. Numai se bate cap in cap cu ce spuneai

Nu trebuie sa dai vina pe noi ca sa iti afirmi opiniile personale. Oricum, daca te uiti mai atent, afirmatia ta e falsa.

Esti sigur ca asta e singura indeplinire a limbii? Eu zic ca in primul rind trebuie sa transmita experienta mai departe, ca sa nu repetam toti, aceleasi lucruri, la nesfirsit. Principiul ordonator este in interior, acolo omul decide ce face cu informatiile. Cistigatori pot fi oamenii si dintr-un simplu dialog, isi extind experienta de viata. Nu trebuie ca unu sa fie declarat neaparat astfel, iar altul invins. Asta este doar in trib, in lupta pentru pozitie. Mai degraba, emitator si receptor de opinii.
Plecind de la premisele enuntate de tine, inteleg si de ce esti asa hotarit, de parca ai fi combatant intr-o batalie. Nu cred insa ca e cazul. Aici doar facem schimburi de opinii, nu ne luptam pina la disparitia fizica, doamne fereste. Nici macar nu trebuie sa impunem celorlalti opiniile noastre, e suficient sa le enuntam.

Imi pare rau ca batalia pe care o duci te-a obosit. Incearca sa te detasezi si sa renunti la identificarea cu opiniile, e suficient sa crezi ce spui. Ca in viata se schimba multe, mai ales opiniile.
Oricum este de apreciat faptul ca latura ta afectiva este unita cu cea rationala, si chiar fara sa vrei le implici pe amindoua. Mai rar asa unitate. Multi suntem disociati, una credem, alta spunem, sau pur si simplu preluam opinii dar nu investim afectiv in ele.

Acest topic a fost editat de IoanV: 7 Mar 2007, 01:09 PM

Nu ai de ales in cazul vietii sau al universului, insa cand lucrezi cu sisteme din afara carora poti privi, e bine sa le analizezi din afara.

La ce bun sa mai revii, doar ai spus deja ca tu crezi ca nu exista un scop al vietii, sau ca fiecare isi alege propriul scop in viata. Ce ar mai fi de adaugat ?
Ce nu inteleg eu de ce sar unii ca arsi daca exista oameni care aleg ca scop in viata cel marturisit in crestinism.

Tocmai ce spuneam si eu, ca altruismul, constiinta, ca fateta a dragostei umane, nu are tangenta cu biologia evolutiva. Sau chiar daca sunt opinii exprimate in acest sens, ele nu stiu sa fi trecut vreun sistem peer-review stiintific, si sa existe un consens in acest caz.

Acest topic a fost editat de Artanis: 7 Mar 2007, 02:32 PM

Esti challenged sau te prefaci? Eu spun ca "<constiinta dpdv crestinism> nu are nici o tangenta cu <altruismul dpdv. biologie evolutiva>" (am marcat cu < si > expresiile care se citesc impreuna) si tu vii cu aberatii cum ca "Tocmai ce spuneam si eu, ca altruismul, constiinta, ca fateta a dragostei umane, nu are tangenta cu biologia evolutiva."! Ce treaba are ce zici tu cu ce zic eu, ca sa iei cuvintele mele si sa le cataloghezi ca argument la ce zici tu?
Apoi, n-ai sectiune in articolul cu altruismul chiar legat de altruism in contextul biologiei evolutive?

Desi discutia imi pare o divagatie irelevanta, eu o sa te ajut sa intelegi pana la urma si link-ul dat de tine, pt. ca vad ca altfel nu se poate...

Pornind de la altruism, asa cum este tratat el pe wiki:
http://en.wikipedia.org/wiki/Altruism#Altr...tionary_biology

Observam ca avem chiar si in cap. "Altruism in ethology and evolutionary biology" la mecanismele propuse constiinta. Aici, pe langa cele cateva randuri care descriu viziunile asupra constiintei in biologie, psihologie, gasim si constiinta in viziunea religioasa. Nu vad de ce ar trebui ignorat acest aspect, mai ales ca sunt unii temerari care incearca sa explice insasi religia dpdv. evolutionist.

Tot ce spun eu e ca acele explicatii nu ma conving, neexistand la ora actuala o teza unitara, stiintifica, trecuta prin peer-review serios si care sa ofere explicatii pt. constiinta, dragoste dezinteresata sau pt. anumite cazuri de comportament altruist la oameni.

Daca evolutia a 'descoperit' faptul ca altruismul fata de rude e avantajos, nu inseamna ca a 'descoperit' si vreun mecanism infailibil de a-ti recunoaste rudele; mai ales daca, in mod normal, ai pe langa tine aproape numai rude.

Scuza-ma nu am inteles ce ai vrut sa spui aici. A descoperi gradele de rudenie intre indivizi este o problema in sine ?

Da, sigur ca este o problema. Pentru Dumnezeu n-ar fi, dar pentru un mecanism orb cum este evolutia, ruda nu e usor de distins. Unele animale o fac dupa miros dar la om nu avem simtul asta suficient de dezvoltat. Si atunci problema a fost "rezolvata" in stil gordian: esti altruist fata de toti. Statistic, vor fi mai multe rude in jurul tau, deci a fi altruist fata de toti duce la un avantaj pentru rudele tale in principiu.

Vrei sa spui ca omul nu are alte metode de a-si recunoaste rudele, daca nu dispune de o mare acuitate olfactiva ?

Te amuzi, nu? da, exact asta vreau sa spun. Altruismul foarte probabil dateaza dinainte de dezvoltarea constiintei, in special pentru ca vedem altruism si la specii fara constiinta. As vrea sa vad cum crezi tu ca poti distinge o ruda de o non-ruda in lipsa constiintei.

Pai eu tocmai asta spuneam, ca omul are constiinta. Si mai are si memorie si mai poate si comunica pt. a-si identifica rudele. Ca sa nu mai spun ca dispune de teste ADN
Nu stiu daca constiinta este sau nu asta cauza pt. altruism, dar exista indicii ca ar putea fi. Nu stiu despre ce specii vorbesti ca ar fi avand altruism manifestat pt. alti reprezentanti inafara de rude sau grup, musuroi...

Acest topic a fost editat de Artanis: 7 Mar 2007, 09:04 PM

Stii, Catalin spunea ca nu toti stramosii tai aveau toate proprietatile pe care le ai tu

Cum ar fi? Sunt destule cazuri de altruism care se intampla instinctiv sau atat de rapid incat e greu sa crezi ca constiinta are multa legatura...

Un exemplu simplu: cainii.
Altruismul se manifesta si pentru indivizii din aceeasi specie.

Nu, tocmai, constiinta n-are nicio legatura cu altruismul, asta incercam sa iti explic. Altruismul a aparut cu mult inainte.

Exact la alea pe care le excluzi tu ma refeream.

Probabil cei care se mananca intre ei...

Pe bune ca se mananca intre ei? N-am remarcat... In schimb am remarcat ca daca tu te bati cu vreun caine, si sint si altii prin jur, sar si ei la bataie cu tine. Si nu sunt din aceeasi haita cu primul caine

Eh, nu degeaba se spune ca exista "spiritul de haita"...care insa nu are de-aface cu altruismul. Oricum, observ ca ne-am abatut sever de la tematica de fata.

Pe bune ca n-are de-a face cu altruismul?

Nu, cu cel uman, despre care vorbeam eu, nu...

Tu esti challenged rau de tot sau te prefaci?
N-ai spus mai devreme "Nu stiu despre ce specii vorbesti ca ar fi avand altruism manifestat pt. alti reprezentanti inafara de rude sau grup, musuroi..."? Ca la aia ti-am raspuns...

Acest topic a fost editat de axel: 7 Mar 2007, 10:50 PM

Bun, si daca tu acum redefinesti spiritul de haita, in altruism, eu trebuie sa o iau de buna ?

Esti challenged si vizual? Nu ti-am spus ca respectivii caini nu trebuie sa faca parte din aceeasi haita? Mai plimba-ti ochii odata peste ce am scris eu...

Comme-on, eu cred ca tu trebuie sa te mai odihnesti, ca pari cam obosit...Spiritul de haita se manifesta in prezenta grupului, instinctiv, nu se limiteaza neaparat la haita ca si organizatie.

Adica te referi la spirit altruist al cainelui (cainele risca sa fie ranit/omorat intr-o batalie cu adversarul altui caine) care se manifesta instinctiv, chiar daca nu e batalia lui si "grupul" de care vorbesti este doar specia (pentru ca este singul fel prin care cei doi sunt inruditi)?

Acest topic a fost editat de axel: 7 Mar 2007, 11:28 PM

E mult spus spirit altruist. Pt. ca este in instinctul cainilor, si nu numai al lor, sa atace in grup, adica sa manifeste spirit de haita, pt. a avea mai multe sanse de reusita. Acum, ca ataca cand vad un alt caine in pericol, e posibil, dar iti spun ca de cele mai multe ori, in astfel de cazuri o iau la sanatoasa

E mult spus pentru ca nu-ti convine tie. Ca ti-ar iesi din definitia ta care spune ca altruismul e numai la oameni

Ce legatura o fi intre atacul in haita al cainilor si altruismul uman, individual si dezinteresat, numai tu poti sa ne explici...

Scopul vietii are avantajul maleabilitatii. Se muleaza pe orice aspiratie.

Tu vorbesti despre scopuri in viata! ca SCOPUL VIETII este doar unul!

Care este? Poti sa dezvolti putin sau e un ordin?

Da. Viata este independenta de noi am primit-o fara voia noastra si daca excludem cazurile de sinucidere o vom pierde tot fara voia noastra, mai devreme sau mai tarziu. Eu cred ca nu trebuie sa facem confuzie intre scopurile noastre care pot fi maleabile si relative si scopul vietii care este unul singur si fiecare il descopera in functie de educatie si orientari. Dar asa cum stim ca sensul vietii are o singura directie adica inspre moarte, cred ca scopul vietii este tocmai acesta de a infrunta moartea si de a invata sa o invingem si sa nu ne mai fie teama de ea...nu stiu cum ar putea sa realizeze ateii acest lucru, poate doar sa se impace cu gindul disparitiei definitive. Pentru credinciosi este mai usor de acceptat moartea ca o predare in mainile Divinitatii. Crestinii au ca exemplu pe Isus care a invins moartea calcind-o cu moarte. Deci eu cred ca scopul vietii este de a invinge moartea!

Dubla postare!

Acest topic a fost editat de flori: 14 Mar 2007, 04:14 PM

Asta ar fi scopul vietii crestinilor. Un scop printre altele. Faptul ca tu crezi ca asta ar fi un scop universal nu il scoate din relativ.

Entropy eu am vrut sa spun ca scopul vietii nu-l stabilim noi ci viata...deci daca sensul vietii este inspre moarte inseamna ca viata are ca scop sa invinga moartea insa asta pare imposibil pentru cei care nu cred in Divinitate si astfel se impaca cu gindul ca mor pur si simplu.
Daca te uiti bine la titlul topicului este vorba de scopul vietii nu de scoul nostru!

Acest topic a fost editat de flori: 14 Mar 2007, 04:13 PM

Asta vrea sa fie o concluzie logica? Daca...inseamna ca...---de unde rezulta necesitatea ?

Credinta in divinitate e o acrobatie a mintii pe care nu toti si-o pot permite. Credinta nu este o garantie ci doar o resemnare, o scurtatura,un abandon,o terapie.

Exact. Iar tu vorbesti doar despre scopul vietii crestinului care se regaseste in sperantele sale dogmatice si care nu are nici o valoare universala obiectiva.