Si mai trist e cand ai o parere falsa despre capacitatile tale. Adica, te imbeti cu apa rece. Socrate a afirmat:"Stiu ca nu stiu nimic", iar oracolul de la Delphi l-a declarat cel mai intelept om al timpului sau. In rest, numai bine! Mi-au placut mult citatele tale personale, Blakut (de la topicul respectiv). Dar, pacat...

Scopul cel mai nobil al vietii este cunoasterea prin iubire si invatatura ( mai ales cea " de minte" este de folos ). Ateu sau credincios, cat timp iti mentii curiozitatea vie si mintea deschisa, urmezi un drum sigur. Important este s-o faci cu pasiune, cu iubire si intelegere pentru ce este in jurul tau.

Un P.S. oarecum offtopic, pentru ca am observat o tendinta in han in privinta asta: a fi credincios nu este sinonim cu a fi ignorant si obtuz, asa cum ateu nu inseamna automat a fi onest, cinstit si spirit scrutator. Afirmatie valabila si pentru reciproca.

Scopul cel mai nobil al vietii??? "Cunoasterea prin iubire si invatatura" este o sintagma prea vaga. Se materializeaza cumva acest scop al vietii (acest gen de cunoastere) sau ramane la un nivel contemplativ?

In ce sens "un drum sigur"? Daca extrapolam,putem spune ca orice corp care are masa si se supune legii gravitatiei urmeaza un drum sigur?
Si de ce numai " cat timp iti mentii curiozitatea vie si mintea deschisa" ? Care e legatura cauzala?

Mi se par arbitrare cele trei lucruri care tie ti se par importante. Poti sa dovedesti ca ele sunt valori absolute care conduc in mod necesar catre"scopul cel mai nobil al vietii"?
Apropo,"scopul cel mai nobil" in comparatie cu ce alte scopuri? Pe ce criterii se face diferentierea intre diverse scopuri?

Cunoasterea implica si contemplatie pana la un anumit nivel si da, se concretizeaza! Rezultatul este evolutia continua a omenirii.
Extrapolarea este fortata. Nu vorbim de ce-si propune o piatra, desi si ea este supusa unui proces evolutiv. Traim intr-un univers relational, in care schimbarea este constanta. Cred c-ai inteles acum ca "drum sigur" inseamna evolutie, progres, de aici si necesitatea unei minti deschise.
Cat despre arbitrarul celor trei valori?! N-am absolutizat. Mai sunt si altele. Te las pe tine sa enumeri pe acelea care-ti definesc scopul in viata.
Iar diferentierea am facut-o raportand binele la rau, setea de cunoastere la ignoranta, evolutia la regres si ca sa avem raportul mai mare ca 1, e musai sa fie numaratorul mai mare ca numitorul. Scopul reprezinta valorizarea, sa obtii ceva mai mult decat nimic.

Scopul vietii, tocmai acesta este SA O TRAIM! Pina la ultima picatura...toate celelalte sint umplutura.

Evolutia este un proces natural iar progresul este doar o aparenta, un mit social ,din cate inteleg eu. Progres catre ce?Progresul ar fi o miscare coerenta de la punctul A(plecare) catre punctul B(scop),or noi nu avem cunostinta despre asa ceva,dincolo de speculatii.Evolutia pe de alta parte nu are nici o conotatie teleologica cum bine ai observat: "Traim intr-un univers relational, in care schimbarea este constanta."
"Necesitatea unei minti deschise "este o conditie si o trasatura evolutionista specific umana asupra careia nu avem nici o influenta.Ea ne este impusa de mediul si societatea in care traim. Nu alegi tu sa ai mintea deschisa sau inchisa ci doar esti subiect al interactiei genotipului tau cu mediul.Deci este mai plauzibil ca "necesitatea" aceasta nu are nimic de-a face cu vreun scop al vietii personal ci doar cu supravietuirea genelor al caror vehicul suntem.

Nu faci decat sa constati ceea ce esti programata genetic sa numesti "valori"...anume ceea ce ajuta la supravietuire.

Fractie care raporteaza ce anume?

Ce e asta ,un slogan capitalist? Nu e nimic de castigat si nici de pierdut (legea 1 a termodinamicii) doar de transformat.

Imi place sa cred ca nu-mi stabilesc valorile doar pentru supravietuire sau perpetuarea speciei, iar polemica poate continua asa la nesfarsit! Asupra unui punct suntem de acord: ca nimic nu se pierde, totul se transforma. Depinde in ce se transforma! Asa cum viata trebuie intr-adevar traita, dar oricum?! Uite, am gasit in lada cu texte a unui necunoscut niste reguli, zic eu, destul de elocvente pentru topic.

Reguli ca sa devii... om

Vei primi un trup.
Poate sa-ti placa sau poti sa-l detesti,
Dar iti va apartine
Pe toata aceasta perioada.

Vei invata lectii.
Esti inscris la o scoala
Continua, numita viata.
Nu exista greseli, doar lectii.

Progresul este un proces
de incercari, greseli si experimentare.
Experimentele "esuate" fac parte din proces
la fel ca si experimentele
care reusesc in cele din urma.

Lectiile se repeta pana ce sunt invatate.
O lectie ti se va prezenta in forme diverse
Pana cand o inveti.
Cand ai invatat-o,
poti sa treci la alta lectie.

Sirul lectiilor nu se sfarseste,
Orice moment al vietii contine
lectiile sale.
Daca esti viu,
inca mai sunt lectii de invatat.

Ce faci din viata ta depinde de tine.
Ai toate instrumentele si resursele necesare.
Ce faci cu ele depinde de tine.
Alegerea iti apartine.

Bafta la examenele...vietii!
F.

Frisky, esti de-a mea! Mi-ar placea sa te pot imbratisa.

Wishful thinking nu are nimic de-a face cu realitatea. Polemica nu poate continua la nesfarsit atata timp cat premisele sunt emotionale si nu se cauta adevarul ci doar confirmarea unei stari emotionale ridicata la rang de scop al vietii.

Realitatea legilor naturii nu se sinchiseste daca noi suntem sau nu de acord cu ea.

Orice ai face nu ai cum sa influentezi mersul lumii atata timp cat toate schimbarile posibile imaginabile fac parte din aceasta lume.

Un imperativ moral superfluu. Care ar fi alternativa?

Intr-adevar la gradinita se poate obtine un efect spectaculos cu acea poezioara,pe un forum de filosofie,mai putin.

Doar un exemplu:

" Vei primi un trup."
Hodoronc-tronc, de la cine primesc trup? am cerut eu un trup?

"Poate sa-ti placa sau poti sa-l detesti"
Cat cinism ...si daca nu imi place sau il detest atunci toata viata mea e marcata de frustrare iar modul meu de gandire si de a actiona va fi influentat de acea frustrare.

Si atunci e ilogic sa afirmi:

"Ce faci din viata ta depinde de tine.
Ai toate instrumentele si resursele necesare.
Ce faci cu ele depinde de tine.
Alegerea iti apartine."

Nimic nu depinde de mine daca eu nu am avut posibilitatea sa aleg daca vreau sau nu un trup,si in ce conditii.

"Ai toate instrumentele si resursele necesare." Spune-le asta milioanelor de copii bolnavi de sida si flamanzi din Africa.
Ma asteptam la mai mult decat o poezie absolut ridicola ... la fel de ridicola ca sintagma "scopul vietii".

acu ti-e mila de copiii din Africa? fi consecvent....nici pt ei viata nu are nici un scop.

Te asteptai asa fara nici un scop...lol.

Eu ma asteptam la ironia asta...

Sa incepem cu afirmatia ta din final, precum ca sintagma "scopul vietii" ar fi ridicola. Pai, inseamna ca negi chiar sursa filosofiei! De la inceputuri omul si-a pus intrebari in privinta esentei: "de ce traim? de ce exista un anumit lucru?" Toate aceste intrebari le-a formulat Kant astfel: Ce pot sa stiu? ( metafizica )/ Ce trebuie sa fac? ( morala )/ Ce-mi este permis sa sper? ( religia )/ Ce este omul? ( antropologia ). Filosofia nu este o stiinta individuala ( ca biologia sau chimia ), ea cauta descoperirea esentei existentului ( in intregul lui ) pentru a-i releva omului sensul si valorile. Filosofia cuprinde multe domenii, diferite prin modul de interogare, dar care ating pana la urma aceleasi probleme fundamentale: adevarul, binele, frumosul...si toate astea sunt de la filosofi citire.

Cat despre realitatea cruda a lumii a treia, ce pot spune?! In ultimii ani s-au implicat toti cei care au instrumente, mijloace materiale si...latura emotionala necesara. Ramane doar ca efectele sa se vada intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat. Sa nu uitam ca spectrul SIDA nu tine seama de cat esti de bogat sau nu, ci doar de raspunsul la intrebarea:" faci ce faci, da' stii ce faci?", oricat de cinic ar suna, exceptand cazurile tragice din cauza neglijentei ( izolate ) unor medici.

Si-acum catre Florina R. din partea laturei mele emotionale...

Iata cat a putut sa inteleaga acest biet om : Ca pana "acu" nu mi-era mila de copiii din Africa dar "acu" mi s-a facut mila asa dintr-o data.Oare cum o fi ajuns el la o astfel de concluzie ?

Ca si cand eu as fi spus ca viata pentru ei are vreun scop. De unde oare reiese asa ceva din ce a citat el?

Daca astept argumente mai puternice in favoarea ipotezei ca viata ar avea un scop nu inseamna ca scopul vietii este asteptarea mea.

Nu inteleg oamenii cand nu prea au capacitatea intelectuala sa faca fata unei discutii si totusi se baga in seama cu comentarii absolut penibile si lipsite de orice logica ca apoi sa incheie cu un infantil "lol"...vrand sa lase impresia ca sunt si ei sarcastici si spirituali.

Care e sursa filosofiei?

Care inceputuri?

1. Nu Kant a fost primul care a pus aceasta intrebare
2.Nu este metafizica ci epistemologie

Asta pana la renastere cand filosofia era sclava teologiei.

E o intrebare metafizica nu una antropologica.

Nu am auzit pana acum de "stiinte individuale" ...cele enumerate de tine sunt stiinte ale naturii.

Daca filosofia cauta esente,sensuri si valori inseamna ca ea isi imagineaza ca asa ceva exista...iar aceasta presupozitie conduce catre o anume directie .

Astea erau temele filosofiei scolastice...intre timp am mai evoluat...

Realitatea lumii a treia si nu numai ,nu ne da voie sa batem campii despre scopuri ale vietii si sa generalizam pentru ca le anuleaza , le ridiculizeaza.

http://www.rider.edu/~suler/zenstory/cliffhanger.html

Despre filosofia zen nu e nimic de discutat pentru ca nu se adreseaza logocii si ratiunii.
Wittgenstein a aratat limitele limbajului si al ratiunii in Tractatus Logico-Philosophicus. A aduce in discutie mistica este un non-sens in sine. Paradoxurile si absurditatile folosite in zen au un scop bine definit.

Macar stii care e acela?Dar, n-are rost...

Asta este culmea meschinariei care loveste si fuge,anume "dar,n-are rost..."
Daca nu are rost de ce ai mai intrebat,de ce ai mai lasat mesajul?

Faptul ca arat ca se bat campii in spiritul "hai sa fac si eu pe desteptul ca si-asa nimeni nu isi va bate capul cu logica a ceea ce scriu eu" ii face pe unii sa loveasca sub centura regulilor dialogului si sa fuga.

Eu mi-am facut temele si incerc sa fiu sincer cu mine insumi ,sa arat act stiu si ce gandesc si sa invat de la altii daca se poate.Altii vad ca au impresia ca pot intra pe un forum de filosofie fara sa fie prinsi in flagrant in capcana propriei ignorante.
Am intrat pe forum sa mai invat cate ceva, iar asta se face numai prin dialog sincer , nu prin orgolii ranite si aruncari cu maxime nedigerate in prealabil.

Rostul intrebarilor fara raspuns din Zen. "Ce sunet face o singura palma care aplauda ?" Cred ca rostul e sa ii trezeasca pe cei carora le e pusa intrebarea sa vada ca e atat de fara sens incat nu exista raspuns si nici nu trebuie sa-l caute. Nu exista nimic fix in univers de la care sa deduci tot restul si sa ai raspunsuri "logice"

Mai exact, ca nu trebuie sa-l caute pe cai logice. Buddha spunea ca intrebari ca "exista dumnezeu?" sau "este universul infinit sau finit?" sunt pierdere de timp.

Paradoxul este ca propozitia asta este una care se supune regulilor gramaticale si semanticii...cu alte cuvinte are o logica ...fapt care ii anuleaza valabilitatea din punctul de vedere al misticii care nu are nici o tangenta cu logica.

Ma bucur ca ai ales sa fii mai moderat, caci la viteza cu care ai inceput pe forum credeam ca ne vinturi pe toti...

Realitatea ei nu ne indreptateste nici sa mai activam pe forum, nici sa mai pastram calculatoarele sau sa ne bucuram de timpul in care putem scrie mesaje pe han. Ar trebui ori sa trecem la treaba si sa contribuim la eradicarea ei, ori sa fim intr-o jale nesfirsita izvorita din sincera compatimire... Care varianta ar fi mai buna?
Wittgenstein a depasit el insusi ideiile pe care le-a formulat in Tractusul sau. Filozofia lui ulterioara nu exclude posibilitatea vorbirii cu sens si inteles.

1.Este un imperativ moral care te priveste personal si trebuia enuntat la persoana 1a singular.
2.Era vorba despre un ipotetic scop al vietii anulat de nonsensul cel mai evident : suferinta copiilor ,ci nu despre suferinta din Africa in sine.

Poti deschide alt thread daca iti pasa si ai solutii. Aici se abordeaza un subiect metafizic.

In Investigatii Filosofice W nu a depasit nimic ci doar si-a schimbat atitudinea asupra folosiri limbajului...probabil ca daca mai traia si-o mai schimba o data avand in vedere personalitatea lui profunda si sincera.

Pardon? Despre ce anume?

Pt. entropy : Imi cer scuze daca te-am jignit fara sa vreau. Sincer, n-am intentionat. Dar, chiar asa am simtit : ca nu are rost. Cat despre chestia cu "propria ignoranta", fiecare si-o stie pe a sa, dar s-ar putea ca ea sa nu conste in ceea ce cred ceilalti ca ar fi. Mai mult nu mai discut, pentru ca iar simt ca nu are rost, si iar s-ar putea sa te superi.
Nici treaba cu "orgoliul ranit" nu are sens pentru mine. In primul rand, ceea ce nu exista nu poate fi ranit. Apoi, nu ai idee cate mi s-au spus si mi s-au facut pana acum, si, nu stiu daca ma crezi, dar totul curge peste mine fara sa lase urme. Nu ma fortez sa fiu asa, dar pur si simplu asa am devenit de cand l-am primit pe Iisus in viata mea. Toti cunoscutii au remarcat ca sunt "altfel".
Acum, despre maximele zen. Scopul lor (din cate stiu eu) este sa "scurtcircuiteze" logica , sa transceada gandirea constienta, pentru a lasa loc liber exprimarii Sinelui, adica Eului Superior.Pentru budisti, "intelectul este asasinul realitatii", iar toate informatiile aduse de simturi sunt doar iluzie. Realitatea poate fi cunoscuta doar dincolo de gandire, intr-o stare speciala ce se poate obtine fie prin meditatie, fie prin diferite metode de "transcedere a constientului", dintre care fac parte si aceste maxime ( mai bine-zis, gandirea asupra intelesului lor). Bineinteles ca acest lucru nu se obtine de pe azi pe maine.Uneori, e necesara o viata . Aceasta stare speciala a constiintei este cunoscuta si de stiinta moderna sub denumirea de "starea alfa". Cred ca ai auzit despre diferitele tipuri de unde cerebrale. Undele alfa, care se pot si inregistra, apar numai in aceasta stare.
Ca suntem de acord sau nu cu budismul, si in special cu cel zen, nu are nici o importanta.Dar, acei oameni practica aceste lucruri de mii de ani, si trebuie sa avem respect pentra asta. Eu personal am un mare respect.
Sper sa nu te superi si sa nu consideri ca "m-am sustras dialogului" daca voi pleca acum. Dar, sincer, nu pot ramane mereu pe forum, am si alte lucruri de facut. Inca o data, imi cer scuze.

Era la fel de personal ca imperativul enuntat de tine...

Amstec de planuri. "Ce are pentru tine scopul vietii mele cu suferinta copiilor?" Concluzie logica fortata. Insasi ocolirea sau acceptarea suferintei mele sau a altora poate fi un scop, sau unul din ele... "Ipoteticul" meu scop al vietii nu poate fi anulat de nici o instanta externa, indiferent pe calea pe care ar incerca sa mi se impuna.. Eu decid daca il schimb sau il pastrez in diverse imprejurari. Principiile pe care le-am ales sa imi calauzeasca viata au in spate un scop clar.. Chiar si principiile mi le schimb greu.

Prin Caietul albastru sau scrierile postume ai aruncat o privire? La ce bun sa mai scrii daca nu esti convins ca cineva poate intelege ce spui?

Acest topic a fost editat de IoanV: 5 Mar 2007, 10:56 PM

Nici o problema...poate ca am interpretat eu gresit.

Din pacate asta este o afirmatie care nu poate fi dovedita. Cu alte cuvinte,mai intai de toate trebuie sa o crezi pe cuvant ca sa purcezi la meditatie sau rugaciune.
Trebuie
1. sa crezi ca nu asta este realitatea ci acea pe care sfantul/maestrul a trait-o
2. sa vrei sa o traiesti si tu
3. sa o experimentezi si tu

Iar dinamica credintei si a vointei depind de prea multi factori externi. Mecanismul psihologic care pe unul il face sa creada iar pe altul il lasa rece este unul arbitrar...astfel accesul la acea realitate devine arbitrar.

Nu este imperativul meu ci este al logicii...iar al tau este imperativ moral.

Nu stiu despre ce vorbesti ....transcenzi semantica prea usor.

E o convingere subiectiva neverificabila si nula intr-un dialog rational.

Inrebarile retorice ingamfate nu prea dau bine la un crestin.

Nu ca as fi bun crestin, dar intrebarile nu erau ingimfate si nici retorice. Erau simple intrebari, la care oricum nu ai raspuns. Acolo ai fi vazut si alte fete ale lui Witgenstein. Si mai are o cartulie frumoasa chiar depsre psihologie si credinte religioase.

Nu inteleg. Adica faptul ca am principii influentate de un scop e o chestie ilogica? E cred ca mai ilogic este sa nu ai nici principii nici scop, tinta in viata. Sa traiesti fara sa stii pentru ce.

Nu ma serii chiar asa usor cu abureli gen logic, moral, etc. In formularea ta:

chiar lipseste logica, si e mai mult ca impus moralul. Din ce motiv nu ne da voie? Ne tine in mod fizic de cap, ne impiedica gindirea, unde e logica aici? Din perspectiva cui le ridiculizeaza? Amesteci instantele si nici nu realizezi asta. De aceea te depaseste probabil si semanatica, e prea mare graba in a trage concluzii conforme cu propria orientare.

Acest topic a fost editat de IoanV: 5 Mar 2007, 11:37 PM

Fiecare e liber sa creada ca viata are un scop si ca el si-a gasit calea de urmat... Fiecare e liber sa creada in mos craciun .Asta nu inseamna ca ceea ce crede el are neaparat legatura cu realitatea. A-ti varsa sperantele si temerile in misticism si a le numi adevar e un lucru care se poate intampla oricui...Dar aroganta unuia care crede ca a gasit "calea,adevarul si viata" este imensa oricat s-ar ascunde el sub masca smereniei.
"Demonul" care te impinge sa iti expui ideile pe forum si sa lupti pentru ele nu mai are de-a face cu smerenia ci cu aroganta celui ce crede ca a gasit adevarul. E vointa iesita de sub control... Vointa si ratiunea devin sclavele acelei convingeri si lucreaza pentru raspandirea ei.

Mai dar ce bun psiholog ai ajuns! Din pacate cam departe de realitate. Nu cunosti sufletul credincios, deci tot ce propui spre explicare sunt simple speculatii.
Eu nu pot sa tac din alt motiv. Stiu ca exista o ordine mai presus de om, pe care entropicii (cei care propun legile entropiei si a disolutiei, nu e referire strict personala, dar imi place potrivirea ) vor sa o distruga prin atomizare. Eu sunt pentru "agregare in molecule, nu pentru distrugerea lor in atomi".
Evident ca fiecare e liber sa creada ce vrea, deci la fel de relativa e si parerea ta. Fiecare suntem impinsi de ceva sa ne expunem ideile, eu am arata ce ma impinge. Poate ne spui si tu.

Asta e cea mai inalta "productie" auzita in ultima vreme. Dar e o simpla ipoteza, care nu tine la proba timpului si in toate cazurile. Or fi unii credinciosi mai putin constienti de ceea ce fac, dar nu judeca la gramada. Stii si tu ca un curent nu se mentine decit in supraconductori, sau daca e intretinut dinafara. Altfel, cel mai mic consum il termina pina la urma. Asa si cu lucratul pentru convingerea scurtcircuitata.

Acest topic a fost editat de IoanV: 6 Mar 2007, 12:18 AM

Probabil.

Detaliaza putin,nu tine numai pentru tine o astfel de cunoastere.

Dinamica materiei si energiei ne conduce inevitabil spre entropie maxima.

Acest topic a fost editat de entropy: 6 Mar 2007, 12:33 AM

Si totusi viata e altceva decit entropie. Entropia e moartea.
Ordinea mai presus de om este in primul rind familia. Daca nu ma crezi, va trebui sa explici cum se inmulteste omul singur. Apoi poate fi orice grup de oameni care vrea sa fie o echipa functionala. Asa ajungem la inteligenta emotionala, la a simti echipa, a face parte din ea,a lucra impreuna eficient, valorile ei, etc.. Pe tema asta s-au scris multe carti asa ca nu voi mai insista.

scopul vietii, la om, este cel ales de el insusi, cel impus sau niciunul.

dar care ar fi scopul vietii unui copac sau unui sarpe?

entropy, in postul ala ai afirmat ca sintagma "scopul vietii" ti se pare absurda. In acest context mi s-a parut de un absurd absolut sa te preocupe problemele altora (ale acelor copii) . De ce sa intervii (chiar si cu o parere de rau, sau compasiune) in vietile altora cand nici pt tine insuti nu e clar scopul? Asta am vrut sa spun cu acel "acum te preocupa copiii din Africa".



Acest topic a fost editat de noi: 6 Mar 2007, 01:29 PM

Non sequitur. Daca sunt incapabil sa vad un scop anume al vietii,unul absolut ,nu subiectiv,nu inseamna neaparat ca traiesc intr-o depresie nihilista ... nu eu aleg emotiile ci mai degraba ele ma aleg pe mine ... dragostea,compasiunea,mania,frica, vin dintr-un adanc la care ratiunea nu are deloc acces. Ratiunea poate doar sa le constate cand ele(sentimentele) sunt constientizate si poate sa incerce sa le influenteze,sa le controleze. Deci,daca eu,rational, nu vad nici un scop al vietii,al universului, nu inseamna ca imi este egal cand vad suferinta,pentru ca,repet,nu am acces sursa de la care compasiunea vine.

Nici tu si nimeni nu stie care este scopul vietii. Nu stim de unde venim si incotro ne inderptam si ce-i cu noi aici...putem face speculatii pe baza diferitelor traditii mistice sau filosofice si daca se intampla sa avem o afinitate intelectuala si afectiva cu o traditie atunci declaram ca am gasit scopul vietii. Din pacate , o cercetare rationala riguroasa si sincera spulbera usor orice iluzie .

Vad in asta o acceptare tacita a misterului, a tainei. Sfintii numesc locul asta "inima".

Daca accepti ca ai inca locuri la care ratiunea nu are acces nu poti afirma sigur ca notiunea "scopul vietii" e ridicola.. Poate e de natura insondabila prin procedee rationale.

Asta este o interpretare mistica . Eu personal nu pot sa accept misterul,taina. Daca accept asa ceva am facut deja un postulat hazardat iar calea pe care apuc este una hazardata. Eu gasesc explicatii mai plauzibile in psihologie evolutionista,zoologie si in general in stiintele naturii. Nu sunt convins 100% de nici o explicatie , doar aleg ce este mai plauzibil.

Dar,repet, faptul ca unul este gata sa abandoneze in fata necunoscutului numindu-l "mister" ,"dumnezeu"

1.nu rezolva problema necunoscutului,doar o imblanzeste dandu-i un nume
2.nu depinde de vointa lui

Din contra, "scopul vietii" este o sintagma care simbolizeaza ceva coerent,rational."Scop" este un cuvant care are o semnificatie foarte clara si foarte rationala. Limba este instrument al ratiunii,gramatica este bazata pe logica.

A spune "scopul vietii este acesta." inseamna a-l numi,iar daca poate fi numit inseamna ca e rational.Si daca e rational trebuie sa fie foarte clar.
A spune "scopul vietii este dincolo de ratiune." nu este o propozitie adevarata sau falsa ci este un nonsens.

Poate. Dar atunci nu are sens sa il aduci in discutie pentru ca nu se poate comunica prin limbaj. Atunci trebuie sa ramana in intimitatea personala cea mai absoluta. Orice discutie mistica este un nonsens. Nu putem sa mancam cu ochii. Nu putem vorbi despre ceea ce nu se poate vorbi.