entropy, daca erai mai atent si mai profund ai fi sesizat ca nu vorbesc numai despre scopul vietii crestinului ci despre scopul vietii in general care este simplu: sa invinga moartea!

Prin urmasi, cum face orice fiinta, rationala sau nu, de pe acest pamant. Sau prin realizarea unui lucru grandios, ce va ramane in memoria posteritatii. Istoria e plina de astfel de exemple de "nemuritori". Oricum este o metoda sigura, pe cand nemurirea promisa de religii, ce sa zic, "dust in the wind".

Te rog sa-ti pastrezi opiniile tale despre profunzimea mea. Daca ar fi sa te judec eu pe tine te-as trimite la scoala sa recapitulezi gramatica si eventual sa iei un curs de logica.
Daca nu stapanesti cele mai elementare reguli ale logicii este normal sa nu intelegi ceea ce spun eu si nici macar nu reusesti sa exprimi ceea ce ai vrea tu.

Daca scopul vietii este cel pe care il proclami trebuie sa si dovedesti cumva, sa aduci niste argumente.

Non sequitur! Dovedeste necesitatea. Cum reiese concluzia din premisa. Ca sa nu mai vorbesc de validitatea acelei premise improvizate.

Apoi "a invinge moartea" oare ce sens o avea? Cum adica sa o "invingi" ? Ce este moarttea despre care vorbesti?
Vorbesti numai prin clisee dogmatice pe care le-ai auzit si tu pe la popi. Ai impresia ca le intelegi dar iti pot demonstra ca literalmente nu sti despre ce vorbesti.

Discutia asta ia o intorsatura neplacuta asa ca ma retrag...eu nu te-am judecat, dar daca asta ai inteles treaba ta! Totusi ai putea sa-mi explici ce te deranjeaza la gramatica mea? Si la logica mea? Poate faptul ca nu intra in tiparele tale?

Coane, unul care nu stie sa conjuge verbul "a sti" n-ar trebui sa le reproseze altora gramatica lor...

Altfel ajungi in situatii penibile in care sa ti se spuna ca ai impresia ca intelegi gramatica dar ca literalmente nu stii despre ce vorbesti!

Catalin multumec pentru ca mi-ai sarit in ajutor...dar hai sa-l iertam ca a mincat o litera, ca doar nu sintem la ora de grasmatica si nici nu are rost sa cautam acum prin toate postarile lui ca sa ii aratam ca nici gramatica lui nu este pefecta!
Mai comic este ca sint unii pe aici care daca nu esti de acord cu logica lor, incep sa-ti caute hibe ca apucatii...deh chestie de caracter.

eroare...

Acest topic a fost editat de Artanis: 17 Mar 2007, 09:07 AM

Alt destept... de unde sunteti, bai, din Patagonia? mai puneti mana pe un manual de gramatica!

(Hint: stii tu ceva dar se refera la modul imperativ. Verbul la imperativ negativ se formeaza prin "nu" si infinitiv. Din pacate, aici eram in plin indicativ prezent unde regula asta nu exista.

Pentru ilustrare, sa luam "a abera" deoarece este cel mai on-topic:
"Gigel abereaza"
"Gigel nu abereaza" (la fel ca mai sus)
"Gigele, abereaza domn'e mai putin!" (imperativ pozitiv - la fel)
"Gigele, nu abera asa tare!" (imperativ negativ - forma de infinitiv)

Cand mai aveti dubii, amintiti-va de verbul asta important!)

OK, my bad, m-a luat valul, credeam ca e imperativ

Ok ,am inteles...nu observi flagrantul nonsensului...
Poti sa argumentezi de ce scopul vietii este invingerea mortii? Si ce intelegi prin "a invinge moartea"?

Acest topic a fost editat de entropy: 17 Mar 2007, 01:53 AM

vad ca insistati. mare e gradina....

In ce limba?

Am recunoscut ca am gresit, acum ce mai doresti, poftim, am editat si post-ul, esti multumita ?

flori

Flori, e frumoasa definitia dar e justificata bizar. Daca ma duc la Brasov scopul meu e sa ajung la Brasov, nu sa inving sau sa evit Brasovul. Si cum spuneam scopul vietii se potriveste cu orice, chiar si cu ideea de a invinge moartea...

Cind venim pe lume venim plingind si ceilalti zimbesc fericiti, cind ajungem la capatul drumului ar trebui sa zimbim noi fericiti si ceilalti sa plinga. Daca reusim asta inseamna ca am invins moartea! O sa intrebati cum e posibil sa mori zimbind? Eu am vazut oameni care au murit zimbind si toti acesti oameni au fost foarte credinciosi si mai ales s-au daruit pentru binele celorlalti...intr-un cuvint au fost oameni buni, dupa care ceilalti aveau toate motivele sa plinga, oameni care au reusit sa invinga pacatul si daca au invins pacatul au invins si moartea...pentru ca pacatul este moarte si cum Dumnezeu uraste pacatul, inseamna ca uraste si moartea. Eu cred ca asta este scopul vietii: a lupta cu pacatul si a invinge! Sau a lupta cu moartea si a invinge!

Comparatia asta cu drumul spre Brasov nu mi se pare potrivita in acest caz, pentru ca tu te poti intoarce de la mijlocul drumului sau poti sa eviti Brasovul si sa mergi mai departe daca te razgundesti si nu mai vrei sa ajungi la Brasov! Dar scopul vietii uneori nu coincide cu scopul tau...viata poate sa-ti faca surpriza sa nu ajungi la Brasov daca asa hotaraste!
Poti sa influentezi cumva viata ta, sa se intoarca de la jumatatea drumului sau sa mearga mai departe de moarte? NU! Pentru ca aici nu poti sa decizi tu! Scopul vietii noastre nu-l putem hotari noi! Doar il putem influenta intr-o oarecare masura prin felul cum invatam sa o traim!

Irelevant, si teroristii zambesc inainte sa se detoneze.

Ai fost de fata, Blakut? Povesteste-ne cum faceau.

Mda! Mai bine zis rinjesc poate...Dar sigur scopul vietii lor nu este de a ucide viata ci asta este scopul lor, deci sa nu facem confuzie intre scopul nostru si SCOPUL VIETII. Teroristii ca si sinucigasii de altfel s-ar putea sa aiba o surpriza neplacuta dincolo, pentru ca ei slujesc Moartea si nu Viata!
Multe dintre scopurile noastre nu corespund cu SCOPUL VIETII si daca scopurile noastre nu sint compatibile cü SCOPUL VIETII, singurul lucru care ni se va intimpla este ca viata ne va parasi si ne va lasa in ghiarele mortii!
Viata este un prieten sublim care ne-a fost darut la nastere, poate este doar un prewieu, poate este doar o mostra a Vietii Adevarate si dupa cum o intelegem si respectam legile ei asa vom fi rasplatiti! De ce Nu!
A iubi viata este un lucru minunat dar oare stim noi sa iubim cu adevarat?

De fapt nu plangem. Tipam doar, pentru a ne elibera caile respiratorii de lichidul amniotic.

Sigur d.p.d.v. medical asa este...! Dar cu putina fantezie putem crede ca ar mai fi niste motive! Poate sintem revoltati ca nu ne-a intrebat nimeni daca vrem sa venim aici!

Acest topic a fost editat de flori: 19 Mar 2007, 08:49 PM

Da. Dar explicatii din astea (fanteziste) sunt potrivite pentru un topic de "Poezie" (sau ceva echivalent). In nici un caz in topicul "Scopul Vietii" din forumul "Filozofie"!

Si pentru a filozofa cred ca trebuie sa ai multa fantezie!

Nu stim care este scopul vietii, insa toti speram sa avem cat mai mult timp la dispozitie sa incercam sa il descoperim.
La urma urmei, in esenta, lumea nu se imparte in buni sau rai, saraci sau bogati, ci in tre vii si morti. Suna urat, dar cam asta e adevarul.

Zau? Da' altceva terminat tot in "ie" nu e buna?

Acest topic a fost editat de axel: 20 Mar 2007, 06:40 AM

Sigur, plangem de rusine ca ne vad atatia straini in putulica goala!

Ba da axel sint multe cuvinte care se termina in "ie" si "prostie" ar fi unul dintre ele si banuiesc eu ca asta ai avut in cap atunci cind ai postat!

Nu. Lumea se imparte intre cei care sint morti si cei care inca nu sint morti. Care asteapta in antecamera sa le vina rindul. Ocupatia principala a ne-mortilor este sa-si omoare timpul cu ceva: o casa, o masina, o cariera, o spurcare reciproca, un lifting, un trolling la HanuAncutei sau una mica. Suna urit dar asta-i adevarul!

Mai exista si categoria a treia: a viilor, care nu-si "omoara timpul", ci chiar traiesc, si pentru care casa, masina, s.c.l. nu reprezinta decat "mijloace" ale existentei, si uneori nici macar atat (nici nu la baga in seama). Si, tocmai de aceea, le au, si au exact ceea ce au nevoie pentru a-si indeplini misiunea lor de vii. Deosebirea exterioara dintre ultimele doua categorii(ne-mortii si viii)este nesemnificativa, dar cea interioara, enorma.

Eu ma pot intoarce, viata intalneste moartea ca destin. Si pe cat e nepotrivita comparatia, pe atat de straniu apare alunecarea la nivelul fiecarei creaturi in ceea ce vrei sa invingi. Scopul vietii asa cum il prezinti nu coincide cu scopul meu, nu-mi deschide drum spre Brasov intotdeauna, ba chiar imi inchide ochii din placerea de a invinge moartea...

Moartea nu-i pacat, cel mult o consecinta. Uneori purifica. A muri zambind nu-i o victorie, e doar acceptarea infrangerii, lacrima de fericire a resemnarii.

De unde stii ca e acceptarea infringerii? Poate nu e infringere ci victorie! Inca nu putem sa stim pentru ca nu s-a intors nimeni ca sa ne povesteasca experienta mortii. Eu cred ca moartea trupului este purificare dar moartea sufletului e pacat! Si poate chiar asta e motivul pentru care unii mor zimbind, poate constientizeaza ca de fapt nu mor ci se nasc din nou sau cine stie...vom trai si vom vedea...

Stoicii: a fi OM = a practica virtutea, a rabda suferinta, durerea cu demnitate, a apara Binele, Adevarul, Dreptatea, chiar si cu pretul vietii.

scopul vieþii? de ce viaþa existã? cui îi foloseºte cã pe o planetã oarecare din Univers existã viaþã? de fapt, avem habar ce este viaþa?

sunt sigur cã mulþi dintre noi ºi-au pus astfel de întrebãri, dar nu sunt sigur cã cineva ar putea da vreun rãspuns mulþumitor pentru toatã lumea... aºa cã n-am sã mã hazardez sã emit vreunul ci am sã spun doar atât: sunt bucuros cã sunt viu, cã sunt întreg ºi cã pot sã-mi pun astfel de întrebãri câteodatã...

Salut pe toti membrii forumului la prima mea interventie. Considerand subiectul topicului foarte important, m-am hotarat sa-mi exprim punctul de vedere. Intelegerea scopului vietii a devenit o prioritate pentru mine incepand din anul 1991 cand logica mea a refuzat sa mai accepte faptul ca moartea este sfarsitul vietii. Dupa multi ani de cautari am ajuns la o convingere pe care, nu cu mult timp in urma, am gasit-o exprimata foarte clar si concis de catre Edgar Cayce:
“Scopul pentru care fiecare suflet intra in materialitate este acela ca poate sa devina constient de relatia lui cu Forta Creatoare sau cu Dumnezeu”
(citat din cartea “Toate sufletele trec dincolo” titlul original “No soul left behind” Editura MAR, Constanta, 2006).
Am mai selectat doua citate ce au legatura cu subiectul:
“Totalitatea experientei unei entitati individuale in plan material este coordonarea si cooperarea Fortei Creatoare din afara noastra [adica influenta lui Dumnezeu] pana la scanteia divina dinauntru [sufletul]”
“Scopurile, importanta acestui sejur pamantean este sa-ti intalnesti sinele, sa treci peste acele slabiciuni ale sinelui si sa devii din ce in ce mai adaptabil adevarurilor spirituale care sunt o parte din fiecare entitate”
Pentru cei care nu au auzit de el, Edgar Cayce (1877-1945), este considerat a fi cel mai renumit clarvazator al Americii.