Ajutor - Cauta - Forumisti - Calendar
Versiune completa:Scopul Vietii
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Odaia Filosofilor
Pagini: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7
Mihai
Care este motto-ul tau? "Traieste viata!" => De cate ori nu am auzit aceasta expresie.
Dar, in sine, care este scopul vietii?
De a trai, de a invata, de a cunoaste?
Petru
Viata in sine nu are nici un scop. Cel care introduce aceasta notiune este omul.
Afrodita
Si daca viata totusi ar avea vre-un scop? Acela de a cunoaste frumusetile pamantului, de a ajuta pe altii, de a experimenta tot felul de sentimente si simtaminte? La asta te-ai gandit? wink.gif
necromanc
Fiecare are un scop in viata , depinde daca si-l descopera sau nu.
Eu m-as ghida dupa urmatoarea " Get Rich Or Die Tryin" - poate va suna cunoscuta , mie cel putin imi da ambitie.
ypsilonalpha
Cred ca fiecare ar trebui sa-si stabileasca un scop in viata, un "ceva" al lui propriu pentru care sa se zbata. Nu cred ca are importanta cit de meschin sau aiuristic poate aparea acest scop in ochii celorlalti, tot asa cum nu are importanta daca il atingi sau nu - ba chiar cine si-a atins scopul s-ar putea sa devina un nefericit.

E ca in sah, unde se zice ca e mai bine sa joci cu un plan in minte, chiar daca el se va dovedi gresit, decit fara nici un plan.

Un scop valabil pentru toti oamenii nu cred ca exista.
Mistinguett
Eu cred in karma - deci cred si in reincarnare. Si cred ca avem un scop in viata si acela este sa invatam sa ne imbunatatim sufletele si sa evoluam prin experientele noastre pana la momentul cand vom fi una cu corpul spiritual universal.

Cred ca avem o viata astrala (ceea ce numim suflet) si o viata pamanteasca, ceea ce ar fi viata de zi cu zi. Cred ca inainte de a ne naste am pre-stabilit ce lectii avem de invatat in viata pamanteasca.

Cred ca in viata actuala am invatat pana acum ca dragostea este calea. Dragostea de aproape, de natura, de tot ce e bun si frumos. Inca mai invat ca orice trebuie acceptat asa cum este si ca nu trebuie sa judec sau sa fortez sa schimb. Dar am o datorie sa incerc sa schimb - asta doar prin afectiune si nu forta. Zi de zi in viata pamanteasca exista incercari care ma fac sa "deraiez" si sa cred pentru un moment ca viata e nedreapta, dar incerc mereu sa-mi aduc aminte ca totul are un scop, totul e o lectie. As vrea sa-mi fie mai usor sa inteleg dar trebuie sa am rabdare, bag seama.

De ce am fost creati si trebuie sa parcurgem drumul asta, nu stiu. Poate suntem doar o experienta, o incercare a corpului spiritual de a exista fizic. Sper ca voi afla la sfarsitul drumului. Sau poate gresesc si nu am sa aflu niciodata. 'Oi vedea eu.
Carmi
Eu cred ca viata in sine are scop reproductiv dpdv strict biologic iar scopul individual il hotareste fiecare in functie de imprejurarile vietii si personalitate.
black ice
Eu cred ca viata nu are un scop decat daca ii dam noi unul.

Si eu cred in reincarnare si tot vroiam sa intreb, cum iti dai seama de numarul de vieti traite? Poti sa-ti dai seama de acest lucru? Daca da, ce te-a determinat sa afirmi acest lucru? (e pt Mistinguett intrebarea) smile.gif
Afrodita
Hmm...E posibila reincarnarea...De ce zic asta? Pt ca mi s-au intamplat unele lucruri ciudate, cum ar fi: am visat de mai multe ori ca ma plimbam prin orasul natal, insa nu era asa cum il stiam.M-am interesat si am observat cu stupoare ca , de fapt, era orasul vechi, adica de prin anii 1900 si un pic.Si nu aveam de unde sti cum arata pt ca niciodata nu m-au pasionat istoria sau geografia...Sau ma duceam sa vad anumite locuri ,peisaje mai bine zis si erau exact asa cum le stiam.De unde le stiam?Habar nu am...Si se intampla de multe ori sa mi se para cunoscute anumite locuri, ca si cum as mai fi fost pe acolo....
Mie-mi place sa cred ca reincarnarea exista ca sa-ti gasesti "sufletul pereche", dragostea adevarata si eterna...Anyway, chestia asta tine de credinta egiptenilor sau grecilor antici,nu mai stiu exact biggrin.gif
Mistinguett
Nu stiu daca este posibil sa stii la a cata reincarnare esti. Sincer, desi cred in asta, sunt prea puturoasa sa intru in studii detailate.Deschid subiect separat de reincarnare ca sa nu fim off topic aici - daca suntem 2 care credem tot e bine biggrin.gif
Petru
QUOTE (afrodita @ Jun 4 2003, 03:53 AM)
Si daca viata totusi ar avea vre-un scop? Acela de a cunoaste frumusetile pamantului, de a ajuta pe altii, de a experimenta tot felul de sentimente si simtaminte? La asta te-ai gandit? wink.gif

Putin probabil ca viata in sine sa aiba acest scop,de altfel este aberant sa punem in seama vietii ca atare notiuni precum "scop","tel" etc. Frumusetile de care vorbeai sunt admirate de om si nu cred ca se poate spune ca viata a fost creata pentru ca cineva sa vada sa simta si sa auda.

CARMI,

Scopul reproductiv de care vorbesti ne cred ca are relevanta din punctul de vedere al celui care cauta sa inteleaga daca exista sau nu un scop al vietii. Reproducerea este cea care tine de continutul propriu-zis al vietii si nu de posibilul scop al acesteia.

Afrodita
Hmm..Petru, atunci pt ce traim? Pt ce ni se ofera viata?Sau pt cine au fost create toate frumusetile lumii? (ma rog, poate fi zis si pt cine a evoluat pamantul atatia ani?)
Nu stiu de ce dar imi place sa cred ca intr-adevar viata e un dar si ca trebuie sa stii ce sa faci cu ea...Si banuiesc doar ca darul asta ne este dat si pt a ne minuna de frumusetile de aici...
black ice
Petru zicea ca e impropriu sa spui ca viata in sine are un scop. Oamenii sunt cei care dau un anumit sens, scop, valoare toturor lucrurilor.
Tudy
Scopul vieții este Dumnezeu. Sau mai exact cunoașterea Lui... Revenirea la El...

Unii îl percep ca mijloc, alții ca finalitate. Dar când vorbim de percepție deja intervine subiectivitatea... Or, scopul vieții nu este unul subiectiv, ci mai degrabă "subiectivizat"...
Petru
QUOTE (afrodita @ Jun 6 2003, 11:56 AM)
Hmm..Petru, atunci pt ce traim? Pt ce ni se ofera viata?Sau pt cine au fost create toate frumusetile lumii? (ma rog, poate fi zis si pt cine a evoluat pamantul atatia ani?)
Nu stiu de ce dar imi place sa cred ca intr-adevar viata e un dar si ca trebuie sa stii ce sa faci cu ea...Si banuiesc doar ca darul asta ne este dat si pt a ne minuna de frumusetile de aici...

Sunt perfect de acord cu tine cand afirmi despre viata ca trebuie sa stii ce sa faci cu ea. Dar nu cred ca viata in sine a fost a fost creata spre a pune individul uman in situatia de a se minuna de frumusetile naturii. Nu stiu daca e corecta pozitia antropocentrista in acest caz...

TUDY,

Nu impartasesc aceiasi opinie cu tine in privinta scopului vietii. Divinitatea in cazul in care exista cred ca ar fi simbolul cel mai pertinent al vietii ca atare si de aici se poate usor vedea ca ne invartim in cerc daca acceptam ideea ca viata are ca scop divinitatea... Dar pana la a postula existenta divinitatii e cale lunga si cu multe urcusuri si coborasuri,asa ca sa ne rezumam la ceea ce cunoastem cu certitudine sau cel putin avem capacitatea de a discerne cum si ce...
Afrodita
Eu una ma bucur ca am reusit sa-mi descopar un scop in viata...Mai greu imi e sa-l ating...Insa deja am un plan...Daca pana acum simteam ca traiesc mai mult degeaba, macar acum am un motiv sa traiesc...Si, cred ca adevarul e ca, daca nu am avea un scop in viata , nu am sti ce sa facem cu viata asta.
Petru
AFRODITA,

Mi se pare ca faci o confuzie intre scopul vietii si scopul omului in viata. Sunt doua sintagme fundamental deosebite.
Afrodita
Au, nu tipa ca te aud! Inca laugh.gif
Cred ca ai dreptate, m-am grabit sa raspund si nu m-am gandit prea mult inainte...
In definitiv , de ce existam?Care e scopul nostru pe pamant?
bubu
Buna intrebare, trebuie premiata.
Desi fac eforturi mari sa intru si in gratia celor ce nu cred in Dumnezeu, trebuie sa spun ca raspunsul il aflam de la Dumnezeu.
Cineva ne-a lasat cu un scop pe Pamint, nu cred ca sintem de capul nostru si in felul acesta fiecare isi alege scopul in viata.Acel Cineva trebuie cautat de fiecare si odata gasit aflam si raspunsul intrebarii...
black ice
QUOTE
Cineva ne-a lasat cu un scop pe Pamint, nu cred ca sintem de capul nostru si in felul acesta fiecare isi alege scopul in viata.Acel Cineva trebuie cautat de fiecare si odata gasit aflam si raspunsul intrebarii...


Ma intreb, care a fost scopul unui copil decedat la varsta de 2 ani?
Mistinguett
Parerea mea - asa ca sa nu dati cu pietre.

Parintii lui au avut de invatat o lectie - s-au bucurat de viata lui acei 2 ani, dar au trebuit sa treaca printr-o asa mare pierdere ca sa inteleaga ce inseamna durerea (care probabil au provocat-o altora cu sange rece in alta viata, sau poate nu si-au tratat copii cu dragoste, etc). Copilul a fost un suflet care s-a oferit sa ii ajute in lectia asta.
bubu
QUOTE (black ice @ Jun 8 2003, 09:26 PM)
Ma intreb, care a fost scopul unui copil decedat la varsta de 2 ani?

...da au inceput sa apara si intrebarile... la fel cum bine am putea intreba ce scop a avut un om rau(criminal,tilhar) care a trait numai in bogatie si desfriu pina la virsta de 100 de ani?
Daca nu reusesti sa gasesti raspunsul la aceste intrebari , inseamna ca nu esti un bun cautator si atunci poti sa spui cu siguranta ca nu ai avut un scop in viata...parerea mea.
bubu
QUOTE (Mistinguett @ Jun 8 2003, 10:21 PM)
Parerea mea - asa ca sa nu dati cu pietre.

Parintii lui au avut de invatat o lectie - s-au bucurat de viata lui acei 2 ani, dar au trebuit sa treaca printr-o asa mare pierdere ca sa inteleaga ce inseamna durerea (care probabil au provocat-o altora cu sange rece in alta viata, sau poate nu si-au tratat copii cu dragoste, etc). Copilul a fost un suflet care s-a oferit sa ii ajute in lectia asta.

Nu da nimeni cu pietre Misti, pentru ca s-ar putea ca primii loviti sa fim chiar noi biggrin.gif
Oricum esti pe aproape in ceea ce spui tu.Foarte interesanta ultima parte a frazei tale.
Pe cit de putin stim despre viata, pe atit de mult negam unele lucruri care ar putea face parte din ea.
bdl
Dar scopul melcilor care e?
Iar o lectie data parintilor pe pielea unui copil de 2 ani..... seamana a unde dai si unde crapa.Sincer nu vad nici o legatura.
Viata e ca berea:nu trebuie sa o ti mult in fata ta si sa te intrebi ce are in ea de e asa buna.O bei pina la fund si te bucuri de ea. 40.gif
Tudy
QUOTE (Petru Ionescu @ Jun 7 2003, 11:37 AM)
TUDY,

Nu impartasesc aceiasi opinie cu tine in privinta scopului vietii. Divinitatea in cazul in care exista cred ca ar fi simbolul cel mai pertinent al vietii ca atare si de aici se poate usor vedea ca ne invartim in cerc daca acceptam ideea ca viata are ca scop divinitatea... Dar pana la a postula existenta divinitatii e cale lunga si cu multe urcusuri si coborasuri,asa ca sa ne rezumam la ceea ce cunoastem cu certitudine sau cel putin avem capacitatea de a discerne cum si ce...

Dacă-L acceptăm pe Dumnezeu în viața noastră, în loc să ne auto-limităm și să preferăm să trăim în continuare în ignoranță, atunci vom realiza care e de fapt scopul vieții. Până atunci, tot ce facem e să bâjbâim prin întuneric și să "filisofăm" inutil asupra sensului existenței...
Tudy
QUOTE (black ice @ Jun 8 2003, 10:26 PM)
Ma intreb, care a fost scopul unui copil decedat la varsta de 2 ani?

Răspunsul e simplu: Karma. wink.gif
Petru
QUOTE (Tudy @ Jun 9 2003, 07:11 AM)
QUOTE (Petru Ionescu @ Jun 7 2003, 11:37 AM)
TUDY,

Nu impartasesc aceiasi opinie cu tine in privinta scopului vietii. Divinitatea in cazul in care exista cred ca ar fi simbolul cel mai pertinent al vietii ca atare si de aici se poate usor vedea ca ne invartim in cerc daca acceptam ideea ca viata are ca scop divinitatea... Dar pana la a postula existenta divinitatii e cale lunga si cu multe urcusuri si coborasuri,asa ca sa ne rezumam la ceea ce cunoastem cu certitudine sau cel putin avem capacitatea de a discerne cum si ce...

Dacă-L acceptăm pe Dumnezeu în viața noastră, în loc să ne auto-limităm și să preferăm să trăim în continuare în ignoranță, atunci vom realiza care e de fapt scopul vieții. Până atunci, tot ce facem e să bâjbâim prin întuneric și să "filisofăm" inutil asupra sensului existenței...

Nu stiu cata "lumina" detine un teism prin afirmatia ca divinitatea este sigurul scop al vietii... Si la fel de bine nu stiu daca nu cumva se auto-iluzioneaza ca a descoperit cine stie ce informatii miraculoase!

Cat despre vietile anterioare si karma,din cate stiu crestinismul le considera deviatii ale paganismului asa ca nu stiu ce sens au in lumina premizei ca cei care au vorbit despre asemenea chestiuni sunt potentiali crestini.
Tudy
QUOTE
Nu stiu cata "lumina" detine un teism prin afirmatia ca divinitatea este sigurul scop al vietii... Si la fel de bine nu stiu daca nu cumva se auto-iluzioneaza ca a descoperit cine stie ce informatii miraculoase!


Corect. Nu știi.

QUOTE
Cat despre vietile anterioare si karma, din cate stiu crestinismul le considera deviatii ale paganismului asa ca nu stiu ce sens au in lumina premizei ca cei care au vorbit despre asemenea chestiuni sunt potentiali crestini.


Din câte știi tu, sau din câte ai simțit sau ți-a fost "confirmat" prin experiențe personale?

Învățăturile creștine autentice, așa cum au fost ele transmise de Hristos, nu se contrazic în vreun fel cu reîncarnarea sau karma. Biserica a fost cea care a "stabilit" ce e bine și ce e rău, de-a lungul secolelor, "adaptând" creștinismul la societate. Ca efect se pot observa schimbări majore de doctrină în cazul Creștinismului aporape în fiecare secol, pe când mesajul transmis de Hristos e același, și a fost același timp de 2000 de ani, precum tradițiile orientale sunt aceleași de peste 5000 de ani...
Petru
"Nu stiu" si nu cred ca un teist stie mai mult...
N-am avut nici un soi de experienta care sa confirme intr-un fel sau altul existenta vietilor anterioare sau mai stiu eu ce altceva.
Daca tii la doctrina crestina din aceste momente ar trebui sa stii ca ceea ce afirmi mai sus intra in mod flagrant in disputa cu unele dogme etc. Daca ai vorbi cu un preot ti-ar spune ca e bine de cunoscut alte manifestari religioase in afaara crestinismului dar a asimila unele directii specifice uneia in cealalta este o eroare...
Nu demult si eu eram convins ca intre crestinism si unele religii orientale nu exista decat deosebiri formale,dar...
Afrodita
Oricum, din cate stiu eu la inceputurile crestinismului era luata in considerare si reincarnarea...Se credea in ea...Mai apoi a fost abolita ,nu mai tin minte de catre cine sau de ce....Insa nu cumva ne cam indepartam de la subiect?? blink.gif
Figaro
Reincarnarea a fost sustinuta initial de sectele gnostice. Esenienii ii faceau o reclama puternica. Cum multi din esenieni s-au convertit la crestinism, reincarnarea a inceput sa se faca simtita si in randurile crestinilor. Insa fenomenul nu a durat.

Un raspuns exact nu se poate da, insa putem incerca unul logic. Reincanarea presupune un fel de mantuire automata, in care persoana se purifica pe parcurs. Dar, in final, tot se purifica. In opinia mea reincarnarea nu aduce resoponsabilitate in actul mantuirii. Pot face orice tampenie; va veni cineva dupa mine si va trage ponoasele. Nu le trag eu. Mie putin imi pasa. Din moment ce nu am nici o amintire din vietile anterioare mi se pare normal sa nu ma agit foarte mult.
Tudy
QUOTE (Figaro @ Jun 10 2003, 10:28 AM)
Un raspuns exact nu se poate da, insa putem incerca unul logic. Reincanarea presupune un fel de mantuire automata, in care persoana se purifica pe parcurs. Dar, in final, tot se purifica. In opinia mea reincarnarea nu aduce resoponsabilitate in actul mantuirii. Pot face orice tampenie; va veni cineva dupa mine si va trage ponoasele. Nu le trag eu. Mie putin imi pasa. Din moment ce nu am nici o amintire din vietile anterioare mi se pare normal sa nu ma agit foarte mult.

Chiar daca tu nu ai aminitiri din vietile anterioare, informatia respectiva se pastreaza "undeva"... Si, pe deasupra, esti pe deplin responsabil de ea...
Mistinguett
QUOTE (Figaro @ Jun 10 2003, 03:28 AM)
In opinia mea reincarnarea nu aduce resoponsabilitate in actul mantuirii. Pot face orice tampenie; va veni cineva dupa mine si va trage ponoasele. Nu le trag eu. Mie putin imi pasa. Din moment ce nu am nici o amintire din vietile anterioare mi se pare normal sa nu ma agit foarte mult.

Ideea reincarnarii - pusa foarte simplist - este urmatoarea:
Dupa incheierea unei vieti, aceasta iti este evaluata de unitatea de energie universala din care faci parte - deci, intr-un fel, te judeci singur si la unison cu corpul universal. La punctul asta realizezi ce ai invatat in viata abia incheiata, ce nu ai invatat (din diferite motive) si iei o hotarare ce va trebui sa inveti in viata viitoare. Aceasta hotarare iti este calauza in viata urmatoare, dar fara ca tu sa fii constient de ea. Iti alegi parintii si un mediu social care crezi ca te va ajuta sa inveti, cu obstacole care vor avea aceeasi menire.

Esti "format" intr-un anumit fel de vietile anterioare si esti responsabil de faptele tale in viata prezenta. Daca nu-ti urmezi calea aleasa de tine sau nu inveti ce ai decis ca ai nevoie inainte de reincarnare nu vei fi pedepsit, ci iti va lua mai multe vieti sa ajungi la punctul final (mantuire). Deci tragi ponoasele.
Figaro
QUOTE ("Tudy")
Si, pe deasupra, esti pe deplin responsabil de ea...



Responsabilitatea nu functioneaza decat in mod direct. Reincarnarea e aduce o presupusa responsabilitate.


QUOTE ("Mistinguett")
Deci tragi ponoasele.



Cine? Eu, Figaro, sau Demonstene Patrocles, care a trait cu 2000 de ani inaintea mea? Cine sunt eu si de unde incep?

Nu poti responsabiliza decat o persoana. Psihologia de masa nu tine niciodata cu amanuntul.

=======================================

Diferenta dintre religiile orientale si cele monteiste se duce la nivel de persoana.

Pentru noi Dumnezeu e o persoana, iar noi suntem dupa chipul si asemenarea sa persoane distincte.

In religiile orientale exista un principiu liant - gen Forta din Star Wars - care emana si absoarbe. Nu mai e vorba de persoane, de entitati distincte. Mai mult: fiecare este in felul sau un Dumnezeu, fiind o parte din Dumnezeu. Total diferit de monoteisti, pentru care Dumnezeu si materia sunt doua entitati diferite.

Reincarnarea nu aduce responsabilitate. Nu are cum. E greu sa responsabilizezi pe cineva reducandu-l la simpla postura de surub in cutia de suruburi.
Mistinguett
QUOTE (Figaro @ Jun 11 2003, 05:43 AM)
  Cine? Eu, Figaro, sau Demonstene Patrocles, care a trait cu 2000 de ani inaintea mea? Cine sunt eu si de unde incep?


Tu esti un suflet - indiferent de nume sau corp.

QUOTE
Pentru noi Dumnezeu e o persoana, iar noi  suntem dupa chipul si asemenarea sa persoane distincte.


Suntem presupus dupa chipul si asemanarea sa, caci inca nu a fost vazut de suficienta lume ca sa fim siguri. Fie si asa insa, avatarul nostru poate fi dupa chipul si asemanarea sa - iar sufletul nostru sa fie parte din Sfantul Duh.
OMU'BUN
QUOTE
Pot face orice tampenie; va veni cineva dupa mine si va trage ponoasele. Nu le trag eu.


Dar cine, eu? Te-ai imaginat cum ti-ar fi TIE, intr-un scaun cu rotile sau stiu eu in ce alta postura, intr-o viata viitoare, punandu-ti simpla intrebare pe care vad ca in aceasta viata - unde-ai dus-o destul de binisor - nu ti-ai pus-o ... inca: " De ce EU?" Omule, eu cred ca orgoliul tau nu suporta sa fie contrazis, dar mie daca mi se intampla sa-mi spuna trei persoane straine intre ele, ca sunt beat, ma duc sa ma culc. Probabil ei vad ceea ce eu nu sunt in stare, nicidecum "Multi, dar prosti !" sau "Prosti dar...multi!!!" O.K. , noi suntem subiectivi, dar tie cine-ti da dreptul sa crezi ca n-ai fi ? Sper ca nu sursele personale de informatie si documentare, ca devii ridicol... Sursele celorlalti ce au, furnici? blush.gif

QUOTE
Iti alegi parintii si un mediu social care crezi ca te va ajuta sa inveti, cu obstacole care vor avea aceeasi menire.

Ee' scuza-ma Misti, dar aici am ceva rezerve... (De altfel esti una din simpatiile mele wink.gif ) Dar nu prea imi vine sa cred ca chiar avem posibilitatea de a opta in acest sens. Cred c-am scris mai pe larg despre ce cred eu in legatura cu asta la topicul referitor la Moarte, fara sa stiu ca aici dezbaterile sunt mult mai avansate. Si stii cu ce argumente vin ?
1- Ar exista parinti pe care nu i-ar vrea nimeni (nu spune "ei,si ce " ca sunt unii care-au ramas pe "foc automat" la perpetuarea speciei, iar in harmalaia si mizeria aia, nu prea imi imaginez ca mi-ar da ghes inima sa ma ...strecor), si parinti pe care prea multi i-ar dori, dar au ... obturat incarcatorul...
2- Alegandu-ne parintii ar insemna sa ne alegem si cele doua conditii de karma: locul si momentul nasterii. Eu raman la parerea ca suntem determinati de verdictul judecatii noastre, cand si unde pornim in viata ! 43.gif
Figaro
Din cate stiu religia e singura care incearca sa raspunda la intrebari de tip "cine" si "in ce directie". La inceput de secol se credea ca Stiinta va fi cea care va da raspunsuri la aceste intrebari fundamentale. Dar, dupa cum se stie, ne-a cam dezamagit in problema asta.
Petru
FIGARO,

Desi stiinta nu a reusit sa faca cine stie ce minuni,cred ca esti de acord ca daca aceasta ar fi limitata am fi in situatia in care ar trebui sa invatam din nou unele lucruri care in momentul de fata sunt cunoscute. Fara stiinta lumea ar fi mult mai saraca...
Figaro
Ba a facut minuni. Si nu-mi imaginez viata fara stiinta. In plus stiinta a existat dintotdeauna. Unul din cei care au redactat Scriptura, Luca, era de profesie medic. Medicii, dupa cum stiu, si atunci si acum au facut parte tot din stiinta.

Cred ca m-am exprimat gresit. Nu de stiinta era vorba, ci de o idolatrie a stiintei, a Stiintei cu majuscula. Fiecare sistem are zona lui de actiune. De aici cred va vine problema, din a i se acorda stiintei atributii cu care n-are nici o legatura.
Petru
Dar cred ca nici nu se pune problema ca cineva sa faca o idolatrie a Stiintei... deja e prea mult.
Acum inteleg perfect punctul de vedere exprimat ceva mai sus si-mi pare rau daca am interpretat eronat.
Sunt de acord cu cele spuse despre stiinta...
Copernic
QUOTE (Mihai @ Jun 1 2003, 08:16 PM)
Care este motto-ul tau? "Traieste viata!" => De cate ori nu am auzit aceasta expresie.
Dar, in sine, care este scopul vietii?
De a trai, de a invata, de a cunoaste?

Scopul Vietii este Moartea, la fel cum scopul Mortii converge catre Viata.
Este acea vorba de duh, fantastica, <<Aceasta zi este prima din restul vietii tale>>care, totusi, da ceva de gandit pentru multi dintre noi...

----------
AVE!
----------
Figaro
Nu stiu daca viata are un scop in sine. Apreciez oamenii care isi traiesc viata, nu pe cei care si-o viseaza. E drept ca si varsta are un cuvant de spus. La 24 de ani esti filosof si intorci lumea pe dos. Devii chiar supraom. Ai senzatia ca nimeni nu e ca tine, ca vei avea o trecere memorabila printre ceilalti participanti la traficul vietii. Ca vei intra in depasiri, vei plusa, vei lua viteza, vei avea parte de accidente spectaculoase. Pe urma lucrurile se mai calmeaza. Iti dai seama ca trebuie sa participi cumva la viata cetatii ca sa poti avea dreptul la viata. Rebeliunea se estompeaza treptat. Ramane cel mult o fatada: plete, blugi, triocuri colorate. Desi Pitis imi pare destul de dubios pentru varsta lui, cu pleata alba si pete pe fata. Cred ca fiecare varsta are darul si menirea ei.
OMU'BUN
Scopul vietii De unde si pana unde tine viata, si cate oare avem puterea sau ne permite timpul sa facem?! Cum e mai bine sa fim? Pragmatici? Sa dobandim prin mijloace mai mult sau mai putin ortodoxe, mult mai mult de cat am avea nevoie? Sau genul "sarac si curat", eliberati de orice gand hulpav, constienti ca nu suntem tocmai mandria parintilor nostri, a fratilor, sau copiilor nostri ? Si iarasi ma intorc la "predestinare". Viata pare sa fie atat de clar jalonata dinainte de a "deschide" ochii catre lume, ca orice-ai face, nu poti decat sa "primesti" cate ceva din cand in cand, iar asta in urma unor mari eforturi si sacrificii. Nu pot sa nu ma compar cu altii care s-au lovit frontal de sanse extrem de favorabile... La fel cum in mod inevitabil eu la randul meu sunt luat ca termen de comparatie ca cel care am beneficiat de asemenea sanse... TOTI, si cei ce au din belsug, si cei care sunt foarte stramtorati, au inca multe vise de implinit. Unele reale, altele simple fantezii, dar care ii ajuta sa fie mai fericiti decat cei care-si traiesc cu adevarat visul... Astfel te "trezesti" la final de drum si incerci sa tragi linie (daca nu cumva ai sfarsit deja inainte sa apuci sa te gandesti la asta - iar aici mi se pare devastator pentru un om ) Ce fel de om am fost? Ce-am realizat? Ce las in urma mea? Am vreun motiv de bucurie, sau..."mi-e inima grea, ca un bulgare de sare lucrata in ocne" (vorba lui Pastorel). O vorba straveche spunea "Cine n-a sadit un pom roditor, sau n-a sapat o fantana, sau n-a facut un copil, sau n-a construit o casa, sau n-a scris o carte, a trait inutil si a facut umbra pamantului, degeaba ! " Eu cred ca asta este scopul real al unei vieti . Iar daca poti sa le faci pe toate, te poti numi un om fericit. Imi doresc atat de mult sa reusesc pana la urma sa... fac si o fantana!...
gand
Sa-mi fie familia fericita!
secunda
scopul vietii e de a te bucura, de a te minuna si de a iubi .

daca credem in viata de dincolo atunci avem o continua viata iar scopul ei e cel mentionat mai sus. oriunde ar ajunge sufletul nostru sa traiasca scopul lui nu poate fi altul . caci nu te poti bucura daca cel drag plange, nu te poti minuna daca nu are cine sa iti descopere magia si nu poti iubi daca nu daruiesti.

12.gif
Anjin
Acest topic imi aduce aminte de mitul pesterii la Platon .Cred ca scopul vietii este acela de a rupe lanturile si a iesi la lumina .
vermeer
Viata nu are scop, iar noi nu cred ca-i putem cauta sau da unul. Cred ca ne aflam aici pentru a ne mira in mod absolut.
YoyoMan
Cred ca singurul scop demn de orice sacrificiu e acela de a fi fericit. Nu prea are sort sa te incalcesti in tot felul de explicatii si implicatii. Ceea ce isi doreste orice om - indiferent de starea in care se afla - e sa fie fericit. Cum se face pe el insusi fericit - asta difera de la individ la individ. ORICE OM CAUTA FERICIREA! blink.gif
Tudy
Fericirea nu e scopul vietii. Ea constituie doar unul dintre rezultate. Scopul vietii e cu totul altul. Orice om cauta. Printre altele, obtine si Fericirea...
Liv
Vreau in primul rand sa salut pe toata lumea, pentru ca sunt noua. rolleyes.gif
Asa... si acum: problema e ca toata lumea considera fericirea un scop, ceea ce cred ca e o mare confuzie. Fericirea nu e un scop, e o stare, pe care o atingi numai prin tine insuti, indiferent de influentele exterioare. Scopul ar trebui sa fie altul: sa cunosti, sa devii mai bun, sa te ridici deasupra "mizeriilor" de zi cu zi, sa intelegi ca toate greutatile pe care le intampinam sunt doar nimicuri, aruncate in calea noastra pentru a ne pune la incercare si pentru a ne intari. Suntem doar niste picaturi neinsemnate in univers, noi si problemele noastre. Dar ne e greu sa acceptam asta, pentru ca suntem prea legati de cuvantul "EU". Fericirea vine singura, dupa ce intelegi si dupa ce capeti intelepciunea necesara. Nu trebuie s-o cauti.
Offf, am gandit deja prea mult... blink.gif
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.