Să te ajute Dumnezeu!

Au legătură aceste invocaţii cu Sfîntul Ioan Gură-de-Aur?

Rugaciunea sfântului Francisc de Assisi

R: Doamne, fa din mine un instrument al pacii Tale! ***

Unde este ura, eu sa aduc iubire,
Unde este ofensa, eu sa aduc iertare.
Unde-i învrajbire, eu s-aduc unire,
Unde-i ratacire, eu s-aduc adevarul,
Unde-i îndoiala, eu s-aduc credinta.
Unde-i deznadejde, eu s-aduc speranta.
Unde-i întuneric, eu s-aduc lumina,
Unde-i întristare, eu s-aduc bucurie.
O, Doamne, fa ca eu sa caut nu atât sa fiu mângaiat, cât sa-i mângâi eu pe altii;
O, Doamne, fa ca eu sa caut nu atât sa fiu înteles, cât sa-i înteleg eu pe altii;
O, Doamne, fa ca eu sa caut nu atât sa fiu iubit, cât sa-i iubesc eu pe altii.
Caci, daruind, primim,
Uitându-ne pe noi, ne gasim,
Iertând, suntem iertati;
Murind, înviem pentru viata eterna.
Amin!


*** cand se canta se adauga dupa fiecare vers.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 3 Jul 2004, 08:26 PM

Draga XCross,

Da, desigur, fac parte din Rugaciunea dupa numarul celor douazeci si patru de ceasuri ale zilei si noptii si este atribuita Sfantului Ioan Gura de Aur. Ea se incheie cu numarul 24 astfel:
Doamne, faca-se voia Ta si nu a mea. Pentru rugaciunile si mijlocirile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor tai, ca bine esti cuvantat in veci. Amin..
De asemenea imi plac tare mult frumoasele si puternicele rugaciuni ale Sfantului Ioan Damaschin si din care una am scris si eu aici, pe la inceputul acestui topic.

Frate TriRegnum si rugaciunea ce ai scris acum este minunata.

Doamne ajuta!

Fratii mei,
Inca am proaspat in mine un lucru ce a spus astazi parintele la Sfanta Liturghie:
"Doar simplul fapt ca Il recunoasteti pe Mantuitorul Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, nu va aduce mantuirea. Si diavolii stiu ca El este Fiul lui Dumnezeu si se tem de El, dar Il urasc si fac totul impotriva Lui. De aceea voi, credinciosilor, iubiti pe Domnul Iisus Hristos, mai presus de orice pe lumea asta, faceti intocmai voia Lui si rugati-va neincetat la Dansul. Si atunci, bunul Dumnezeu, se va milostivi de noi, si ne va primi in Imparatia Lui."
Amin!

Doamne ajuta!

Păi, bineînţeles, Clopoţel că facem tot ce putem să-l iubim pe Domnul nostru Isus Cristos, că altceva ce avem mai bun de făcut!

Rugăciunea Sf Francisc "circulă prin venele" oricărui catolic, este durerea şi bucuria noastră. Moaştele Sf Anton au fost primite pe fondul cîntării acestei minunate rugăciuni. Iar cîntarea - rugăciune făcută de doua ori - măreşte frumuseţea şi profunda religiozitate a rugăciunii Sf Francisc.

AD SS SACRAMENTI Benedictionem Hymnus


Tantum ergo Sacramentum Veneremur cernui:
Et antiquum documentum Novo cedat ritui:
Præstet fides supplementum Sensum defectui.

Genitori, Genitoque Laus et jubilatio,
Salus, honor, vortus quoque Sit et benedictio:
Procedenti ab utroque Compar sit laudatio. Amen

P: Panem de coelo præstitisti eis.
C: Omne delectamentum in se habentem.

Oremus:
Deus, qui nobis sub Sacramento miriabili passionis tuæ memoriam reliquisti: tribue quæsumus, ita nos Corporis et Sanguinis tui sacra mysteria venerari; ut redemptionis tuæ fructum in nobis jugiter sentiamus. Qui vivis et regnas in sæcula sæculorum. Amen.

Mărire s-aducem cu toată iubirea
Lui Petru şi Pavel, Apostoli slăviţi.
Ei sunt fondatorii Bisericii Romei;
Părinţi ai credinţei şi stâlpi neclintiţi.

Refren:
Petru şi Pavel, Sfinţi preafericiţi,
Cu îndurare să ne ocrotiţi.

Crstos îl alege pe Simon pescarul
Şi Petru-l numeşte, în apostolat.
Pe Pavel din duşman îl schimbă-n prieten
Şi-l face Apostol cu zel înfocat.

Cu dragoste mare ei merg după Domnul,
Şi îl proclamă Fiu Dumnezeiesc;
Iar El drept răsplată în slavă-i ridică
În viaţa aceasta şi-n Raiul ceresc.

Pe Petru zideşte Biserica toată
Şi cheile sfinte i le-a-ncredinţat.
Doctor între neamuri pe Pavel îl face
Şi vas îl alege de har minunat.

Pe Petru îl pune "Păstor negreşelnic",
În veci să nu fie de iad biruit.
Şi lui, ca la Capul văzut de pe lume
Întreaga Sa turmă i-o dă de păzit.

Pe Pavel îl scapă din mii de primejdii,
Şi-l duce să vadă al treilea cer.
Lucrează şi Pavel la fel ca şi Petru
Fălindu-se numai cu-al crucii mister.

În Roma îşi pune Catedra sa Petru,
Columna luminii ca suprem Păstor;
Aici strâns în lanţuri, vesteşte şi Pavel
Nădejdea adusă de Mântuitor.

Prin glas şi prin carte ei predică crucea
Şi focul iubirii aprins de Cristos;
Biserica creşte în inimă-n suflet,
Sfinţind prin credinţă pe cel păcătos.

Neron împăratul în temniţă-i puse,
Pe urmă la moarte crud i-a osândit.
Şi Pavel îşi dase sub sabie capul,
Iar Petru pe cruce muri răstignit.

Prin sfântul lor sânge dat pentru credinţă
Biserica-mbracă un falnic veşmânt,
Iar Roma întinde ca mândră Regină
Al dragostei sceptru pe-ntregul pământ.

Măriţi fiţi de-a pururi, Apostoli puternici,
Biserica sfântă voi s-o ocrotiţi.
Aduceţi la turmă, cu Petru la cârmă,
Pe cei ce-n erezii mai stau rătăciţi.

Ce mult poate face şi ce frumos sună un simplu "Doamne miluieşte!" spus de un om care vrea ceva de la Dumnezeu!

Mie imi place cel mai mult intr-o rugaciune faptul ca legatura intre Dumnezeu si mine se face instantaneu.Totul depinde de mine.Dumnezeu stie cel mai bine de ce avem nevoie inainte ca noi sa-i cerem.Nu cuvintele pe care le folosesti conteaza, nu felul cum te rogi, nu cantitatea mesajului, nu calitatea lui, nu rugaciunile tip, invatate din carti de rugaciune, ci faptul ca iti deschizi inima si Dumnezeu patrunde in tine asta conteaza si este placut lui dumnezeu(nu faptul ca eu am scris cu d mic acum).Legatura cu Dumnezeu are loc in inima ta si cuvintele sint de prisos.

Eşti un om deosebit bubu! Şi dacă legătura se face instantaneu, aşa cum zici, eşti şi iubit...

Sa nu uitam ca bunatatea vine de la Dumnezeu "...ca sa nu se laude nimeni".
Am si eu coborisurile mele(destule) cu care ma lupt, incerc sa tin capul sus si asta se face numai prin rugaciune.Legatura cu Dumnezeu.Cind te indepartezi de El, incepe coborisul cu necazurile lui, cind esti aproape radiezi de fericire, esti totul numai un zimbet.

Cuvintele Domnului, în psalmul 31:

Te voi face înţelept şi te voi călăuzi
pe calea pe care vei merge.
Voi aţinti ochiul Meu asupra ta.

Nu fiţi asemenea calului şi al catîrului, lipsiţi de pricepere,
ale căror fălci le strîngi cu zăbală şi cu frîu,
altfel nu vin după tine...

Apropo de stilul exprimării, îmi vin în minte cuvintele unui forumist: "genial şi simplu, ca tot ce-i genial!"

Aşa e!

Mi se pare ca cea mai frumoasa rugaciune vine din inima, si cred ca mai curand dintr-o inima smerita. Restul... sunt cuvinte, sunt un soi de invelis (dar sigur, ne place ca si invelisul cadoului sa fie frumos, nu doar cadoul).

Fiind intr-un cor bisericesc, stiu multe rugaciuni pe muzica. Uneori sunt ca o alifie sufleteasca sa mi le amintesc si mi-e mai usor sa le repet (pe cat am timp). Si am citit si ca unii pustnici recomandau ca atunci cand rugaciunile rostite devin prea aspre, sa se intercaleze cu cantarea de psalmi, pentru a indulci inima.

Din discutiile mele cu un preot ortodox am inteles ca e pacat sa spui o rugaciune necitita, venita din inima pentru ca e riscut sa incalci "sfintele canoane", eu i-am spus ca Dumnezeu nu sta cu canoanele in fata sa verifice daca ortodoxul greseste vreun canon, ci rugaciunea din suflet e mult mai primita, insa si-a mentinut parerea.

Rugaciunea cantata e ca si cum ai spune-o de doua ori. E minunat cand stai asa singur si canti cate un Psalm, eu il prefer pe 22, dar imi plac cu totii. Iar la Liturghie nu mai spun cum tresalta inima cand sunt cantati Psalmii si celelalte cantari.

TRI, spunei Sfintiei sale preotul ortodox, ca profund religios ma indoiesc ca Badea Cartan care a mers pe jos pana la Viena ca sa-si afle dreptatea nu s-ar fi rugat la Dumnezeu. Dar s-a rugat in simplitatea sa, de om sarman si urgisit, dar mandru, care stia ce da - si din suflet, si pentru care a primit masura. Indeplinirea dreptatii.
In Evul Mediu, cine stia de doctrina? Cei care aveau bani sau bucuria de a servi pe langa manastiri, care au fost adevarate centre culturale. Ceilalti nu se rugau? Ba da, ba chiar la multi Dumnezeu le-a ascultat rugile, asa nedogmatice, marturie fiindu-le chivoturile si mainile din aur si argint, sub care stau scrise multumirile celor mai putin instariti si ctitoriile marete ale celorlalti.
Stefan cel Mare credeti ca dupa 45 ani de Domnie si 47 de lacase de cult ortodox o fi fost refuzat - in indeplinirea rugilor Marieie Sale? Intre doua batalii si o ridicare de biserici alternata cu cararile mandrelor, nu cred ca prea mare timp avea sa silabiseasca la opait sau lumanare de seu in dosul sparturii acoperita cu besica - DOGMA.
Asta e o gaselnita de moment, aceasta dogma dogmatica, ca tot e la moda prin facultatile de profil.

Acest topic a fost editat de contraste: 2 Sep 2004, 02:02 PM

I-am spus, dar nu a vrut sa inteleaga asa ca l-am lasat in pace. I-am dat un exemplu mic: relatia om-Dumnezeu e o relatie fiu-Tata. Asa cum un tata il intelege pe copilasul sau de 5 ani care nu cunoaste gramatica, la fel si Dumnezeu intelege si asculta toate rugaciunile si celor care nu stiu foarte bine dogmele.

"Din discutiile mele cu un preot ortodox am inteles ca e pacat sa spui o rugaciune necitita"

Poti sa fii mai explicit despre ce anume era vorba..pentru ca eu banuiesc ca nu e chiar asa cum prezinti tu situatia....Este ca si cum mi-ai spune ca un preot ortodox nu se roaga pe drum, sau inainte de a sta la masa...decat daca citeste din carte..etc..

Contraste cred ca te-ai aruncat prea repede...sunt sigur ca e vorba de un anumit context...toti preotii ies in fata altarului si spun Tatal Nostru impreuna cu toata Biserica fara sa citeasca rugaciunea

Calugarii care zic "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, mantuieste-ma pe mine pacatosul!"

Cum ramane cu rugaciunea inimiii?

Numai bine!

noi

Nu-mi interpreta cuvintele si nu-mi spune nici mincinos, poti banui ce vrei.
El spunea ca atunci cand te rogi trebuie sa folosesti rugaciunile fixe prescrise pentru diferite trebuinte, daca le stii pe dinafara e perfect, daca nu, le iei din carte. Spunea ca rugaciunea nu e bine sa o faci asa cum vrea fiecare om din inima (sa spuna ce "ii vine"), ci sa se roage din inima rugaciunile(cele fixe, de la preoti, calugari etc - toate in conformitate cu canoanele, ca nu cumva sa incalce vreun canon) pentru diferite necesitati.

Tatal nostru e simpla si e Rugaciunea Domneasca care e stiuta de fiecare crestin din orice cult, insa alte rugaciuni in concofmitate cu canoanele si aprobate spre a fi scrise in cartile de rugaciuni, daca nu se cunosc pe dinafara, atunci trebuie citite.

Nu cred ca rugaciunea data de tine e singura rugaciune a sufletului, orice rugaciune pornita din credinta, dragoste si speranta e a inimii.

Putem sa mai adaugam si Pelerinul rus la exemplele voastre.

E posibil insa sa te poti ruga si gresit. De pilda: Doamne, da lui cutare dupa inima lui. Sau: Doamne, pedepseste pe cutare, ca mi-a facut rau. Sunt rugaciuni pe care Dumnezeu nu le primeste si ma tem ca sunt si unele care se pot intoarce impotriva noastra. Cum e chiar Tatal nostru, in care spunem 'si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri'. Ca daca nu iertam gresitilor nostri, cum mai putem spune rugaciunea asta fara sa ne bagam pe noi insine la pedeapsa?

Deci se recomanda intr-o prima faza rugaciunile din carti, pentru ca ele sunt deja experimentate de Sfinti, si chiar traite de ei. Sunt, daca vreti, garantate. Plus de asta sunt si foarte frumoase, asa de frumoase cum noi poate nu ne-am gandi sa le facem.

TriRegnum, te referi la canoane ale rugaciunii... Poate tu nu iti dai seama, dar cand ii spui cuiva care nu are chiar o traire intensa a credintei de canoane, acela se si gandeste sa se lase de asta. De multe ori lumea considera canoanele ca pe o pedeapsa (si de multe ori, cred, se considera prin asta si nedreptatiti sau pedepsiti peste putere - vezi undeva discutiile care se purtau pe marginea unui sondaj despre Spovedanie, de la Han). Deci, hai sa nu le zicem canoane, si sa le luam mai degraba ca pe niste posibilitati de rugaciune care sunt mai placute lui Dumnezeu, validate de Sfinti, niste persoane cu o traire mai curata decat a noastra.

Insa cred ca Dumnezeu primeste si rugaciunea din inima. Cum se spune in Psalmul 50, 'inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi'. Adica sunt momente cand efectiv iti vine sa te adresezi direct lui Dumnezeu si cred ca asta nu trebuie impiedicat cu nimic, daca vine din curatia inimii, si nu din patima sau din razvratire.

TriRegnum si noi

In treptele superioare ale rugaciunii, nu mai poti articula nici un cuvant. Nu mai poti exprima nimic - singurul cuvant pe care-l mai poti simti este un fel de "Doamne Dumnezeule!" icnit din toata fiinta (cei care au practica in domeniul rugaciunii poate vor intelege ce vreau sa spun... cuvintele reusesc cu greu sa exprime...) Nu mai ai decat o unica senzatie de contopire cu Divinitatea, in care te topesti ca o picatura de amar intr-un Ocean de Iubire.

Daca stii sa te rogi (acest lucru e cel mai important), nu prea conteaza daca reciti rugaciuni dintr-o carte, daca le stii pe dinafara sau daca folosesti cuvintele tale. Tot acolo ajungi.

Exact la aceasta ma refeream si eu.

Draga TriRegnum,

Eu te cred pe cuvant ce spui. Adica este posibil sa existe si un astfel de preot. Parerea mea este ca el greseste grav. Este ilogic, este absurd, si bineinteles nu este un pacat. Cum sa fi obligat sa spui rugaciunile decat daca le citesti?! Pai oamenii care nu stiu sa citeasca ce fac? Ei sa nu se roage? Acum 500 ani, banuiesc ca cel putin 70% din populatie habar nu aveau de litere.
Totusi, este posibil ca acel preot sa se fi referit la vreun canon. De ex. se poate da canon, ca sa te rogi, seara de ex., dupa Rugaciunile de seara, date in Ceaslov, sau in anumite zile, sa te rogi dupa Paraclistul Maicii Domnului, de ex. Acestea sunt niste "seturi" de rugaciuni, pe care putini sunt in stare sa le tina minte.
Chestia cu cititul este doar pentru ca unele rugaciuni sunt lungi. Chiar si Psalmii. Cati oameni pot spune Psalmul 50 al lui David din memorie? Dar daca il inveti totusi, este foarte bine, nu mai e nevoie sa-l citesti...

Acest preot m-s socat putin, insa am vorbit si cu altii care nu sunt de-acord; exista fel de fel de pareri asa cum mereu au existat, chiar si Sfintii Parinti au avut pareri personale pe care insa nu le-au impus (spre ex: un martir pentru Cristos nebotezat daca moare ajunge in iad, la fel ca orice persoana nebotezata, ea urmand a fi botezata la sfarsitul lumii si altele).

Un martir pentru Hristos e precedat in general de particula "sfant".

Sfintii (Martiri) ajung in Rai.

Botezati sau nu.

Da asa este, dar unii clerici ai primului mileniu nu sustineau aceasta din exces de zel, insa nici nu propavaduiau parerea lor personala.

TriRegnum nu am vrut sa spun ca minti ci ca doar ai prezentat denaturat problema...multi au inteles de la tine despre calugarul acela ca sustinea ca trebuie sa te rogi doar citind din carte.

Dupa aia ai revenit cu precizari si ai spus: calugarul sustinea ca e bine sa te rogi doar cu rugaciuni prescrise (indiferect daca sunt citite sau spuse pe de rost) care e cu totul altceva si dintr-un anume punct de vedere poate fi adevarat.

Ca sa fiu mai explicit unii calugari aleg o ascultare dura..adica sa isi alunge orice gand, orice initiativa personala..o lepadare de sine totala..si atunci aleg ca pana si rugaciunile sa nu fie cu cuvintele lor, nici cu gandurile lor pentru a nu putea zice despre ei insisi nici macar ca se roaga..

Martirii nu mor nebotezati..se boteaza automat cu botezul sangelui

Numai bine!



Acest topic a fost editat de noi: 3 Sep 2004, 01:48 PM

Da, noi am recitit si am vazut ca m-am exprimat rau...imi pare rau daca sunt uneori mai rece sau nu sunt cum trebuie, sunt intr-o perioada in care ma simt rau...se mai intampla.

Da intr-adevar este bine, dar nu trebuie numai forme fixe, ci si ceva din inima ca gen: "Isus te iubesc mai mult decat orice pe lume pentru ca tu esti Domnul Dumnezeu care s-a jertfit pentru mine, te iubesc Sfanta Treime datatoare de viata, izvorul a tot binele, scaparea si mantuirea noastra, ajuta-ma pe mine pacatosul sa trec toate obstacolele din calea credintei pentru ca astfel sa pot candta indurarile Tale in vecii vecilor. Amin" (rugaciune personala a mea spre exemplu, ce frumos suna "Domnul Dumnezeu" si "Sfanta Treime" venita din inima, parca simti mangaierea Sa). Probabil calugarul respectiv se temea ca omul sa nu-i ceara lui Dumnezeu ceva rau, cum spunea Clara, nu e bine sa cerem ceva rau aproapelui (Ex: Ps 108).

Fiecare om isi alege calea potrivita in Biserica lui Cristos (si subliniez aici ca desi e despartita social/uman, e aceiasi in credinta - aceiasi Biserica Catolica/Universala ce pastreaza Ortodoxia/dreapta credina si din pacate ambele se afla in schisma inca). Lepadarea totala de sine e culmea sfinteniei si trebuie astrata ca un bulgar de aur, aur sufletesc, dar cum spune Sf. Scriptura cel ce a gustat cu adevarat si a vazut cat de bun este Domnul Dumnezeu, e imposibil sa mai cada.

Si eu am spus aceasta undeva pe forum mai demult. Totusi unii Sfinti Parinti nu sustineau aceasta, insa nici nu isi propavaduiau parerea. (nu doresc sa dau nume, caci sunt respectati prea mult de ambele Biserici)

Avand doctoria pocaintei, suflete al meu, apropie-te, lacrimand cu suspine si strigand catre Doctorul sufletelor si al trupurilor: Scapa-ma, Iubitorule de oameni, de greselile mele si ma numara cu pacatoasa, cu talharul si cu cel desfranat si-mi daruieste, Dumnezeule, iertare pacatelor mele si ma mantuieste!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pocainta vamesului n-am ravnit-o si lacrimile pacatoasei nu le-am castigat, ca din pricina orbirii sunt lipsit de asemenea indreptare; dar, cu milostivirea Ta, mantuieste-ma, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni!

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

Preacurata Fecioara, de Dumnezeu Nascatoare, roaga pe Fiul tau impreuna cu Puterile cele de sus, ca sa ne daruiasca iertare de pacate mai inainte de sfarsit si mare mila!


Straluceste in inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea nestricacioasa a cunostintei Dumnezeirii Tale si deschide ochii sufletului nostru spre cunoasterea evanghelicestilor Tale propovaduiri; pune intru noi si frica fericitelor Tale porunci, ca astfel calcand cu totul poftele trupesti, viata duhovniceasca sa petrecem, cugetand si facand toate cele ce sunt placute Tie. Ca tu esti luminarea, si sfintirea si mantuirea sufletelor noastre si Tie slava inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Iata o rugaciune (un imn) ce se canta la Calea Sfintei Cruci din Postul Mare (ar fi bine sa meditati fiecare strofa si sa va ganditi la statiunea Crucii corespunzatoare):


Isuse cel drept si sfant
Ce-ai gresit Tu pe pamant,
Ca te vad de maini legat
Si la moarte judecat?

O Isuse, preaiubit,
Eu Te vad azi osandit,
Pentru-a mele faradelegi,
Precum si ale lumii-ntregi.

Crucea umerii Ti-i frange,
Ranile-s pline de sange.
Dar mai crancena durere
Iti fac pacatele mele.

Isuse, iti cer iertare,
Da-mi cainta si-ndreptae,
Ca sa plang al meu pacat,
Si sa nu mor ne-ndreptat.

O Fecioara-ndurerata,
Maica binecuvantata,
Primeste-ma si pe mine,
Sa plang pe Isus cu tine.

Sa plang pacatele mele
Ce te-au cufundat in jale.
Ca pe Fiul tau iubit,
Asa crunt L-au chinuit.

Cand puterile-si slabira,
Pe Simeon il silira
Sa-Ti ajute a purta,
Doamne, crucea Ta cea grea.

O, Isuse, pentru TIne,
Ajuta-voi pe oricine
Crucea vietii a purta,
Soarta grea voi usura.

Recaderea in pacate
Mult Te doare, Indurate,
Si-Ti face crucea grea,
Parca cazi din nou sub ea.

O, Isuse ma-ntareste
De caderi noi ma fereste,
Ca sa stau pan-la mormant,
Tot in harul Tau cel sfant.

Cine oare nu va plange,
Vazandu-Te-n rani si sange,
Si catre moarte mergand,
Fara glas, ca un miel bland.

O, Isuse da-mi durere,
Sa palng chinurile-Ti grele,
Si sa plang al meu pacat,
Pan-a nu fi judecat.

Sub a crucii grea povara,
Isus cade a treia oara.
Pentru-ale noastre caderi
In pacate si greseli.

Isuse, mult indurate,
Da-mi iertare de pacate
Si canon da-mi pe pamant,
Pana nu plec in mormant.

Popor crunt si ne-ndurat,
Pe Isus L-ai dezbracat.
Lui Mesia cel dorit,
Rusinari i-ai pregatit.

Isuse, Mire ceresc,
Ajuta-ma sa ma feresc
De ganduri, vorbe spurcate,
De fapte nerusinate.

Isus e pe lemn culcat,
Cuiele-n palmi ii strabat.
Sangele Lui preasfant
Curge parau pe pamant.

Am gresit, Isuse bune,
Iar Tu suferi pentru mine.
Da-mi sa plang al meu pacat,
Caci eu sunt cel vinovat.

Isuse preaindurat,
Trei ore pe cruce-ai stat;
Trei ore Te-ai chinuit,
Pana moartea Ti-a sosit.

Eu deplang a Ta durere,
Iti plang chinurile grele,
Dar deplang si-al meu pacat,
Ce moartea Ti-a cauzat.

Cand Isuse ai murit,
Maica Sfanta te-a jelit;
Cu-ale ei lacrimi Te-a spalat,
Si in giulgi Te-a infasurat.

Maica plina d-ndurare,
Fa sa dobandim iertare
De la Fiul tau preasfant,
Pana suntem pe pamant.

Cand sufletul Ti L-ai dat,
Soarele s-a-ntunecat,
Luna s-a cutremurat,
Pietrele s-au despicat.

Iar cand soarele-a apus,
In mormant, Doamne, Te-au pus.
Acolo zaci ingropat
Pentru-al meu mare pacat.

Doamne noi cu intristare
Plangem durerile Tale,
Cate-n lume le-ai purtat,
Pana ne-ai rascumparat.

Isuse mult indurate,
Chinuit pentru pacate,
Iarta-i pe toti cei gresiti
Si ne fa-n veci fericiti.

Amin!

Un mesaj - ecou :


Sfintele Taine

Iata Domnul iar S-a rastignit,
Iata Mielul iarasi S-a jertfit,
Trup si Sange se amesteca-n pahar,
E Golgota masa Sfantului Altar.

Din potirul binecuvantat,
Si din trupul cel insulitat,
Curge scumpul sange - har mantuitor,
Viata daruind intregului popor.

Voi, ce care sunteti insetati,
Si izvor de apa nu aflati,
Haideti toti si setea voastr-o potoliti,
Scumpul Sange ale jertfei, astazi Il primiti.

Voi, cei care mult ati flamanzit,
Cei ce-n lume hrana n-ati gasit,
Pentru voi azi se jertfeste Mielul Sfant,
Painea vietii astazi pentru voi s-a frant.

Din potirul sfant si luminos,
Cand primim in taina pe Hristos,
Insisi sfintii cei din slava jinduiesc,
Fericirea celor ce se impartasesc.

(Zorica Latcu - Teodosia)

Rugaciunea Sfantului Serafim de Sarov transmisa staretului Sampson in vis, in 1928.

Atotmilostiva /
Stapana mea /
Nascatoare de Dumnezeu / Marie /
Maica Domnului /
Singura si neindoielnica
Mea Nadejde /
Nu te scarbi de mine /
Nu ma departa / nu ma parasi /
Apara-ma / mijloceste /
Auzi-ma / vezi-ma /
Stapana / ajuta-ma /
Iarta-ma / iarta-ma /
Preacurata /

Rugaciune de cerere catre Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare, facere a lui Pavel Monahul din Manastirea Facatoarei de bine (care se citeste la Pavecernita Mare)

Nepatata, neintinata, nespurcata, fara prihana, curata Fecioara, a lui Dumnezeu Mireasa; Stapana, care pe Dumnezeu-Cuvantul cu oamenii, prin preaslavita nasterea ta, L-ai unit si firea cea lepadata a neamului nostru cu cele ceresti ai impreunat-o; ceea ce esti singura nadejdea celor fara de nadejde si celor biruiti ajutatoare; gata folositoare celor ce alearga la tine, si tuturor crestinilor scapare. Nu te scarbi de mine, cel pacatos si intinat, care cu urate ganduri si cu cuvinte si cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am facut; ci, ca ceea ce esti Maica iubitorului de oameni Dumnezeu, cu iubirea de oameni, milostiveste-te spre mine, pacatosul si intinatul, si primeste jrugaciunea mea, ce se aduce tie din buze necurate; iar pe Fiul tau si Stapanul nostru si Domnul, cu indraznirea ta, ca o Maica, cuprinzand, roaga-L sa-mi deschida si mie milostivirile cele iubitoare de oameni ale bunatatii Sale. Si trecand toate greselile mele cele nenumarate, sa ma intoarca la pocainta si lucrator poruncilor Sale iscusit sa ma arate. Si fii langa mine pururea ca o milostiva, milosarda si iubitoare de bine. Intru aceasta viata de acum, calda folositoare si ajutatoare; navalirile potrivnicilor oprindu-le si la pocainta indreptandu-ma. Si in vremea iesirii mele, ticalosul meu suflet pazindu-l si intunecatele chipuri ale viclenilor diavoli departe de acesta izgonindu-le. Si in ziua infricosatoarei judecati de munca cea vesnica izbavindu-ma si slavei celei negraite a Fiului tau si Dumnezeului nostru mostean pe mine aratandu-ma. Pe care sa o si dobandesc, Stapana mea, Preasfanta de Dumnezeu Nascatoare, prin mijlocirea si sprijinul tau. Cu harul si cu iubirea de oameni a Unuia-Nascut Fiului tau, a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Cel fara de inceput al Lui Parinte si cu Preasfantul si bunul si de viata facatorul Duhul Lui, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, a lui Chiril Batranul din Constantinopol


Preasfanta Stapana, Nascatoare de Dumnezeu, ceea ce ai nascut pe Mantuitorul si Domnul nostru Iisus Hristos, ceea ce voiesti ca toti oamenii, intru slava unuia nascut Fiului tau intrand, sa te vada pe tine, cea aleasa mai inainte de intemeierea lumii, unealta a mantuirii neamului nostru.

Eu, netrebnicul si necuratul robul tau, te rog pe tine cea mai curata decat soarele si mai cinstita decat ingerii, primeste rugaciunea mea si nu ma lepada pe mine. Caci cer de la cugetarea si asezarea ta cea milostiva si iubitoare de oameni sa te rogi Fiului tau Celui milostiv, ca una ce ai indrazneala, pentru mine, pacatosul, ca sa asculte intinata mea rugaciune pe care cu zdrobire si cu smerenie am facut-o, si sa nu o defaime pentru ca iese din inima spurcata, ci ca un indurat si multmilostiv, prin rugaciunea ta, a Preacuratei Maicii Lui, sa Se plece si, spre mine cautand, sa ma miluiasca si sa-mi ierte mie toate pacatele mele, cate in toata viata mea am nelegiuit.

Asa fa, Doamna mea, Preasfanta Fecioara, iar eu iti voi fi tie dator sa propovaduiesc de-a pururea maririle tale si darul tau cel negrait, ca binecuvantata si cu daruri daruita esti in vecii vecilor. Amin.

Toată frumoasă eşti Marie,
Şi prihană strămoşească nu este în tine!
Tu, eşti slava Ierusalimului;
Tu eşti bucuria lui Israel;
Tu eşti cinstea neamului nostru;
Tu eşti mijlocitoarea păcătoşilor.
O, Marie, o, Marie!
Fecioară preaînţeleaptă,
Maică preaîndurată.
Roagă-te pentru noi,
Mijloceşte pentru noi,
La Domnul Isus Cristos!

P. În zămislirea ta Fecioară ai fost neprihănită.
C. Roagă-te pentru noi Tatălui pe al cărui Fiu l-ai născut.

Să ne rugăm:
Dumnezeule, care prin zămislirea neprihănită a Fecioarei, ai pregătit un lăcaş vrednic Fiului tău, te rugăm ca tu, care prevăzând moartea aceluiaşi Fiu al tău, ai ferit-o de orice prihană, să faci ca noi să ajungem la tine curaţi, prin mijlocirea ei. Prin acelaşi Cristos Domnul nostru. Amin.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 28 Sep 2004, 05:22 PM

Infricosatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorare; cum Cel Preainalt de bunavoie S-a pogorat pana la trup, din pantecele Fecioarei facandu-Se om. Pentru aceasta, pe Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, credinciosii o marim.

Catre cine altcineva voi scapa, curata? Unde voi alerga de aici si ma voi mantui? Unde ma voi duce? Si pe cine voi afla scapare? Pe cine grabnica folositoare? Pe cine in necazuri ajutatoare? Spre tine insuti nadajduiesc; intru tine singura ma laud si spre tine indraznind, alerg.

Mireasa a lui Dumnezeu, nu este cu putinta a numara maririle tale si a spune adancul cel neurmat al minunilor tale celor mai presus de minte, care pururea sunt desavarsite, celor ce cu dragoste te cinstesc pe tine si cu credinta ti se inchina, ca unei adevarate Nascatoare de Dumnezeu.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

In cantari de multumita slavesc si cinstesc nemasurata mila si puterea ta cea multa tuturor o marturisesc si facerile tale de bine, pe care le-ai revarsat asupra mea, le propovaduiesc, le marturisesc si cu sufletul si cu inima si cu gandul si cu limba, totdeauna.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Primeste rugaciunea mea cea saracacioasa si plansul si suspinul si lacrimile mele nu le trece cu vederea. Ci ma sprijineste ca o buna si cererile mi le implineste. Ca toate le poti, ca o Maica a Stapanului Dumnezeu, Cel atotputernic, numai de vei cauta spre a mea ticaloasa smerenie.

O, prealuminate nor, Maica lui Dumnezeu, surpa pe cei ce se lupta cu noi, cu drapta ta cea stapanitoare si atotputernica. Si celor ce sunt in necazuri, le ajuta; pe cei asupriti ii mantuieste si dezleaga de pacate pe cei ce se roaga tie, ca toate le poti, cate le voiesti.

Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim.


Pentru toti te rogi, ceea ce esti buna, care scapa sub mana ta cea puternica. Caci noi, pacatosii, nu avem catre Dumnezeu in nevoi si in necazuri alta mijlocire, cei ce pururea suntem impilati de multe pacate, Maica Dumnezeului Celui Preainalt. Pentru aceea cadem inaintea, ta, sa ne izbavesti pe noi, robii tai, din toare primejdiile.

Pomeni-voi numele Tau, intru tot neamul si neamul.

A tuturor necajitilor bucurie si a asupritilor ocrotitoare, a saracilor hranitoare, a strainilor mangaiere, a celor invaluiti adapostire, a bolnavilor cercetatoare, al celor neputinciori acoperamant si sprijin, toiag al orbilor, tu esti preacurata Maica Dumnezeului Celui Preainalt. Tie ne rugam, grabeste de mantuieste robii tai.

Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita pe poporul tau si casa parintelui tau.

Bucura-te, Fecioara preacurata! Bucura-te sceptru cinstit al Imparatului Hristos! Bucura-te, ceea ce ai crescut strugurele cel de taina! Bucura-te, usa cerului si rugul cel nears! Bucura-te, lumina a toata lumea! Bucura-te, bucuria tuturor! Bucura-te, mantuirea credinciosilor! Bucura-te, aparatoarea si scaparea tuturor credinciosilor, stapana!

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Bucura-te, lauda a toata lumea! Bucura-te, Casa Domnului! Bucura-te, munte umbrit! Bucura-te, grabnica scapare! Bucura-te, ceea ce esti sfesnic de aur! Bucura-te, preacurata, ceea ce esti slava credinciosilor! Bucura-te, Maica lui Hristos Dumnezeu! Bucura-te, rai! Bucura-te, masa cea dumnezeiasca! Bucura-te, Biserica! Bucura-te, nastrapa de aur! Bucura-te, bucuria tuturor!


(cantarea a 9-a din paraclisul Maicii Domnului din Psaltire)