M-am mai gindit la o intrebare: Pentru ce ne-am putea ruga lui Dumnezeu ?.
Un text biblic spune: „Indiferent ce am cere potrivit vointei sale, el ne asculta” (1 Ioan 5:14). Astfel, ne putem ruga pentru orice lucru care este in armonie cu vointa lui Dumnezeu.
De exemplu ne putem ruga:
– pentru chestiuni personale ( putem vorbi deschis despre ceea ce ne framinta, ne putem ruga pentru indrumare, sa luam decizii intelepte, sa ne dea putere de a depasi problemele cu care ne confruntam, pentru pacatele noastre etc.)
– pentru altii.
Insa, cele mai importante lucruri pentru care trebuie sa ne rugam sint cele in legatura cu Dumnezeu. Si avem motive sa facem lucrul asta, El merita sa-I aducem laude sincere si sa-I multumim pentru toata bunatatea sa. Care ar fi acele lucruri pentru care ar trebui sa ne rugam in legatura cu Dumnezeu ? Raspunul se afla in rugaciunea ‘Tatal nostru’ (Matei 6:9,10).

Sase rugaciuni (ale parintelui Arsenie Boca):

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.


Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.


Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.


Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.


Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.


Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie.
Amin.

Doamne ajuta!

Se poate face o ierarhizare a celor 7 cereri din "Tatăl Nostru" sau nu?

Postez aici rugaciunea 'Tatal nostru' ca sa putem vizualiza cele 7 cereri
Tatăl nostru care eşti în ceruri!Sfinţească-se Numele Tău;
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt.
Pînea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
Si ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri
Si nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

Da, dar putem imparti cele 7 cereri in doua, deci o ierarhizare doar de 2 pozitii.
Asa cum am mentionat cu alta ocazie, intiietate in rugaciunile noastre trebuie sa aibe lucrurile in legatura cu Dumnezeu (Sfintească-se Numele Tău; Vie împărăţia Ta; Facă-se voia Ta) asa cum am putut observa si in rugaciunea model lasata de Isus, apoi ne putem ruga pentru diferite alte chestiuni (hrana, iertarea pacatelor, etc). Si sa nu uitam sa ii si multumim pentru ceea ce face pentru noi, sa nu fim egoisti si sa apelam la El doar cind avem nevoie

S-ar putea ca cele mai importante rugăciuni ale noastre să fie cele gîndite, cele care sînt săgeţi ale sufletului/inimii în momente de mare har. Mă refer la gînduri, la anumite gînduri (fără cuvinte...). Am avut eu cîteva experienţe în ultima vreme care... m-au pus pe gînduri...

S-ar putea, nu ştiu exact... mă... gîndesc...

Să ai grijă a te cerceta cu frică, cu cutremur şi cu adevărată smerenie, cu înjosire de sine şi cu zdrobire de inimă, cu suspinuri şi lacrimi, cu dragoste osârdnică, cu credinţă şi nădejde neîndoită, cu cinstire şi cu bucurie şi cu mare mulţumită din toată inima şi sufletul, şi aşa să te apropii de dumnezeiasca împărtăşire. Apropie-te negreşit, ţinând această povaţă: apropiindu-te de sfântul altar, închipuieşte-ţi că, într-adevăr, te-ai făcut vrednic a te afla la Cina cea de Taină împreună cu Hristos şi Sfinţii Apostoli.
Când se deschid uşile împărăteşti şi auzi: „Cu frică de Dumnezeu...", cazi cu înfricoşare înaintea Atotputernicului Dumnezeu şi Judecător; şi, pe cât poţi, te sileşte ca să nu-ţi iasă din minte cele spuse mai sus, ci închipuieşte-ţi-le împreunate în cruce şi strânse la piept, pleacă puţin capul, priveşte cu cinstire, cu ochii pliniţi de lacrimi şi spune rugăciunile: „Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu...; Cinei Tale celei de Taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaş mă primeşte...".
Rosteşte-le din tot sufletul cu suspinuri, cu frică şi cu cutremur şi cu zdrobire de inimă. Roagă pe Preamilostivul Dumnezeu ca măcar în această clipă să te cerceteze cu harul Său, ca să ai zdrobire a inimii şi fierbinte simţire şi să verşi lacrimi din belşug. Şi cugetând astfel, priveşte neclintit şi cu simţire Sfantul Potir şi roagă-te ca Dumnezeiescul Foc să nu te ardă, ci să tămăduiască sufletul şi trupul tău prin primirea Lui. Nădăjduieşte şi crede că, de vei face şi vei simţi cum s-a arătat aici, vor arde toţi spinii păcatelor ce cresc întru tine. Apoi, de îndată ce vezi mâna preotului întinzându-se cu Sfintele Taine şi atingându-se de buzele tale, nu cugeta să primeşti dumnezeiescul dar din mâna preotului, ci închipuieşte-ţi şi crede cu tot sufletul că le primeşti din mâna lui Hristos însuşi, Carele stă nevăzut, punându-le în gura ta. Inchipuieşte-ţi şi crede fără şovăire că mănânci acum însuşi Trupul Domnului, care s-a luat din via şi de viaţă dătătoarea alcătuire a trupului Său, şi că acum bei sângele şi apa ce curge din însăşi coasta lui Hristos; că-L vezi pe Hristos răstignit pe Cruce şi că acum din rănile Sale curge sânge şi lumină şi viaţă. Aşa să primeşti împărtăşania şi aşa să crezi fără şovăire; aşa să-ţi închipuieşti neîncetat în cugetul tău.

Te sfătuiesc a învăţa pe de rost rugăciunea Sfântului Dimitrie al Rostovului, care e de mult folos la vremea împărtăşirii şi ale cărei cuvinte urmează. Apropiindu-te cu astfel de gânduri şi simţiri, spune în cugetul tău:
„Deschideţi-vă uşi şi zăvoare ale inimii mele, să intre Hristos, Impăratul Slavei! Intră, Lumina mea, şi întunericul meu luminează; intră, Tămăduitorul meu, şi ale mele răni tămăduieşte; intră, Dumnezeiesc Foc, şi spinii păcatelor mele arde; aprinde cele din lăuntrul meu şi inima mea cu flacăra dragostei; intră, Impăratul meu, şi nimiceşte în mine împărăţia păcatului; şezi pe tronul inimii mele, Impărate şi Doamne al meu, şi singur Tu întru mine împărăteşte".
Cu asemenea bune cugetări te împărtăşeşte cu Dumnezeieştile Taine.
Nu uita încă şi suspinarea deasă şi zdrobirea; plângi necontenit, tânguieşte-te, osândeşte-te pe sine că eşti cu totul nevrednic, că încă nu te-ai dezbrăcat de trup şi de lume, că nu ţi-ai omorât trupeştile patimi, ci eşti plin de toată pofta cea necurată şi necuvenitele porniri ale sufletului, că eşti leneş spre nevoinţa duhovnicească, că eşti căzut şi negrijuliu şi rece faţă de săvârşirea cuvântului lui Dumnezeu; că eşti cel mai neînsemnat şi ticălos şi necurat şi nevrednic vas al primirii Izvorului Vieţii, pe Care cerurile cerurilor nu îl pot cuprinde.
Cugetă că nu înger primeşti cu Sfintele Taine, ci pe Domnul Ingerilor şi Judecătorul tuturor. Cugetă încă şi la aceasta: cu câtă bucurie a săltat înaintemergătorul în pântecele maicii Sale şi s-a închinat Stăpânului Său; şi în ce chip au slăvit păstorii şi magii cu daruri, şi Simeon şi Ana pe Stăpânul lor şi s-au închinat Lui cu minunare, cu frică şi cu bucurie; în ce chip şi ceilalţi sfinţi şi toţi cuvioşii, cu bună-cinstire, cu bucurie şi cu mulţumire au strălucit ca soarele, unindu-se cu Trupul şi Sângele lui Hristos, şi trăiesc cu El pururea, cu acelaşi dor şi mare osârdie grăbeşte şi tu către Izvorul cel preadulce al bunătăţilor şi mulţumeşte Domnului pentru negrăita Lui milostivire, ca El, înfricoşatul Dumnezeu, să nu Se scârbească de ticăloşia noastră, ci să Se unească cu noi pentru nemăsurata Sa dragoste către noi.
Să mulţumeşti cu toată puterea ta Domnului, nu numai cu cuvântul şi cu gândul, ci şi cu fapta. Sileşte-te pe cât îţi este cu putinţă să te fereşti de multă vorbărie. Dumnezeu să-ţi fie curata şi sfânta îndeletnicire; şi rămâi întru cinstire nu numai înainte de împărtăşire, ci păzeşte-te de orice lucru rău şi după ce ai primit Sfintele Taine. Sileşte-te totdeauna a rămâne cu Hristos, împăratul şi Dumnezeul tău, şi nu-L despărţi de tine.
La sfârşitul Dumnezeieştii Liturghii intră în chilia ta întru tăcerea limbii, cugetului şi a tuturor simţurilor; rămâi în rugăciune şi mulţumire şi săvârşeşte atunci şi toate cele ce ţi s-au dat mai sus să le săvârşeşti după slujba de dimineaţă.

Din Patericul Sarovului

Acest topic a fost editat de Clopotel: 8 Jan 2006, 04:03 PM

O invitaţie la lectură despre rugăciune: http://www.profamilia.ro/rugaciunea.asp?carrel

Spicuiesc la întîmplare ( ) din Introducere:

şi mai ales formularea asta:

ps: autorul nu este specialist teolog şi nici nu face parte din mediul ecleziastic; ce bine spun lucrurilor pe nume cîteodată oameni de genul ăsta!!

Insa la un singur lucru trebuie sa ne gindim ;Ca rugaciunile noastre sa fie ascultate si sa ni se dea raspuns , cum trebuie sa fim ?

Pai e simplu de raspuns Vio .
Conteaza mult ca noi sa fim umili. Rugaciunile noastre trebuie sa fie sincere si sa porneasca din inima.
Asta ne aminteste si de parabola lui Isus cu vamesul si fariseul (Luca 18:10-14).

Cred si eu ca e adevarat ce spui Noa...
Dumnezeu, Iubitorul de oameni, care ne ingaduie multe, face multe pentru noi, chiar si fara sa-L rugam...
Dar cu atat mai mult, e grabnic ajutator cand rugamintile sunt fierbinti din inima...
Problema cu raspunsul este ca nu intdeauna primim ceea ce ne-am dori noi... Adevarul e ca noi nici nu stim cu adevarat ce ne trebuie, de aceea cerem vrute si nevrute, iar Dumnezeu ne da dupa socoteala Lui cea dreapta si cea buna...
Parerea mea este ca trebuie doar sa ne straduim sa ne rugam din inima fierbinte, si sa nu asteptam raspuns, caci acasta poate insemna sa-L ispitim pe Dumnezeu...
Apoi, cele mai auzite rugaciuni, sunt pentru aproapele, caci acelea sunt din iubirea adevarata si dezinteresata...
5 Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L,
6 Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit.
7 Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca.
8 Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea.
10 Auzind, Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă.
13 Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela.
(Matei 8)

Nu se poate măi să fie EL ispitit, nimeni dintre oameni nu este, a fost sau va fi în stare de aşa ceva!
Ai dreptate totuşi, chiar şi în rugăciune putem pune ceva care să ne fie nouă înşine ispită, chiar rugându-ne ne putem ispiti singuri...adicăăă uite-ne că nu suntem chiar aşa de nevolnici... când vine vorba de cele ne-bune ! ( )

Aşa este cum zici: rugăciuni câte sunt necesare de multe trebuie făcute şi musai să fie fierbinţi...ca să nu se facă degeaba, numa că "fierbinţeala" din dragoste trebuie să fie (...şi incă dragoste din cea cerească!) iar nu din fierbinţeli de mânie sau de poftă saaauuu... de la vreo gripă !!! ( )

Ai dreptate geriA3, Dumnezeu nu poate fi ispitit, unul dintre scriitorii Bibliei afirma chiar acest lucru (Iacov 1:13 --->„Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: Sînt ispitit de Dumnezeu". Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuş nu ispiteşte pe nimeni.”)... Interesant e ca, Iacov afirma chiar ca nici Dumnezeu la rindu-I nu ispiteste pe nimeni. Lucru ce imi da increderea ca nu el e cauza problemelor cu care ne confruntam sau sa credem ca El ne-a parasit in vreun fel darotita pacatelor noastre.

Rugaciunile pe care i le adresam trebuie sa vina din inima, motivati fiind de o profunda iubire. Dar cum a zis si Clopotel nu intotdeuna primim ce ne-am dori noi. De ce ? pt ca de multe ori poate ca cererile noastre sint egoiste. ii cerem lui Dumnezeu niste lucruri care poate nu sint o necesitate ci doar o satisfacere a dorintelor noastre.
Si oricum consider ca rugaciunile trebuie urmate de o actiune... nu putem sta cu miinile in sin si sa asteptam un miracol.



Acest topic a fost editat de Noa: 30 Jan 2006, 04:15 PM

BRAVO Noa ! Felicitările mele ! Vezi, tocmai la "matematica" asta simplă de a aduna unu şi cu unu şi să-ţi dea un întreg cu valoarea 2, nu prea se arată multe persoane capabile s-o stăpânească...ba chiar sunt mai puţine (după părerea mea) chiar decât numărul celor care se pricep la matematicile superioare foarte bine ! însă tu ai spus-o Bravo!

Adevărul este de găsit pentru cine-L caută cum trebuie !

Se poate, se poate , dar io zic că-i mai ales "lipsă de răspunsul solicitat", pentru că oamenii cer în alt domeniu decât Domeniul de Activitate al Celui Viu ...şi e normal că nu are cum să le facă/împlinească/rezolve (chiar de-ar vrea) dacă nu mai aparţin de EL cele ce oamenii le cer !

"Mai mult ca perfectul" ai formulat şi aici !

Draga GeriA3e

Vad ca nu ai inteles, asa ca da-mi voie sa spun acelasi lucru cu mai multe cuvinte:
Din ce am spus eu acolo, evident, nici un crestin nu poate intelege ca Dumnezeu ar putea fi ispitit in sensul dat de tine, cum ca El ar putea cadea in ispita...Ci ca omul, cu mintea lui putina, poate cere ceva (chiar si cu gand bun), cum ar fi semne si minuni, ca sa vada daca Dumnezeu il asculta, sau si mai rau, daca Dumnezeu exista si poate sa faca...
Satana este ispititorul ce da astfel de ganduri oamenilor, caci satana l-a ispitit si pe Iisus, dar Iisus nu a fost ispitit... Nu stiu daca intelegi sensurile acestor cuvinte de mai sus...
Noi crestinii, ne luam dupa Biblie, unde acolo Mantuitorul zice:
7. Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau".(Matei 4)
Ei bine, asta se refera la exact ce am spus eu... si asta trebuie sa facem...

Probabil ca tii mai mult la intortocherea cuvintelor decat la claritatea mesajului... Eu nu m-am referit deloc la ceea ce "imi dai tu dreptate", pentru ca nu era vorba de autoispita, ci de neconstientizarea importantei a ceea ce cerem de la Dumnezeu, caci multe cereri vin, culmea, din prea putina credinta si incredere in bunatatea lui Dumnezeu...
In mod normal, dupa umila mea parere, singura cerere pe care ar putea sa o aibe un credincios, la Dumnezeu, pentru el insusi, ar fi pentru mantuirea propriului lui suflet si pentru iertarea propriilor lui pacate... Celelalte rugaminti ar trebui sa fie numai pentru aproapele...
Cred ca daca ma rog lui Dumnezeu sa-mi dea bani, casa, masina, succes in afaceri sau chiar sanatate, fac asta doar din egoism, si atunci sunt asemeni ispititorului, caci incerc sa-L ispitesc pe Dumnezeu... (prin asta, repet, sa nu se inteleaga ca Dumnezeu ar putea fi ispitit...)

Thx GeriA3 ... ma bucur sa vad ca, desi sintem persoane cu apartenente religioase diferite, avem totusi puncte comune

Sint de acord cu tine Clopotel, cu mentiunea ca nu numai pentru iertarea pacatelor si mintuirea sufletului ar trebui sa ne rugam lui Dumnezeu, ci chiar si pentru necesitatile noastre de zi cu zi (vezi Rugaciunea Tatal nostru) si de asemenea ne putem ruga atunci cind ne confruntam cu probleme, ispite etc.: 'aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuş îngrijeşte de voi'... El este un Dumnezeu iubitor si generos si 'nu va lasa sa se clatine cel drept'.
Faptul de a ne ruga pentru aproapele si de asemenea de a-l ajuta va naste in noi calitati frumoase, precum iubirea, umilinta, rabdarea, nu vom mai fi egoisti...



Acest topic a fost editat de Noa: 31 Jan 2006, 11:45 AM

Desigur draga Noa, ne rugam si pentru necesitatile noastre de zi cu zi, numai ca noi de fapt dorim mai mult decat "necesitati"... Nu intamplator am omis sa spus asta, caci am avut in minte cuvintele:
Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneşte. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? (Matei 6,26)
Si ca sa nu credem cumva ca acestea ar fi doar vorbe, daca urmarim viata minunata a unor monahi, vedem ca ei nu manaca nici 7 zile la rand, decat atunci cand Dumnezeu le da mancare, fie printr-un fruct gasit, fie prin niste pomeni venite la timp...Ei pur si simplu nu se ingrijesc deloc de mancare, si atunci cand gasesc mai multa, manaca putin, si nu pastreaza nimic pentru mai tarziu sau pentru ziua de maine...Si sunt sanatosi si veseli traind cu Dumnezeu... Dupa mine aceasta este credinta adevarata...

Acum o sa scriu o rugaciune de-a Sfantului Ierarh Nifon:
„Sfant, Sfant, Sfant Domnul lisus Hristos, Fiul Tatalui, Mielul lui Dumnezeu Care ridica pacatul lumii. Binecuvantat esti, Cel preaslavit si preainaltat intru toti vecii, dumnezeiasca stralucire si pecete a lui Dumnezeu Tatal. Unul esti Tatal, Cel fara de inceput si Fiul Care S-a nascut mai-inainte de veci negrait din Tine, Cel ce se imbraca cu lumina ca si cu o haina, prea vesela frumusete. Slava tie, Dumnezeule cel mare si infricosat, pe Care Te cinsteste toata faptura, de care tremura toate, de care se bucura toate. Tu esti iubirea cea vesnica a Tatalui, vlastarul cel plin de seva purtatoare a tot binele. Tu cu un semn misti zavoarele pamantului. Tu veselesti fetele ingerilor, cu mila dragostei Tale. Tu esti odihna Duhului, Tu esti ochiul urias neadormit, Dumnezeul meu si Om, Unul, dar si indoit, infricosat Fiu, frumusetea frumusetilor, Sfantul sfintilor, nemarginit si negrait. Slava tie!...
Tu stapanesti de la rasarit pana la apus si peste toate cele ce se afla pe pamant si in cer; Tatal, Fiul si Duhul, Dumnezeu Care tii toata faptura vazuta si nevazuta, care conduci si chivernisesti, care hranesti si adapi toata nenumarata faptura cu atotputernicia Ta.
Deschide-voi gura mea si-Ti voi vorbi, Dumnezeule intelepte si vesnice, nefacut, negrait, neajuns, nepipaita minte, cuvant, pace, dulceata mireasma, har, margaritar, stea, rasarit, stralucire, temelie, neinteles, lumina, adancul adancurilor, bogat care saracesti, putere, tarie, stapanire, neinceput, datator de viata, creator, artist, creator neobosit, care reinnoiesti si strici, care inteleptesti si faci nebuni, atottiitor si stapanitor, Mire.
Bucura-Te, Tu, Care mi-ai daruit cer si pamant nou! Cum sa Te numesc? Facator si creator al veacurilor? Cum sa Te chem? Nemasurata dragoste a Tatalui? Cum sa-ti zic tie, Celui ce tii in palma Ta saraca mea pulbere? Sfinte, intreit Sfinte, Te slavesc!... Amin!"

Un bun exemplu, consider a fi si cel al lui Isus. El a pus mai presus infaptuirea vointei Tatalui decit de a se ingriji de sine. Asa cum se poate remarca si din Matei 6:33, faptul de a pune 'Imparatia lui Dumnezeu' pe primul plan (asta insemnind a ne pastra un ochi simplu), de celelalte lucruri are cin' se ocupa.
Totusi, asta nu inseamna ca nu mai trebuie sa muncim sau sa nu ne ingrijim de noi, ci asa cum am mentionat, secretul este pastrarea unui ochi simplu si de a nu face din scopul nostru o goana dupa materialism.

Referitor la raspunsul rugaciunilor noastre...
Dumnezeu raspunde la ele in momentul si modul in care considera el de cuviinta. El stie mai bine decit noi, ce necesitati avem si cum trebuie sa ni le satisfaca (cred ca am repetat ideea... lol). Insa, vroiam sa scot in evidenta ceea ce ar trebuie sa facem noi daca observam acest lucru.
Isus spune la un moment dat ca trebuie 'sa continuam sa cerem...'. Aceasta demonstreaza perseverenta noastra si ca intr-adevar dorim acel lucru pentru care ne-am rugat. Si de asemenea demonstram credinta, prin faptul ca nu ne descurajam cind vedem ca nu primim raspuns imediat, ci continuam sa ne incredem in Dumnezeu, ca 'rasplatitor al nostru'.

Dragii mei,
As avea doua intrebari in legatura cu Psalmul 50, si aici il voi cita pe Clopotel, ca sa avem in fata textul clar:

1. Ce intelegeti prin "cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie."

2. "Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine." - aici se presupune ca Duhul Sfant exista deja la mine? Voi cum interpretati?

3. " Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului." - ce sa inteleg din aceasta rugaminte? La ce ajuta zidurile Ierusalimului? Ce sa inteleg din rugamintea asta?

4. si ultima: "Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot, atunci voi pune pe altarul Tău jertfă." - aici 'vitei' e inlocuit cu 'jertfa' si nu inteleg de ce. Ce sa inteleg din 'jertfa dreptatii', 'prinosul' si 'arderile de tot'? Ce sa inteleg prin 'altarul tau'? Ce sa inteleg prin 'vitei', respectiv 'jertfa'?

Multumesc!

Draga Felina,
O sa incerc sa-ti raspund, pe scurt, cu ce-mi aduc acum aminte si ce am inteles din ce am cunoscut de la altii, dar poate, daca timpul imi va permite, o sa-si spun mai multe si mai exact...

David avea o smerenie deosebita, si el a spus aceasta spre a sa rusinare de infruntare, de parca ar zice: "Tu, Doamne, atat de mult m-ai iubit, incat mi-ai descoperit tainele ascunse ale purtarii Tale de grija si ale intelepciunii Tale sprin Sfantul Tau Duh, iar eu m-am aratat nemultumitor fata de atata dar, si nu am gresit intru nestiinta, ci avand cunostinta legii Tale, si stiinta tainelor Tale"

Despre aceasta Sfantul Vasile zice: "Sa nu ma lepezi, Doamne, de la cercetarea dumnezeiestii Tale fete, cu toate ca eu m-am facut nevrednic de cercetarea Ta, nici sa ma lipsesti de Sfantul Tau Duh, adica sa nu iei darul proorociei din pricina pacatului"...
Dupa mine, Duhul Sfant exista deja in David caci acesta avea darul proorociei, care se face numai prin Duhul Sfant...

Cu aceste cuvinte, David se roaga pentru zidirea cea de-a doua si innoirea Ierusalimului - care urma a se face in urma dupa slobozirea iudeilor din Babilon... Sa-i faca bine intru bunavointa Sa, adica cu impreuna - lucrarea Sa...
Se roaga sa se zideasca zidurile Ierusalimului, care au fost risipite de babilonieni...
Prin Sion se intelege si Biserica...
Teodorit zice:" Fiindca a aratat ca Dumnezeu a toate jertfele legii nu le voieste, se roaga sa se arate noul Sion si cerescul Ierusalim si pe pamant sa se zideasca, si ca foarte degraba sa se daruiasca vietuirea cea noua, care va aduce jertfe nu din cele necuvantatoare, ci prinosul si jertfa dreptatii, si arderi de tot pe cele cuvantatoare si vii, despre care Sfantul Apostol Pavel zice:" Va rog, fratilor,pentru indurarile lui Dumnezeu, sa aratati trupurile voastre jertfa vie, sfanta, bine-placuta lui Dumnezeu, cuvantatoarea voastra slujba (Rom 12,1)

Prin arderi de tot se intelegeau acele jertfe ce se ardeau intregi (in intregime) pe jertfelnic, adica se jertfea tot trupul vitei... In contextul NT, Sfantul Ambrozie intelege jertfa cea mare a Mantuitorului, pe care preotii darului o aduc pe sfintele Mese, dupa porunca Domnului la Cina cea de Taina..
Prin "vitei" se intelege si propovaduitorii popoarelor, despre care Pavel zice:" Sa nu legi gura boului care treiera", apoi adaugand, zice: Au doara pentru boi se ingrijeste Dumnezeu? (I Cor 9,9)

Dar mai sunt de spus... poate cand o sa revin...

Draga Felina,
Am gasit un comentariu interesant la acest Psalm (50)
http://unbound.biola.edu/index.cfm?method=...=19O&chapter=50

Aici vei gasi toate elementele explicate cu privire la care ti-ai pus intrebari

Clopotel, Noa, multumesc pentru raspunsuri.

Clopotel, din ceea ce imi explici tu, sa zicem cea cu zidurile Ierusalimului, cu ce ne ajuta pe noi daca rostim aceasta rugaciune. Si in legatura cu Duhul Sfant la fel. Caci pare ca rugaciunea e chiar foarte personala a lui David.

Noa, greu sa inteleg ce scrie acolo in engleza, desi stiu putina engleza...

Isuse, te iubesc.
Isuse, te doresc.
In inima sa-mi stai
Lipit ca un scai, Amin.

Am auzit-o, mi-a placut si am retinut-o.
O rugaciune simpla, pe care o rostesc de cele mai multe ori cand trec pe langa o biserica, cand intru in biserica pentru cateva minute, sau - chiar daca suna ciudat - cand nu am timp sa raman in intimitate cu Dumnezeu.

Draga Felina,
Am scris aici intreaga talcuire a Psalmului 50, in talcuirea Fericitului Teodorit, episcop al Chirului...

Daca tot mai ai nelamurii, intreaba...

Da Clopotel, mai am.
Multumesc pentru raspuns.

Se pare ca psalmul 50 este o rugaciune foarte personala a lui David. Cu ce ne ajuta pe noi sa o rostim, avand in vedere ca se refera in unele portiuni la fapte si oameni din trecut?

Draga Felina,
Dupa umila mea parere, aceste rugaciuni ale lui David ne ajuta foarte mult, si iata de ce si cum:
- Sa nu uitam ca Psalmii lui David sunt parte a Sfintei Scripturi, iar Sfanta Scriptura este de la Dumnezeu prin Duhul Sfant, asa ca e de cea mai mare importanta si necesitate implicit..
- Toate pricinile de umilinta si toate faptele, toate pacatele si toate faradeligile, savarsite de oamenii din trecut sunt foarte actuale si astazi, ba as zice ca s-au mai adaugat multe altele....
- Firea oamenilor din trecut este la fel cu cea a celor de astazi, ba mai mult, cei de astzi sunt mult mai rai si invartosati cu inima...
- Aceste rugaciuni, de fapt cantari, de pocainta, sunt deosebit de puternice atat in intelesul lor cat si in patrunderea inimii, fiind insuflate de Duhul Sfant
- In Biserica noastra Ortodoxa, din aceste motive si din altele, acest Psalm 50, este de referinta, el aflandu-se la inceputul lantului de rugaciuni si aducandu-ne direct si rapid starea de umilinta si de lacrimi, ca sa ne plangem pacatele in fata lui Dumnezeu....
Analizeaza cu atentie fiecare vers, si o sa vezi ca ti se potriveste..., mie pacatosului cel putin- cu prisosinta
Prin urmare, nu considera ca ce este acolo este pentru cei din trecut, caci este foarte actual.... Infiorator de actual pentru noi pacatosii...

Răspund şi eu la asta:

Prin "viţei" ar trebui să înţelegi cheltuială ! căci nici la timpul ăla o vită nu era ceva ieftin, cum nici acum nu este, iar tot autorul acestui psalm a expus (cu un anume prilej) un principiu fundamental al jertfei, anume acolo unde se relateaza ca el a zis:
"Nu voi aduce o jertfa care sa nu ma coste nimic."

Aşa că valoare are ceva de valoare, iar a aduce o jertfă trebuie să aibă asociat un anume preţ care trebuie plătit ...dar aici fiind vorba despre o jertfă personală, depinde după fiecare ce preţuieşte mai tare şi care i-ar fi cel mai greu "preţ" de plătit pentru ca închinarea sau rugăciunea să-i fie valabilă sau primită!


( e acceptabil răspunsul ăsta sau e insuficient şi să nu mai ostenesc lumea cu d-astea ?)

Clopotel, geriA3e, multumesc pentru raspunsuri!

Clopotel, tot nu inteleg ce rost are ca eu sa ma rog pentru construirea zidurilor Ierusalimului... Restul am inteles.

geriA3e, multumesc pentru explicatie, m-am mai lamurit putin. O sa ma gandesc mult la ce mi-ai spus sa-mi intre bine in cap.

...de fapt mai ar fi o chestie care nu se va prea gasi cine să ţi-o spună...presupun io ... adică:
sunt cuvinte scrise în Biblie, care au avut o semnificaţie precisă pentru cineva anume, dar pentru restul lumii ce-a urmat sunt lipsite de aplicativitate sau chiar de sens dacă vrei, cuvinte care "au expirat din termenul de valabilitate"! ... dar care încă sunt foarte folositoare ca pilde, ca învăţătură, ca modele de urmat!

(să vezi castane ce m-or aştepta după vorba asta!!! )

Însă, "exegeţi profesionişti" (din toate 'triburile') nu lasă să le scape nici o 'ocazie', nici o literă scrisă în Carte nu o 'ratează' să n-o "pompeze" de sensuri care mai de care mai... shi "savant" itzi pot demonstra ca şi "piatra cea mai seacă din deşertul deşertului", de le-ai aduce-o din Biblie ca s-o "examineze", îţi "scot" din ea atâta apă cât să bei pe săturatelea !!!

(Ce am spus aici nu vrea să fie lipsă de respect la adresa nimănui, este doar constatarea mea personală amară şi atât: se forţează înţelesuri!)

Referitor la "problema ta, după umila mea părere, dacă tu personal poţi să pui un sens al tău în cuvintele alea neînţelese deocamdată, ca să le rosteşti din toată inima, atunci are rost să le foloseşti, dar dacă nu "le simţi" că le spui din inima ta şi cu toată convingerea, ci doar le-ai rosti mecanic cu gura, atunci mai bine ar fi să le laşi de-o parte şi să utilizezi din rugăciune numai partea în care poţi total să participi, ca închinarea ta să fie adevărată, iar nu una de formă ! (Sau îţi alegi alt psalm că ai de unde!)

geriA3e, multumesc!

Imi place mult Psalmul 50 si ma simt bine citindu-l. Probabil ca ar fi mai bine cum zici tu, poate sa ma concentrez doar pe partile care-mi spun ceva. O sa ma mai gandesc. Multumesc.

In nici un caz sa nu faci lucrul acesta. Daca ar fi sa spunem doar rugaciunile pe care le-am inteles atunci ar trebui sa citim inaintea lui Dumnezeu Shakespeare, Eminescu sau cine stie ce literatura, si poate si pe aceea putem spune ca nu am inteles-o. De cand este Scriptura, nu a fost om care sa o inteleaga in toatalitate si toate intepretarile ei de la toti sfintii adunate prin veac nu au putut sa o explice in totalitate caci 1 > 1+1+1+1+... , dupa cum se pare.

Nu va putea prinde mintea omului lucrarea dumnezeiasca a Scripturii, dupa cum mintea omului nu poate cuprinde lucrarea Universului, cu toata stiinta care ne laudam. Duhul Lui Dumnezeu va lumina pe fiecare si dupa cum este scris ca are 1000 de fetze, dar fiecare om vede o fatza Lui, asa si Scriptura , fiecare va vedea un chip al intelesurilor Dumnezeiesti .

Cine poate cuprinde taria cuvintelor Dumnezeiesti, cine poate gusta taria lor decat cine este sfant si are viata curata? Nimeni nu poate intelege o singura fraza din Scriptura, daca Dumnezeu, PERSONAL, nu i-ar lumina un sens din ea dupa cum spune si acel psalm "cele ascunse ale intelepciunii tale mi-ai aratat mie"? Acel om care spune ca de la sine a inteles Scriptura, acel om a innebunit si a luat-o pe calea ratacirii, caci daca Dumnezeu nu l-ar lumina in veci nu ar intelege-o, poate sa aibe si premiul Nobel. Sau in poate "lumina" si celalalt.

Roaga-te la Dumnezeu si "cele ascunse ale intelepciunii sale" le va arata tie.

" Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului." - ce sa inteleg din aceasta rugaminte?

Eu unul cînd spun cuvintele astea mă gîndesc aşa: Sion=persoana mea, în întregul ei; Ierusalim=sufletul/inima mea; zidurile=posibilităţile de apărare contra relelor de tot felul...

Cînd spun "Duhul Tău cel Sfînt nu-l lua de la mine" nu mă gîndesc că eu deja Îl am, pt că sînt prea păcătos să-L pot găzdui permanent... dar ştiu că Dumnezeu, în marea Lui milostivire intră în comuniune cu mine în diverse moduri, de multe ori prin clipele deosebite de har pe care mi le dăruieşte... prin cine?... prin Sfîntul Său Duh. De aceea mă rog ca acea legătură, comuniune să nu înceteze, iar Duhul Său cel sfînt să rămînă cît mai mult în legătură cu mine, în mine...

Cele "ascunse" ale Înţelepciunii Sale sînt reprezentate de suma revelaţiilor cu care am fost miluit pînă acum. Inima mea a aflat lucruri multe, noi şi impresionante. Nu le-am învăţat la şcoală, nu le-am citit în ziare, nu le-am vizionat la TV. Au picat efectiv din Cer!... Mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot şi îndrăznesc să sper că nu voi cădea pînă la sfîrşit, că multe obstacole sînt pe "drum"...

Ceea ce vă doresc şi vouă, la toţi!

Acest topic a fost editat de caa: 2 Mar 2006, 05:48 PM

abureala, multumesc pentru explicatie.

caa, raspunsul tau mi-a mers la inima. multumesc si tie.

De la mine nu ai castane GeriA3e lol, ci o bila alba.

Un exemplu ce a avut o tinta precisa, a fost Legea Mozaica.
Gal. 3:19,24----> „Atunci pentruce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, pînă cînd avea să vină Sămînţa", căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin îngeri, prin mîna unui mijlocitor ./Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.”
Ea si-a implinit scopul in persoana lui Isus, care a venit, a implinit Legea, dar totodata a dat o noua Lege (cea a Iubirii care o cuprinde de fapt si pe cea de dinainte, automat daca respecti Legea Cristosului o respecti si pe prima).
Isus a fost sfirsitul Legii date prin Moise. Rom. 10:4----> „Căci Hristos este sfîrşitul Legii, pentruca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.”

... si cum am divagat prea mult de la subiect ma opresc aici, pt ca scopul Threadului este altul...
Sorry Clopotel

Acest topic a fost editat de Noa: 6 Mar 2006, 01:56 PM

... nu am avut rezistenta de-a citi postarile de dinaintea mea, dar pt mine rugaciunea e o forma, o modalitate de exprimare cam neinteleasa, cam ambigua. Una, da, e o rugaciune de meditare, de interiorizare, de a sta in fata lui 'Dumnezeu', etc si bla bla, asta forma de rugaciune o mai pot intelege, dar rugaciunile de cerere, si alte de acest soi, nu le pot intelege menirea, pt ca sunt bazate pe niste postulate, precum ca Dumnezeu te asculta, discerene si iti poate da, samd.

Stiu, da, ca in disperare si cel ce nu crede ajunge sa 'ceara', sa implore ... dar la rece, cred ca rugaciunea de cerere se bazeaza pe o fragilitate a omului ( si aici il pot intelege pe Feuerbach si alti de teapa lui, cand declara ca Dumnezeu este proiectia de nevoie a omului ) si de aici tendinta de-a balbai crezand ca cineva superior ne va putea ajuta. Nu-mi trebuie Dumnezei magi care pot face totul hocupocus, dar nu-mi trebuie nici oameni mincionsi care invata pe alti ca Dumnezeu ii asculta, etc. Viata cotidina este o continua contrazicere a unui Dumnezeu care iubeste, a unui 'tata' care isi iubeste, cika, copiii!

Sunt multi copii ( in sensul biologic al cuvantului si totusi ... nu numai ) care se roaga si nu obtin nimic, ci doar experienta in bolborosire!